Decizia civilă nr. 4646/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4646/R/2013
Ședința publică din 12 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. ANA V. împotriva deciziei civile nr. 506 din 11 octombrie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimații P. C. I. ȘI P.
C. I., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului P. C. I., avocat Silviu Predescu, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 decembrie 2013 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat P. C. I., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr. de dosar civil_, reclamanta G. ANA V. a chemat în judecată pârâții P. C. I. și P. C. I., solicitând anularea Dispoziției 112/2012 și obligarea P. ui I. la emiterea unei dispoziții care să conțină acordarea de măsuri reparatorii.
Reclamanta a formulat o completare a cererii, prin care a arătat că imobilul a fost preluat în baza Legii 83/1949, iar din procesele verbale de preluare încheiate în 1945 rezultă că averea tatălui său a fost preluată. Deși, a solicitat mai multor instituții abilitate să comunice actul de preluare, nu a primit răspuns, însă este evident că imobilul a fost preluat abuziv.
Prin sentința civilă nr. 506 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. Ana V. formulată în contradictoriu cu P. comunei I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta G. Ana V. formulată în contradictoriu cu pârâtul P. comunei I., având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
S-a respins cererea pârâtului P. comunei I. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția 112/2012 emisă de P. comunei I. s-a respins cererea formulată de reclamantă în baza Notificării nr. 1382/2001, prin care se solicită restituirea imobilului înscris în CF 488 Orman.
Pentru a pronunța această dispoziție s-a avut în vedere că nu rezultă că imobilul exista în mod fizic în anii 1948-1949 și a fost preluat în mod abuziv, în procesele verbale din_ și_ prin care s-a preluat averea fam. Poruțiu acest imobil nu figurează, existența și preluarea acestui imobil nu s-a dovedit nici măcar prin două declarații de martor, în baza legilor fondului funciar s-a reconstituit proprietatea pe suprafața maximă de 50 ha proprietar deposedat în alte trei dosare în baza legii 10/2001 s-a restituit în natură cel mai semnificativ imobil din cele preluate abuziv, și s-au acordat despăgubiri pentru toate celelalte imobile demolate din cele înscrise în procesele verbale prezentate.
Din analiza cărții funciare 488 Orman asupra imobilului A+17 nr top 641 casă de piatră și rât la Rât în suprafață de 1 iugăr și 1080 stj proprietar tabular a fost înscris Poruțiu Petre sub B+25.
Actele de stare civilă anexate cererii justifică filiația reclamantei față de proprietarul tabular (f. 55-56).
Prin procesul verbal încheiat de Prefectura jud Someș sub nr. 6627/1945/5 rezultă că moșia doctorului Petre P. țiu profesor universitar cuprinde în comuna Orman o clădire constând din o cameră și bucătărie pentru administrator (f. 24-25), din piatră, acoperită cu tablă.
Prin procesul verbal încheiat_ în baza Legii 43/1949 s-a preluat și o locuință pentru lucrător construită din piatră, acoperită cu țiglă.
Aceste procese verbale emanând de la autoritățile locale competente să întocmească acte în vederea preluării bunurilor în temeiul Legi 83/1949, coroborate cu înscrierea în CF sunt în măsură să dovedească existența imobilului construcție ce a aparținut antecesorului reclamantei la momentul preluării.
În cauză s-a dispus administrarea unei expertize. Din concluziile acesteia rezultă că imobilul teren a fost în extravilanul localității Orman atât la data preluării cât și la data formulării notificării, imobilul construcție nu mai există faptic în teren, terenul fiind în posesia persoanelor care au formulat cereri în temeiul legii 18/1991.
Analiza cărții funciare (f. 159) întăreste concluziile raportului, din aceasta reieșind fără dubiu că imobilul teren se afla în extravilanul localității atât la data preluării cât și la data notificării.
În această situație cu privire la teren devin incidente disp art. 8 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește construcția, dispozițiile Legii 10/2001 nu sunt aplicabile pentru următoarele considerente: este fără dubiu, așa cum rezultă din analiza cărții funciare și a hărții, precum și a proceselor verbale sus amintite dar și a unei scrisori adresată autorităților locale de către antecesorul reclamantei Prefectului județului, că aceste construcții au fost edificate în vederea exploatării acestor terenuri având caracterul unor construcții aparținând exploatațiilor agricole.
La data formulării notificării era în vigoare Legea 1/2000, care prevedea în forma inițială: (1) Constructiile de orice fel, apartinand exploatatiilor agricole si
care au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozitii din Legea nr. 187/1945, se restituie fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor acestora. (3) In cazul in care astfel de bunuri imobile nu mai exista, se vor acorda despagubiri.
La data soluționării prezentei cereri art. 1 din Legea 1/2000, așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prevede că: Persoanelor fizice si persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si pentru terenurile forestiere, in termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile acestei legi se aplica si in cazul restituirii constructiilor accesorii terenurilor agricole si silvice.
Având în vedere aceste dispoziții legale este fără dubiu că pretențiile formulate de reclamantă în temeiul Notificării 1382/2001 nu pot fi admise în temeiul Legii 10/2001 întrucât aceste imobile au făcut obiectul reglementării Legii 1/2000 așa cum a fost modificată atât cu privire la terenuri cât și cu privire la construcții.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001, a respins acțiunea formulată de reclamanta G. Ana V. formulată în contradictoriu cu pârâtul P. comunei I., având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, însă întrucât nu a fost făcută nicio dovadă în acest sens, deși sarcina probei îi incumbă potrivit art. 1169 cod civil instanța a respins cererea pârâtului P. comunei I. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G. ANA V. solicitând admiterea recursului, anularea dispoziției și obligarea pârâtului să decline competența de soluționare a cererii către Comisia Locală I. pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a dat o soluției nelegală contestației deoarece în lumina celor stabilite prin expertiza judiciară a concluzionat că deși cererea făcea obiectul legilor fondului funciar, soluția de urmat era respingerea contestației și menținerea dispoziției atacate.
Art. 8 din Legea nr. 10/2001 prevede că soluția legală de urmat era aceea a declinării competenței de soluționare a cererii în favoarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000, iar nu respingerea cererii.
S-a mai arătat că soluția rezultă și din prevederile art. V din Titlul I al Legii nr. 247/2005, respectiv Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În apărare, intimatul P. C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că prin dispoziția atacată cererea formulată de reclamantă a fost respinsă deoarece nu au fost depuse toate actele necesare soluționării. La momentul emiterii dispoziției nu exista raportul de expertiză prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu este situat în extravilan.
S-a precizat, de asemenea, că prin cererea de chemare în judecată formulată s-a solicitat numai anularea dispoziției și obligarea la emiterea altei dispoziții, neputându-se deci acorda ceea ce nu s-a solicitat.
Analizând recursul declarat de reclamanta G. ANA V. împotriva sentinței civile nr. 506 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul cauzei s-a solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării formulate în baza Legii nr.10/2001
și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii în favoarea reclamantei.
Prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. comunei I., având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză, în considerentele hotărârii pronunțate în primă instanță se reține că raportat la locul situării imobilului, cu privire la acesta sunt incidente prevederile Legii nr. 1/2000, în vigoare la data formulării notificării, iar nu cele ale Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile prevederile art.8 din Legea nr.10/2001.
În dispozitivul sentinței acțiunea formulată este însă respinsă în totalitate deși în considerente se arată că imobilele care fac obiectul notificării formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu intră în sfera de aplicare a acestei legi.
În aceste condiții se apreciază de către Curte că există o contradicție între considerente și dispozitiv, în considerente apreciindu-se implicit că dispoziția atacată este nelegală, fiind soluționată de către o autoritate necompetentă și în temeiul altei legi decât cea aplicabile, cu toate acestea dispoziția emisă în considerarea Legii nr. 10/2001 fiind păstrată.
Într-adevăr se constată că în cursul soluționării cauzei reclamanta nu și-a precizat acțiunea, nici după efectuarea raportului de expertiză topografică din care a rezultat că imobilul în litigiu se află în extravilanul comunei I. .
Pentru a se dispune anularea dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001 nu era însă necesară o nouă precizare de acțiune, petitul principal al acțiunii formulate având ca obiect tocmai anularea dispoziției. O precizare de acțiune formulată de către reclamantă s-ar fi impus într-adevăr, dar în ceea ce privește motivele de fapt și de drept pentru care se solicită anularea dispoziției, omisiunea formulării acesteia neputând justifica soluția pronunțată, de respingere a acțiunii formulate.
Atâta timp cât instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 la soluționarea cauzei, puse în discuție din oficiu la ultimul termen de judecată, cel din_, aceasta trebuia să pronunțe soluția raportat la acest text de lege. Soluția care trebuia pronunțată era deci aceea de anulare a dispoziției și obligare a pârâtului P. comunei I. să trimită dosarul format în baza notificării nr. 1382/9 august 2001 spre competentă soluționare Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar I., astfel cum rezultă din prevederile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 coroborate cu cele ale art.8.2 și art.8.3 din H.G. nr.250/2007.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 3041C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta G. ANA V. împotriva sentinței civile nr. 506 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. și în consecință va anula dispoziția nr. 112 din_ emisă de P. C. I., obligând pârâtul P. C. I. să trimită dosarul format în baza notificării nr. 1382/9 august 2001 spre competentă soluționare Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar I. .
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta G. ANA V. împotriva sentinței civile nr. 506 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 112 din_ emisă de P. C. I. .
Obligă pârâtul P. C. I. să trimită dosarul format în baza notificării nr. 1382/9 august 2001 spre competentă soluționare Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar I. .
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: D. T.
| ← Sentința civilă nr. 46/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 207/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
