Sentința civilă nr. 504/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 504/2013
Ședința publică din 11 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
Judecător O. R. G.
Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii civile promovată de reclamanta B. -
J. K.
, împotriva pârâților S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. F. P., U. "B. -B. "; C. -N.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul pârâtului U. "B. -B. "; C. -N., domnul avocat L. ciu Nelu, lipsă fiind reclamantul B. -J. K. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - D. F. P. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că prin încheierea civilă din data de_, s-a dispus transpunerea prezentului dosar de la completul 12 F la completul de judecată 9 F, urmare a dispozițiilor Încheierii civile nr. 281//CC/_ prin care s-a admis cererea de abținere formulată de către doamna judecători L. E. (f.70).
Prin rezoluția din data de_ s-a fixat termen de judecată la data de_, sala 38, ora 1100, pentru când s-a dispus citarea părților (f. 71).
La data de_ s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului o precizarea petitului nr. 1 din cererea de chemare în judecată din partea reclamantei B. -J. K., în sensul de a se constata nulitatea Decretului de naționalizare nr. 106/1948, precum și a Decretului de naționalizare nr. 266/1948 a imobilului înscris în C.F. nr. 7626 C. -N., nr. topo 603, situat pe strada I.C. Brătianu nr.14 C. -N. și ca urmare, nulitatea titlului de proprietate a Universității B. -B. asupra imobilului și restabilirea situației anterioare naționalizării imobilului. Restul petitelor rămân neschimbate (f.76-77).
În data de_ s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului răspuns la întâmpinarea formulată de către U.
"B. -B. "; C. -N. din partea reclamantei B. -J. K., prin care a solicitat: respingerea excepției de nelegalitate a cererii de chemare în judecată, respingerea excepției lipsei calității procesuale active, respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată. În probațiune a solicitat obligarea pârâților să depună la dosar actele de naționalizare, procesele-verbale de inventariere a imobilului, adresele ce fac referire la naționalizarea imobilului; instanța să dispună
efectuarea unor adrese către Arhivele Naționale din județul C., să comunice toate actele pe care le are în arhivă, acte care fac referire și care conțin însuși actul de naționalizare; încuviințarea efectuării unui raport de expertiză de evaluare a imobilului.
Tribunalul înmânează reprezentantului pârâtei U. "B. -B. ";
C. -N. un exemplar din precizarea petitului nr.1 din cererea de chemare în judecată și un exemplar din răspunsul la întâmpinarea.
Tribunalul aduce la cunoștința reprezentantului pârâtului că pârâtul
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția netimbrării, față de petitul de obligare la plata despăgubirilor bănești, aspect față de care d-ul avocat L. ciu Nelu arată că este o acțiune în revendicare.
Tribunalul după deliberare, raportat la dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, constată că cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, considerente față de care respinge excepția netimbrării invocată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinarea formulată.
Reprezentantul pârâtei U. "B. -B. "; C. -N. învederează instanței că își susține excepția inadmisibilității acțiunii în realizare pe calea dreptului comun, invocată prin întâmpinarea formulată, în sensul că asupra admisibilității sau inadmisibilității acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 Martie 1945 - 22 Decembrie 1989, acțiuni formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. 33/09 Iunie 2008, soluționând recursul în interesul legii și, prin urmare, apreciază că acțiunea reclamantei este inadmisibilă pentru că aduce atingere dreptului de proprietate pe care pârâta l-a dobândit prin lege, depunând la dosar înscris cu titlu de practică judiciară (f.111-116). Mai învederează instanței că reclamanta nu a făcut dovada că este moștenitoarea proprietarului de sub B1 din C.F. nr. 304 C., Dr. B. Nicolae, iar apoi potrivit mențiunilor din certificatul de naștere depus la dosar, tatăl adoptiv se numea B. Miklos Pal, iar proprietarul din cartea funciară se numea B. Nicolae (Miklos).
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.
T R I B U N A L U L
Deliberând,
constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamanta B. -J.
K. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, D. F. P., U. "B. -B. "; C. -N., să se constate nevalabilitatea Decretului de naționalizare nr. 106/1948, precum și a Decretului de naționalizare nr. 266/1948 a imobilului înscris în
C.F. nr. 7626 C. -N., nr. topo 603, situat pe strada I.C. Brătianu nr.14 C.
-N. ; să se dispună rectificarea C.F. nr. 7626 C. -N., nr. topo 603, în sensul radierii dreptului de proprietate a S. ui R., precum și a Universității "B. -B. "; din cartea funciară și revenirea la situația anterioară naționalizării imobilului, respectiv la înscrierea dreptului de proprietate a antecesorului reclamantei, adică a lui B. Miklos; obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul; În subsidiar, în cazul în care instanța consideră că nu sunt îndeplinite condițiile restituirii în natură a imobilului, să se dispună obligarea pârâților la despăgubiri bănești,
echivalentul în lei a valorii imobilului de la data naționalizării, actualizată la zi, plus daune morale pentru lipsa subsemnate de dreptul de proprietate asupra imobilului. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că imobilul înscris în C.F. nr. 7626 C. -N., nr. topo 603 situat pe strada I. C. Brătianu nr. 14 C. -N. a fost naționalizat și trecut în proprietatea S. ui R. la data de 9 aprilie 1949 prin Decretele de naționalizare nr. 106 și 266 din 1948.
Imobilul a fost dobândit de către B. Miklos de la antecesorii săi. Înainte de naționalizare, în data de 20 octombrie 1947 B. Miklos prin testament, a lăsat imobilul Eparhiei Reformate din Ardeal. Înainte de data decesului lui B. Miklos, adică 6 iunie 1950 imobilul a fost naționalizat, astfel încât nu a mai intrat în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.
În conformitate cu o adresă trimisă de Primăria Cluj-Napoca, imobilul a fost întabulat în favoarea Universității Victor B. din C., în baza Legii nr. 84/1994, dar aceasta este legea pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopțiilor internaționale, deci nu are legătură cu imobilul.
Acțiunea în revendicare este admisibilă, potrivit Deciziei nr. 33/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât între Legea 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta are prioritate. Admisibilitatea revendicării este impusă de aplicarea directă și imediată în dreptul intern a C.E.D.O., în caz contrar încălcându-se următoarele drepturi: dreptul de acces la instanță prevăzut de art. 6.1 din C.E.D.O. și dreptul de proprietate consacrat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Prin întâmpinarea formulată, D. Generală a F. P. a județului C.
a invocat, în principal, lipsa calității sale de reprezentant al S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în lipsa unui mandat expres din partea acestuia, excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice iar, în subsidiar, lipsa calității procesuale active a reclamante și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată (f.41-43).
În motivare, a arătat că o chestiune prealabilă privește timbrarea cererii față de petitul de obligare la plata despăgubirilor bănești.
A invocat lipsa calității sale de reprezentant al S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în lipsa unui mandat expres din partea acestuia. Întrucât reclamanta înțelege să se judece cu S. R. prin M.
F. se impune citarea acestuia la sediul din București.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice în ce privește restituirea imobilului sau a contravalorii acestuia, arată în susținerea acestei excepții că, pe de o parte, acesta nu este deținătorul imobilului astfel încât să aibă calitate procesuală pasivă într-un dosar de revendicare întemeiat pe art.480-481 iar, pe de altă parte, Ministerul Finanțelor Publice nu a fost implicat în nici o formă în procesul de naționalizare, mai mult decât atât, prin actele normative speciale au fost desemnate organe cu atribuții speciale în materia restituirii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, arată că actele de stare civilă nu fac dovada calității reclamantei de succesoare a defunctului B. Miklos, acestea neconducând la stabilirea acestei calități în favoarea reclamantei, iar potrivit testamentului numitului
B. Miklos, imobilul ce face obiectul cererii de chemare în judecată este exceptat dintre bunurile lăsate moștenire numitei B. K. .
Cu privire la inadmisibilitate, arată că prezenta acțiune pe dreptul comun este inadmisibilă, situația imobilelor preluate cu sau fără titlu de către stat fiind reglementată printr-un act normativ special, anume Legea nr. 10/2001, care acoperă sfera tuturor modalităților de preluare a imobilelor în perioada de referință_ -_ . În ce privește petitul de acordare a daunelor morale, acesta nu este motivat, fiind inadmisibilă formularea sa în temeiul art. 480-481 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta U. "B. -B. "; C. -N.
a invocat nelegalitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa domiciliului reclamantei, lipsa CNP al reclamantei, lipsa motivelor de fapt privind fondul cererii, lipsa motivelor de drept, lipsa valorii obiectului cererii; excepția lipsei calității procesuale active, în opinia sa reclamanta nefăcând dovada că este moștenitoarea proprietarului de sub B1 din C.F. nr.304 C., Dr. B. Nicolae. Astfel, din înscrisurile ce i-au fost comunicare nu reiese că reclamanta este aceeași persoană cu B. K. M. din certificatul de naștere seria MA nr.0657679. Apoi potrivit mențiunilor din același act, tatăl adoptiv se numea B. Miklos Pal, iar proprietarul din cartea funciară se numea B. Nicolae (Miklos).
A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii în realizare pe calea dreptului comun, raportat la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată. Reclamanta nu și-a valorificat pretinsul drept în procedura reglementată de legea specială, astfel că în conformitate cu prevederile art.42 alin.2 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora imobilele cu altă destinație decât cea de locuință, prevăzute la alin.1 se pot înstrăina potrivit legislației în vigoare, U. B. -B. și-a consolidat dreptul de proprietate dobândit prin lege în anul 1997.
Asupra admisibilității sau inadmisibilității acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 06 Martie 1945 - 22 Decembrie 1989, acțiuni formulate după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 33/09 Iunie 2008, soluționând recursul în interesul legii.
În concluzie, apreciază că acțiunea reclamantei întemeiată pe dreptul comun este inadmisibilă, pentru că aduce atingere dreptului de proprietate pe care l-a dobândit prin lege.
Pe fondul cauzei, petitul unu nu are nici o finalitate fără obținerea dreptului cerut prin petitul trei, cu alte cuvinte, reclamanta nu justifică interes în promovarea cererii pentru constatarea nevalabilității unor decrete de expropriere dacă nu obține în cele din urmă dreptul de proprietate pretins. Întrucât reclamanta nu a uzat de legea specială și a formulat
acțiunea pe dreptul comun, nu există nici o derogare, iar U. B. -B. poate invoca art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.
În drept, s-au invocat: art.194, art.205, art.246, art. 249 Cod procedură civilă, art.1, art.22 alin.5, art.46 alin.4 din Legea nr.10/2001, art.645 cod civil (1864), art.166 din Legea nr.84/1995, art.36, art.27, art.28 din Decretul-lege nr.115/1938, art.254 alin.2 și 5 Cod procedură civilă.
Reclamanta și-a precizat petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată
, în sensul de a se constata nulitatea Decretului de naționalizare nr.106/1948, precum și a Decretului de naționalizare nr.266/1948 a imobilului înscris în C.F. nr.7626 C. -N., nr. topo 603, situat pe strada
I.C. Brătianu nr.14 C. -N. și ca urmare, nulitatea titlului de proprietate a
Universității B. -B. asupra imobilului și restabilirea situației anterioare naționalizării imobilului. Restul petitelor rămân neschimbate (f.76-77).
Prin răspunsurile la întâmpinările formulate de către pârâți
, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâți, invocând dispozițiile art.12 din Constituția Republicii P. ulare R. e din 1948, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (f.78-109).
Analizând excepția inadmisibilității, tribunalul o va admite, pentru considerentele ce urmează:
În susținerea acestei excepții a fost invocată Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care instanța supremă a statuat următoarele: "concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială respectiv Legea 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.";
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în considerentele Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, că în situația în care, într-o acțiune în revendicare, ambele părți se prevalează de existența unui bun în sensul convenției, instanța este pusă în situația de a da preferabilitate unuia în detrimentul celuilalt, cu observarea principiului securității raporturilor juridice și că este necesar a se analiza, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea, ocrotit, ori securității raporturilor juridice.
Ori, în prezenta cauză, se constată că imobilul este în prezent în proprietatea Universității Babbeș-B. C. -N., potrivit înscrierii din CF nr. 7626 C., depusă în copie la fila 23 din dosar.
Rezultă de aici că nu se poate acorda prioritate dreptului comun și Convenției europene a drepturilor omului față de prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamantei, întrucât în acest fel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate dobândit de o altă persoană, drept de asemenea ocrotit de Convenție, precum și principiului securității circuitului civil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că în preambulul la Convenția europeană a drepturilor omului este enunțată preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun statelor contractante, iar unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice (Cauza Brumărescu contra R. iei, paragraful 61).
În cauză mai pot fi reținute cele arătate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pincova și Pinc contra Republicii Cehe: "Curtea acceptă că obiectivul general al legilor de restituire, acela de a atenua consecințele anumitor încălcări ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist, este unul legitim _; cu toate acestea, consideră necesar a se asigura că această atenuare a vechilor încălcări nu creează noi neajunsuri disproporționate. În acest scop, legislația trebuie să facă posibilă
luarea în considerare a circumstanțelor particulare ale fiecărei cauze, astfel încât persoanele care au dobândit bunuri cu bunăcredință să nu fie puse în situația de a suporta responsabilitatea, care aparține în mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat cândva aceste bunuri (paragraful 58, citat și în Cauza Raicu contra R. iei).
Deși prin Legea nr. 10/2001, statul a reglementat procedura de urmat pentru acordarea de despăgubiri în cazul imobilelor naționalizate, reclamanta nu a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001.
Existând o lege specială care reglementează acordarea de despăgubiri pentru imobile naționalizate, reclamanta trebuia să se încadreze în termenele și procedurile prevăzute de legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant.
În aceste condiții, instanța constată că acțiunea în revendicare de drept comun formulată de către reclamantă este inadmisibilă.
În consecință, văzând cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiției în Decizia de recurs în interesul legii nr. 33 din 9 iunie 2008, cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în deciziile amintite anterior și prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept la soluționarea recursului în interesul legii este obligatorie, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității și, în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta B.
- J. K., cu domiciliul procesual ales în O., str. P., nr. 21, ap. 2, jud. Bihor, la av. Menyhart Gabriella E., în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D. F. P. C., cu
sediul în C. -N., Piața Avram I. nr. 19, jud. C. și U. "BABEȘ -
"; C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. K., nr. 1, jud. C. . Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Judecător ,
O. R. G.
Grefier,
-P. B.
Red. A.P.B./14 Octombrie 2013 Red. O.R.G./_ /5 exemplare
| ← Decizia civilă nr. 517/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1272/2013. Pretenții → |
|---|
