Decizia civilă nr. 1235/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1235/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
A. -A. P.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.
-N., împotriva sentinței civile nr. 36 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantele K. -K. ANA M. și N. I., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantelor-intimate K. K. Ana M. și N. I., avocat Secară I. -D., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 martie 2013, reclamantele-intimate au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închis faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor-recurente susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca fiind nelegal și netemeinic, și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, conform chitanțelor pe care le depune în copie la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 36 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantele K. K. Ana M. și N. I. în contradictoriu
cu pârâtul P. M. C. -N. și, în consecință, s-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. top 4014/2 în suprafață de 458 mp, înscrisă parțial în CF 13217 C. și transcrisă în CF 48146 C. conform raportului de expertiză întocmit de expert B. Aurel - varianta 2 care face parte integrantă din prezenta sentință, după cum urmează: parcela cu nr. top nou 4014/2/1 în suprafață de 241 mp, parcela cu nr. top nou 4014/2/2 în suprafață de 217 mp, ambele parcele au fost reînscrise în favoarea vechiului proprietar, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 416/_ emisă de pârât și anularea Dispoziției nr. 415/_ doar în parte, în ceea ce privește imobilul situat în C.
-N., str. Actorului nr. 22 și în consecință s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantelor în cota de 19/60 parte pentru reclamanta N. I. și în cotă de 41/60 parte pentru reclamanta K. K. Ana M. a parcelei cu nr. top nou 4014/2/1 în suprafață de 241 mp condiționat de restituirea sumei actualizate a despăgubirilor încasate în urma exproprierii pentru acest teren, s-a stabilit îndreptățirea reclamantelor la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ținând cont de despăgubirile încasate pentru diferența de teren, parcela cu nr. top nou 4014/2/2 în suprafață de 217 mp., iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantelor câte 1657,5 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF 13217 C. cu nr. top 4014, casă, curte și grădină în str. Actorului nr. 22, în suprafață de 193 stjp a fost proprietatea antecesorilor reclamantelor, Vas G. și soția I., născută Hunyadi, conform actelor de stare civilă și a certificatelor de moștenitor eliberate, așa cum de altfel rezultă și din cuprinsul înscrierilor operate în CF.
În baza Decretului de expropriere nr. 183/1979 parcela cu nr. topo 414 s-a dezmembrat în parcela cu nr. topo 414/1, casă și teren în suprafață de 236 mp, care s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari și parcela cu nr. topo 414/2, teren în suprafață de 458 mp care s-a transcris în CF 48146
C. în favoarea Statului Român, așa cum rezultă din înscrierile de sub B+15-16 din CF 13217 C. și Decretul de expropriere cu anexele.
Potrivit procesului verbal de calcul al despăgubirilor emis de Comisia județeană de evaluare, pentru imobilul expropriat în discuție, s-au evaluat despăgubirile la suma de 1031 lei pentru suprafața de teren de 458 mp.
În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au formulat notificare, solicitând în principal restituirea în natură a terenului și, în măsura în care nu este posibilă, stabilirea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin Dispoziția nr. 416/_ emisă de pârât s-a respins notificarea formulată de către reclamanta K. K. Ana M. pentru imobilul litigios deoarece terenul revendicat a fost restituit acesteia prin Ordinul nr. 130/1996 al Prefecturii județului C. .
Prin Dispoziția nr. 415/_ emisă de pârât s-a respins notificarea formulată de către reclamanta N. I. pentru imobilul situat în str. Actorului nr. 51 și pentru terenul situat în str. Actorului nr. 22 deoarece pentru primul teren s-a dispus restituirea acestuia proprietarilor construcției prin Decizia nr. 65/721/_ eliberată de Prefectura județului
C., iar pentru celălalt teren, a fost restituit celeilalte reclamante așa cum s- a arătat.
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză tehnică topografică judiciară întocmit de expert B. Aurel,terenul în suprafață de 458 mp expropriat, diferit de suprafața de 236 mp restituită prin Ordinul Prefectului la care s-a făcut referire anterior și care vizează strict terenul aferent casei, nu este afectat în totalitate de măsura exproprierii, situație în care s-au propus două variante de retrocedare, respectiv restituirea suprafeței de 165 mp, îngrădită și folosită și în prezent de reclamante, care nu afectează și nu deranjează funcționalitatea blocurilor nr. 14 și 15 de la sudul proprietății - blocuri ridicate în urma exproprieri i sau suprafața de 241 mp care presupune dezafectarea și mutarea garajelor, în număr de trei, construite fără autorizație de construire și fără ca această măsură să afecteze aleile de acces la ghena de gunoi și parcarea de opt locuri construită de Primărie, sau alte utilități.
În urma relațiilor solicitate la Primăria municipiului C. -N., tribunalul a constatat că într-adevăr, cele trei garaje amplasate pe terenul litigios sunt edificate fără autorizație de construire, situație în care tribunalul a apreciat că se poate restitui și suprafața aferentă acestora, atâta timp cât nu afectează calea de acces la blocuri, parcarea amenajată care deservește proprietarii blocurilor și nici ghena de gunoi.
Spre deosebire de alte situații, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente prevederile pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 conform cărora prin măsura de restituire în natură se impune a nu fi afectate căile de acces, parcări amenajate și altele asemenea deoarece în condițiile în care garajele în discuție nu sunt autorizate nu pot constitui o parcare amenajată în sensul celor menționate de legiuitor.
De altfel, prin următorul punct al Normelor metodologice se stabilește că atunci când pe aceste terenuri se află edificate ilegal fie construcții - indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile, este posibilă restituirea în natură.
Față de cele ce preced, tribunalul, a dispus în prealabil dezmembrarea parcelei conform variantei 2 a raportului de expertiză întocmit de expert B. Aurel, care vizează suprafața mai mare, și în consecință a dispus anularea dispozițiilor în ceea ce privește imobilul litigios și a dispus restituirea în favoarea reclamantelor, în cotele succesorale ce li se cuvin, suprafața apreciată liberă de către instanță în suprafață de 241 mp.
Pentru diferența de 217 mp din parcela expropriată, tribunalul a stabilit îndreptățirea reclamantelor la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ținând cont de despăgubirile încasate la expropriere conform art.11 alin.3, 6 și 7 din Legea 10/2001.
În baza art. 274 C.pr.civ., pârâtul a fost obligat să achite reclamantelor câte 1657,5 lei cheltuieli de judecată parțiale în care tribunalul a inclus doar onorariile avocațiale de 1600 lei conform chitanțelor eliberate, onorariu expert de 1680 lei, 35 lei pentru extrasul CF în cauză, celelalte cheltuieli nefiind acordate respectiv, taxa achitată la Consiliul județean pentru procurarea de acte anterior demarării acțiunii, în condițiile în care situația exproprierii rezulta și din actele care se regăseau în dosarul existent în arhiva Primăriei, iar celelalte sume achitate la Oficiul de cadastru sunt
nejustificate, nefăcându-se dovada pentru care extrase de carte funciară au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. municipiului
C. -N., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu consecința menținerii dispozițiilor nr. 415/_ și nr. 416/_ emise de P. municipiului C. -N. .
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantelor, deoarece terenul înscris în CF 14679 nr. top 4162 a fost intabulat în favoarea proprietarilor construcției, M. A. și M. M.
, Sălăjan Iepure Otavian și Sălăjan Iepure V. în baza deciziei nr. 65721 din_ eliberată de Prefectura județului C., iar pentru terenul înscris în CF 13217 nr. top 4014/1, reclamantei K. K. Ana M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Ordinului nr. 130/1996 a Prefecturii județului
C., situație în care prin dispoziția nr. 415/_ s-a respins notificarea reclamantelor, întrucât reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în sistemul legilor fondului funciar.
Terenul în suprafață de 458 mp înscris în CF 13217 C. nr. top 4014 a fost revendicat și de către reclamanta N. I., însă prin dispoziția nr. 416/20102 s-a respins notificarea acesteia deoarece terenul a fost restituit reclamantei K. K. Ana M. în baza Ordinului nr. 130/1996 a Prefecturii județului C., ceea ce exclude instituirea altor măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurentul a solicitat și exonerarea lui de la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1657,5 lei întrucât nu a căzut în pretenții. În subsidiar, față de cuantumul cheltuielilor în sumă de 1657,5 lei recurentul a solicitat reducerea acestora, invocând decizia Curții Constituționale nr. 422/2006 precum și jurisprudența C.E.D.O., care a statuat în mod constant că vor fi recuperate cheltuielile de judecată numai în măsura în care au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Prin întâmpinare reclamantele intimate K. K. Ana M. și Nigel I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește dubla reparație critica este nefondată, întrucât dispoziția nr. 415/_ a fost atacată doar în ce privește imobilul din C. -
N., str. Actorului nr. 22, nu și imobilul din C. -N. str. Actorului nr. 51, cum corect a reținut și s-a pronunțat prima instanță.
În ceea ce privește terenul solicitat de 458 mp situat în C. -N., str. Actorului nr. 22, înscris în CF 48146 C. -N., nr. top 4014/2, acesta nu a fost retrocedat în temeiul vreunei legi fondului funciar și nu face obiectul unei duble reparații.
A fost considerată ca nefondată solicitarea de exonerare a pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât primarul a refuzat să recunoască reclamantelor dreptul de proprietate, a analizat cu supeficialitate și lentoare dosarele de revendicare, lăsând să treacă 10 ani pentru a da un răspuns nelegal și netemeinic.
Cuantumul onorariului avocațial este proporțional cu volumul de muncă depus și a fost determinat de complexitatea și dificultatea litigiului, motiv pentru care nu se impune a fi reduse cheltuielile de judecată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de pârâtul recurent vizează nelegalitatea sentinței, întrucât instanța de fond a acordat o dublă reparație reclamantelor, însă această critică nu este fondată pentru următoarele argumente:
Prin acțiunea formulată reclamantele au contestat modul de soluționare ale notificărilor formulate, referitoare la imobilul situat în C. -N.
, str. Actorului nr. 22, această împrejurare este menționată în acțiunea formulată.
Prin precizarea de acțiune (f. 220) reclamantele K. K. A. și N. I. au arătat că solicită anularea Dispoziției de respingere a notificării nr. 416/_ referitoare la terenul în suprafață de 458 mp, situat în str. Actorului nr. 22, teren înscris în Cf 48146 C., nr. top 4014/2.
Totodată, s-a solicitat și anularea în parte a Dispoziției de respingere a notificării formulate de N. I., având nr. 415/_ numai cu privire la terenul în suprafață de 458 mp, situat în str. Actorului nr. 22, teren înscris în Cf 48146 C., nr. top 4014/2 și s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 241 mp, în cotă de 41/60 parte în favoarea reclamantei K. K. Ananaria și în cotă de 19/60 parte în favoarea reclamantei N. I. .
Prin Dispoziția nr. 415/_ s-a respins notificarea formulată de reclamanta N. I. pentru terenul în suprafață de 310 mp, înscris în CF 14679 C. nr. top 4162, situat în C. -N., str. Actorului nr. 51, însă această dispoziție a primarului referitoare la imobilul mai sus arătat, nu a fost contestată de reclamantă. Nici instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la imobilul situat în C. -N., str. Actorului nr. 51, ci a cercetat situația juridică și faptică a imobilului situat în C. -N. str. Actorului nr. 22.
Prin urmare, alegațiile recurentului referitoare la faptul că prin decizia nr. 65/721/_ emisă de Prefectura județului C., terenul de 310 mp a fost atribuit numiților M. A., M. M. și Sălăjan Iepure Octavian, Sălăjan Iepure V. sunt străine de prezenta cauză, imobilul situat în C. -
N. str. Actorului nr. 51 înscris în CF 14679 C. nu a făcut obiectul plângerii reclamantelor.
În ceea ce privește imobilul situat în C. -N. str.Actorului nr. 22, se constată că acesta a fost înscris în CF 13217 nr. top 4014 și era compus din casă din cărămidă și grădină în suprafață de 193 stjp., adică 694 mp.
În baza Decretului de expropriere nr. 183/1979 imobilul cu nr. top 4014 a fost dezmembrat în două parcele și parcela cu nr. top 4014/1 casă și teren în suprafață de 236 mp s-au reînscris în această carte funciară în favoarea proprietarilor tabulari, iar parcela cu nr. top 4014/2 teren în suprafață de 458 mp a fost transcrisă în CF 48146 C. în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere.
Ulterior, în 1984 terenul în suprafață de 236 mp având nr. top 4014/1 a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Legii nr. 58/1974 și proprietarilor construcției li s-a dat în folosință terenul de sub construcție, în temeiul Legii nr. 4/1973, după cum rezultă din înscrierile de sub B20-22. Pentru acest teren în suprafață de 236 mp cu nr. top 4014/1 a fost emis
ordinul prefectului, însă acest teren nu a făcut obiectul prezentei plângeri. Susținerea recurentului că pentru terenul expropriat s-a emis ordin al prefectului și nu mai poate face obiectul Legii nr.10/2001, este nefondată, deoarece, după cum am arătat în cele mai sus reținute, terenul care a făcut obiectul ordinului prefectului era parcela cu nr. top 4014 /1 și nu parcela cu nr. top 4014/2, care face obiectul prezentului litigiu.
Reclamantele au solicitat prin notificările formulate restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de
458 mp, expropriat prin Decretul nr. 183/1979 și identificat în regim de cartea funciară cu parcela cu nr. top 4014/2.
În mod corect instanța de fond a analizat numai situația acestui teren și a constatat în urma efectuării raportului de expertiză că o parte din acest teren nu a fost afectat lucrărilor de expropriere și poate fi restituit în natură. În temeiul art. 11 din Legea nr.10/2001 coroborat cu art. 11 pct. 3 din
HG nr. 250/2007 instanța a dispus restituirea terenului care este liber din punctul de vedere al legii reparatorii, respectiv suprafața de 241 mp.
Terenul a făcut obiectul legii de retrocedare și reclamantele au solicitat și primit în natură partea din teren care nu a fost afectată de lucrările pentru care s-a expropriat terenul și nu este afectată nici de servituți legale, iar pentru diferența de teren de 217 mp s-a stabilit îndreptățirea reclamantelor la despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în mod legal.
Așadar, reclamantele intimate nu au beneficiat de o dublă restituire, terenul situat în C. -N. str. Actorului nr. 22 a fost preluat de către Statul Român prin acte normative diferite și restituirea parțială a acestuia s-a făcut în temeiul legilor de reparație adoptate după căderea statului totalitar, însă împrejurarea că o parte din teren a fost restituită în baza Legii nr. 18/1991 și o parte în baza Legii nr.10/2001, nu face ca reclamantele să fi beneficiat de o dublă reparație, întrucât este vorba de terenuri cu numere topografice distincte și regim juridic distinct.
Nici cea de-a doua critică referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, nu este fondată, iar solicitarea pârâtului P. municipiului C. -
N. de a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată, nu poate fi soluționată în mod favorabil acestuia, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a pârâtului, care a soluționat în mod nelegal notificările reclamantelor, iar acestea au fost obligate să-și valorifice pretențiile prin prezenta acțiune.
Întrucât acțiunea a fost admisă în totalitate, în mod legal instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 274 Cod proc.civ. și l-a obligat pe pârâtul P. municipiului C. -N. la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Recurentul a apreciat că valoarea cheltuielilor de judecată este exorbitantă și a solicitat ca să fie exonerat de la plata acestor cheltuieli, întrucât nu regăsește caracterul real și necesar rezonabil al cheltuielilor.
Deși recurentul nu își întemeiază în drept acest motiv de recurs, curtea constată că recurentul solicită aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., car prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să
micșoreze onorariilor avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Curtea constată că dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. au fost invocate prima dată în recurs, la fondul cauzei pârâtul nu a solicitat micșorarea onorariilor achitate avocatului și expertului și aplicarea acestei dispoziții legale, deși avea posibilitatea să o facă, potrivit principiului disponibilității.
Întrucât recurentul nu a solicitat la fond aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., cererea este făcută pentru prima dată în recurs și evident, este și inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 294 Cod proc.civ., coroborate cu dispozițiile art. 316 Cod proc.civ.
Chiar dacă dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod proc.civ., ar fi fost invocate la fondul cauzei, acestea nu sunt incidente, cheltuielile de judecată efectuate de reclamante au un caracter real, necesar și rezonabil, raportat la obiectul litigiului.
Cauza a fost complexă, acțiunea a fost redactată de avocat, care a și fost prezent la cele cinci termene de judecată și a făcut apărări pertinente, care au condus la admiterea acțiunii.
Prin urmare, curtea constată că onorariul în sumă de 1600 lei este proporțional cu volumul de muncă presupus în pregătirea apărării într-un litigiu complex în care pârâtul s-a opus admiterii acțiunii.
Dacă pârâtul recurent ar fi efectuat o expertiză în procedura administrativă prin care să verifice ce porțiune de teren poate fi restituită în natură, notificările ar fi putut fi rezolvate în această procedură administrativă și prezentul litigiu să fie evitat.
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit aceste obligații legale și pretențiile reclamantei au fost întemeiate potrivit art. 274 Cod proc.civ., pârâtul trebuie să suporte și onorariu expertului în sumă de 1680 lei precum și contravaloarea extrasului CF în sumă de 35 lei.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală, se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului, ceea ce presupune ca pârâtul să suporte integral cheltuielile de judecată.
Stabilirea cheltuielilor de judecată s-a stabilit în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene care în cauza Străin vs. România a statuatîn concordanță cu propria jurisprudență că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
În speță, s-a dovedit că reclamantele au prezentat chitanțele pentru onorariile de avocat și expert achitate.
Pentru considerentele anterior reținute, în temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 36 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În temeiul art.274, Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatelor K. -K. Ana M. și N. I. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 36 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatelor K. -K. ANA M. și N. I. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. C. V. A.
-T.
N.
A. A.
P.
GREFIER
M. L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 3244/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 620/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
