Decizia civilă nr. 147/2013. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 147/R/2013

Ședința publică din data de 21 martie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.

GREFIER: C. S.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamantul T. A.

-I. și de reclamanții reconvenționali F. D., B. A., B. G., B. F., B.

Z., Tănase E., D. I., D. T., U. E., D. F., Z. I., B. N. ,

B. R., B. V., B. I., M. M. și L. D. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterea recursului a avut la data de 14 martie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din această decizie.

La cererea reprezentanților părților, pentru a le da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi, 21 martie 2013.

Se constată că recurenții, prin reprezentanții lor, au depus la dosar concluzii scrise.

T R I B U N A L U L,

deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.

M., decedată, continuată de reclamantul T. A. I., în contradictoriu cu pârâții

F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., D. I., D. T.

, U. E., D. F., Z. I., B. N., B. R., B. V., B. I., M. M. ,

L. D., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții F. D., B. A.

, B. G., B. F., B. Z., Tănase E., D. I., D. T., U. E., D. F.

, Z. I., B. N., B. R., B. V., B. I., M. M., L. D. în

contradictoriu cu reclamantul și pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

	A fost respinsă cererea pârâților F. D.	, B. A.		, B. G., B.	F.	, B.
Z.	, Tănase E., D. I., D. T., U. E.	, D.	F.	, Z. I., B.	N.	, B.

R., B. V., B. I., M. M., L. D., de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul_, disjunsă prin încheierea din ședința publică din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, petenta B. M., decedată pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuată de moștenitorul său T. A. I., a solicitat, în contradictoriu cu intimații F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., D. E.

, B. N., B. A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud, să se constate nulitatea absolută a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților din dosarul civil nr._ privind suprafața de 5,07 ha teren, situat pe raza localității S., înscrisă pe Anexa nr.3 S., poziția 63; să fie obligată intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. să procedeze la punerea efectivă în posesie numai în favoarea petentei cu suprafața de 5,07 ha teren, situat pe raza localității S., să întocmească procesul verbal de punere în posesie și să-l înainteze Comisiei județene pentru eliberarea titlului de proprietate B. -Năsăud și să fie obligată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5,07 ha teren, situat pe raza localității S., în favoarea petentei.

În motivare se arată că, prin acțiunea introductivă din dosarul civil nr._, reclamanții F. Zaharia, B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., D.

E., B. N. și B. A. au omis să o cheme în judecată și pe petentă, deși și soțul acesteia, defunctul B. Ștefan Junior, este înscris pe Anexa 3 S., poziția 63, pentru reconstituirea suprafeței de 5,07 ha alături de acești reclamanți, conform anexei de la fila 35, depusă de C. locală.

Petenta arată că este unica moștenitoare a defunctului B. Ștefan junior, conform certificatului de legatar nr. 11/2005. Prin urmare, aceasta justifică același interes juridic legitim pentru a fi intervenientă în cauza civilă nr._, care avea ca obiect obligarea la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața în cauză. Însă, pe de altă parte, petenta consideră că reclamanții nu sunt îndreptățiți la această reconstituire după defunctul B. Ștefan senior

Astfel, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această suprafață s-a făcut în baza înscrierilor din Registrul Agricol a localității S. pe anii 1959-1965, așa cum se arata și în actele depuse la C. locală M. . Or, din aceste înscrieri

rezultă că suprafața de 5,07 ha reconstituită este înscrisă în Registrul Agricol 1959- 1963 la poziția lui B. Ștefan senior, unde apar, ca și membri ai familiei și B. Nastasia (soție), B. Ștefan (fiu) și B. M. (noră), adică petenta însăși. Ceilalți doi fii ai lui B. Ștefan senior, defuncții B. Z. și B. I., antecesorii reclamanților din cauza_, nu apar în Registrul Agricol la această poziție, pentru că ei aveau poziție separată în Registrul Agricol la acea dată, adică anterior preluării terenurilor la CAP. Prin urmare, B. Ștefan senior și-a împărțit terenurile agricole între copii anterior cooperativizării, fiecare având poziție separată în Registrul Agricol și gospodărindu-se separat.

Având în vedere că acest lucru s-a petrecut anterior cooperativizării și observând și dispozițiile art. 11 alin 1 din Legea 18/1991, republicată, la stabilirea dreptului de proprietate trebuie să se țină seama de ultimele evidențe din Registrul Agricol, respectiv pe anii 1959-1963. Or, potrivit acestor evidențe, terenul figura doar la poziția lui B. Ștefan junior, care se gospodărea împreună cu B. Ștefan senior, ceilalți doi fii, antecesorii intimaților, primindu-și flecare terenurile lor și nemaiavând nici o pretenție la acest teren de 5,07 ha.

Pe de altă parte, așa cum intimații recunosc prin acțiune, punerea faptică în posesie cu acest teren s-a făcut încă din anul 1992, dar numai în persoana soțului petentei, B. Ștefan junior, care a lucrat singur aceste terenuri de la acea dată si până la decesul său din anul 2005. Acest lucru este recunoscut și de C. locală M. prin scriptul depus la fila 45 (din cauza_ ). Mai mult, după anul 1990, întreaga suprafață a fost înscrisă in Registrul Agricol la poziția petentei și a soțului său, B. Ștefan junior și B. M., așa cum rezultă din adeverința nr. 231/_ a Primăriei comunei M. . Totodată, în certificatul de legatar nr. 11/2005 se include în masa succesorală a defunctului B. Ștefan junior toate terenurile indicate în aceasta adeverință, care cuprinde și suprafața de 5,07 ha reconstituită greșit și în favoarea reclamanților din cauza_ .

Având în vedere această situație, petenta consideră că reclamanții menționați nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, care a rămas înscris în Registrul Agricol doar în favoarea lui B. Ștefan junior.

Potrivit art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea 169/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:… actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri";. Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora este lovită de nulitate absolută.

În raport de cele arătate, petenta susține că rezultă obligarea Comisiei locale să procedeze la punerea efectivă în posesie cu suprafața de 5,07 ha, teren situat pe raza localității S., dar numai în favoarea acesteia, să întocmească procesul-verbal de punere în posesie și să-l înainteze Comisiei județene. Însă, apărările comisiei județene în sensul că din suprafața de 5,07 ha reconstituită să se scadă o suprafață de 2,28 ha reconstituită pe raza comunei T., la Pintic, iar comisia să procedeze la punerea în

posesie doar pentru diferență, sunt eronate. Conform înscrierii din registrul agricol pe anii 1959-1963, după care s-a făcut reconstituirea, B. Ștefan a deținut o suprafață totală de 7,47 ha, din care: 5,04 ha pe raza comunei de reședință și 2,43 ha pe raza altor comune, în speță, Pintic, comuna T. . Prin urmare, ea este obligată să facă punerea în posesie pe raza localității S. cu întreaga suprafață de 5,07 care a fost reconstituită (5,04 ha în registrul agricol).

În drept s-au invocat prevederile art. 49 și urm. Cod procedură civilă, art. 64 din Legea 18/1991, art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea 169/1997.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-19).

Legal citată, intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive privind punerea în posesie a petentei, iar pe fondul cauzei, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii acesteia. Partea a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

În motivare se arată că, în ceea ce privește cererea reclamantei privind punerea în posesie pentru suprafața de 5,07 ha, această obligație revine exclusiv Comisiei locale daca suprafața a fost reconstituita în favoarea reclamantei.

Astfel, potrivit prevederilor art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, coroborate cu prevederile art. 5 lit. "i" din HG nr. 890/2005, operațiunile tehnice de punere în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate către persoanele fizice îndreptățite se realizează numai după efectuarea în teren de măsurători topografice, după stabilirea vecinătăților pe baza schiței, amplasamentului stabilit și a celorlalte acte constatatoare prealabile. În situația de față, C. locală M. are competența legală exclusivă de a efectua măsurători topografice în vederea punerii în posesie a reclamantei cu suprafața de teren reconstituita.

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, comisiile locale, după efectuarea lucrărilor și operațiunilor stabilite prin lege, vor înainta comisiei județene documentația în vederea eliberării titlurilor de proprietate persoanelor îndreptățite. În consecință, comisia județeană, în baza prevederilor art. 6 lit. f din HG 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, va emite titlul de proprietate pe numele persoanei îndreptățite, îndată ce C. locală va înainta documentația necesară, pentru suprafața de teren reconstituita, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din actul normativ amintit.

Prin urmare, intimata consideră că se impune admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive privind punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de teren reconstituită.

Pe fondul cauzei, intimata arată că, potrivit art. 5 lit. c și 1 din HG 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea amplasamentului și punerea în posesie sunt de competența Comisiei comunale M. . Întrucât, potrivit prevederilor art. 5 lit. "i" din HG 830/2005, punerea în posesie este atributul exclusiv al Comisiei locale M., comisia județeană, în baza prevederilor art. 6 lit. f din HG 890/2005, va emite titlul de proprietate pe numele reclamantei, îndată ce C. locală M. va

înainta documentația necesară, pentru suprafața de teren reconstituită, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din actul normativ menționat.

Având în vedere aceste aspecte, intimata nu se opune admiterii acțiunii formulată de reclamantă, însă eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea acesteia nu se poate face decât după întocmirea și comunicarea procesului-verbal de punere în posesie, cu suprafața de teren reconstituită, de către C. comunală M. .

Intimata mai arată că, în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este autoritate publică cu activitate administrativ - jurisdicțională, astfel încât ea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în litigiile în care prevederile art. 52 alin (2) din actul normativ amintit îi conferă legitimare procesuală, cu atât mai mult cu cât aceasta nu dispune de un patrimoniu propriu, neputând fi titulară de drepturi și obligații patrimoniale.

În drept s-au invocat prevederile art. 115, 116 alin. 1,242 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 52 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și art. 5 lit. "i", art. 6 lit. f și art. 34 alin. (1) din HG 890/2005.

Legal citați, intimații F. D., B. A., B. G., B. F., B. Zaharia, Tănase E., D. E., B. N. și B. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale active (lipsa unui interes legitim) sau ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că, având în vedere petitele acțiunii introductive, soluționarea cererilor privind punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate depinde de modul de soluționare a petitului privind nulitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intimaților. Drept temei juridic, petenta invocă dispozițiile art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997.

Astfel, raportat la acest capăt de cerere, intimații invocă lipsa calității procesuale active a petentei, rezultată din lipsa unui interes legitim, juridicește protejat. Interesul este recunoscut unanim ca fiind una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile; iar cerințele acestuia, încetățenite în doctrină și practică, sunt: să fie legitim, personal, născut și actual. În ceea ce privește nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar, condiția justificării unui interes legitim de către cel care o invocă este prevăzută în mod expres de dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997. Prin urmare, și în acest domeniu, calitatea procesuală activă de a invoca nulitatea aparține nu oricărei persoane, ci doar acelora care justifică un interes legitim.

Interesul judiciar, adică interesul de a acționa în justiție, devine actual în momentul încălcării dreptului celui care reclamă acțiunea, cauzându-i-se astfel un prejudiciu. Prin legitimitatea interesului se înțelege conformitatea sa cu legea. Până în prezent, petenta nu și-a justificat calitatea procesuală activă, respectiv că ar fi fost prejudiciată prin actele de reconstituire în favoarea intimaților a dreptului de proprietate asupra celor 5,07 ha teren în litigiu.

Cu privire la acest teren, reclamanta nu poate avea mai multe drepturi decât defunctul ei soț, pe care-l moștenește. Nu există la dosar nicio dovadă că defunctului

B. Ștefan junior i s-ar fi reconstituit, în mod exclusiv, dreptul de proprietate asupra celor 5,07 ha teren, drept care să-i fie lezat prin reconstituirea a cărei nulitate o solicită.

Acțiunea în constatarea nulității absolute are un caracter conservatoriu, prin ea urmărindu-se înlăturarea unui prejudiciu. În baza cererii formulate în temeiul legii fondului funciar, defunctului B. Ștefan junior i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 2,42 ha - cu care a fost înscris și validat pe anexa nr. 2 S.

, poziția 38. Deși B. Ștefan senior figura în registrul agricol anterior cooperativizării cu suprafața de 7,47 ha, intimații, cu bună-credință, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori, doar pentru 5,07 ha, menționând că suprafața de 2,40 ha din averea defunctului bunic i-a revenit lui B. Ștefan junior (soțul reclamantei). Întrucât intimații nu au solicitat reconstituirea asupra părții lui de teren, nici B. Ștefan junior nu a făcut cerere pentru cele 5,07 ha. Drept urmare, aceștia au fost înscriși în anexa 3 S., poziția 63, după antecesor B. Ștefan senior, cu suprafața de 5,07 ha, anexă validată prin hotărârea Comisiei județene nr. 15/_

Dacă reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 5,07 ha a fost validată doar în favoarea intimaților, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, nu și în favoarea soțului reclamantei - B. Ștefan junior - înseamnă sau că acesta nu a făcut contestație împotriva măsurilor comisiei locale, sau contestația sau plângerea i-au fost respinse. Cu toate acestea, după decesul soțului său, la 3 decembrie 2004, respectiv după peste 13 ani de la validarea de către comisia județeană a anexei nr. 3, reclamanta înregistrează la Judecătoria Bistrița plângerea obiect al dosarului nr. 5050/2005, prin care solicită pur și simplu să se dispună înscrierea în anexa 3 S., poziția 63, a defunctului B. Ștefan junior în calitate de moștenitor după defunctul B. Ștefan, tatăl.

Intimații consideră că, în mod surprinzător, prin sentința civilă nr. 3299/2005, fără a fi și ei împrocesuați și fără să se țină seama de dispozițiile imperative ce reglementează procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate și controlul judecătoresc al actelor emise de Comisiile de aplicare a Legii fondului funciar, a fost admisă acea plângere, reținându-se că suprafața de 5,07 ha înscrisă în anexa 3 S., poziția 63, se referă la terenul defunctului B. Ștefan, tatăl, astfel că printre moștenitori este și numitul B. Ștefan junior, care însă nu a fost înscris pe anexă, deși era îndreptățit. S-au invocat dispozițiile art. 53 și următoarele din Legea 18/1991 republicată, deși nu se avea în vedere hotărârea comisiei județene prin care Anexa 3 a fost validată, comisie care nici măcar nu a fost împrocesuată.

Prin urmare, intimații consideră că sentința civilă nr. 3299/2005 nu le este opozabilă nici lor și nici Comisiei județene B. -Năsăud, iar hotărârea Comisiei județene nr. 15/_, prin care anexa 3 a fost validată, în forma în care la poziția 63 sunt înscriși doar intimații pentru cele 5,07 ha, este definitivă.

Împotriva măsurilor comisiei locale, persoanele nemulțumite puteau formula contestație, care se soluționa de comisia județeană prin hotărâre, iar împotriva hotărârii comisiei județene se putea formula plângere, în termenul prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 - supusă controlului judecătoresc. Nerespectarea termenelor de introducere a contestațiilor și respectiv a plângerilor atrage sancțiunea pierderii dreptului de a le formula, măsurile comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar rămânând definitive.

Astfel, din punct de vedere legal, intimații arată că nu li se poate opune o sentință pronunțată într-un dosar în care aceștia nu au avut calitatea de părți și, prin urmare, nici posibilitatea de a se apăra. Pe de altă parte, chiar dacă sentința nr.

3299/2005 le-ar fi opozabilă, s-ar putea reține doar că, în prezent, reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 5,07 ha în discuție este atât în favoarea intimaților, cât și în favoarea defunctului B. Ștefan junior -, toți în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, - astfel cum susține și reclamanta că ar fi înscrierea pe anexa 3 poziția 63, în urma sentinței. Această sentință, fără îndoială, că este opozabilă reclamantei, fiind pronunțată chiar la cererea ei.

Prin urmare, petenta nu justifică niciun interes legitim de a cere anularea reconstituirii intimaților, interes care ar exista numai în condițiile în care defunctul său soț, B. Ștefan junior, ar avea deja un drept propriu reconstituit asupra întregii suprafețe de 5,07 ha, în litigiu. Pe de altă parte, o reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu, a defunctului B. Ștefan junior asupra întregii suprafețe în discuție ar contraveni sentinței civile nr. 3299/2005, potrivit căreia acest teren a aparținut defunctului B. Ștefan, tatăl, decedat la_, care l-a adus în CA.P. - de prevederile legii beneficiind moștenitorii acestuia, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată. Tocmai contrar acestei sentințe, solicită reclamanta să se dispună în prezenta cauză, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, o modificare a reconstituirii dreptului în favoarea defunctului B. Ștefan junior, astfel cum urmărește reclamanta prin invocarea nulității actelor de reconstituire ale intimaților, ar fi inadmisibilă și pentru faptul că soțul ei nu a înțeles să urmeze procedura specială a contestației și plângerii prevăzută de Legea 18/1991, în termenele si condițiile special și imperativ reglementate. De altfel, susținerile reclamantei în sensul că, anterior cooperativizării, terenul ar fi constituit proprietatea soțului ei, sunt nereale, în discordanță chiar și cu registrul agricol pe care-l invocă.

Intimații mai arată că celelalte aspecte invocate în motivarea acțiunii nu au nici o relevanță în soluționarea cauzei. Astfel, aceștia sunt îndreptățiți la reconstituire, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior Nu sunt incidente în speță dispozițiile art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997, ci dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora "titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun". Și cum stabilirea dreptului de proprietate în condițiile Legii fondului funciar se face la cerere, cu respectarea procedurii speciale, moștenitori beneficiari nu pot fi decât cei care au respectat această procedură.

Deși a fost legal citată, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. nu a formulat întâmpinare.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_ (f. 45- 46), petenta a solicitat respingerea excepției invocate de pârâți, ca nefondată. Consideră că această excepție este nefondată, interesul reclamantei fiind acela de a beneficia singură de reconstituirea suprafeței de 5,07 ha, deoarece pârâții nu sunt și ei îndreptățiți la această reconstituire. Interesul există și este chiar evident, contrar celor susținute de pârâți. Dacă în cazul unei coproprietăți unul dintre coproprietari solicită anularea dreptului celuilalt și constatarea că el este singur proprietar nu justifică el un interes legitim pe motiv că "nu este prejudiciat"" de starea de coproprietate.

Referitor la aspectele de fond ale cauzei, apărările formulate răstălmăcesc susținerile petentei din cererea introductivă. Conform înscrierilor din Registrul Agricol a localității S. pe anii 1959-1963, suprafața de 5,07 ha reconstituită este înscrisă în Registrul Agricol 1959-1963 la poziția lui B. Ștefan senior, unde apar ca membrii ai familiei și B. Nastasia (soție), B. Ștefan junior (fiu) și B. M. (noră),

adică petenta. Ceilalți doi fii ai lui B. Ștefan senior, defuncții B. Z. și B. I. (antecesorii reclamanților), nu apar în Registrul Agricol la această poziție, pentru că ei aveau poziție separată în Registrul Agricol la acea dată, adică anterior preluării terenurilor la CAP. Prin urmare, B. Ștefan senior și-a împărțit terenurile agricole între copii anterior cooperativizării, fiecare având poziție separată în Registrul Agricol și gospodărindu-se separat.

Cum terenul figura doar la poziția lui B. Ștefan junior, care se gospodărea împreună cu B. Ștefan senior, ceilalți doi fii, antecesorii reclamanților, primindu-și fiecare terenurile lor. Pe de altă parte, punerea faptică în posesie cu acest teren s-a făcut încă din anul 1992, dar numai în persoana soțului petentei, B. Ștefan junior, care a lucrat singur aceste terenuri de la acea dată și până la decesul său din anul 2005. Prin urmare, nu a existat nicio înțelegere în sensul că cele 5,07 ha să revină numai pârâților, iar lui B. Ștefan junior să îi revină suprafața de 2,42 ha înscrisă separat, așa cum sugerează greșit pârâții. În suprafața de 2,42 ha se regăsește terenul adus de B. M. ca zestre și care nu a constituit proprietatea socrului B. Ștefan senior Suprafața de 5,07 ha este suprafața rămasă înscrisă în Registrul Agricol pe B. Ștefan senior după ce și-a înzestrat ceilalți doi fii - B. Z. și B. I., și care i-a rămas exclusiv fiului B. Ștefan junior, care a rămas să se gospodărească împreună cu tatăl său.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_ (f. 55- 58), intimații F. D., B. A., B. G., B. F., B. Zaharia, Tănase E., D.

E., B. N. și B. A. au arătat că în dosar nr. 5050/2005 intimații nu au fost părți, astfel că nici nu le poate fi opusă, cu autoritate de lucru judecat, înscrierea defunctului B. Ștefan junior pe Anexa nr. 3, alături de aceștia, în calitate de moștenitori al defunctului B. Ștefan senior

În procesul civil, hotărârea are putere relativă, numai între părțile litigante și succesorii lor în drepturi. Ea nu poate fi opusă terților care nu au luat parte la judecată (res inter al ios judicata aliis nec nocere nec prodesse potest). Dreptul rezultat dintr- o dezbatere judiciară, indiferent de natura sa, este demonstrat incontestabil doar inter partes, iar hotărârea opusă de colitigant unui terț are doar valoarea unui mijloc de probă, susceptibil de dovadă contrară. Prin urmare, faptul că prin sentința civilă nr. 3299/2005 s-a dispus înscrierea numitului B. Ștefan junior în Anexa 3 S., poziția 63, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, nu înseamnă că o astfel de înscriere le poate fi opusă intimaților de o manieră incontestabilă. Aceștia, în calitate de terți, aveau posibilitatea de a determina reluarea verificării jurisdicționale asupra acestui aspect și de a face dovada contrară (aceea a nelegalității înscrierii defunctului B. Ștefan junior pe această anexă), prin orice mijloc de probă, pentru aceștia, hotărârea anterioară având valoarea unui fapt juridic.

Aceste aspecte își au fundamentul și justificarea nu numai în principiile contradictorialității și al dreptului la apărare, ci și în accesul la justiție (art. 21 din Constituție) și în dreptul la un proces echitabil (art. 6 alin. 1 din Convenția europeană). Or, un proces echitabil presupune un tratament egal părților implicate în proces, iar accesul la justiție se realizează nu numai prin posibilitatea de a sesiza instanța, ci si prin dreptul recunoscut părților de a face dovada contrară unei hotărâri judecătorești față de care sunt terți, de a propune dovezile care să le susțină pretențiile și de a se încuviința și administra acele dovezi pentru respectarea principiilor și regulilor ce guvernează procesul civil - pentru deplina stabilire a situației de fapt, de a

face verificarea jurisdicțională a drepturilor și obligațiilor părților pe baza probelor astfel administrate și a dispozițiilor legale incidente, pe care trebuie să se întemeieze soluția.

În realitate, în mod greșit prin sentința civilă nr._ s-a dispus înscrierea defunctului B. Ștefan junior în Anexa nr. 3, alături de intimați. B. Ștefan junior nici măcar nu a solicitat, în termenele legale, terenul în suprafață de 5,07 ha, în discuție. Pe de altă parte, chiar dacă l-ar fi solicitat în baza Legii nr. 18/1991, chiar în considerentele sentinței civile nr. 3299/2005 se reține: "C. locală a stabilit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 2,42 ha, înscrisă în Anexa 2 S., poziția 38". Aspectele că suprafața de 5,07 ha înscrisă în Anexa 3 S., poziția 63, se referă la terenul defunctului B. Ștefan tatăl, și că printre moștenitori este și numitul

B. Ștefan junior, nu sunt suficiente pentru a justifica înscrierea acestuia pe Anexa nr. 3, alături de intimați.

Potrivit procedurii speciale instituite de Legea nr. 18/1991, imperativ reglementată, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată în termenul legal, de fiecare persoană îndreptățită. Cererile sunt soluționate de Comisiile locale de fond funciar, care fac propuneri către C. județeană privind validarea sau nu a petenților. Împotriva măsurilor dispuse de Comisiile locale persoanele nemulțumite pot face contestație în termen de 10 zile de la afișarea propunerilor Comisiei locale. Acest termen are natura juridică a unui termen de decădere, a cărui nerespectare atrage pierderea dreptului de a formula contestație. A. contestației formulate, C. județeană se pronunță prin hotărâre; iar împotriva hotărârii Comisiei județene poate fi exercitată calea de atac a plângerii la Judecătorie.

Această procedură, circumscrisă unor reguli specifice, cu caracter imperativ, nu a fost urmată de către defunctul B. Ștefan junior, însă instanța anterioară nu a verificat acest aspect. Este fără îndoială că instanța devine competentă și are atribuții să efectueze controlul judecătoresc numai după ce, în prealabil, s-au pronunțat ambele Comisii - locală și județeană. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991 și a art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că introducerea plângerii este condiționată de realizarea procedurii prealabile, administrativ-jurisdicționale, instanța de judecată putând fi investită numai cu plângere împotriva hotărârii Comisiei județene prin care a fost soluționată contestația asupra măsurilor stabilite de C. locală.

B. Ștefan junior nu a urmat procedura prealabilă a contestației împotriva propunerii Comisiei locale de fond funciar, astfel că a fost validat doar cu suprafața de 2,42 ha. Instanța nu putea să treacă peste aceste aspecte și să dispună ea, în mod direct, înscrierea lui B. Ștefan junior pe Anexa nr. 3. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 3299/2005 nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului B. Ștefan junior, ci doar înscrierea lui pe Anexă, măsură echivalentă cu cea a Comisiei locale de fond funciar, în soluționarea cererii formulate de persoana ce se consideră îndreptățită. O astfel de înscriere trebuie supusă controlului Comisiei județene, care o poate valida sau nu, mai ales că nici C. județeană B. -Năsăud nu a fost parte în dosarul nr._, astfel că sentința civilă nr. 3299/2005 nu-i este opozabilă.

Intimații învederează că, până în prezent, înscrierea numitului B. Ștefan junior în Anexa 3 S., poziția 63, nu a fost validată de C. județeană, în dosarul cauzei neexistând nici o hotărâre de validare. Întrucât această procedură prealabilă a

validării nu a fost efectuată, este imposibil ca reclamanta, prin eludarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, să obțină punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate. Titlul de proprietate și punerea in posesie sunt acte ulterioare, ce se eliberează după rămânerea definitivă a hotărârii de validare emisă de C. județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei este prematur introdusă. În situația în care există o hotărâre de validare a înscrierii defunctului B. Ștefan junior pe Anexa nr. 3 poziția 63, alături de intimați, fără îndoială că o astfel de hotărâre este nelegală, îi prejudiciază și astfel aceștia solicită anularea ei. Anexa 3 poziția 63, pentru cele 5,07 ha în litigiu, a fost validată de C. județeană B. -Năsăud prin Hotărârea nr. 15/_, în forma în care aici erau înscriși doar intimații, fără B. Ștefan junior - hotărâre rămasă definitivă. O hotărâre ulterioară, de validare și a defunctului B. Ștefan junior la poziția intimaților, ar fi nelegală și numai pentru faptul că ar contraveni celei anterioare, fără să existe o hotărâre judecătorească de modificare sau anulare a acesteia. Potrivit art. 55 din Legea nr. 18/1991 republicată, poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către Comisie.

La termenul de judecată din data de_, intimații F. D., B. A., B.

G., B. F., B. Zaharia, Tănase E., D. E., B. N. și B. A. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate nulitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctului B. Ștefan junior cu privire la suprafața de 5,07 ha, teren situat pe raza localității S., înscrisă în anexa 3 poziția 63, să fie obligată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. să procedeze la punerea efectivă în posesie numai în favoarea intimaților reclamanți reconvenționali pentru suprafața de 5,07 ha teren situat pe raza localității S., să întocmească documentația aferentă și să o înainteze Comisiei județene B. -Năsăud în vederea eliberării titlului de proprietate și să fie obligată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

B. -Năsăud ca, după primirea documentației, să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 5,07 ha, în discuție, în favoarea intimaților reclamanți reconvenționali.

În motivare se arată că, prin notele de ședință depuse la dosar, reclamanta precizează ca obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. _

"a fost înscrierea și a antecesorului reclamantei pe anexa 3. ca moștenitor după B. Ștefan senior", evident alături de intimații reclamanți reconvenționali, care erau înscriși și validați în anexa 3 poziția 63, cu suprafața de 5.07 ha, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, încă din anul 1991, aspect cunoscut de reclamantă. Este fără îndoială că în dosarul nr. 5050/2005 niciun moment nu s-a avut în vedere reconstituirea, în nume propriu, a suprafeței de 5,07 ha, în favoarea defunctului B. Ștefan junior În considerentele sentinței civile nr._, în justificarea soluției de înscriere a defunctului B. Ștefan junior în anexa 3 S., în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, s-a reținut că "suprafața de 5,07 ha înscrisă în anexa 3 S., poziția 63, se referă la terenul defunctului B. Ștefan, tatăl, astfel că printre moștenitori este și numitul B. Ștefan junior, care însă nu a fost înscris pe această anexă .

De altfel, potrivit H.G.R. nr. 131/1991, în vigoare la data întocmirii anexei în discuție, în tabelul anexă nr. 3 se înscriau, cu suprafața stabilită, "moștenitorii cooperatorilor decedați" (art. 15 alin. final), iar cei cărora li se reconstituia dreptul de

proprietate în nume propriu (membrii cooperatori care au adus pământul în C.A.P.. pentru care reconstituirea se făcea în nume propriu, erau trecuți pe anexa 2 - 2a și 2b). Prin urmare, în ceea ce o privește pe reclamantă, prin sentința civilă nr. 3299/2005 a Judecătoriei B., irevocabilă și opozabilă reclamantei, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că terenul în suprafață de 5,07 ha, înscris în anexa 3 poziția 63 S., a fost adus în cooperativă de B. Ștefan senior (ceea ce înseamnă că și anterior cooperativizării a aparținut acestuia) și defunctul B. Ștefan junior era îndreptățit la înscrierea în anexa 3 poziția 63 doar in calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, alături de ceilalți moștenitori ai acestuia.

Intimații consideră că reclamanta nu mai poate repune în cauză situația de fapt și de drept stabilită prin hotărârea judecătorească menționată, întrucât ea a fost parte în dosarul nr. 5050/2005 al Judecătoriei B., unde putea să-și formuleze toate apărările. În baza sentinței civile nr. 3299/2005, defunctul B. Ștefan junior a fost înscris, alături de aceștia, în anexa 3 S. poziția 63. În prezenta cauză, contrar a ceea ce a stabilit instanța anterioară, reclamanta urmărește ca defunctul B. Ștefan junior să rămână singurul beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate asupra celor 5,07 ha teren în discuție, pretinzând că intimații nu ar fi îndreptățiți "la această reconstituire după defunctul B. Ștefan senior", întrucât ,, B. Ștefan senior și-a împărțit terenurile agricole între copii anterior cooperativizării". Cu alte cuvinte, reclamanta pretinde, în prezenta cauză, că suprafața de 5.07 ha înscrisă în anexa 3 poziția 63 S. nu se referă la terenul defunctului B. Ștefan, tatăl, ci la terenul care, anterior cooperativizării, i-a aparținut chiar defunctului B. Ștefan junior, revenind acestuia potrivit împărțelii făcute de tată, respectiv B. Ștefan junior este îndreptățit la reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe nu în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, ci în nume propriu, ca membru cooperator care a adus teren în cooperativă. În acest sens susține că, potrivit evidențelor din registrul agricol anterior cooperativizării (1959 - 1963), "terenul figura doar la poziția lui B. Ștefan junior " și invocă dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, …, registrul agricol de la data intrării în cooperativă’.

Intimații susțin că prin cererile formulate în prezenta cauză, contrar a ceea ce s-a stabilit prin sentința civilă nr. 3299/2005, reclamanta urmărește să transforme reconstituirea dreptului de proprietate al def. B. Ștefan junior din reconstituire în calitate de moștenitor al def. B. Ștefan senior, alături de intimați, asupra terenului care a aparținut acestuia (tată) anterior cooperativizării, într-o reconstituire în nume propriu asupra aceluiași teren, care i-ar fi aparținut chiar lui anterior cooperativizării ceea ce este, evident, contrar celor statuate prin sentința civilă nr. 3299/2005, opozabilă reclamantei, și, fără îndoială, inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, atât în forma inițială, cât și republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii decedați se face pe numele tuturor moștenitorilor care au urmat procedura specială instituită de această lege, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată (ce are același conținut cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 inițială), de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile,

moștenitorii acestora. Nu se poate contesta, cu bună credință, că pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor obiect al legilor fondului funciar, cei îndreptățiți trebuie să urmeze procedura specială obligatorie instituită de aceste legi. De observat că în dosarul nr._ al Judecătoriei B. nu s-a analizat de către instanță dacă B. Ștefan junior a respectat sau procedura specifică impusă prin legea fondului funciar, de care depinde însăși îndreptățirea lui la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 5.07 ha, chiar alături de intimații reclamanți reconvenționali, ci doar aspectele că terenul în suprafață de 5,07 ha a aparținut defunctului B. Ștefan senior și că, alături de cei înscriși inițial pe anexa 3 poziția 63, B. Ștefan junior are calitatea de moștenitor legal.

S-a mai reținut în considerentele sentinței că B. Ștefan junior a formulat în baza Legii nr. 18/1991 cerere la primăria comunei M., înregistrată sub nr. 103/1991, prin care a solicitat suprafața de 12,65 ha teren agricol, însă C. locală a stabilit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 2,42 ha, înscrisă în anexa 2 S. poziția 38. Raportat la această cerere, la faptul că terenul în suprafață de 5,07 ha înscris în anexa 3 poziția 63 în favoarea "nepoților" se referă la terenul defunctului B. Ștefan - tatăl, și că printre moștenitorii acestuia este și B. Ștefan junior, care însă nu a fost înscris de C. locală pe această anexă, instanța a dispus înscrierea defunctului

B. Ștefan junior în anexa 3 poziția 63, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior Faptul că nu s-a verificat dacă B. Ștefan junior a formulat sau nu contestație împotriva măsurii Comisiei locale nu face decât să justifice susținerea intimaților că instanța anterioară a avut în vedere doar faptul că, în baza cererii, C. locală Mărișeiu trebuia să-l înscrie pe B. Ștefan junior pe anexa 3 poziția 63 alături de aceștia, urmând ca, ulterior, C. județeană, care nu a fost nici ea parte în dosarul nr. 5050/2005, să valideze sau să invalideze, prin hotărâre, această înscriere, raportat și la faptul dacă B. Ștefan junior a respectat sau nu procedura specială. Hotărârea Comisiei județene trebuia să se comunice tuturor persoanelor interesate, printre care și intimații, cu posibilitatea de a fi atacată în instanță.

Deși nu există o astfel de hotărâre, prin respingerea excepției prematurității cererilor reclamantei privind obligarea la punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate se înțelege că, în cauză, instanța a apreciat că simpla înscriere de către C. locală, în baza sentinței civile nr. 3299/2005, a def. B. Ștefan junior pe anexa 3 poziția 63, alături de intimați, echivalează cu o reconstituie a dreptului de proprietate a acestuia asupra celor 5,07 ha - ceea ce îi obligă la formularea prezentei cereri reconvenționale.

Intimații învederează că este de observat și că în dosarul nr. 5050/2005 al Judecătoriei B., reclamanta a omis să îi cheme și pe aceștia în judecată, deși știa că erau înscriși, încă din anul 1991, pe anexa 3 poziția 63 S., cu suprafața în discuție, în calitate de moștenitori (nepoți de fii) ai aceluiași defunct B. Ștefan senior, anexă validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 15/_, definitivă, neatacată. Astfel cum a reținut și Tribunalul B. -Năsăud în considerentele deciziei civile nr. 298/R/2008, anexată, hotărârea judecătorească nu are putere de lucru judecat față de persoanele care nu au fost părți în proces, nefiindu-le opozabila, fiindcă este un act juridic individual ce produce efecte juridice directe, respectiv instituie drepturi și obligații doar pentru acele persoane care au avut calitatea de părți litigante în procesul respectiv. Orice hotărâre judecătorească se bucură de puterea lucrului judecat și trebuie respectată de părțile din procesul respectiv (în speță

reclamanta B. M. și pârâta Comisa locală M. ), dar și de terțele persoane care nu au nici un interes juridic în legătură cu ceea ce a făcut obiectul cauzei, dar nu pot fi vătămate în interesele legitime acele persoane care invocă un drept propriu și care nu au fost părți în proces.

De altfel, este cunoscut principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești în procesul civil. Dreptul rezultat dintr-o dezbatere judiciară, indiferent de natura sa, este demonstrat incontestabil doar inter partes, iar hotărârea opusă de colitigant unui terț are doar valoarea unui mijloc de probă, susceptibil de dovada contrară. Prin urmare, faptul că sentința civilă nr. 3299/2005 a Judecătoriei B. a declarat dreptul defunctului B. Ștefan junior de a fi înscris în anexa 3 poziția 63 S., alături de intimați, nu înseamnă că acest drept poate fi opus acestora, de o manieră incontestabilă, însă înseamnă că, în mod incontestabil, reclamanta nu poate pretinde decât acest drept - ca succesoare în drepturi a defunctului B. Ștefan junior (și nicidecum altul, respectiv acela ca B. Ștefan junior să fie sau să rămână înscris, singur, pe anexa 3 poziția 63, pentru întreaga suprafață de 5,07 ha.).

Intimații arată că aveau reconstituit, încă din anul 1991, dreptul asupra acestor 5,07 ha, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, iar prin înscrierea defunctului B. Ștefan junior în anexa 3 poziția 63 S., în calitate de moștenitor al aceluiași defunct, alături de aceștia, fără îndoială că au fost vătămați în dreptul lor și, respectiv, în interesele lor legitime. În această situație, se consideră îndreptățiți să solicite instanței constatarea nulității reconstituirii dreptului de proprietate al defunctului B. Ștefan junior asupra celor 5,07 ha teren în discuție.

Este evident că defunctul B. Ștefan junior nu a formulat contestație împotriva modului în care C. locală M. i-a soluționat cererea depusă în baza legii 18/1991, ceea ce înseamnă că nu a respectat procedura specială obligatorie impusă imperativ de dispozițiile legii fondului funciar. Neformulând contestație în termenul prevăzut de H.G.R. nr. 131/1991 atunci în vigoare, C. județeană i-a validat reconstituirea doar pentru 2,42 ha - cu care defunctul B. Ștefan junior figura în registrul agricol S., fila 147 - potrivit propunerii Comisiei locale. Aceasta este o reconstituire în nume propriu, și nu în calitate de moștenitor. De observat că, anterior cooperativizării, defunctul B. Ștefan junior avea poziție proprie în registrul agricol

S., unde putea figura cu orice suprafață. În timp ce B. Ștefan senior figura la nr. casă 90, B. Ștefan junior figura la nr. 90a - ceea ce înseamnă că aveau poziții separate și nu se gospodăreau împreună. Neformulându-se contestație, și deci neexistând o hotărâre a Comisiei județene B. -Năsăud dată în soluționarea ei - împotriva căreia să poată fi exercitată calea de atac a plângerii, reclamanta B. M. (care, în calitate de moștenitoare, nu poate avea mai multe drepturi decât autorul), nu se putea adresa direct instanței pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate a soțului său pe cele 5,07 ha, în litigiu. Este inadmisibilă acțiunea exercitată direct la instanță de a se reconstitui dreptul de proprietate unei persoane care a formulat cerere la legea fondului funciar, pe care comisia locală nu a admis-o, iar împotriva măsurii comisiei locale nu a fost formulată contestație care să fie soluționată de comisia județeană prin hotărâre.

Instanța judecătorească nu se poate substitui în atribuțiile comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar (autorități publice cu activitate administrativă și, respectiv, cu activitate administrativ-jurisdicțională - art. 52 din Legea nr. 18/1991), fără să încalce principiul separației puterilor în stat și fără să depășească atribuțiile

controlului judecătoresc. Controlul judecătoresc este precis și expres limitat prin prevederile Legii nr. 18/1991, legea specială cuprinzând reguli de procedură care sunt de strictă aplicare. Potrivit acestora, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate la 1 ianuarie 1990 în patrimoniul C.A.P., instanța devine competentă și are atribuțiuni să efectueze controlul judecătoresc numai după ce, în prealabil, s-au pronunțat ambele comisii - locală și respectiv județeană. Prin urmare, dispunerea înscrierii și respectiv înscrierea defunctului B. Ștefan junior în anexa 3 poziția 63, alături de intimați, pentru suprafața de 5,07 ha, este evident nelegală - fiind făcută cu încălcarea unor dispoziții imperative ale Legii nr. 18/1991 și regulamentului ei de aplicare. Dispozițiile art. 53 și următoarele din Legea nr. 18/1991 republicată, invocate de instanță în pronunțarea sentinței civile nr._, nu erau incidente. Din interpretarea coroborată a art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată și a art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că introducerea plângerii este condiționată de realizarea procedurii prealabile contestației - procedură administrativ-jurisdicțională obligatoriu de urmat pentru persoanele care pretind reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 8-13 din Legea nr. 18/1991 republicată.

Față de cele mai sus arătate, este evident că defunctul B. Ștefan junior nu este îndreptățit, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 5,07 ha în discuție - nici în calitate de moștenitor după defunctul B. Ștefan senior, și cu atât mai puțin în nume propriu. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților (anexa 3 poziția 63) și, respectiv, a defunctului B. Ștefan junior (anexa 2 poziția 38), pentru terenurile situate pe raza localității S., comuna M., s-a făcut în baza registrelor agricole din anii 1959 - 1963 (anterioare cooperativizării) - în condițiile art. 11 alin. l, art. 8-13 din Legea nr. 18/1991. Tocmai din aceste registre se evidențiază că suprafața de 5,07 ha, în litigiu, este înscrisă în registrul agricol la poziția defunctului B. Ștefan senior, fila 82 - situate "în comuna de reședință".

Cu privire la suprafața situată "în alte comune", respectiv T. (2,43 ha), intimații au precizat, încă în cererea formulată în anul 1991, că aparține defunctului

B. Ștefan junior Din nota explicativă anexată rezultă că B. Ștefan junior are emise două titluri de proprietate pentru terenul situat pe raza comunei T., pentru 1,89 ha și respectiv pentru 1 ha (total 2,89 ha). Rezultă, de asemenea, că suprafața de 2,42 ha, reconstituită în proprietatea defunctului B. Ștefan junior, este distinctă de suprafața de 5,07 ha, în litigiu. Contrar susținerilor reclamantei, registrele agricole anterioare cooperativizării evidențiază că suprafața de 5,07 ha teren figurează la poziția defunctului B. Ștefan senior, în concordanță cu cele reținute în sentința civilă nr._ a Judecătoriei B. și, respectiv, de C. locală M. la înscrierea acestei suprafețe în anexa 3 poziția 63. Nici B. Ștefan junior nu a contestat acest aspect, și nici reclamanta în timpul vieții soțului ei.

Potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, suprafața adusă în CA.P, este aceea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în C.A.P., registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Rezultă, deci, că nu se poate dovedi cu declarații de martori peste registrul agricol. În registrul agricol S., fila 82, poziția unde figurează cele 5,07 ha este a defunctului B. Ștefan senior ("B"). Această suprafață nu a fost împărțită între copii anterior cooperativizării și a fost adusă sau preluată în cooperativă de la B. Ștefan

senior Împărțeala invocată de reclamantă, chiar dacă ar fi existat, aici nu ar fi valabilă, întrucât nu ar îndeplini, în primul rând, condițiile de formă. Fiind vorba despre un partaj de ascendent, acesta ar trebui să îmbrace fie forma autentică prevăzută de lege pentru donație, fie cea prevăzută de lege pentru testamente.

Celelalte aspecte invocate de reclamantă - că i-ar fi fost măsurate terenurile în 1992, că le-ar fi folosit în perioada ulterioară și ar fi înscrise la poziția ei în registrul agricol actual, că sunt menționate în certificatul de legatar nr. 11/2005 etc. - nu au nicio relevanță în soluționarea cauzei, chiar reale de-ar fi. Intimații au validată, încă din 1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,07 ha, printr-o hotărâre a Comisiei județene, definitivă, astfel că sunt îndreptățiți la punerea corespunzătoare în posesie și la emiterea titlului de proprietate pe numele lor.

La termenul de judecată din data de_, petenta a formulat precizare de acțiune și întâmpinare (f. 102-104), prin care a solicitat să se dispună ca în Anexa 3, poziția 63 S. și în actele de reconstituire ulterioare să se înscrie la rubrica fostului proprietar B. Ștefan Senior și B. Nastasia, și respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

În motivare se arată, referitor la precizarea de acțiune, că atât din înscrierile din Registrul Agricol, cât și din extrasele de C.F. în baza cărora s-a făcut reconstituirea rezultă că au calitate de foști proprietari atât B. Ștefan senior, cât și soția sa B. Nastasia. În această situație, corect este ca în toate actele de reconstituire la rubrica fostului proprietar să fie înscrisă și soția B. Nastasia, acest fapt având relevanță asupra modalității de determinare a cotelor succesorale și a drepturilor stabilite moștenitorilor conform dreptului comun, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată.

Referitor la cererea reconvențională, petenta învederează, ca o precizare prealabilă, faptul că petitele al doilea și al treilea din cerere au mai fost formulate odată de intimați în acțiunea lor care face obiectul dosarului nr._ și din care s- a disjuns prezentul dosar. Prin urmare, aceste petite sunt inutile în prezenta cauză, fiind un caz de litispendență, ele urmând a se soluționa în acel prim dosar.

Referitor la întinderea autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 3299/2005 a Judecătoriei B., intimații consideră că, deși s-a arătat expres că nu se mai susține această excepție, din nou se reia faptul că reclamanta nu mai poate repune în discuție că B. Ștefan junior a fost îndreptățit la înscrierea în Anexa 3 în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, alături de ceilalți moștenitori ai acestuia - cărora deci li s-ar fi recunoscut irevocabil dreptul la această reconstituire. În acea cauză nu s-a discutat nimic despre legalitatea înscrierii pârâților pe această anexă și despre îndreptățirea lor la această reconstituire. Bineînțeles că instanța nu putea verifica din oficiu aceste aspecte, ci doar a constatat că B. Ștefan junior este îndreptățit la această reconstituire și în consecință i-a înscris pe anexă. De altfel, sub acest aspect, petenta consideră că pârâții se contrazic chiar ei prin cererea reconvențională - pe de o parte susțin că cu privire la dreptul lor la reconstituire această sentință ar avea autoritate de lucru judecat, iar apoi la pag. 4-5 se susține, cu privire la dreptul antecesorului acesteia, B. Ștefan junior, că sentința nu ar avea acest caracter și ei pot contesta acest lucru. Deci se invocă această putere a lucrului judecat doar asupra aspectelor care le convin.

Referitor la problema urmării procedurii speciale instituită de legea fondului funciar, rezultă, din actele existente la dosarul cauzei, că B. Ștefan junior a formulat

cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, chiar pentru o suprafață mai mare, de 12,65 ha, și deci a urmat procedura prevăzută de această lege. Faptul dacă a formulat sau nu o contestație împotriva măsurilor comisiei locale reprezintă, în raport de situația acestei reconstituiri, un fapt lipsit de relevanță, fiind vorba practic de o omisiune, o eroare materială la întocmirea anexei 3, căci nu există o respingere expresă a cererii de reconstituire a acestuia care să fi necesitat formularea unei contestații. Practic, prin sentința invocată s-a corectat această omisiune, înscriindu-se pe anexă și B. Ștefan junior. Primăria M. l-a înscris pe acesta cu această suprafață în Registrul Agricol după 1990, recunoscându-i implicit reconstituirea asupra acesteia. Mai mult, ulterior au apărut alte legi care au permis formularea a noi cereri în cazul celor nesoluționate cum a fost, parțial, a acestuia - Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr.247/2005, în temeiul cărora s-au validat oricum alte reconstituiri.

În ceea ce privește posibilitatea legală a pârâților de a cere anularea reconstituirii petentei în raport de sentința nr. 3299/2005, aceasta a solicitat respingerea acestei cereri reconvenționale ca neîntemeiată și nu pe excepția autorității de lucru judecat. Este evident că din moment ce B. Ștefan junior are calitatea de moștenitor după B. Ștefan senior a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și este înscris pe anexa întocmită în baza Legii fondului funciar care atestă această reconstituire, rezultă că el este îndreptățit la reconstituire și nu subzistă nici un motiv de anulare a acesteia. De altfel, spre deosebire de reclamantă, trebuie observat că pe tot parcursul amplei cereri reconvenționale nu s-a invocat niciun temei legal al nulității solicitate, din cele prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997.

Petenta consideră că, prin cererea reconvențională, se fac, din nou, și alte apărări de fond asupra cererii sale principale. Faptul că reclamanta este în vârstă nu înseamnă că "nepoții" pot să vină după moartea soțului ei și să îi ia terenurile pe care le-a deținut exclusiv împreună cu acesta, în condițiile în care pârâții au terenurile lor reconstituite după părinți, dar provenind tot din moștenirea după B. Ștefan sen, și soția B. Nastasia. Dacă în Registrul Agricol B. Ștefan senior apărea la nr. administrativ 90, iar B. Ștefan junior la nr. 90a nu înseamnă că nu se gospodăreau împreună, pentru că nu existau 2 imobile și 2 gospodării separate, ci una singură.

Dacă partajul de ascendent pe care l-ar reprezenta împărțirea terenurilor și înzestrarea antecesorilor pârâților anterior cooperativizării nu ar fi valabil, atunci înseamnă că nici reconstituirile făcute pârâților după B. Z. și B. I. nu ar fi valabile - dacă nu era suficientă înscrierea lor separată în Registrul agricol, ci trebuia un act autentic de donație, înseamnă că proprietar al terenurilor lor au rămas B. Ștefan senior și B. Nastasia, după care ar fi trebuit reconstituită întreaga suprafață pentru moștenitorii copiilor B. Ștefan junior, Z. și I. și, deci, titlurile date după aceștia trebuie anulate.

Dar se susține că dacă nu s-a întocmit un act special de donație, cum, de altfel, nici nu se obișnuia cu ocazia înzestrării, un astfel de partaj de ascendent este rămas valabil, prin ratificarea lui expresă de către descendenți, în condițiile art. 1167 alin. 3 Cod procedură civilă. Într-adevăr, conform voinței părinților proprietari, copiii B. Z. și I. au preluat terenurile date lor și le-au înscris separat în Registrul Agricol, iar B. Ștefan junior a rămas să se gospodărească împreună cu părinții - să îi îngrijească și înmormânteze conform obiceiului. Deși când au decedat părinții, terenul era intrat la CAP, după 1990, B. Ștefan și-a preluat și partea sa pe care a folosit-o și a avut-o

înscrisă în Registrul Agricol. Deci, această împărțeală a devenit valabilă prin executarea ei voluntară de către toți cei 3 moștenitori.

Prin încheierea de ședință din data de_ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. și s-au respins excepțiile prematurității introducerii acțiuni, a lipsei calității procesuale active a petentei și a lipsei de interes.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că, la data de _

, numitul B. Ștefan junior, în prezent decedat, a formulat o cerere de reconstituire în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 12,65 ha, adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., cererea sa fiind admisă pentru suprafața de 2,42 ha, astfel cum rezultă din Anexa 2a sat S., în care B. Ștefan junior este înscris la poziția nr. 38. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost admisă prin Hotărârea nr. 15/_ a C. județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud. Prin aceeași hotărâre a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud numiților F. D. ,

B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., B. F., D. E., B.

A. și B. N. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,07 ha, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, astfel cum rezultă din Anexa 3 sat S. .

La data de_, petenta B. M. a formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 5050/2005, în contradictoriu cu intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., prin care a solicitat obligarea intimatei la înscrierea numitului B. Ștefan junior pe anexa 3 S., poziția nr. 63, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior Prin sentința civilă nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 5050/2005 instanța a dispus înscrierea numitului B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., la poziția nr. 63, în calitate de moștenitor al def. B. Ștefan senior.

Analizând legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate al numiților F. D.

, B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., B. F., D. E., B.

și B. N. asupra terenului în suprafață de 5,07 ha, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, s-a reținut că, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, de prevederile acestei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, fiind necesar, astfel, pentru îndreptățirea intimaților la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ca aceștia să aibă calitatea de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, iar defunctul B. Ștefan senior să fi deținut terenul în litigiu anterior colectivizării. Nu a fost contestată calitatea intimaților de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, ci doar deținerea terenului în litigiu de către B. Ștefan senior anterior colectivizării, astfel că instanța s-a rezumat la analizarea acestei condiții necesare pentru îndreptățirea intimaților la reconstituire.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. Registrul agricol de la data intrării terenului în cooperativă, întocmit
pentru anul 1959, relevă faptul că B. Ștefan senior deținea o suprafață de teren de 7,47 ha, din care 5,04 ha în comuna de reședință și 2,43 pe teritoriul altor comune. Același registru agricol relevă faptul că membrii gospodăriei de la nr. 90 S. erau
Ștefan senior, B. Nastasia, B. Ștefan junior și B. M. . Totodată, copia registrului agricol din anul 1959, depusă la fila 73 din dosar, relevă faptul că B. Ștefan junior, cu toate că figura ca membru al familiei lui B. Ștefan senior, avea înscrisă separat în registrul agricol suprafața de teren de 2,42 ha, la nr. de casă 90a, membrii gospodăriei de la nr. de casă 90a fiind B. Ștefan junior și B. M. .

Declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, pe de o parte martorul Crăciun I. arătând că numitul B. Ștefan senior a împărțit terenurile deținute între cei trei copii ai săi, B. Z. și B. I. primind drept zestre anumite suprafețe de teren, iar B. Ștefan junior rămânând în casa părintească și gospodărindu-se împreună cu B. Ștefan senior, iar pe de altă parte martorii M.

D., B. I. și Dura A. arătând că B. Ștefan junior și B. Ștefan senior locuiau împreună în aceeași casă, însă se gospodăreau separat, iar numitul B. Ștefan senior și-a împărțit terenurile în patru părți, dând câte o parte fiecăruia dintre cei trei fii ai săi și reținându-și totodată pentru el o parte, parte în care a inclus terenurile cele mai bune, mai apropiate de sat, în suprafață totală de aprox. 7 ha. Martorul Crăciun F. a

V. a arătat că B. Ștefan senior și-a împărțit terenurile între cei trei copii ai săi, iar înainte de colectivizare a deținut 4-5 ha teren, iar martorul F. I. a declarat că cei trei fii ai numitului B. Ștefan senior și-au împărțit terenurile avute de la tatăl lor, însă nu cunoaște dacă B. Ștefan senior a păstrat pentru el o parte din terenuri.

Prin sentința civilă nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 5050/2005, irevocabilă, s-a stabilit dreptul numitului B. Ștefan junior la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,07 ha, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, alături de ceilalți moștenitori trecuți în Anexa 3 S. la poziția nr. 63. Sentința menționată se bucură de autoritate de lucru judecat și este opozabilă părților din dos. nr. 5050/2005 al Judecătoriei B.

, respectiv petentei B. M. și intimatei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., precum și petentului T. A., în calitate de succesor al petentei B. M., astfel că niciuna dintre aceste părți nu are posibilitatea de a invoca o altă situație de fapt și de drept decât cea reținută în sentința civilă nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în privința aspectelor asupra cărora instanța s-a pronunțat prin sentința respectivă. Mai mult, prin cererea de chemare în judecată formulată de petenta B. M., ce a format obiectul dos. nr. 5050/2005 al Judecătoriei B., însăși petenta a solicitat instanței înscrierea numitului B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., la poziția nr. 63, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, recunoscând astfel faptul că terenul de la poziția nr. 63 din Anexa 3 S. a fost un teren ce a aparținut, anterior colectivizării, numitului B. Ștefan senior, și care revine moștenitorilor acestuia, iar nu un teren ce a aparținut anterior colectivizării numitului B. Ștefan junior, pentru ca acesta să fie îndreptățit la o reconstituire în nume propriu a dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, registrele agricole care relevă că defunctul B. Ștefan senior și cei trei copii ai săi aveau poziție separată în registrul agricol anterior colectivizării, iar B. Ștefan senior era înscris în registrul agricol anterior colectivizării cu terenul în litigiu,

puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 5050/2005 față de părțile din dosarul în care a fost pronunțată, în ceea ce privește dreptul defunctului B. Ștefan junior la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,07 ha în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, precum și recunoașterea petentei B. M., prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dos. nr. 5050/2005, a dreptului numitului

B. Ștefan junior de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,07 ha în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, instanța a reținut că terenul în suprafață de 5,07 ha în litigiu a aparținut numitului B. Ștefan senior anterior colectivizării, fiind legală reconstituirea dreptului de proprietate al numiților F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase

E., B. F., D. E., B. A. și B. N. asupra acestui teren, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior. Prin urmare, s-a respins cererea petentei

B. M., continuată de petentul T. A., de constatare a nulității absolute a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intimaților privind suprafața de 5,07 ha, de obligare a intimatei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. de a pune în posesie petentul cu întreaga suprafață de 5,07 ha și de obligare a intimatei C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -Năsăud de a elibera titlul de proprietate pentru această suprafață în favoarea petentului.

În ceea ce privește cererea petentei B. M., continuată de petentul T. A.

, de a se dispune ca în anexa 3 S. și în actele de reconstituire ulterioare la rubrica fostului proprietar să fie înscriși numiții B. Ștefan senior și B. Nastasia, s-a reținut, de asemenea, că prin sentința civilă nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5050/2005, opozabilă părților din respectivul dosar și petentului T.

, în calitate de succesor al petentei B. M., instanța a stabilit, cu putere de lucru judecat, dreptul numitului B. Ștefan junior la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în calitate de moștenitor al numitului B. Ștefan senior, cum a solicitat petenta B. M. prin cererea sa de chemare în judecată, astfel că o nouă cerere prin care se solicită stabilirea unei alte situații de fapt și de drept decât cea reținută în sentința civilă nr. 3299/2005 a Judecătoriei B., formulată de persoanele în contradictoriu cu care a fost pronunțată sentința respectivă, este nelegală și neîntemeiată.
Referitor la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., s-a constatat că prin încheierea de ședință din data de_ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., astfel că cererea petentei formulată în contradictoriu cu această intimată a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Privitor la cererea reconvențională formulată de intimații F. D., B. A.
, B. G., B. F., B. Z., Tănase E., D. I., D. T., U. E., D. F.
, Z. I., B. N., B. R., B. V., B. I., M. M., L. D., cererea
intimaților de anulare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctului
Ștefan junior cu privire la suprafața de 5,07 ha se întemeiază pe nerespectarea de către numitul B. Ștefan junior a procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, prin neformularea de către acesta a unei contestații împotriva măsurii Comisiei locale

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. . Sentința civilă nr. 3299/2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr. 5050/2005 beneficiază de puterea lucrului judecat doar în privința persoanelor care au avut calitatea de parte în dosarul în care a fost pronunțată, nefiind opozabilă altor persoane, astfel că intimații au posibilitatea de a invoca și proba existența unei alte situații de fapt și de drept decât cea stabilită prin această hotărâre.

Analizând legalitatea înscrierii numitului B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., poziția 63, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de intimați, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 18/1991, comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, iar potrivit art. 53 din legea nr. 18/1991 hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea formulată la data de_ de numitul B. Ștefan junior, în prezent decedat, de reconstituire în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 12,65 ha, adresată Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., a fost soluționată parțial de C. locală

M. și C. județeană B. -Năsăud, fiind reconstituit în favoarea numitului B. Ștefan junior dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,42 ha, astfel cum relevă Anexa nr. 2a S., poziția 38. La dosarul cauzei nu există dovezi referitoare la soluționarea cererii numitului B. Ștefan junior pentru diferența de teren solicitată, motiv pentru care s-a constatat că cererea pentru diferența de teren, care include și terenul în suprafață de 5,07 ha în litigiu, nu a fost soluționată. Pentru a exista obligativitatea numitului B. Ștefan junior de a contesta măsurile luate de C. locală și hotărârea Comisiei județene de validare sau invalidare a propunerilor Comisiei locale, era necesară existența acestor măsuri și existența unei soluții de admitere sau respingere a cererii sale de reconstituire. Prin urmare, actele dosarului relevând că cele două comisii de aplicare a legii fondului funciar nu s-au pronunțat în sensul respingerii sau admiterii cererii numitului B. Ștefan junior de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,07 ha în litigiu, nu exista posibilitatea formulării unei contestații de către numitul B. Ștefan junior, acesta având însă posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.

Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că nu a fost contestată calitatea numitului B. Ștefan junior de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior, s-a constatat că înscrierea numitului B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., alături de ceilalți moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior, este legală și s-a respins cererea reconvențională formulată de intimați, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată asupra cererii de chemare în judecată și asupra cererii reconvenționale, culpa procesuală comună a petentului și a intimaților, s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată și cererea pârâților F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E. ,

D. I., D. T., U. E., D. F., Z. I., B. N., B. R., B. V. ,

B. I., M. M., L. D. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a suporta propriile cheltuieli efectuate.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul T.

I., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost precizată; cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, pentru motivele ce urmează.
Prin sentința atacată au fost respinse atât acțiunea introductivă precizată, (cât și cererea reconvențională, formulată de intimați, precum și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin HCJ 15/1991, antecesorului reclamantului B. Ștefan junior i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,42ha, prin înscriere pe anexa 2a S., poziția 38, iar numiților F. D., B. A., B. G., B. F. ,
Z., Tănase E., B. F., D. E., B. A. și B. N. asupra terenului în suprafață de 5,07ha, în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan Sen, prin înscriere pe anexa 3 S. .

Analizând legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate acestor din urmă, instanța a reținut că, în speță sunt întrunite condițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, republicată, respectiv faptul că acest teren în suprafață de 5,07 ha a aparținut defunctului B. Ștefan senior anterior colectivizării și susnumiții au calitatea de moștenitori ai acestuia, nefiind contestat acest aspect.

Motivarea instanței este potrivnică, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece într-o primă fază reține că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii (pag. 13 din sentință), pentru ca apoi (pag. 14, al.

să le ia în calcul, reținând că, din "probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor", rezultă faptul că terenul în litigiu a aparținut numitului B. Șt. sen. anterior cooperativizării, fiind legală reconstituirea dreptului de proprietate al numiților F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E., B. F.
, D. E., B. A. și B. N. asupra acestuia în calitate de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior.
În ce privește precizarea de acțiune, prin care a solicitat ca în anexa 3 S., la rubrica fostului proprietar, să fie înscrisă, alături de defunctul B. Ștefan senior, și defuncta B. Nastasia, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 3299/2005 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. 5050/2005 instanța a stabilit, cu putere de lucru judecat, o anumită stare de fapt și de drept ce nu mai poate fi pusă în discuție într-un alt proces.
Sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 8, 9, 11 și 13 din Legea nr. 18/1991, republicată și a prevederilor art. III litera a din Legea nr. 16/1997, modificată, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
De asemenea, fiind o sentință nesusceptibilă de apel, înțelege să invoce și prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Astfel, observând cele reținute de instanța de fond se poate observa, încă de la o primă vedere că, aceasta a interpretat si aplicat greșit prevederile art. 8 și 9 din
Legea nr. 18/1991, republicată, referitoare la terenurile asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate, modul de formulare a cererilor, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de cerere, care sunt actele doveditoare care se iau în considerare în analiza unei atare cereri.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile legii, prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, în beneficiul memoriilor cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, moștenitorilor, ori membrilor cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și altor persoane anume stabilite.
Scopul legii fiind, în principal, acela al unei echitabile restituiri a proprietății în patrimoniul celor care au avut calitatea de proprietari la data cooperativizării terenurilor agricole, prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 a fost stipulată în sarcina celor care solicită reconstituirea obligația de a face dovada dreptului pretins și a limitelor acestuia, prin actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin constituirea ori reconstituirea dreptului de proprietate. Alin. 4 și 5 din art. 9 enumera explicit condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de reconstituire, condiții ce impun arătarea calității în care se formulează cererea, a suprafeței solicitate și a actelor doveditoare.
Cele două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, aflate la dosarul cauzei la filele 115 și 148, nu întrunesc condițiile de mai sus, prin acestea fiind solicitate de către intimați ori antecesorii lor alte terenuri și în calitate de moștenitori ai altor persoane, și nu terenul ce a aparținut defunctului B. Șt sen. și în calitate de moștenitori ai lui. în practica judiciară, s-a statuat că pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de către legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu.
Instanța a ignorat cu desăvârșire conținutul acestor cereri, la care nu a făcut nici un fel de referire, ba mai mult, reținând cu totul eronat că nu ar fi contestat calitatea acestora de moștenitori ai defunctului B. Ștefan senior.
Ori, raportat la aceste prevederi, reconstituirea dreptului de proprietate de care au beneficiat intimații, prin înscriere pe anexa 3 S., poziția, 63 este lovită de nulitate absolută, căci la baza ei au stat doar cele două cereri de reconstituire, formulate după alti autori, respectiv:
1. Cererea formulată la_ (fila 115) de către numiții B. F., B. G. ,
  B. F., B. A. și B. Z., în calitate de moștenitori ai defuncților B. Z. și M., părinți;
2. Cererea nr. 89/_ (fila 148) formulată de B. Anuca, în nume propriu.

Așadar, analizând conținutul lor, modul de redactare, actele anexate acestora se poate constata că nici una dintre ele nu îndeplinea condițiile pentru a sta la baza reconstituirii dreptului de proprietate după defunctul B. Ștefan senior.

B. Ștefan senior a avut 3 fii: pe B. Z., B. I. și B. Ștefan junior.

Prin cererea formulată în anul 1991, numiții B. F., B. G., B. F. . Buia A. și B. Z. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,47ha, în calitate de moștenitori ai defuncților B. Z. și B. M., părinți, teren cu care aceștia au figurat în Registrul Agricol dintre anii 1959/1963, fiind enunțate pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate întocmai suprafețele și ridurile care se regăseau la poziția lor din registrul agricol (6,37ha în comuna de reședință din care 0,87ha pădure și 1,10 ha în alte comune). Astfel, în dovedirea cererii au fost depuse acte de stare civilă după defunctul B. Z., tată și nu după defunctul B. Ștefan senior, bunic, precum și adeverință din registrul agricol cu poziția defunctului B. Z. . Nu au fost depuse acte de stare civilă și nici acte de proprietate, după cum nu s-a făcut nici vreo mențiune pe cererea de reconstituire din care să rezulte că terenul solicitat se referă și la un alt autor (B. Ștefan senior). Pentru suprafața solicitată, intimaților le-a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate prin înscriere pe anexa nr. 3 S. poziția 1, respectiv 5,29 ha, teren agricol, eliberându-se TP nr. 571959/2008 (fila 126), în terenurile solicitate aflându- se si terenuri aflate în alte localități (B. - 0,40ha și Pintic 1,16ha ) precum și 0,87 ha pădure.

În condițiile în care intimații au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar după un autor, având o singură cerere de reconstituire însoțită de acte doveditoare, doar pentru această suprafață ce a fost validată, reconstituirea dreptului de proprietate și după un alt autor, în speță B. Ștefan senior, în lipsa unei cereri și a actelor doveditoare, fără indicarea calității în care se face, cererea este lovită de nulitate absolută, fiind întrunită condiția prevăzută de art. III lit. a din Legea nr. 169/1997, și anume aceea de persoană neîndreptățită la reconstituire.

În ce privește cealaltă cerere, formulată de B. Anuca (soție supraviețuitoare a lui B. I. ), înregistrată la Primăria comunei M. sub nr. 89/_, aceasta a privit terenul în suprafață de 5,60 ha, cu care ea personal, după moartea soțului, a figurat în Registrul Agricol dintre anii 1959-1963 (fila 149). Cererea a fost formulată în nume propriu, după cum rezultă, în mod evident, din modul de redactare și actele anexate, aceasta neavând nici o vocație succesorală la masa defunctului său socru, B. Ștefan senior. Prin urmare, B. Anuca nici nu putea formula o cerere de reconstituire după defunctul B. Ștefan, căci după defunctul B. Ștefan senior a formulat cerere de reconstituire antecesorul reclamantului, în calitate de fiu (B. S. junior), fapt ce determina excluderea ei și raportat la prevederile art. 14 alin. 2 și 3 din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 131/1991, republicată, în vigoare la acea dată.

Chiar dacă procesul este purtat de nepoții lui B. Ștefan senior, fii și nepoți ai defunctei B. Anuca si B. I., in anul 1991, aceștia nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul B. Ștefan senior, asftel încât ei nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după acest defunct, drept pentru care se impune constatarea nulității reconstituirii de care au beneficiat și radierea lor de pe anexa 3 poziția 63 S. . Astfel, intimații moștenitori ai defunctului B. I. și Anuca au fost pârâții T. E., D. E., B. N. și B.

. Potrivit scriptului de la fila 191, D. E. și B. A. au decedat, iar moștenitorii lor sunt pârâții enumerați în acest înscris.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este o condiție esențială pentru a beneficia de acest drept, înscrierea pe un tabel ori o anexă în lipsa unei atare
cereri este lipsită de orice efect, din punct de vedere juridic, sancționată cu nulitatea absolută, în condițiile art. III litera a din Legea nr. 169/1997, modificată.
Referitor la modalitatea de întocmire a anexei nr. 3 poziția 63, observând filele 70 si următoarele din dosar (f. 76, 78), dar și cele din dosarul nr. 5050/2005 al Judecătoriei B., atașat, se poate observa că de-a lungul timpului această anexă a suferit mai multe modificări. Astfel, pe anexa eliberată în copie de Instituția Prefectului județului B. -Năsăud la data de_ nu există o rubrică intitulată observații si nu sunt efectuate alte mențiuni referitoare la date ulterioare anului 1991, de unde se poate trage concluzia ca aceasta anexa ar fi fost prima întocmită. Celelalte anexe aflate la dosar (f. 76, 78) au mențiuni referitoare la procese verbale de punere in posesie și titluri eliberate ulterior, ceea ce înseamnă că acea anexa nr. 3 a fost reactualizată.
Așadar, revenind la prima anexă întocmită, poziția 63 (f. 70), se poate observa că inițial a figurat numai B. Ștefan B (bătrânul) cu moștenitor B. Ștefan, ceilalți fiind trecuți doar cu pixul. În baza acestei înscrieri pe anexă doar a antecesorului reclamantului, B. Ștefan junior i-a fost eliberată de către C. locală M. adeverința de proprietate nr. 489/_ (fila 7 dosar acvirat nr. 50505/2005) pentru întreaga suprafață reconstituită, atât cea în nume propriu de 2,42ha, cât și cea de 6,96 ha (în care este inclusă și cea care face obiectul cauzei de față) și 1,00ha pădure, nu și celorlalți moștenitori. Ulterior, acest teren a fost înscris în Registrul Agricol al antecesorului subsemnatului, vol XII, fila 182, poziția 37 și apoi în Certificatul de Moștenitor nr. 11/2005 și suplimentul nr. 50/2010 la acesta.
Adeverința de proprietate este un act preliminar eliberării titlului de proprietate și face dovada dreptului reconstituit, până la eliberarea titlului de proprietate. În acest sens, a statuat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Dobre c. României, cererea nr. 2239/2002 - Hotărârea din 15 martie 2007, motivând că adeverința de proprietate, act preliminar emiterii titlului de proprietate, emis după validarea prin înscriere pe anexă, dă naștere în patrimoniul reclamantei unui drept civil, căruia autoritățile administrative nu-i mai puteau aduce atingere, dobândind astfel un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Acest drept i-a fost recunoscut doar defunctului B. Ștefan junior, căruia i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 489/1991, nu și intimaților ori antecesorilor lor, cărora nu li s-a eliberat un asemenea act.
Numele și prenumele acestor moștenitori nu corespund oricum întrutotul nici cu cele două cereri de reconstituire de care intimații înțeleg să se prevaleze, căci pe anexa apar așa: B. A., N., E., E., Z., F., Sandu, G., F. și D. .
Ori, B. A., B. N., B. E. (D. ), B. E. și F. D. nu figurează pe nici o cerere de reconstituire aflată la dosarul cauzei.
În ce privește proba dreptului de proprietate, scopul legii fiind, în principal, acela al unei echitabile restituiri a proprietății în patrimoniul celor care au avut calitatea de proprietari la data cooperativizării terenurilor agricole, prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 s-a instituit o ordine de preferință a actelor ce se iau în considerare la stabilirea dreptului de proprietate, dând întâietate probei cu înscrisuri, iar numai în lipsa acestora celei cu martori. Ori, printre înscrisuri se au în vedere registrele agricole de la data înscrierii în CAP. Or, din aceste înscrieri rezultă că suprafața de 5,07 ha reconstituită este înscrisă în Registrul Agricol 1959-1963 (fila
363) la poziția lui B. Ștefan senior, unde apar ca membrii ai familiei și B. Nastasia
(soție), B. Ștefan (fiu) și B. M. (noră), adică antecesoarea reclamantului, declarațiile testimoniale fiind unanime în sensul existenței unui partaj de ascendent. Așadar, chiar dacă acesta a rămas să figureze înscris în evidența agricolă nu înseamnă că terenul nu a fost dat fiului mai mic, care a rămas cu el în casă și 1-a îngrijit, fără a fi întocmit un înscris în sensul de instrumentum probationis, însă dovedit prin probatoriul testimonial administrat. Dovada faptului că anterior avusese loc o înțelegere referitor la modul de împărțire a averii o constituie și faptul că masa succesorală rămasă după defuncta B. Nastasia i-a revenit doar lui B. Ștefan junior, fiul lui B. Z., și celor două nepoate, D. E. și Tănase E., fiicele celuilalt frate, B. I., renunțând expres la succesiune, iar B. Ștefan senior (soț supraviețuitor), B. A. și B. N. (tot nepoți de fiu), prin neacceptare. înțelegerea se coroborează cu celelalte probe din dosar, B. Ștefan junior locuind împreună și gospodărindu-se cu B. Ștefan senior și B. Nastasia până la momentul decesului lor. După anul 1991, B. Ștefan junior a intrat în posesia acestor terenuri și le-a lucrat, intimații din prezentul dosar, neridicând nici un fel de pretenții până la momentul decesului lui din anul 2005.
Ceilalți doi fii ai lui B. Ștefan sen., defuncții B. Z. și B. I. (antecesorii reclamanților), nu apar în Registrul Agricol la această poziție, ei având poziție separată în Registrul Agricol chiar anterior preluării terenurilor la CAP.
Deși într-o primă fază instanța a apreciat ca fiind contradictorii declarațiile testimoniale, în final a ajuns să le aprecieze, evitând să motiveze care au fost pertinente și pentru ce motiv le-a înlăturat pe celelalte, drept pentru care apreciază că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În ce privește precizarea de acțiune prin care a solicitat ca în anexa 3 S. și în actele de reconstituire ulterioare să se înscrie la rubrica fostului proprietar B. Ștefan senior și B. Nastasia, instanța greșit a apreciat că o atare cerere nu mai poate fi admisă deoarece înscrierea antecesorului reclamantului pe anexa 3 s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești.
Așa cum a dovedit și în cauza pendinte, dar și prin probele din dosarul atașat, lipsa antecesorului reclamantului de pe anexa 3 poziția 63 actuală a fost doar o eroare materială, căci numai acestuia i-a fost eliberată adeverința de proprietate, iar în anexa inițială doar el a fost înscris. Așadar, prin Sentința Civilă nr. 3299/2005 nu s-a dispus altceva decât îndreptarea acestei erori materiale în ceea ce privește reconstituirea defunctului B. Ștefan junior și nu s-a discutat și faptul că acest teren a fost bunul comun al ambilor soți, B. Ștefan senior și B. Nastasia. Ori, martorii audiați în cauza au confirmat faptul că B. Ștefan senior a venit în S. din localitatea Ruștior, ginere. Terenurile din S. au aparținut soției, B. Nastasia, dovada fiind CF-urile nr. 375, CF 1531 și CF 1115 Șieu aflate la dosarul cauzei, unde aceasta figurează proprietară tabulară. La data decesului acesteia,_, în masa succesorală terenurile nu au mai putut fi trecute, datorita faptului că anterior avusese loc cooperativizarea. De asemenea, în registrul agricol figurează ambii soți, ceea ce înseamnă că terenul cu care aceștia figurau în evidențele agricole era bunul lor comun, fiind fără relevanță juridică faptul că doar B. Ștefan era înscris la rubrica capul gospodăriei.
Drept urmare, existența Sentinței Civile nr. 3299/2005 nu constituie un motiv pentru respingerea capătului de cerere privitor la înscrierea în anexa 3 a ambilor defuncți, atâta timp cât a dovedit că terenul în litigiu era bunul lor comun.
Sentința s-a atacat cu recurs, în termen legal, și de către reclamanții reconvenționali F. D., B. A., B. G., B. F., B. Z., Tănase E. ,
D. I., D. T., U. E., D. F., Z. I., B. N., B. R., B. V. ,
I., M. M. și L. D., cerând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în direcția admiterii cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

S-a criticat hotărârea pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, cu sublinierile ce succed.

Prima instanță a reținut o stare de fapt greșită și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Realitatea este că B. Ștefan junior nu a respectat procedura specială instituită, imperativ, de Legea nr. 18/1991 și de Regulamentele de aplicare a acesteia, pierzând astfel dreptul la reconstituirea proprietății - în favoarea sa - după def. B. Ștefan senior.

Prin urmare, înscrierea lui B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., poziția 63, alături de ceilalți moștenitori ai def. B. Ștefan sen., este nelegală.

Astfel cum se reține și în considerentele sentinței atacate, la_, B. Ștefan junior a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața totală de 12,65 ha teren.

Însă, această cerere nu "a fost soluționată parțial", cum a reținut prima instanță, ci, în soluționarea ei, C. locală M. a propus reconstituirea doar pentru suprafața de 2,42 ha - prin înscrierea pe anexa 2a S., poz. 38.

În baza aceleiași legi, nr. 18/1991, reclamanții reconvenționali au formulat cerere, în calitate de moștenitori ai def. B. Ștefan senior, pentru terenul în suprafață de 5,07 ha, situat pe raza localității S., cu care acesta figura în registrul agricol la data intrării în cooperativă.

Cererea lor a fost admisă în întregime, fiind înscriși cu această suprafață în Anexa 3 S., poz. 63, ca moștenitori ai def. B. Ștefan senior.

Atât Anexa nr. 2a S. - unde B. Ștefan junior a fost înscris la poz. 38 cu 2,42 ha, cât și Anexa 3 - în care recurenții au fost înscriși cu 5,07 ha, au fost validate prin aceeași Hotărâre a Comisiei județene nr. 15/_ (aspect reținut și de prima instanță).

Întrucât această hotărâre nu a fost atacată, a rămas definitivă. Prin urmare, definitive au rămas și reconstituirile, în temeiul Legii 18/1991, validate prin această hotărâre a Comisiei Județene:

- pentru cele 5,07 ha deținute anterior cooperativizării de către B. Ștefan sen., doar în favoarea recurenților; iar

- pentru 2,42 ha - în favoarea lui B. Ștefan junior.

Deși ulterior au apărat legile nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005 - care permiteau formularea de noi cereri, nici B. Ștefan junior și nici moștenitorii acestuia nu le-au formulat.

În ceea ce privește cererea formulată de B. Ștefan junior în anul 1991, evident că a fost soluționată în întregime de către C. locală.

Potrivit dispozițiilor legale, în soluționarea cererilor comisiile locale nu trebuiau să emită acte (dispoziții, decizii, hotărâri, etc.), prin care să arate ce anume din cerere admit și ce resping, fiind suficiente propunerile de stabilire a dreptului de proprietate, concretizate în înscrierea beneficiarilor în anexele afișate la sediul consiliului local, pentru luarea la cunoștință de către cei interesați.

În situația în care solicitantul figura înscris în anexă cu o suprafață mai mică decât aceea pe care a cerut-o și era nemulțumit de propunerea de stabilire a dreptului său de proprietate de către comisie avea dreptul să conteste această măsură, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene.

După expirarea termenului de contestare, anexele și contestațiile erau înaintate comisiei județene.

După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, soluționează contestațiile și, respectiv, validează sau invalidează propunerile comisiei locale

Prima instanță a menționat în considerentele sentinței atacate dispozițiile art. 51 și 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare - în forma în prezent în vigoare.

Însă, în forma inițială a Legii nr. 18/1991, în vigoare în anul 1991 - când au fost soluționate cererea, recurenților și, respectiv, cea formulată de B. Ștefan junior, prin înscrierea celor dintâi pe Anexa 3 poz. 63 și a lui B. Ștefan junior în Anexa 2a poz. 38; validate prin HCJ nr. 15/_ - art. 51 și 53 din Legea vizau cu totul alte aspecte (schimbul de terenuri, obligația deținătorilor de terenuri de a asigura cultivarea acestora, etc.).

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare în anul 1991, anexele cu propunerile comisie locale erau afișate la sediul primăriei, pentru luarea la cunoștință de cei interesați; iar persoanele nemulțumite puteau face contestație în termen de 5 zile de la afișare (art. 28 din regulament).

Și potrivit Regulamentului actual, despre măsurile comisiei locale sunt înștiințate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, doar "persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă".

Și în anul 1991, comisia județeană era competentă să soluționeze contestațiile și să valideze sau invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate.

"După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul primăriei și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene" (art. 28 alin. 5 Regulament).

Așa cum au arătat, B. Ștefan junior nu a formulat contestație împotriva măsurii propuse de C. locală M. - nici în 1991 și nici ulterior; și nici nu a atacat vreo hotărâre a Comisiei județene.

Prin urmare, reconstituirea dreptului său de proprietate poate fi valabilă doar pentru suprafața de 2,42 ha, cu care a fost validat pe Anexa nr. 2a, poz. 38.

Este de observat că B. Ștefan junior a decedat la 3 decembrie 2004, și că, abia după decesul lui. soția supraviețuitoare a formulat acțiunea obiect al dosarului nr. 5050/2005, solicitând înscrierea defunctului său soț pe anexa 3 Sîntioana, poz. 63, în calitate de moștenitor după def. B. Ștefan senior. Este și acesta un indiciu (pe lângă aspectul neformulării contestației) că B. Ștefan junior a fost mulțumiți cu suprafața de 2,42 ha, reconstituită în favoarea sa, și, respectiv, a fost de acord ca cea de 5.07 ha să rămână reconstituită doar în favoarea reclamanților reconvenționali.

Din cele mai sus arătate rezultă, contrar aprecierii primei instanțe, că înscrierea def. B. Ștefan junior pe Anexa 3 S., poz. 63, alături de recurenți, este nelegală, astfel că se justifică admiterea cererii reconvenționale.

O astfel de soluție implică și culpa procesuală a reclamantului, respectiv, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate de toți recurenții, și analizând cauza sub toate aspectele în baza art. 304¹Cod procedură civilă, tribunalul reține:

Mai întâi se va statua asupra îndreptățirii defunctului B. Ștefan junior la

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5,07 ha alături de numiții

B. A., B. N., D. E., Tănase E., B. Z., B. F., B. A., B. G.

, B. F. și F. D., dezlegare care va determina soluția asupra cererii de chemare în judecată introductive, cât și referitor la cererea reconvențională.

Sub acest aspect se consideră că motivele de fapt ale cererii reconvenționale și motivele recursului reclamanților reconvenționali trebuie să primească eficiența cuvenită întrucât se întemeiază fidel pe reglementările legale aplicabile materiei de față. Corelativ, modul de tranșare al sentinței se consideră greșit, în contradicție cu probele efectuate și cu înțelesul ce rezultă din interpretarea lor.

Astfel, întreaga demonstrație a reclamanților reconvenționali se fundamentează justificat pe prevederile art. 28 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar, în forma de la data soluționării cererilor de reconstituire formulate de părțile din proces sau de către antecesorii lor, în anul 1991. Aici se reglementează pentru prima dată procedura specială de urmat, obligatorie, cu caracter administrativ-jurisdicțional, în scopul redobândirii proprietății pierdute anterior, prin cooperativizare sau trecerea în proprietatea statului. Într-adevăr, fazele de urmat erau: după formularea cererilor adresate de cei îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii, comisiile locale definitivau și aprobau, prin proces verbal, tabelele anexă nr. 2-20, apoi le afișau la sediul primăriei pentru luarea la cunoștință de cei interesați; persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale puteau face contestații adresate comisiei județene, cea din urmă, după analiza propunerilor primite și a contestațiilor adresate de cei nemulțumiți, adopta hotărâri prin care valida sau invalida propunerile și, când era cazul, soluționa contestațiile; următoarea etapă consta în afișarea hotărârilor la sediul primăriei și pe cele de tranșare a contestațiilor le comunicau celor interesați; iar ultima fază era cea de atacare la instanță a hotărârii de respingere a contestației.

Din derularea faptelor pe parcursul timpului, se observă că B. Ștefan junior a depus la comisia locală competentă o cerere de restituire a unei suprafețe de 12,65 ha, la care a anexat dovezi privind fosta sa proprietate, dar și a tatălui său B. Ștefan senior, înscrisuri existente în dosarul nr. 5050/2005 al Judecătoriei B., la filele 29- 32.

Din întreaga suprafață, comisia locală a propus spre validare reconstituirea în favoarea acestuia doar pentru suprafața de 2,42 ha, cu care figura în registrul agricol (f. 32) cu poziție separată de cea a tatălui său B. Ștefan (f. 31). Distincția dintre cei doi s-a făcut prin alăturarea la numele tatălui a literei B (însemnând bătrânul).

Aprobarea tabelelor de către comisia locală se regăsește la filele 33-40 din același dosar și se prezintă astfel: B. Ștefan junior (în tabel adăugându-se litera T, însemnând tânărul) cu suprafața de 2,42 ha (f. 39), identică cu cea din registrul agricol (f. 32), deci în nume propriu.

În ceea ce privește solicitarea ca moștenitor al tatălui, în tabelul întocmit de aceeași comisie (f. 34) - în care apare, de asemenea, litera B, pentru o mai bună identificare a persoanei deposedate, și suprafața de 5,07 ha, - nu mai este înscris.

Reclamantul nu susține și nici nu dovedește că omisiunea înscrierii lui B. Ștefan T în anexa 3, ca moștenitor, a fost contestată în cadrul procedurii mai înainte prezentată. În schimb, după 14 ani de la greșeala nemenționării sale ca succesor după tată, soția sa B. M. a adresat Judecătoriei B. cererea înregistrată în dosarul 5050/2005, prin care s-a plâns de împrejurările evocate, înlocuind astfel nelegal contestația la care legea fondului funciar face referire. Judecătoria i-a admis pretenția prin sentința civilă nr. 3299/2005, în contradictoriu exclusiv cu C. locală M., și a dispus înscrierea lui B. Ștefan junior în anexa 3 S., poziția 63, în calitate de moștenitor al defunctului B. Ștefan senior.

Neînțelegând că valorificarea dreptului trebuia obținută prin atragerea în proces ca pârâți a erezilor deja nominalizați în anexa 3, determinat de interesul de a-și apăra îndreptățirea câștigată prin opunerea la alăturarea și a lui Ștefan junior, care astfel le comprimau drepturile avute anterior prin scăderea suprafeței ce li se cuveneau, face posibilă reluarea discuției asupra cererii din dosarul 5050/2005, în prezența tuturor persoanelor interesate, neputându-se opune autoritatea de lucru judecat deoarece nu este întrunită condiția identității de părți, participante în primul proces.

După cum s-a motivat mai sus recurgerea la o procedură judecătorească de drept comun, prin ocolirea celei expres și imperativ reglementate de legea specială, nu o poate suplini pe cea din urmă motivat de faptul că judecătoria primește competență materială în contextul dat doar ca instanță de control, respectiv de a judeca o cale de atac împotriva hotărârii comisiei județene, fără a se putea substitui în atribuțiile comisiei județene, organ administrativ, dar cu atribuții jurisdicționale în domeniul discutat.

Așadar, soluția sentinței 3299/2005 nu poate acoperi viciul constatat, astfel că reclamanții reconvenționali pot cere instanței prezente adoptarea unei soluții contrare, manieră în care tribunalul va și dispune.

Teza soluționării parțiale a cererii din anul 1991, enunțată de sentință nu poate fi considerată adecvată în considerarea celor până acum amintite. Legea fondului funciar din anul 1991 nu permitea rezolvarea etapizată a unei cereri. Singura posibilitate pe care o aveau comisiile locale era cea de formulate a propunerii vizând obiectul cererii, în totalitate sau în parte, în funcție de care se și întocmeau tabelele sau anexele aferente. De altfel, nici nu s-a probat că ulterior, pe parcursul timpului, comisia locală a reluat verificarea cererii propunând de data aceasta comisiei județene reconstituirea și în beneficiul lui B. Ștefan junior sau că după apariția Legilor nr. 169/1997, nr. 1/2000, nr. 247/2005, secundul, până la decesul său din_ (f. 6 dosar 5050/2005), ori urmașii lui au încercat în noile proceduri să obțină dreptul asupra terenului neacordat în anul 1991.

Așa fiind, se conchide că în persoana juniorului a operat doar reconstituirea pentru 2,42 ha, proprietatea sa exclusivă, iar de aici se trage concluzia lipsei uneia dintre condițiile de exercitare ale acțiunii introductive actuale, cea a interesului legitim (protejat de lege), personal, născut și actual, care în această sferă a reglementărilor legale reparatorii se traduce în vocația proprie și exclusivă la reconstituire a reclamantului, în calitate de succesor al reclamantei inițiale, B. M. ,

decedată în timpul procesului, în situația desființării reconstituirii după B. Ștefan bătrânul, ceea ce nu este cazul în speță față de toate considerațiile de până acum.

Soluția sentinței în legătură cu cererea introductivă se va menține, dar cu schimbarea motivelor acesteia.

Nulitățile absolute susținute de reclamant privind reconstituirea după B. Ștefan senior pentru persoanele trecute la început în anexa 3, poziția 63, cu 5,07 ha, pot, prin urmare, să fie invocate numai de către celelalte subiecte de drept enunțate de art. III alin. 2 din Legea 169/1997, respectiv, primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Apărările ridicate de pârâta C. locală M. prin notele scrise depuse pentru termenul de judecată din_, prin care arată că punerea în posesie se poate realiza numai pentru suprafața de 2,73 ha, din totalul de 5,07 ha, deoarece pentru B. Ștefan s-a dispus punerea în posesie pentru 0,45 ha prin sentința nr. 1014/2004 din dosar nr. 3030/2003, iar C. locală T. l-a pus în posesie cu suprafața de 1,89 ha, nu influențează în vreun fel soluția ce se va da în cauză pentru că demersurile despre care se amintește vizează îndreptățirea lui B. Ștefan junior la reconstituire în nume propriu asupra suprafeței de 2,42 ha, fiind exclus de la acordarea de măsuri reparatorii după tatăl său, B. Ștefan senior, după care s-a validat reconstituirea pentru 5,07 ha. Aserțiunea că reparația s-a acordat doar pentru suprafața totală de 5,07 ha este înlăturată de însăși anexele la care s-a făcut referire până acum, din care reiese că cele 2,42 ha reprezintă un teren distinct de cel cu întinderea de 5,07 ha.

Reclamantul a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și va fi obligat să plătească pârâților recurenți suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (f. 464 dosar fond, f. 62 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. A. -I. , cu domiciliat în B., str. I., nr. 7, sector 2, cu domiciliul procedural ales în B., str. Alba I., nr. 4, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .

Admite recursul formulat de reclamanții reconvenționali F. D., cu domiciliul în comuna M., sat S., nr. 20, jud. B. -Năsăud, B. A., cu domiciliul în comuna Budacu de Jos, sat B., nr. 179, jud. B. -Năsăud, B. G., cu domiciliul în comuna Budacu de Jos, sat B., nr. 164, jud. B. -Năsăud, B. F.

, cu domiciliul în B., str. A., nr. 17, sc. A, ap. 1, jud. B., B. Z., cu domiciliul în B., B-dul I., bl. 73, sc. C, ap. 35, jud. B. -Năsăud, Tănase

E., cu domiciliul în comuna Budacu de Jos, sat B., nr. 147, jud. B. -Năsăud, D.

I., cu domiciliul în comuna M., sat S., nr. 125, jud. B. -Năsăud, D. T.

, cu domiciliul în comuna M., sat S., nr. 18, jud. B. -Năsăud, U. E., cu domiciliul în comuna M., sat S., nr. 49, jud. B. -Năsăud, D. F., cu domiciliul în comuna T., sat V. T., nr. 47, jud. B. -Năsăud, Z. I., cu domiciliul în comuna M., sat B., nr. 50, jud. B. -Năsăud, B. N., cu domiciliul în comuna M., sat B., nr. 70, jud. B. -Năsăud, B. R., cu domiciliul în comuna M., sat B., nr. 70, jud. B. -Năsăud, B. V., cu

domiciliul în B., str. A. M., bl. 30, sc. A, ap. 12, et. 4, jud. B. -Năsăud,

B. I., cu domiciliul în B., str. G-ral G. B., bl. 42, sc. B, ap. 45, et. 6, jud.

B. -Năsăud, M. M., cu domiciliul în B., str. Aleea P., nr. 3, sc. A, ap. 4, jud. B. -Năsăud, L. D. , cu domiciliul în comuna Budacu de Jos, sat B.

, nr. 90, jud. B. -Năsăud, împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite cererea reconvențională introdusă de reclamanții reconvenționali recurenți, în contradictoriu cu reclamantul recurent și cu C. locală M., cu sediul în M., jud. B. -Năsăud, C. județeană B. -Năsăud, cu sediul în B.

, Piața P. R., nr. 1, jud. B. -Năsăud, ca întemeiată și, în consecință:

dispune radierea numitului B. Ștefan junior din anexa 3, poziția 63, cu privire la terenul de 5,07 ha, situat pe raza localității S. ;
obligă C. locală M. să procedeze la punerea în posesie a reclamanților reconvenționali asupra terenului de mai sus, să întocmească documentația aferentă și să o înainteze Comisiei județene B. -Năsăud în vederea eliberării titlului de proprietate.
obligă C. județeană B. -Năsăud ca, după primirea documentației, să emită titlul de proprietate corespunzător.

Obligă pe reclamant să plătească reclamanților reconvenționali suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,		GREFIER,
I. C.	S.	I.	- N.	C. C.	S.

Red. I.C. - _

Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond J. A.

#Fond Funciar. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 642/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 175/2013. Fond funciar →

Decizia civilă nr. 147/2013. Fond funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 147/2013. Fond funciar