Decizia civilă nr. 314/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/R/2013 Ședința publică din data de 28 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I. - judecător JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: B. M. L.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta B. A., împotriva sentinței civile nr. 11878/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterea cauzei a avut loc la termenul de judecată din data de 21 iunie 2013, în prezența reprezentantului recurentei, avocat Filipoaia M. și a reprezentantei intimaților P. I. și P. M., avocat Răzoare Nelia, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâri și când tribunalul, la cererea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru azi, 28 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 11878/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă precizată și extinsă, formulată de reclamanta
B. A., în contradictoriu cu pârâții C. M. B. PENTRU S. D. DE P. P. A. T., C. J. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. B. -N., P. I., P. M., B. ANA, P. G. (în calitate de moștenitor al defunctului P. M. ), P. M. (în calitate de moștenitoare a defunctului M. L. ), M. M., M. D. (în calitate de moștenitori ai defunctului M. L. ), P. M., P. M., P. R., P. R., P. P. ,
R. -G. P., P. L. L., M. P., N. S., N. T. (în calitate de moștenitori ai defunctei N. M. ), T. M. (în calitate de moștenitoare a defunctului M. M. ) și C. LOCAL B., ca fiind neîntemeiată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâților P. I. și P. M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Primăria municipiului B. sub nr. 6198/_ (f.5), numitul P. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha teren, situat în ridul "Cighir Fund". La rubrica
"calitatea în care mă aflu" a menționat "proprietar prin cumpărare".
La cererea formulată a fost anexată o declarație de martor, declarație care, potrivit art. 10 în forma inițială a Legii nr. 18/1991 (actualmente art. 11) putea face dovada proprietății numai în lipsa evidențelor cooperativei, cererilor de înscriere, registrul agricol de la data intrării în CAP, actele de proprietate, cartea funciară. Așa cum întemeiat arată pârâta C. municipală B., în Registrul Agricol pe anii 1959- 1963, numitul P. A. a figurat cu o suprafață de 0,58 ha teren (f.27), suprafață pentru care a formulat o cerere distinctă (cu nr. 8068/_ ) și cu privire la care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea Titlului de proprietate nr. 13.302/_ .
Cum, numitul P. A. nu a depus la dosarul comisiei acte de proprietate prin care să dovedească faptul că a deținut anterior cooperativizării suprafața de teren în litigiu, pe care a introdus-o în CAP, respectiv nu a dovedit că anterior cooperativizării, acesta ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită, cererea sa înregistrată sub nr. 6198/_ nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P. A. nefigurând înscris pe niciun tabel sau anexă.
Împotriva acestui mod de soluționare, numitul nu a formulat contestație, conform prevederilor art. 28 din HG nr. 131/199, în vigoare la acea dată, care să fie soluționată printr-o hotărâre a comisiei județene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar, și ca atare reclamanta (moștenitoare a defunctului) nu se poate prevala de dispozițiile Legii 18/1991, republicată, sau ale Legii 247/2005 pentru a beneficia de eliberarea unui titlu de proprietate și punerea în posesie cu privire la terenul solicitat (respectiv acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de 1.600 mp.), în speță nefiind urmată procedura legală în privința reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În altă ordine de idei, cererea reclamantei nu poate fi admisă nici prin prisma faptului că pentru terenul în discuție nu s-a făcut dovada proprietății, împrejurarea evidențiată de înscrisul intitulat "declarație";, semnat de U. Flaviu M. (f.30) și confirmată de probatoriul testimonial administrat (f.180-181), că prin anii 1970-1972 antecesorul său, numitul P. A. ar fi cumpărat o suprafață de cca. 50 de ari de la numitul Lupu Iordache, în baza unui act sub semnătură privată, este lipsită de relevanță atâta timp cât acest antecontract nu a fost validat printr-o hotărâre judecătorească pentru a putea dobândi caracterul unui act translativ de proprietate.
Este cunoscut faptul că promisiunea de vânzare nu transferă automat proprietatea, ci dă naștere doar unui drept de creanță, în temeiul căruia ambele părți contractante se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
În cauză, promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată, astfel încât nu se poate aprecia că a operat transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, mai ales că la data respectivă erau în vigoare Decretele nr. 151/1950 și nr. 144/1958 ce condiționau în mod expres încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de obținerea autorizației de înstrăinare eliberată de organul competent al statului și perfectarea acestora în formă autentică. Ori, neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de recunoaștere a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil.
De altfel, împrejurarea că actul invocat nu a avut efect translativ de proprietate anterior preluării terenului la stat este confirmată și de faptul că suprafața de 0,50 ha.
în discuție a fost restituită moștenitorilor vânzătorului menționat de reclamantă, aceasta făcând parte din terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 9015/_ (283).
Contrar celor susținute de reclamantă, titlul de proprietate menționat a fost eliberat în favoarea moștenitorilor defunctului Lupu Iordache în condițiile și cu procedura prevăzută de Legea fondului funciar, numitul Lupu Iordache a deținut anterior cooperativizării o suprafață totală de 2,03 ha. - având calitatea de coproprietar tabular în CF 2080 și CF 2109 B. (f.189-190) și figurând în Registrul agricol din anii 1959-1963 (f.193), teren pe care l-a înscris ulterior în CAP, astfel încât includerea lui în titlul de proprietate atacat este pe deplin justificată.
Așa fiind, constatând că în speță nu subzistă niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III alin 1 din Legea 169/1997, titlul de proprietate fiind emis cu respectarea procedurii speciale reglementată de art. 8 și urm. din Legea 18/1991, republicată, văzând și dispozițiile art. 58 și urm. din aceeași lege, instanța a respins și capătul de cerere în constatarea nulității parțiale a titlului, în ce privește suprafața de
5.000 mp. (ori de 2.400 mp.), ca fiind neîntemeiat.
Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză nu sunt justificate nici temeiuri de admitere a petitelor având ca obiect includerea în masa succesorală a defunctului P. A. a terenului de 5.000 mp., solicitat prin cererea nr. 6198/_
, și respectiv, stabilirea vocației succesorale a reclamantei, au fost respinse și aceste capete de cerere, în considerarea dispozițiilor art. 650 și urm. C.civ.
Întrucât pârâții P. I. și P. M. nu au prezentat dovezi cu privire la cuantumul onorariului avocațial avansat, în aplicarea art. 274 C.pr.civ. s-a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta B.
A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum s-a modificat și extins.
În motivarea recursului s-au adus hotărârii următoarele critici:
Aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul P. A., înregistrată sub nr. 6198/_, este neîntemeiată sub aspectul dovezii dreptului la reconstituire în ce privește suprafața de 0,50 ha, situat în ridul "Cighir Fund", prin cumpărare de la defunctul Lupu Iordache, în anii 1970 este greșită.
Prima dovadă (cel puțin început de dovadă scrisă, care putea fi completată cu martori în procedura judiciară) a dreptului antecesorului reclamantei este faptul că pe verso-ul cererii de reconstituire 6198/_ făcută de P. A. apare următoarea mențiune: "vol. II fila_ V. 184 P. A. cu ,50 ha fănețe în B. pe Cighir Fund", mențiune sub care se află aplicată ștampila C. ui P. ular al M. B., sector administrație locală de stat și data de 13.III.1991, cu o zi înainte de data formulării cererii -_ . Aceasta înseamnă că verificările documentelor justificative ale suprafeței solicitate fuseseră făcute anterior formulării cererii și se constatase că defunctul P. A. apărea înscris în RA cu suprafața indicată, motiv suficient pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum recurenta a arătat și la fondul cauzei defunctul P. A. a cumpărat de la defunctul Lupu Iordache, terenul în suprafață de 0,50 ha, în ridul "Cighir Fund" în anii 1970, atunci când nu se puteau încheia acte autentice de transmitere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse în Declarația (f.30) dată de
către numitul U. Flaviu M. - moștenitorul lui Lupu Iordache, declarație care însă nu a fost atașată (din eroare sau intenționat) la dosarul privind cererea 6198/_ făcută de P. A., ci la dosarul finalizat cu emiterea titlului de proprietate 9015/_ emis în favoarea moștenitorilor lui Lupu Iordache. Astfel, în înscrisul intitulat Declarație, semnat de U. Flaviu M., moștenitor testamentar (unic) al defunctului Lupu Iordache, dec. la_, se consemnează expres: "Așa cum reiese din adeverința nr.634 din_ eliberată de CAP B., a primit (Lupu Iordache, n.n.) și suprafața de 0,78 ha arabil situat în partea de hotar numită "Cighir-fund", teren înreg. în CF B. nr.3350 nr.top 3456-3472. Cum decedatul era deja bătrân și nu dispunea nici de atelaj propriu și nici de forță de muncă ajutătoare, a apelat, în special în ultimii ani, la ajutorul lui P. A., din cart. V. nr.I84, căruia prin 1970-1972 i-a vândut 50 de ari din terenul în cauză. Știu că nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile. Știu că decedatul a încasat valoarea acestei vânzări (cea 7-8.000 lei). Toate acestea le știu, fiindu-mi spuse de decedatul meu unchi care, prin testament autentic mi-a lăsat toate bunurile mobile și imobile - mie - moștenire. După decesul unchiului meu, P. A.
și-a obținut partida proprie în registrul agricol al orașului B., și-a plătit impozitele aferente terenului și și-a îndeplinit, în nume propriu, toate îndatoririle legate de calitatea de proprietar".
Această declarație a fost dată în data de_, deci anterior cererii for^hulate de către defunctul P. A. și era normal să se găsească la dosarul de reconstituire a acestuia, dar există în prezent arhivată la dosarul titlului atacat (nr.9015/_ ). Astfel, instanța a ignorat această declarație care, pe lângă declarația martorului menționat, provenea de la succesorul în drepturi a defunctului Lupu lordache și care confirma vânzarea respectivului teren, precum și faptul că " nu a încheiat acte pentru acea vânzare, întrucât vânzările de terenuri agricole nu erau, legal posibile". Există la dosar și adeverința nr.634 din_ eliberată de CAP B. (fila
31) precum și testamentul autentificat sub nr.82/1971 prin care numește moștenitor testamentar unic pe autorul sus citatei declarații - U. Flaviu M. (fila 32 și 41). Recunoașterea înstrăinării de către succesorul în drepturi a vânzătorului celor 50 de ari era suficientă pentru a se stabili că dreptul la reconstituirea acestei suprafețe revine cumpărătorului P. A. . Cu toate acestea comisia locală B. propune validarea, iar C. J. emite T.P. 9015/_, în favoarea moștenitorilor lui Lupu Iordache, care oricum nu erau îndreptățiți la reconstituire (având în vedere testamentul sus indicat în favoarea lui U. Flaviu M., fiind dezmoșteniți de defunct).
Potrivit Procesului verbal din data de 20 aprilie 1959 (fila 251), din totalul suprafeței de 2,03 ha deținută de Lupu lordache, acesta a adus în CAP doar suprafața de 1,04 ha solicitând "să fie trecut în CAP în altă organizație agricolă socialistă" cu această suprafață, iar restul suprafeței de 0,99 a rămas în folosința și proprietatea lui acestuia (se menționează expres în acest proces verbal că "poale lucra împreună cu familia 0,99 ha"). Astfel, în mod greșit instanța a reținut că Lupu Iordache a adus în CAP totalul suprafeței de 2,03 ha, ignorând scriptul de la fila 251 din dosar. De altfel, defunctul Lupu Iordache nu a fost niciodată membru cooperator. Tocmai din suprafața de 0,99 ha, rămasă la constituirea CAP în proprietatea și folosința lui Lupu Iordache, potrivit procesului verbal sus menționat, acesta a putut vinde lui P. A. suprafața de 0,50 ha, așa cum menționează moștenitorul lui Lupu Iordache și cum au
constatat funcționarii comisiei locale odată cu primirea cererii 6198/_ (mențiunea de pe verso-ul acestei cereri).
Ca urmare, concluzia firească este că terenul în suprafață de 0,50 ha nu a făcut parte din patrimoniul CAP și nu putea fi reconstituit în favoarea moștenitorilor defunctului Lupu Iordache. ceea ce înseamnă că T.P. 9015/_ este nelegal (și sub acest aspect) în ce privește reconstituirea suprafeței în cauză.
În ceea ce privește urmarea procedurii legale de către def. P. A., respectiv faptul că împotriva modului de soluționare a cererii 6198/_ depusă de P. A. nu s-a formulat contestație, conform prevederilor art.28 din HG 131/1991, în vigoare la acea dată, care să fie soluționată printr-o hotărâre a comisiei județene, împotriva căreia să fi exercitat calea de atac a plângerii reglementată de Legea fondului funciar s-a susținut că recurentei nu i-a fost comunicat în nici un fel modul de soluționare a cererii 6198/_ . De asemenea, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a afișării tabelului menționat în art.28.
Tocmai de aceea, formulând o cerere adresată Comisiei Locale B., recurenta a primit adresa 55.084/_ prin care mi s-a adus la cunoștință faptul că cererea lui P. A. a fost respinsă, motiv pentru care a formulat prezenta cererea în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește inexistența unui act translativ de proprietate s-a învederat că statuările instanței de fond sunt contrazise de inscripția de pe verso-ul cererii de reconstituire nr._, în care se specifică foarte clar faptul că în Registrul agricol "VOL. II FILA_ V. 184, P. A. cu 0,50 HA FĂNEȚE ÎN B.
PE CIGHIR FUND". Astfel, această transmisiune a dreptului de proprietate asupra terenului de 0,50 ha apare înscrisă în registrul agricol, care așa cum se arată în literatura juridică de specialitate constituie înscris autentic. Pentru aceste motive, considerentul privind lipsa validității transmiterii dreptului de proprietate nu poate fi primită, instanță ignorând complet atât nota înscrisă pe verso-ul cererii de reconstituire cât și înscrierile din registrul agricol din anii 1986-1990. Înscrierea în registrul agricol a transmisiunii are valoare de act autentic până la proba contrarie, ori nu s-a făcut dovada că ulterior anilor 1990, acest teren ar fi fost înstrăinat de către P.
A. .
Mențiunile din registrul agricol trebuie coroborate atât cu declarația legatarului universal al înstrăinătorului Lupu Iordache (fila 30) cât și cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, care au confirmat faptul că P. A. a cumpărat și a folosit terenul din ridul Cighir Fund ulterior anilor 1970. Faptul că în anii 1959- 1960, defunctul P. A. nu apare în registrul agricol cu această suprafață nu are relevanță, deoarece cumpărarea terenului s-a făcut ulterior, în anii 1970 și s-a înscris în registrul agricol anterior intrării în vigoare a Legii 18/1991, fapt ce face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului vânzător Lupu Iordache și oferă calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire subsemnatei
- în calitate de succesor în drepturi a defunctului P. A., în calitate de cumpărător.
Ca urmare, în aprecierea recurentei subzistă motivele de nulitate absolută parțială a T.P. 9015/_ emis în favoarea moștenitorilor defunctului Lupu Iordache, în ce privește suprafața de 0,50 ha din ridul Cighir Fund, motive prevăzute de art. III alin.l pct. iii, deoarece reconstituirea s-a făcut în favoarea moștenitorilor
unei persoane care nu a fost înscrisă în cooperativa agricolă (cu acest teren) și nu a predat acest teren statului prin act translativ de proprietate.
Intimata C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. , legal citată, a depus la dosar întâmpinare (f.32), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 11878/2012.
În motivare s-au învederat în esență următoarele:
În temeiul Legii nr. 18/1991, prin cererea nr. 6198/_, numitul P. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha teren, situată în ridul "Cighir Fund". La rubrica " calitatea în care mă aflu " este menționat " proprietar prin cumpărare ", la cerere nefiind însă anexate acte de proprietate prin care să dovedească această calitate, că a deținut anterior cooperativizării această suprafață și că a introdus - o în CAP. Anexat cererii a fost depusă doar o declarație de martor, declarație care potrivit art. 10 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială ), putea face dovada proprietății numai în lipsa evidențelor cooperativei, cererilor de înscriere,
R.A. la data intrării în CAP, actelor de proprietate și carte funciară. Or, în Registrului Agricol pe anii 1959 - 1963, numitul P. A. a figurat cu o suprafață de 0,58 ha teren, suprafață pentru care a formulat o cerere distinctă, având nr. 8068/_, pentru această suprafață totală adusă în CAP fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea T.P. nr. 13.302/_ .
Așadar, din actele aflate în evidența Comisiei municipale nu rezultă că, anterior cooperativizării antecesorul petentei ar fi deținut o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită. Art. 10 din Legea nr. 18/1991, devenit ulterior art. 11, instituie o ordine a actelor care se au în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate, prioritate având actele de proprietate, cadastru, cereri de înscriere în cooperativa agricolă, registrul agricol și numai în lipsa acestora orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Cererea nr. 6198/_ nu a fost aprobată de comisia municipală în anul 1991, numitul P. A. nefigurând înscris pe nici un tabel sau anexă, împotriva acestui mod de soluționare, petentul nu a formulat contestație, conform prevederilor art. 28 din H.G.R. nr. 131/1991 în vigoare la acea dată. În consecință, deși defunctul a depus cerere de reconstituire acestuia nu i s - a reconstituit dreptul de proprietate și nu i s - a eliberat adeverință de proprietate. Depunerea unei cereri în termenul legal nu este suficientă, trebuind urmată integral procedura administrativă pentru obținerea dreptului de proprietate.
Din punct de vedere procedural acțiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă, pe de o parte nefiind urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, nefiind formulată o contestație care să fie soluționată printr-o hotărâre a Comisiei Județene, iar pe de altă parte, nefiind solicitată prin acțiune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața în litigiu, înscrierea pe o anexă, validarea reconstituirii de către C. J., ci se solicită direct eliberarea unui titlu de proprietate și punerea în posesie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru terenul solicitat prin cererea nr. 6198/_ petentul nu a făcut dovada proprietății, iar din declarația anexată cererii și R.A. pe anii 1986 - 1990, reiese faptul că defunctul a intrat în posesia unui teren, urmare a unei promisiuni de vânzare - cumpărare, care nu a fost depusă, iar după înființarea CAP - ului, acest teren nefiind introdus în cooperativă de către defunct. Existența sau nu a unei promisiuni de vânzare - cumpărare, care nu poate fi probată doar cu o declarație de martor, nu
constituie act de proprietate, un înscris sub semnătură privată neputând transfera în mod valabil dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului, cât timp acesta nu a fost încheiat în formă autentică, în vigoare la acea dată fiind Decretul - Lege nr. 115/1938, care se știe condiționa dobândirea dreptului de proprietate de înscrierea acestui drept în cartea funciară. Neoperarea transferului de proprietate este incompatibilă cu ideea de revendicare a dreptului de proprietate, din moment ce nu a existat un astfel de drept sau el nu a fost valabil dobândit. Cum condițiile legale pentru transferul proprietății nu au fost îndeplinite, o promisiune de vânzare - cumpărare nu a putut transfera terenul în patrimoniul dobânditorului și prin urmare, terenul solicitat nu poate face obiectul unei reconstituiri a dreptului de proprietate în temeiul legilor funciare, din moment ce acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul antecesorului reclamantei.
S-a precizat că numitul Lupu Iordache a deținut anterior cooperativizării o suprafață de 2,03 ha teren, întreaga suprafață fiind solicitată de către moștenitorii acestuia și reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 prin eliberarea T.P. nr. 9015/_
. Prin urmare, corect a reținut prima instanță că exista calea unei validări a promisiunii de vânzare - cumpărare, dacă aceasta a existat, cu proprietarii actuali ai terenului în litigiu, moștenitorii promitentului Lupu Iordache, pârâți în prezentul litigiu. În ipoteza unei validări a înscrisului sub semnătură privată, aceasta trebuie făcută cu actualii proprietari ai terenului și nu solicitată reconstituirea dreptului în temeiul Legii nr. 18/1991, neputându-se efectua o dublă reconstituire a dreptului de proprietate, una în favoarea vânzătorului și alta în favoarea cumpărătorului sau a moștenitorilor.
Mai mult, terenul înscris în T.P. 9015/2001 a cărui anulare se solicită a intrat în circuitul civil, astfel încât și din acest punct de vedere acțiunea formulată este neîntemeiată. Nu se invocă niciun temei de drept în virtutea căruia instanța să pronunțe o hotărâre în sensul solicitat de către reclamantă, ci doar niște prevederi legale generale.
Intimații P. I. și P. M., legal citați, au depus și ei întâmpinare (f.77) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a susținut că atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-a depus contestație care ar fi trebuit soluționată printr-o hotărâre de către C. J., după care să se uzeze de procedura plângerii in instanța, este inutil a se analiza plângerea pe fondul cauzei. Faptul că se invoca de către recurentă că nu i s-a comunicat hotărârea comisiei locale, nu o scutește de a fi depus contestație înainte de a se adresa instanței de judecata .Comunicare in scris a rezultatului dat cererii de către C. M.
, invocat de recurentă nu este prevăzut in normele de aplicare, prin urmare cei care au domiciliul pe raza localității se consideră că prin afișare au luat la cunoștință de rezultatul cererii.
Intimații au mai învederat că terenul solicitat a fi reconstituit nu face parte din patrimoniul defunctului . Actele anexate la cerere, respectiv copie registru agricol, nu face dovada proprietăți, registrul fiind o evidenta administrativa, iar actul respectiv nu este unul autentic. Din cuprinsul înscrisului, "fila din registrul agricol", prezentat de reclamanții, nu rezulta prețul imobilului si daca aceasta suma este predata si primita in vederea vinderii, in acest sens invocându-se decizia 888/_ a CSJ secția civilă .
De asemenea obiectul contractului nu este determinat sau determinabil in mod concret, mențiunile din registrul agricol sunt evidente administrative care trebuie sa fie susținute de acte doveditoare prin care s-a făcut mențiunea in registru . Chiar daca se invoca de către reclamanți faptul ca au folosit terenul înainte de naționalizare, predarea terenului nu are semnificația transferării dreptului de proprietate, ci numai a detenției așa-zisului cumpărător asupra terenului. De altfel martorii audiați in cauză nu au afirmat nici unul că la data colectivizării terenul era in posesia defunctului. Un martor a spus că îl folosea defunctul din anul 1980 si celalalt din anul 1970, martorii neștiind de la cine a fost cumpărat terenul si daca s-a plați vreun preț.
In ceea ce privește terenul solicitat intimații au arătat arătam că acesta a intrat in circuitul civil, prin contractul de donație depus la dosar, iar terenul înscris in titlul de proprietate atacat a fost reconstituit in baza extrasului de cf., donatorul fiind proprietar tabular la data naționalizării.
Ceilalți intimați, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise la dosar.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, și a argumentelor ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum în mod judicios a reținut prima instanță antecesorul reclamantei nu este titularul unui drept la reconstituire în temeiul Legii 18/1991, astfel că nu se poate dispune nici includerea suprafeței de 0,50 ha teren în masa succesorală a defunctului
P. A. și nici punerea în posesie, respectiv eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea acestuia.
Procedura reconstituirii dreptului de proprietate este clar reglementată atât în legile fondului funciar nr.18/_, cu modificările ulterioare, cât și în HGR nr. 890/2005, cuprinzând normele metodologice.
Reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cerere, pe baza dovezilor aduse de solicitant, comisia locală făcând o propunere de admitere, în tot sau în parte, sau de respingere, după caz, a cererii. Împotriva propunerii comisiei, petentul poate formula contestație, în condițiile art. 27 alin.3 din norme, contestație ce se soluționează de comisia județeană, organ cu atribuții administrativ jurisdicționale. Împotriva modului de rezolvare a contestației, petenții au la îndemână calea plângerii prevăzută de art. 53 alin.3 din Legea 18/1991, republicată.
Procedând în această manieră, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție, așa cum a constatat și Curtea Constituțională în mai multe decizii, printre care Decizia nr. 1/1994 și nr. 1179/2007, statuând că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, Curtea a reținut că procedura administrativ-jurisdicțională constituie o măsură de protecție care, deci, nu poate avea ca scop, în niciun mod, limitarea accesului la justiție.
Instanța de contencios constituțional a mai statuat că "Instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești".
În ceea din urmă decizie s-a reținut inclusiv compatibilitatea dispoziției interne cu prevederile CEDO, Curtea observând că jurisprudența sa cu privire la procedurile administrativ-jurisdicționale este conformă cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, de exemplu, în cauza "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981", a stabilit că "R. ni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...]."
Așa fiind, reclamanta, respectiv antecesorul acestuia trebuia să uzeze de această procedură în vederea rezolvării favorabile a cererii de reconstituire nr. 6198/_, respinsă de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N. .
Criticile recurentei vizând lipsa comunicării soluției date de comisia municipală nu pot fi primite, deoarece fiind vorba de solicitanți de pe raza localității, modalitatea comunicării era cea a afișării la sediul comisiei, atât sub imperiul HGR nr. 131/1991, a HGR nr. 1172/2001 cât și potrivit art. 27 din HGR nr.850/2005. Este real că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada afișării propunerilor, însă reclamanta a luat la cunoștință de respingerea cererii antecesorului său cel târziu la_ (f.7 dosar fond), dată la care putea contesta propunerea și eventual solicita comisiei județene repunerea în termenul de contestare a propunerii comisiei locale.
Cum asemenea demersuri nu au fost făcute, respingerea cererii a rămas definitivă, iar reclamanta nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren amintită.
Pentru aceleași considerente, reclamanta nu justifică un interes legitim ocrotit pentru a solicita anularea titlului de proprietate nr. 9015/2001, eliberat în favoarea moștenitorilor fostului proprietar tabular Lupu Iordache.
Apărările de fond ale reclamantei, invocate în fața primei instanțe, reiterate în cererea de recurs, nu pot fi primite, de vreme ce antecesorul său nu este beneficiar al unei reconstituiri în sensul Legii 18/1991, republicată, concretizată în eliberarea unei adeverințe de proprietate sau într-o hotărâre a Comisiei județene de validare a reconstituirii, și ele puteau fi valorificate doar în cadrul procedurii amintite mai sus, procedură de care nu a înțeles să uzeze.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. A. , domiciliată în B., cartier Unirea nr. 217 jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 11878 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
S. | I. B. | I. S. | B. | M. L. M. | D. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond. O. G.
| ← Decizia civilă nr. 793/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 396/2013. Fond funciar → |
|---|
