Decizia civilă nr. 559/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CI VILĂ NR. 559/R
Ședința publică din 27 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. M. B.
J. ECĂTOR: P. G. G.
J. ECĂTOR: Ț. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenții
C. municipală de fond funciar C. M., cu sediul în C. M., jud. S. și de către R. T. S., domiciliat în C. M., str. L., nr. 4, jud. S. împotriva Sentinței civile nr. 3359 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_ ,_ ,_, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra recursului promovat constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3359 pronunțată la data de 27 martie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii având ca obiect modificarea parțială a titlului de proprietate eliberat pârâtului R. T. S., a fost respinsă excepția lipsei de interes a aceleiași cereri, a fost admisă în parte excepția tardivității cererilor în nulitate, numai cu privire la Procesele-verbale de punere în posesie nr. 5804 din_ și nr. 184 din_ și la Planul de amplasament și delimitare întocmit la data de_ de către ing. Boicu O. și s-a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a-și întregi cererea introductivă.
Au fost respinse ca rămase fără obiect excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției extinctive ridicate cu privire la aceleași cereri în nulitate.
În privința fondului, instanța a admis în parte cererea reclamantei C.
E. D., introdusă în contradictoriu cu intimații C. J. S. de aplicare a Legilor fondului funciar, C. L. C. M. de aplicare a Legilor fondului funciar și R. T. S. și a dispus modificarea în parte a Titlului de proprietate nr. 631 din_, eliberat pârâtului R. T. S., de
C. J. S. de A. a Legilor F. F., în sensul înscrierii corecte a vecinătăților terenului pentru care a fost eliberat și cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate pârâtului prin Ordinul nr. 511 din_ al Prefectului J. ețului S., modificat prin Sentința civilă nr. 1797 din_ a Judecătoriei C. M. pronunțată în Dosarul nr. 427/2001 și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 383 din_ a Curții de Apel S., pronunțată în Dosarul nr._, având suprafața totală de 289 mp, delimitată de conturul 1-2-3-4-5-6-7-11-12-13-14-8-9-10-1 și identificată sub nr. topo. 2493 - parcela de 245 mp (nr. cad. 5772) și nr. topo. 2685/1 - parcela de 44 mp, conform Raportului de expertiză întocmit de dl. expert Ș. O. și Anexei nr. 1 la Raport, aceste vecinătăți fiind: la Nord - Tautu Ș. ia; la Est - Strada L. ; la Vest - Municipiul C. M. pentru teren și C. E. D. pentru construcție; la Sud - Mangiurea Constantin.
Au fost obligați în solidar pârâții R. T. S. și pârâta C. L. C.
M. de aplicare a Legilor fondului funciar, la plata către reclamanta C.
E. D. a sumei de 10.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, fiind analizate și susținerile părților care au vizat fondul cererii de chemare în judecată.
Instanța a pus în vedere părților să-și precizeze cererile formulate, astfel că instanța a constatat că este investită cu capetele de cerere care au ca și obiect - modificarea parțială a Titlului de proprietate nr. 631/_, eliberat pârâtului R. T. S., în sensul înscrierii corecte a vecinătăților terenului din acest titlu: la Nord - Tautu Ș. ia, la Est - S. L., în loc de R. T.
S., la Vest - C. E. D., în loc de Canalul CFR, la Sud - Mangiurea Constantin; -anularea Proceselor-verbale de punere în posesie nr. 5804 din_ și nr. 184/_, precum și a Planului de amplasament și delimitare întocmit la data de_ de către ing. Boicu O., în sensul înscrierii corecte a vecinătăților anterior indicate, urmând a se proceda la punerea în posesie a pârâtului R. T. S., conform amplasamentului evidențiat de dl. expert Ș. O. prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-11-12-13-14-8-9-10-1, anexa 1 la Raportul de expertiză.
Anterior, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat - să se constate că terenul de 289 mp curți-construcții, cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului R. T. S., are vecinătățile și amplasamentul menționate în raportul de expertiză tehnică judiciară (anexa nr. 1), întocmit de expert Bergheva Gheorghe, în Dosarul nr._ al Judecătoriei C. M., iar nu vecinătățile înscrise greșit în titlul
de proprietate eliberat acestui pârât, cu referire la cele înscrise la rubricile
"Est"; și "Vest";; - să se dispună anularea mențiunilor de vecinătate greșite din TP nr. 631/_ emis de C. J. S. pârâtului R. T. S. ; - să se dispună anularea parțială a aceluiași titlu de proprietate și emiterea unui nou titlu de proprietate care să respecte amplasamentul din hotărârile judecătorești și Procesul-verbal nr. 5804/_ în sensul amplasamentului la care se referă primul petit al cererii, și nu amplasamentul întocmit greșit de către numitul Boicu O. Alin prin Planul de amplasament din_ .
În privința excepției tardivității, excepție invocată de pârât raportat la cererea având ca obiect declararea/constatarea nulității actelor indicate la cel de-al doilea capăt al cererii precizatoare (a proceselor-verbale de punere în posesie și a planului de amplasament și delimitare) și punere în posesie, instanța a considerat-o întemeiată în parte, reținând că potrivit art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă "La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării";, iar în cuprinsul art. 103 C.proc.civ., este menționată sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestei dispoziții, respectiv decăderea.
Prin urmare, procesul civil, presupunând un litigiu între particulari, este guvernat de principiul disponibilității, însă efectuarea unui act procesual peste termenul prevăzut de lege, atrage decăderea părții din dreptul de a-și exercita dreptul procesual a cărui manifestare externă este actul tardiv.
S-a mai arătat că decăderea, ca și sancțiune a efectuării tardive a unui act procesual, intervine dacă, dreptul nu a fost exercitat în termenul prescris de lege, partea interesată a invocat această neregularitate, iar neregularitatea s-a invocat la primul termen de judecată ce a urmat cunoașterii de către aceasta a neregularității.
Reclamanta, numai după epuizarea momentului procesual prevăzut de textul legal arătat și-a modificat cererea introductivă, substituind primului capăt de cerere, în constatare, un capăt de cerere în realizare și întregind aceeași cerere cu un capăt nou, o astfel de exercitare tardivă fiind sancționată cu decăderea, iar nu cu disjungerea, așa cum a susținut apărătoarea reclamantei, instanța reținând ca pârâtul R. T. S. s-a opus în mod expres modificării cererii, invocând tardivitatea atât la termenul din_, cât si la termenul din_ .
Raportat la aceste considerente reținând întrunite condițiile în care operează decăderea, instanța a admis excepția tardivității și a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a-și întregi cererea introductivă în această instanță.
Excepția tardivității a fost admisă numai în parte, și anume numai cu privire la cererile în nulitatea Proceselor-verbale de punere în posesie nr. 5804 din_ și nr. 184 din_ și a Planului de amplasament și delimitare
întocmit la data de_ de către ing. Boicu O., precum și cu privire la cererea de punere în posesie a pârâtului, instanța reținând că pârâtul R. T.
S. nu a invocat tardivitatea față de modificarea primului capăt al cererii introductive, realizată prin substituirea acestuia cu primul capăt al cererii precizatoare, substituire ce echivalează cu înlocuirea cererii în constatare inițiale, cu o cerere în realizare, conform art. 132 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
Instanța a apreciat că aceeași trebuie să fie soluția și în ce privește cererea verbală, reținută în cele ce precedă, privind vecinătatea vestică a terenului înscris în titlul de proprietate a cărui modificare s-a solicitat.
Constatându-se decăderea reclamantei cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii precizatoare, instanța a constatat că devine de prisos a se mai analiza excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției extinctive, ridicate de același pârât cu privire la același capăt de cerere, acestea fiind respinse ca rămase fără obiect.
Instanța a analizat excepția inadmisibilității cererii reclamantei de modificare a titlului de proprietate eliberat pârâtului și excepția lipsei interesului acestei cereri, reținând că Încheierea de carte funciară nr. 264 din_, prin care s-a efectuat întabularea în CF 14899 C. M., în favoarea reclamantei C. E. D., a dreptului de proprietate asupra construcției clădire cu casă (parcela nr. 2685/400), a avut în vedere faptul că reclamanta a dovedit că este proprietar al acestei construcții, edificate pe parte din același teren cu privire la care pârâtul pretinde că ar fi înscris în titlul său de proprietate, act ce este contestat de către reclamantă.
S-a mai menționat că pârâtul R. T. S. are reprezentarea împrejurării că reclamanta este beneficiar al unui drept de superficie, ce are ca obiect imobilul descris și terenul aferent acestuia, situat pe latura vestică a terenului pârâtului, cu privire la care, prin apărător, a arătat că aparține, potrivit expertizei efectuate în cauză, Statului Român și, în conformitate cu Legea nr. 18/1991, Municipiul C. M., astfel cum instanța a reținut din concluziile asupra fondului, dar și din apărările înscrise în cuprinsul întâmpinării formulate față de cererea precizatoare a reclamantei.
Cererea de chemare în judecată având ca și obiect revendicare imobiliară și de desființare a construcției edificate pe terenul revendicat a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. M., inițial sub dosar nr._ și, în urma încuviințării declarațiilor de abținere formulate în cauză, sub dosarele nr._ ; nr._ ; nr._, judecata fiind suspendată până la soluționarea prezentei cauze.
Obiectul revendicării îl constituie "terenul cu suprafața de 69 mp, identic cu parte din parcela 2685/400 și nr. 2493, pe care se află construcția "intitulată casă";, amplasată pe parcela nou formată 2685/400";, cu privire la care s-a solicitat a fi obligată pârâta C. E. D. să o demoleze.
Pârâtul R. T. S., în motivarea acestei cereri, se pretinde proprietar al terenului revendicat, cu privire la care recunoaște că este ocupat de o construcție asupra căreia poartă dreptul de proprietate al reclamantei C.
E. D. .
Cauza juridică a dreptului de proprietate afirmat de pârât asupra terenului cu datele de identificare enunțate este, conform afirmațiilor sale,
"constituire conform L. nr. 18/1991, acest aspect fiind consacrat de Sentința civilă nr. 1797/_ (Dosarul nr. 427/2001) rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 383/_ a Curții de Apel S., precum și prin Titlul de proprietate nr. 631/_ ";.
Titlul de proprietate nr. 631 din_ este însuși titlul de proprietate contestat de reclamantă, aceasta deducând judecății greșita înscriere a vecinătăților terenului pentru care s-a eliberat pârâtului acest titlu, cu alte cuvinte, lipsa de identitate dintre terenul pentru care s-a recunoscut dreptul de proprietate al pârâtului și cel pentru care s-a eliberat acestuia titlul de proprietate.
O eventuală greșită identificare a terenului înscris într-un titlu de proprietate este, fără îndoială, vătămătoare pentru cel care își vede amenințată însăși substanța drepturilor al căror titular este, astfel că este deplin justificat interesul unei cereri de înlăturare a cauzei acestei vătămări.
S-a susținut că nu este prevăzută de lege cererea reclamantei, și anume că aceasta nu ar putea solicita modificarea titlului de proprietate ce constituie, în aprecierea sa, cauza vătămării drepturilor al căror titular este, susținându-se că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991, precum nu sunt aplicabile nici cele înscrise la art. III alin. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 169/1997, invocate de către apărătoarea reclamantei.
Instanța de fond nu a avut în vedere această susținere decât în parte, și anume numai în măsura în care se referă la incidența dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, precum și în măsura în care se referă la faptul că nu este prevăzută expres în legile fondului funciar posibilitatea de a se solicita de către un terț modificarea unui titlu de proprietate, instanța fiind ținută pentru a concluziona astfel, de dispozițiile art. 3 ale Codului civil de la 1864, potrivit cărora judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.
Ca și argument suplimentar instanța a arătat că acest drept se regăsește în dispozițiile civile ale art. 6 al Convenției Europene, reclamanta având un bun, în înțelesul conferit de art. 1 paragraf 1 al Protocolului adițional nr. 1 la această Convenție, astfel că instanța este datoare să interpreteze legea națională în sensul în care se asigură o conformitate a acesteia cu dreptul și cu jurisprudența aplicabilă, iar nu în sensul în care o cerere adresată justiției ar deveni inadmisibilă, fiind de observat că o eventuală soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii reclamantei având ca obiect modificarea titlului pârâtului
sub aspectul vecinătăților terenului ce i-a fost atribuit, nu este compatibilă cu exigențele impuse de art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât restricționarea accesului la justiție ar fi de natură să afecteze însăși esența drepturilor civile reținute în persoana reclamantei, drepturi ce sunt, în mod incontestabil, amenințate de acțiunea în revendicare a pârâtului, întemeiată pe însuși titlul contestat. De asemenea, restricționarea accesului la justiție nu este prevăzută nici de legea internă, astfel cum rezultă din interpretarea art. 3 cod civil arătat și, chiar dacă ar fi, nu ar urmări un scop legitim, întrucât ar lăsa netranșat un conflict existent între părți încă din anul 2000.
Raportat la situația de fapt expusă reținând că reclamanta este, conform înseși susținerilor pârâtului, proprietarul construcției edificate pe terenul revendicat de acesta în cauza a cărei judecată a fost suspendată până la soluționarea prezentei cereri, drept ce implică, cu necesitate, coexistența unui drept de folosință aparținând reclamantei asupra terenului pe care se află edificată construcția și care, potrivit din nou înseși susținerilor pârâtului, se află în proprietatea Municipiului C. M., instanța de fond a reținut că reclamanta are și calitate, și interes, pentru a solicita instanței judecătorești modificarea actului apreciat de ea ca fiind vătămător pentru drepturile al căror titular este, iar cererea sa este admisibilă, cu consecința că a fost respinsă atât excepția inadmisibilității, cât și excepția lipsei de interes a cererii de modificare a Titlului de proprietate nr. 631 din_, ce a fost eliberat pârâtului, urmând a fi cercetată temeinicia acestei cereri.
În privința fondului cererilor formulate de părți instanța a reținut că pârâtului R. T. S. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 289 mp teren, situat în intravilanul Municipiului C. M., teren ce este aferent construcției situate pe str. L., nr. 4, din această localitate.
În acest sens, mai întâi, a fost emis Ordinul Prefectului nr. 511 din _
, pentru o suprafață inițială de 245 mp. Împotriva acestui Ordin s-a îndreptat însuși pârâtul, care a solicitat modificarea lui, cererea sa formând obiectul Dosarului nr. 427/2001 al Judecătoriei C. M. (atașat), soluționat prin Sentința civilă nr. 1797/2001, prin care s-a atribuit, în plus față de suprafața din Ordin, o suprafață de 44 mp.
Prin concluziile scrise depuse de pârât în Dosarul nr. 427/2001 al Judecătoriei C. M., au fost aduse în atenția instanței ce a soluționat cererea de modificare a Ordinului Prefectului nr. 511 din_, aspectele legate de amplasarea în teren a suprafeței de 245 mp., atribuirea suprafeței de
44 mp ocupată prin alinierea străzii (latura estică), respectiv atribuirea suprafeței de 64 mp cedată de Mangiurea Constantin tatălui său, Mangiurea Ilie (latura sudică).
Prin Sentința civilă nr. 1797/2011, a fost admisă în parte cererea reclamantului, în sensul că a fost modificat Ordinul Prefectului nr. 511 din 17 noiembrie 1993 în sensul că s-a constituit dreptul de proprietate pentru R. T.
S. pentru suprafața de 289 mp (în loc de 245 mp), teren situat în orașul C.
M., str. L., nr. 4, județul S. .
Pentru a se determina amplasamentul terenului cu privire la care s-a dispus astfel, s-a considerat că trebuie avute în vedere considerentele care, în mod evident, fac corp comun cu dispozitivul și îl explicitează, instanța reținând
că ";Locuința reclamantului în litigiu, a fost cumpărată de acesta de la numitul Mangiurea Eugeniu și a fost edificată pe un teren atribuit în folosință veșnică în vederea edificării de locuință, potrivit Deciziei nr. 171/1970 a Comitetului Executiv C. M., terenul fiind în suprafață de 245 mp identic cu parcela 2493 din C.F. 432 C. M. . Potrivit L. 18/91 a fost emis Ordinul Prefectului nr. 511 din 17 noiembrie 1993 potrivit căruia i s-a constituit dreptul de proprietate reclamantului R. T. S. pentru aceeași suprafață de teren de 245 mp, menționată și în Decizia nr. 482 din 1970";.
În ce privește terenul aferent casei cumpărate de reclamantul R. T.
S., acesta s-a majorat ca întindere cu încă 44 mp, teren amplasat în fața casei reclamantului până la aliniamentul actual al străzii, iar parcela de 245 mp atribuită în 1970 este situată în adâncime înspre canalul CFR, în continuarea celor 44 m rezultați din alinierea străzii. În consecință, se constată că, deși în fața casei reclamantului până la hotarul cu strada L. există o suprafață de 44 mp provenită din aliniamentul străzii, aceasta a fost inclusă în documentele emise potrivit L. 18/1991 ca amplasament în cuprinsul celor 245 mp care rezultă din decizia de atribuire din 1970, dar a fost omisă a fi inclusă și ca întindere, modificându-se astfel și amplasamentul celor 245 mp inițiali care au fost translatați înspre strada L. și suprapuși parțial peste cei 44 m sus arătați.
Prin urmare, concluzia privind "Amplasarea în teren a suprafeței de 245 mp";, scrisă la pct. I din Concluziile scrise referite mai sus, a fost avută în vedere de instanță într-un alt mod decât cel solicitat, instanța pornind de la ideea că reclamantul din acea cauză "a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe prevederile L. nr. 18/1991 prin care a solicitat modificarea documentelor de proprietate emise potrivit L. F. F. pentru terenul aferent casei proprietatea lui, dar și modificarea procesului verbal de punere în posesie al pârâtului Mangiurea Constantin, tinzând la mărirea suprafeței pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate pe două laturi respectiv atât pe limita de hotar dintre gospodăria pârâtului și casa reclamantului, cât și pe latura paralelă și opusă străzii L. (în spatele celor două construcții, până la canalul de scurgere al apelor reziduale CFR)";.
Deși, aparent, prin referirea la "latura paralelă și opusă străzii L. (în spatele celor două construcții, până la canalul de scurgere a apelor reziduale CFR)";, instanța pare a fi avut în vedere o modificare a amplasamentului prin aducerea acestuia, așa cum pretinde pârâtul din cauza de față, până la canalul CFR, s-a considerat că este exclusă o astfel de concluzie, întrucât, din considerentele citate rezultă, fără urmă de îndoială, că instanța a admis ca
inevitabilă o modificare a amplasamentului terenului atribuit prin Ordinul Prefectului, dar numai ca urmare a unei noi măsurători, astfel că va rezulta un nou amplasament cu "suprafața majorată de 289 mp care va include ca amplasament în partea din față a casei de la Strada L. cei 44 mp sus arătați, iar în continuarea acesteia cei 245 mp proveniți din Decizia de atribuire din 1970 _";.
S-a constatat că terenul ce a fost atribuit reclamantului prin Ordinul Prefectului nr. 511 din_, modificat prin Sentința civilă nr. 1797/2001, are amplasamentul delimitat în partea estică de limita actuală a străzii L., iar nu de terenul ce pretinde pârâtul că îl deține în baza unui Contract de închiriere cu Primăria Câmpulung M. (f. 138-139).
Însuși pârâtul, prin întâmpinarea depusă în calea de atac a apelului declarat împotriva Sentinței arătate (f.16-Dosarul nr. 1703/2003, atașat), a afirmat la pct. 3 al acesteia: "Este nereal faptul că pe suprafața de 44 mp se află o construcție, deoarece acest teren se află în fața casei mele și este loc liber, iar construcția (șura), se află în spatele casei mele, pe malul canalului CFR";.
Instanța a apreciat că în mod greșit s-a procedat la măsurarea suprafeței de 44 mp "din fața casei, începând de la casă";, așa cum a răspuns pârâtul la interogatoriu și, pe cale de consecință, în mod greșit apare însuși pârâtul ca vecin pe latura estică a terenului înscris în Titlul de proprietate nr. 631/_ .
Aceeași concluzie s-a constatat că rezultă și din anexa grafică la Raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert Ș. O., acesta identificând parcela de 44 mp ce a fost atribuită pârâtului prin Sentința nr. 1797/2001.
În ce privește latura vestică a terenului cu suprafața de 289 mp, atribuit prin Ordin al Prefectului (245 mp) și prin Sentința civilă nr. 1797/2001 (44 mp), instanța a avut în vedere considerentele Deciziei civile nr. 383 din_, pronunțată de Curtea de Apel S. în Dosarul nr._ (atașat -f.83), care a arătat că "În ce privește extinderea terenului în spatele casei reclamantului, pe latura opusă străzii L., Curtea constată că acest teren identic cu parc. 2685/400 din CF 482 C. M. s-a aflat în posesia familiei Mangiurea, care a achitat anual chiria pentru teren în favoarea Primăriei municipiului C.
M., cu atât mai mult cu cât încă din anul 1971 a fost edificată o locuință în regie proprie de către Mangiurea V. și Ilie, fapt constatat irevocabil prin Sentința civilă nr. 438 din 14 aprilie 1999 a Judecătoriei C. M., care de altfel a dispus intabularea dreptului de proprietate (f.262 dosar fond), în prezent această casă fiind în posesia fiice pârâtului, C. E. ";. Astfel Curtea a apreciat că solicitarea reclamantului este întemeiată nu pentru 188 mp, ci doar pentru suprafața de 44 mp, provenită din lucrările urbanistice de aliniere a străzii L., teren aflat în fața casei reclamantului până la aliniamentul actual al străzii, astfel încât, concluzia ce a fost reținută de această instanță, raportat la considerentele ce precedă, a fost în sensul că și vecinătatea vestică înscrisă în titlul pârâtului pentru acest teren este, de asemenea, greșită.
Expertul consilier propus de către pârât în prezenta cauză a identificat terenul din titlul acestuia printr-o latură sudică rectangulară, iar nu frântă, cum a reprezentat grafic aceeași latură expertul cauzei. S-a constatat că, prin Decizia Curții de apel s-a statuat în sensul că reclamantul (din acea cauză), "în decursul timpului, s-a prevalat de un plan de situație ce atestă configurația hotarului în linie dreaptă, dar acesta a fost anulat prin Rezoluția nr. 885/P/2000 din_ (f. 30 - dosar fond), urmare a constatării falsului"; (pg. 6, paragraful 3 din Decizie).
Prin urmare, terenul atribuit pârâtului R. T. S. prin Ordinul nr. 511 din_ al Prefectului J. ețului S., modificat prin Sentința civilă nr. 1797 din_ a Judecătoriei C. M. pronunțată în Dosarul nr. 427/2001 și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 383 din_ a Curții de Apel S., pronunțată în Dosarul nr._, având suprafața totală de 289 mp, s-a considerat că este cel delimitat de conturul 1-2-3-4-5-6-7-11-12-13-14- 8-9-10-1 și se identifică sub nr. topo. 2493 - parcela de 245 mp (nr. cad. 5772) și nr. topo. 2685/1 - parcela de 44 mp, conform Raportului de expertiză întocmit de dl. exp. Ș. O. și Anexei nr. 1 la Raport, vecinătățile acestui teren fiind: la Nord - Tautu Ș. ia; la Est - Strada L. ; la Vest - Municipiul C. M. pentru teren și C. E. D. pentru construcție; la Sud - Mangiurea Constantin.
Din Titlul de proprietate nr. 631 din_ eliberat pârâtului R. T.
S. s-a constatat, contrar celor reținute pe baza probelor administrate, că terenul înscris în acest titlu are ca vecin de est pe însuși pârâtul R. T. S.
, iar ca vecin vestic, canalul CFR, cu consecința rămânerii în fața casei pârâtului chiar a parcelei de 44 mp, cu privire la care s-a dispus prin Sentința civilă nr. 1797/2001 a Judecătoriei C. M. și cu privire la care pârâtul pretinde ca ar fi încheiat un contract de închiriere cu Primăria Câmpulung M.
, afirmația sa fiind contrazisa, după cum rezultă din interogatoriul la care a răspuns C. L. C. M., astfel încât aceste vecinătăți sunt excluse de probele analizate mai sus.
S-a mai constatat interesul pârâtului, de altfel afirmat expres în cuvântul apărătorului său asupra fondului cauzei, acela de a obține, fie pe cale de acțiune, fie pe cale excepțiune, atât parcela atribuită inițial celui de la care a dobândit casa și terenul aferent, prin Decizia administrativă nr. 171/1970 (245 mp), și care se întindea de la vechea limită a Străzii L. și până în apropierea canalului CFR, la care se adaugă partea de teren (44 mp) cu care s- a majorat această parcelă, prin repoziționarea Străzii L., de repoziționare beneficiind toate persoanele aflate în poziții egale cu cea a reclamantului, cât și parcela pe care se află casa reclamantei, rezultată din lucrările de regularizare a canalului CFR, însă un astfel de interes al reclamantului nu a fost avut în vedere de instanță ca fiind unul legitim, astfel că apărările pârâtului, întemeiate pe dreptul de proprietate afirmat cu privire la terenul ocupat de construcția reclamantei, au fost înlăturate, dreptul acestuia purtând numai asupra terenului
ce este cuprins între actuala limită a Străzii L., la est și limita dintre numerele topografice 2493 și 2685/400, la vest, astfel cum a fost redată această limită în anexa grafică la Raportul de expertiză întocmit de dl. expert Ș. O. .
Prin Sentința civilă nr. 1797/2001 a Judecătoriei C. M., instanța a hotărât, iar hotărârea a intrat în puterea lucrului judecat, atât cu privire la întinderea dreptului pârâtului R. T. S., cât și la obiectul individual determinat al acestui drept, astfel că hotărârea îi este opozabilă, efectele acesteia neputând fi înlăturate nici chiar de efectul pozitiv al Sentinței penale nr. 54 din_ a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în Dosarul nr._, instanța penală preocupându-se de latura penală a faptelor persoanelor la care se referă, iar nu de efectele modului în care aceștia au înțeles, au interpretat și au aplicat sentința civilă aici evocată.
Reclamanta a solicitat a se dispune modificarea Titlului de proprietate nr. 631 din_ eliberat pârâtului R. T. S., prin modificarea vecinătăților de pe latura vestică și cea estică a terenului înscris în acest titlu, iar cererea sa este admisibilă și întemeiată, întrucât titlul, cuprinzând erori survenite cu prilejul emiterii lui, chiar dacă lasă neschimbată întinderea dreptului de proprietate, schimbă identitatea terenului asupra căruia a fost recunoscut acest drept pârâtului R. T. S. și, implicit, condițiile de exercitare a acestuia fiind de natură a permite beneficiarului să se prevaleze de titlul astfel întocmit în acțiunea în revendicare ce a exercitat împotriva reclamantei.
Posibilitatea de a se solicita de către un terț modificarea titlului de proprietate eliberat unei alte persoane, nu este prevăzută expres de lege, dar cererea cu un astfel de obiect nu poate avea ca fundament legal decât unul dintre cazurile de nulitate prevăzute de lege cu privire la actele de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin urmare, instanța a reținut că Titlul de proprietate nr. 631 din_ a fost eliberat pârâtului R. T. S. eronat în parte, și anume pentru un teren având alte limite decât cel asupra căruia i s-a recunoscut dreptul, apreciază a fi incident cazul de nulitate prevăzut de art. III alin.1 lit. a) din Legea nr. 169/1997. Enumerarea ce urmează în continuarea textului legal arătat nu cuprinde în mod expres situația de fapt reținută, dar incidența acestei dispoziții este necesară, raportat la textele legale evocate la analiza excepției inadmisibilității cererii de modificare a titlului de proprietate, întrucât reclamanta nu neagă întinderea dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului cu privire la care s-a constatat că este îndreptățit, negând numai identificarea greșită a acestui teren, rezultată din translatarea unei întinderi de 289 mp, de la limita ei estică spre limita vestică.
Nulitatea unui act juridic este acea sancțiune ce lipsește actul de efectele contrare dispozițiilor legale imperative edictate în vederea legalei întocmiri a actului, iar față de natura administrativă a actului dedus judecății, s-a reținut că numai prin modificarea actului, în sensul unei corecte identificări a
obiectului acestuia, pot fi înlăturate efectele nelegale constatate, raportat la interesul ce a determinat acțiunea reclamantei, acela de a-și apăra dreptul amenințat prin acțiunea în revendicare exercitată împotriva sa de către pârât.
Raportat la argumentele de fapt și cele de text expuse în cele ce precedă, instanța a admis în parte cererea reclamantei C. E. D. și a dispus modificarea în parte a Titlului de proprietate nr. 631 din_, eliberat pârâtului R. T. S., în sensul înscrierii corecte a vecinătăților terenului pentru care a fost eliberat și cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate pârâtului prin Ordinul nr. 511 din_ al Prefectului J. ețului S.
, modificat prin Sentința civilă nr. 1797 din_ a Judecătoriei C. M.
, pronunțată în Dosarul nr. 427/2001 și devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 383 din_ a Curții de Apel S., pronunțată în Dosarul nr._, având suprafața totală de 289 mp și fiind delimitată de conturul 1-2-3-4-5-6-7- 11-12-13-14-8-9-10-1, identificată sub nr. topo. 2493 - parcela de 245 mp (nr. cad. 5772) și nr. topo. 2685/1 - parcela de 44 mp, conform Raportului de expertiză întocmit de dl. expert Ș. O. și Anexei nr. 1 la Raport, aceste vecinătăți fiind: la Nord - Tautu Ș. ia; la Est - Strada L. ; la Vest - Municipiul C. M. pentru teren și C. E. D. pentru construcție; la Sud - Mangiurea Constantin.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală numai în ce privește pe pârâtul R. T. S. și pe C. L. C. M., și faptul că nu se poate determina măsura în care fiecare dintre aceștia au vătămat procesual drepturile reclamantei, aceștia au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, de 10.600 lei, reprezentând onorariu avocat, onorariu experți și cheltuieli de transport și de cazare, conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât C. municipală de fond funciar C. M. cât și R. T. S. .
În cuprinsul recursului declarat de C. locală, aceasta a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în măsura în care nu se va admite solicitarea principală, modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu recurenta.
În esență s-a arătat în cuprinsul motivelor de recurs faptul că instanța nu a avut în vedere și a respins în mod nejustificat obiecțiunile aduse raportului de expertiză. În sentința civilă nr. 1797 din_ a Judecătoriei C. M. se arată că suprafața de 289 mp va include ca amplasament în partea din fața casei de la str. L. cei 44 mp, iar în continuare cei 245 mp proveniți din Decizia de atribuire din 1970. Terenul respectiv, cei 44 mp nu pot fi situați în fața casei pârâtului R. T. S., aceasta fiind și opinia expertului Hopincă Constantin care a efectuat expertiza în dosarul nr. 427/2001 și care a participat la punerea în posesie.
Nu se poate reține nici lipsa unei anexe grafice a procesului-verbal de punere în posesie deoarece o astfel de anexă grafică a fost depusă la dosarul cauzei, aceasta fiind semnată de expertul Hopincă Constantin.
Sub un alt aspect, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997. Aceste dispoziții legale nu dau posibilitatea reclamantului, terț față de titlul de proprietate emis să solicite și să se constate nulitatea actului atacat.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
În cuprinsul recursului declarat de R. T. S. s-a criticat atât Sentința civilă pronunțată în prezentul dosar cât și Încheierea de respingere a cererii de recuzare, solicitându-se în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în măsura în care nu se va admite această solicitare s-a arătat că se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate.
Criticile formulate au fost grupate în 6 puncte. Astfel, s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond nu a pus în discuție în contradictoriu obiecțiunile la expertiza topometrică efectuată în cauză, aceste obiecțiuni fiind respinse de instanță, acesta refuzând și efectuarea unui supliment al raportului de expertiză. De asemenea, în mod nelegal a fost respinsă cererea de recuzare formulată în cauza.
Sub un alt aspect s-a arătat că excepția tardivității trebuia admisă în totalitate, iar nu în parte, iar modificarea Titlului de proprietate s-a realizat incorect, instanța având în vedere raportul de expertiză efectuat de expertul Ș.
O. și a admis cererea formulată deși legea nu prevede posibilitatea de a se anula un titlul de proprietate la cererea unui terț, iar nulitatea poate avea ca și fundament doar situațiile prevăzute de lege. Totuși nu este indicat motivul de nulitate a titlului de proprietate, iar modificarea vecinătăților s-a realizat în condițiile în care instanța a interpretat în mod incorect probele administrate.
În fine, în condițiile în care a admis excepția tardivității celui de-al doilea capăt de cerere din precizarea de acțiune, instanța trebuia să stabilească corespunzător cheltuielile de judecată.
S-a susținut că prin Decizia nr. 171 din_ a Comitetului executiv de pe lângă Consiliul P. ular C. M. a fost atribuită în folosință veșnică, lui Mangiurea Ilie suprafața de 245 mp teren în scopul de a-și construi o casă. Alăturat acestei parcele de teren în anul 1970 a primit un lot și Mangiurea Constantin-fiul lui Mangiurea Ilie. Parcela atribuită lui Mangiurea Ilie nu se încadra în limitele impuse pentru construcții, sub aspectul lățimii acesteia, motiv pentru care fiul său Mangiurea Constantin i-a cedat o suprafață de 30 mp. Casa edificată de Mangiurea Ilie a revenit fiului său Mangiurea Eugeniu, potrivit certificatului de moștenitor nr. 526 din 21 noiembrie 1973, imobilul fiind cumpărat de R. T. S. conform contractului nr. 3401 din_ .
Pentru suprafața de teren de 245 mp teren ce fusese inițial atribuit lui Mangiurea Ilie a fost constituit dreptul de proprietate conform Ordinului
Prefectului nr. 511 din data de_, punerea în posesie realizându-se la data de_ .
Prin Sentința civilă nr. 1797 din_ s-a dispus modificarea Ordinului Prefectului nr. 511/1993 și s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 289 mp., realizând-se și punerea în posesie potrivit procesului-verbal nr. 5804 din_ .
Sub nr._ a fost formulată cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicare, acest din urmă dosar fiind suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu.
În privința expertizei topometrice efectuate în cauză, s-a arătat că atât recurentul R. T. S. cât și C. L. C. M. de aplicare a legii fondului funciar au formulat obiecțiuni, acestea fiind respinse de instanța de judecată. Prin obiecțiunile formulate s-a arătat că s-a contestat faptul că expertul desemnat a identificat în mod eronat suprafața de teren de 289 mp., deoarece a fost folosit ca și reper planul de amplasament din anul 1993 în baza căruia recurentul a fost pus în posesie prin Ordinul prefectului, ordin anulat în parte.
De asemenea, a fost criticat raportul de expertiză, prin prisma faptului că suprafața de 289 mp nu a fost identificată în conformitate cu prevederile Sentinței civile nr. 1797/2002 care preciza că recurentul este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 245 mp atribuită prin Decizia din 1970 și pentru suprafața de 44 mp î fața casei de la str. L. . Solicitarea de a se efectua un supliment al raportului de expertiză în care să se răspundă la toate solicitările părților nu a fost încuviințată de instanța de judecată. Prin Încheierea din_ instanța a prorogat discuțiile cu privire la obiecțiunile raportului de expertiză, iar la data de_, instanța a respins obiecțiunile formulate, astfel că recurentul a arătat că i s-a încălcat dreptul la apărare. S-a arătat că respingerea obiecțiunilor și a efectuării unui supliment al raportului de expertiză a fost o măsură nelegală.
Deoarece au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză recurentul a arătat că a considerat acest fapt ca o antepronunțare, motiv pentru care a formulat cererea de recuzare.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a cercetat suficient fondul cererii deduse judecății și nu a răspuns unor apărărilor pe care recurentul le-a formulat în cauză, legate de vechiul amplasament al parcelei de 245 mp, astfel cum aceasta a fost atribuită în anul 1970 și dacă acest amplasament a fost menținut prin Sentința 1797/2002, de înscrierea în CF 8159 C. M. a parcelei nr. 2493 de 245 mp, conform deciziei de atribuire 171/1970 și de expertiza efectuată de expert Boicu V. .
Recurentul a mai arătat că în mod incorect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei motivat de faptul că primul capăt de cerere se încadrează în prevederile art. 6 CEDO, respectiv art. 1 paragraful 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenție și a art. 3 C.civ.
Articolul 6 CEDO se referă la dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul 1 se referă la garantarea dreptului de proprietate, drept care trebuie respectat oricărui titular al dreptului, iar art. 3 C.civ., nu poate fi interpretat în sensul că admiterea excepției inadmisibilității îl face pe judecător culpabil de denegare de dreptate.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost considerată cererea reclamantei de modificare a vecinătăților din titlul de proprietate ca fiind o cerere de anulare a acestuia deoarece nici reclamanta nu a invocat acest fapt. Aceasta în calitate de terț nu avea posibilitatea de a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, astfel că nu se putea dispune în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 anularea titlului de proprietate.
Instanța de fond a stabilit vecinătățile având în vedere criterii arbitrare și străine cauzei, la fel cum s-a realizat și expertiza topometrică. Nu a fost avută în vedere situația celor 245 mp atribuiți inițial lui Mangiurea Ilie în anul 1971, în conformitate cu prevederile art. 36 din legea 18/1991.
Faptul că prin alinierea străzii L. terenul aferent casei recurentului s- a majorat cu mai mult de 44 mp nu este de natură a schimba amplasamentul acestei suprafețe de teren indicată de instanță ca fiind în fața casei din str. L.
. În măsura în care terenul respectiv s-ar fi măsurat de la str. L. nu ar mai fi făcut alte precizări legate de faptul că terenul este în fața casei recurentului.
Verificând expertiza efectuată în dosarul nr. 427/2001 se observă că amplasamentul suprafeței de 245 mp este indicat a fi până la canalul CFR și analizând și declarațiile martorilor se poate constata că aceștia s-au referit la faptul că parcela a fost atribuită până la canalul CFR.
Deși s-a solicitat administrarea probei testimoniale, această probă a fost respinsă, iar planurile de situație și procesele verbale de punere în posesie au format obiectul unor anchete penale pentru fals, plângerile fiind respinse.
S-a mai susținut că cererea reclamantei este lipsită de interes legitim. Proprietatea reclamantei era la data la care a fost cumpărată casa familiei Mangiurea Eugeniu o magazie improvizată, ulterior aceasta a suferit lucrări de reparații fiind eliberată autorizația de construire. Lucrările au fost efectuate în perioada în care exista litigiu pe rol. Prin expertiză s-a stabilit că respectiva anexă nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi numită casă. Din acest punct de vedere nici dreptul de superficie nu a fost obținut în mod corect.
În privința cheltuielilor de judecată, s-a arătat că în măsura în care instanța a admis excepția tardivității precizării acțiunii, cheltuielile de judecată trebuiau reduse corespunzător.
În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 312 pct. 3 C.proc.civ., art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Prin cererea inițial formulată C. E. D. a solicitat, în calitate de proprietară a casei situate în C. M. str. L. nr. 6 compusă din
parcela nr. 2685/400 clădire cu casă din CF 14899 în contradictoriu cu R.
T. S., persoană care este beneficiarul titlului de proprietate nr. 631/2008 și cu Comisiile Locale C. M., respectiv a J. ețului S., pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitându-se să se constate că terenul de 289 mp curți construcții cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și are ca vecini: N-Tăutu Ș. ia, E-str. L., S-Mangiurea Constantin și V-C. D. E., astfel cum rezultă din amplasamentul delimitat de pct. 2-47-7-4-7-8-20-49-45-37-30-50-30-31-25- 24-6-5-46-3 din raportul de expertiză întocmit de Bergheva Gheorghe la data de 24 iunie 2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. M. și nu are ca vecini la Est-R. T. S. iar la vest Canalul CFR, aceste mențiuni nefiind conforme cu realitatea.
De asemenea, s-a solicitat anularea mențiunilor privind vecinătățile greșite din titlul de proprietate și anularea parțială a titlului de proprietate 631/2008 și eliberarea unui nou titlu care să respecte vecinătățile și amplasamentul indicat în hotărârea judecătorească și procesul-verbal nr. 5804/_ .
Reclamanta a susținut că Sentința civilă 1797/2002 a Judecătoriei C.
M. lui R. T. S. i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 289 mp, iar hotărârea a devenit irevocabilă. Instanța, în speță Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a considerat că solicitările acestuia sunt îndreptățite doar pentru 44 mp aflați în fața casei și până la aliniamentul actual al str. L. .
Punerea în posesie s-a realizat pe aliniamentul str. L. și pentru 245 mp spre Canalul CFR și casa care este proprietatea reclamantei. S-a invocat faptul că documentația nu respectă hotărârile judecătorești deoarece suprafața de 44 mp nu e trecută în fața casei pârâtului R. T. S. ci în spatele proprietății spre Canalul CFR.
Din cuprinsul hotărârii judecătorești depuse la filele 10-15 din dosarul nr._ al Judecătoriei C. M., dosar atașat prezentului dosar, se reține că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că terenul aferent casei cumpărate de R. T. S. a fost majorată ca întindere cu încă 44 mp, teren amplasat în fața casei reclamantului până la aliniamentul actual al străzii, iar parcela de 245 mp atribuită în anul 1970 este situată "înspre"; (nu până la) canalul CFR în continuarea celor 44 mp rezultați din aliniamentul străzii (cei 44 mp urmând să fie măsurați de la aliniamentul străzii). În considerentele sentinței arătate se mai menționează faptul că procesul-verbal nu este legal întocmit, astfel că, acesta trebuie modificat în sensul că suprafața de 289 mp urmează să includă, în fața casei înspre strada L. suprafața de teren de 44 mp arătați mai sus.
Sentința civilă nr. 1797 din 29 noiembrie 2002 a devenit irevocabilă, potrivit mențiunilor cuprinse în înscrisul aflat la filele 10-15 din dosarul nr. _
, dosar atașat prezentului dosar.
La filele 7-9 din același dosar se află titlul de proprietate nr. 631 eliberat de C. J. pentru stabilire dreptului de proprietate asupra terenurilor S. și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, înscrisuri care potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia reprezintă terenul înscris în procesul-verbal de punere în posesie nr. 5804/_, pentru suprafața de 289 mp, planul de situație fiind întocmit în completarea procesului-verbal de punere în posesie depus în copie la fila 16 din dosarul Judecătoriei C. M. dosar atașat prezentului dosar.
În dosarul nr._ al Judecătoriei C. M. urmează să fie soluționată cererea formulată de R. T. S. având ca obiect revendicarea suprafeței de teren de 69 mp teren care face parte din parcela 2685/100 și nr. 2493 înscrisă în CF 16424 parte a imobilului nr. 5772, precum și obligarea reclamantei din prezentul dosar de a demola construcția denumită casă compusă dintr-o cameră și o bucătărie amplasată pe terenul identificat anterior. Poziția procesuală a pârâtului R. T. S. a fost aceea de a contesta susținerilor reclamantei C. D. E., arătând că actele întocmite care fac obiectul prezentului dosar sunt corecte. În cuprinsul întâmpinării depuse la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. M. s-a mai arătat că terenul care în procesul-verbal de punere în posesie apare ca aparținând pârâtului și care se învecinează cu terenul pentru care s-a realizat punerea în posesie a fost deținut la momentul întocmirii actelor atacate în calitate de detentor precar, iar ulterior terenul a fost închiriat (din mai 2010 până în prezent). În acest sens în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia Mare la filele 37-39 au fost depuse contractele de închiriere nr. 101 din data de_ ,
respectiv_ .
La filele 50-59 au fost depuse înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 631/_ eliberat pârâtului R. T. S. . Se constată că procesul-verbal de punere în posesie nr. 184 din 22 aprilie 2008 (f.51 din dosarul Judecătoriei Baia Mare) a avut în vedere la momentul emiterii, Ordinul prefectului nr. 511/_ (f.55 dosarul de fond) și Sentința civilă nr. 1797 pronunțată la data de 29 noiembrie 2002 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 427/2001 (f.56-58 din dosarul de fond).
Analizând aceste înscrisuri se constată că prin Ordinul Prefectului nr. 511/_ s-a constituit dreptul de proprietate pentru R. -T. S. pentru o suprafață de teren de 245 mp situat în C. M. str. L. nr. 4 jud. S.
. Ordinul arătat mai sus a fost modificat prin Sentința civilă nr. 1797 din 29 noiembrie 2002 a Judecătoriei C. M. în sensul că s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 289 mp. Considerentele sentinței atacate au fost prezentate anterior, astfel că nu vor fi reluate. Se mai constată că procesul- verbal de punere în posesie și Ordinul Prefectului nr.511/1993 nu au fost modificate decât în privința suprafeței de 44 mp, iar nu și sub aspectul conformației terenului, astfel că modificarea procesului-verbal s-a realizat doar prin adăugarea unei suprafețe de 44 mp.
Din cuprinsul actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei (Ordinul Prefectului nr. 511/_ și Sentința civilă nr. 1797 din 29 noiembrie 2002) se constat că suprafața de 289 mp este compusă din suprafața de 44 mp "teren amplasat în fața casei reclamantului până la aliniamentul actual al străzii, iar parcela de 245 mp atribuită în anul 1970 este situat în adâncime înspre canalul CFR, în continuarea celor 44 m rezultați din alinierea străzii"; (considerentele sentinței arătate fila 4 din hotărâre, paragraful 5, fila57 verso din dosarul Judecătoriei Baia Mare).
Se constată că de la aliniamentul actual al străzii L. urmează a fi identificată suprafața de teren de 44 mp, astfel cum se arată în Sentința nr. 1797 din_ a Judecătoriei C. M. și în continuarea acestei suprafețe de teren se află parcela de 245 mp teren atribuită în anul 1970 pentru construirea unei locuințe. Mențiunea din sentință privind amplasamentul parcelei de 44 mp nu poate fi reținută decât în sensul că această parcelă se învecinează cu str. L. așa cum s-a modificat aliniamentul acestei străzi, iar nu în sensul că suprafața de 44 mp urmează a fi calculată de la casă, astfel că în măsura în care suprafața de teren dintre casă și str. L. este mai mare de 44 mp. terenul care excede suprafeței de 44 mp. nu face parte din suprafața de 289 mp. constituită pârâtului. Dimpotrivă referirea la suprafața de 44 mp s-a făcut doar pentru a se arătat că suprafața de teren se află în fața casei, iar nu în spatele sau lateralul casei proprietatea pârâtului R. T. S. .
În cuprinsul planului de situație aflat la fila 161 din dosarul Judecătoriei Baia Mare, se menționează faptul că parcela de teren folosită de R. T. S. se învecinează în partea de Est cu str. L., iar suprafața de teren de la construcția pârâtului și până la str. L. se află în posesia acestuia, potrivit Ordinului Prefectului nr. 511/1993.
În prezenta cauză a fost efectuat și raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie (f.236-245 din dosarul Judecătoriei Baia Mare). Din cuprinsul acestei probe se constată că, amplasamentul suprafeței de 44 mp, identificat și în cuprinsul expertizei este între pct. 1,2,3,4,9,10,1 având hașura de culoare albastră, potrivit schiței aflate în anexa 1 a Raportului de expertiză (fila 244). Având în vedere aspectele constatate în cuprinsul expertizei, coroborând constatările expertului cu considerentele Sentinței civile nr. 1797/_ a Judecătoriei C. M., instanța constată că în mod corect s- a reținut că vecinătățile menționate în procesul-verbal de punere în posesie nr. 5804/_ nu sunt corecte, iar suprafața de teren deținută de pârâtul R. T.
S. este suprafața de teren identificată în planul de situație al imobilului aflat la fila 244 din dosarul Judecătoriei Baia Mare între pct. 1,2,3,4,5,6,7,11,12,13,14,8,9,10,1, iar nu 10,3,4,5,6,7,11,12,15, 16,13,14,8,9,10 cum susține pârâtul și cum se arată în cuprinsul titlului de proprietate atacat, respectiv a procesului-verbal de punere în posesie.
Se mai reține, din cuprinsul raportului de expertiză că suprafața de teren de 44 mp este exact suprafața care se află între actualul aliniament al str. L.
și vechiul aliniament al str. L. . Acest fapt explică și soluția din Sentința civilă nr. 1797/_ dată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, potrivit căreia s-a admis în parte cererea pârâtului din prezentul dosar R. T. S. doar pentru suprafața de 44 mp suprafață din fața casei pârâtului și care este în fapt suprafața rezultată ca urmare lucrărilor de urbanism realizate.
În privința suprafeței de teren de 38 mp care face obiectul contractului de închiriere nr. 101 din_ respectiv nr. 101/_ în cuprinsul expertizei se menționează faptul că această suprafață se suprapune peste suprafața de teren de 44 mp care a făcut obiectul Sentinței civile nr. 1797/_ a Judecătoriei C.
M. .
În privința opiniei exprimate de expertul Boicu V., instanța nu o va avea în vedere. Se reține că în cuprinsul opiniei expertului asistent se menționează faptul că terenul atribuit în anul 1970, teren cuprins în Ordinul prefectului nr. 511/1993 are o lățime de 7,57 m, iar suprafața de 44 mp, care se află în fața terenului atribuit în anul 1993 are o lățime de 9,44 m. Astfel se constată că o porțiune din casa pârâtului R. T. S., potrivit opiniei expertului asistent, nu se află pe terenul atribuit pârâtului. Mai mult decât atât, în cuprinsul schiței care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de punere în posesie atacat starea de fapt este alta decât cea arătată de expertul asistent. Astfel, în cuprinsul planului de amplasament și delimitare aflat la fila 52, conformația terenului care face obiectul punerii în posesie este pe aliniamentul 1,2,3,4,5,6,11,12,15,16,13,14,9,10,1, iar în cuprinsul raportului întocmit de expertul asistent suprafața are o altă conformație aceasta fiind pe aliniamentul 9,14,13,16,15,12,11,6,4’,9. Susținerile expertului sunt în contradicție cu susținerile părților, inclusiv ale pârâtului R. T. S., cu Sentința civilă nr. 1797/_, cu concluziile exprimate de expertul Ș. O. și expertul asistent
P. oviciu Gheorghe C. .
După cum s-a reținut și mai sus, conformația terenului cu privire la care s-a constituit dreptul de proprietate nu a fost modificată prin Sentința civilă nr. 1797/2002 a Judecătoriei C. M., ci doar a fost alipită suprafeței de 245 mp suprafața de 44 mp care se afla între casa pârâtului R. T. S. și aliniamentul str. L. .
În privința susținerii că instanța de fond în mod nelegal nu a pus în discuția părților obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar cererea de recuzare a judecătorului desemnat să soluționeze cauza a fost respinsă în mod eronat nu pot fi avute în vedere de instanță.
În privința primului aspect invocat se constată că la data de 12 octombrie 2012, (filele 262-264 din dosarul Judecătoriei Baia Mare) au fost depuse obiecțiunile formulate de R. T. S. . La data de 15 octombrie 2012 au fost depuse din partea Comisiei Municipale de fond funciar C. M. obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză (f.267-268). La termenul din data de 28 noiembrie 2012, instanța a comunicat un exemplar din obiecțiunile raportului de expertiză întocmit în cauză. La termenul din data de
23 ianuarie 2013, instanța în ședință publică considerând că s-a răspuns la obiectivele stabilite și a respins toate obiecțiunile formulate de părți.
Având în vedere faptul că au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză a fost formulată cererea de recuzare aflată la fila 302 din dosarul Judecătoriei Baia Mare. Cererea de recuzare a fost în mod corect respinsă deoarece admiterea sau respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză nu poate duce la admiterea cererii de recuzare, nefiind incident motivul de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 C.proc.civ.. Faptul că o probă este considerată de instanță inutilă, sau faptul că în cuprinsul raportului de expertiză s-a răspuns la toate obiectivele stabilite, cauza fiind lămurită din acest punct de vedere nu poate duce la concluzia că instanța de judecată și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce urmează a fi dată cererii.
Reținând aceste aspecte se consideră că și susținerea că obiecțiunile formulate trebuiau admise este nefondată. În măsura în care raportul de expertiză este complet, aspectele cu privire la care expertul este chemat să-și exprime poziția fiind clar exprimate, efectuarea unor noi solicitări de completare a expertizei sau de efectuare a unei noi expertize, aspecte care sunt considerate de instanță ca fiind inutile nu duc decât la tergiversarea soluționării cauzei. Astfel, se consideră că instanța în mod corect, constatând că s-a răspuns la obiectivele încuviințate și puse în discuția părților nu sunt necesare lămuriri suplimentare, astfel că a respins obiecțiunile formulate.
Recurentul R. T. S. a arătat că instanța în mod nelegal a dispus modificarea în parte a titlului de proprietate care i-a fost eliberat deoarece legea nu prevede o astfel de posibilitate, iar asimilarea de către instanță a incidenței unui caz de nulitate fără a arăta care este acesta nu este o măsură legală. Mai mult decât atât, instanța nu a avut în vedere nici probele administrate în cauză.
Art. III din Legea 169/1997 reprezintă dreptul comun pentru anularea titlurilor de proprietate eliberate cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare. În prezenta cauză, instanța nu a anulat titlul de proprietate ci doar acesta a fost modificat, fiind pus în concordanță cu actele în baza cărora pârâtului R. T. S. i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de289 mp (245mp prin Ordinul prefectului nr. 511/1993 și suprafața de44 mp constituit prin Sentința civilă nr. 1797/2002 a Judecătoriei C. M.
). Astfel se constată că titlul de proprietate nu a fost anulat, astfel că sub acest aspect se consideră că nu este aplicabilă dispoziția din cuprinsul art. III al legii 169/197.
Se constată că titlurile de proprietate se eliberează în baza Hotărârii Comisiei J. ețene pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza Ordinului Prefectului sau al unei Hotărâri judecătorești irevocabile. În măsura în care între actul prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și titlul eliberat există neconcordanțe, ultimul act emis- Titlul de proprietate poate fi modificat. În prezenta cauză, titlul de proprietate
trebuia eliberat în concordanță cu Hotărârea J. ecătorească prin care s-a suplimentat suprafața constituită prin Ordinul nr. 511/_ al Prefectului J. ețului S. .
Susținerea recurentului potrivit căreia modificarea titlului de proprietate emis cu încălcarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi făcută nu poate fi reținută de instanța de judecată. Interpretarea recurentului duce la situația în care hotărârea judecătorească ar rămâne fără efect, chiar și în situația în care Titlul de proprietate ar fi fost eliberat pentru o suprafață mai mare. Hotărârea judecătorească trebuie executată întocmai, iar emiterea unui act de către o autoritate publică trebuie să respecte actul jurisdicțional.
În cauză reclamanta C. E. D. a justificat interesul în promovarea acțiunii, iar aspectele invocate în cererea de chemare în judecată îi conferă și calitate procesuală activă în a solicita punerea în acord a titlului de proprietate eliberat pârâtului R. T. S. cu hotărârile judecătorești irevocabile în baza cărora acesta trebuia eliberat.
Se constată astfel că instanța de fond în mod corect a reținut incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care conferă persoanei interesate mult mai multe garanții decât cea arătată de recurent, respectiv dreptul la un proces echitabil. Primul drept conferit de art. 6 CEDO, se referă la dreptul de acces la un tribunal și doar după ce este asigurat acest drept poate fi vorba de un proces echitabil.
În privința probelor administrate în cauză, instanța în recurs a reținut starea de fapt în baza probelor administrate în fața instanței de fond și concluzia rezultată a fost aceea că terenul cuprins în Titlul de proprietate nr. 631/_ nu se învecinează la Vest cu Canalul CFR ci cu terenul aparținând Municipiului C. M. .
În privința susținerii că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că s-a respins ca tardiv formulată precizarea de acțiune astfel că trebuiau reduse cheltuielile de judecată, instanța apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat. Se constată că precizarea cererii de chemare în judecată a vizat solicitarea de a se anula procesele verbale nr. 5804/_ respectiv nr. 184/_ și a planului de amplasament și delimitare din data de_ întocmit de ing. Boicu O. și s-a formulat la data de 13 martie 2013. Instanța a amânat soluționarea cauzei la termenul din data de 20 martie 2013 când părțile au formulat concluzii asupra acțiunii deduse judecății, la acest termen fiind închise dezbaterile în cauză. Ulterior datei la care cererea a fost precizată la dosarul cauzei nu au fost depuse probe din care să rezulte că au fost efectuate alte cheltuieli generate doar de precizarea formulată, precizare cu privire la care s-a constatat decăderea din dreptul de a preciza cererea.
Din acest punct de vedere, având în vedere și probele administrate în cauză din care rezultă care sunt cheltuielile efectuate de părți, precum și momentul la care acestea au fost realizate, constatând că partea care a căzut în
pretenții,potrivit art. 274 C.proc.civ., este pârâtul R. T. S., în mod corect instanța de fond a admis cererea privind cheltuielile de judecată.
În privința susținerii că excepția tardivități precizării cererii a fost în mod greșit admisă în parte se reține că instanța de judecată a fost învestită cu cererea reclamantei C. E. D. de a se analiza legalitatea titlului de proprietate nr. 631/_ eliberat pârâtului R. T. S. . Nu se poate susține că cererea de chemare în judecată a fost precizată în sensul că s-au formula cereri noi în privința cererii inițiale, astfel că modificarea solicitării se încadrează în prevederile art. 132 C.proc.civ.
În ceea ce privește recursul declarat de C. Municipală de fond funciar
C. M., se constată că în memoriul de recurs se critică soluția instanței de fond prin prisma faptului că instanța a respins și nu a avut în vedere obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, faptul că s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și faptul că dispozițiile art. III din legea 169/1997 nu sunt aplicabile în cauză. Aceste susțineri au fost analizate anterior, odată cu analiza recursului declarat de recurentul R. T.
S., susținerile fiind considerate nefondate pentru motivele arătate anterior, motive ce nu vor mai fi reluate.
Reținând aceste aspecte instanța apreciază că recursurile declarat de C.
L. C. M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. T. S. sunt nefondate.
Intimata C. D. E. a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cază, având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța constată că solicitarea formulată este întemeiată, astfel că recurenții vor fi obligați la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, suma reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanțele depuse la dosarul cauzei(f.52 și 66)
În temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., instanța va respinge recursurile promovate de C. L. C. M. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. T.
S., acestea fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. municipală de fond funciar C. M., reprezentată prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 3359 pronunțată la data de 27 martie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul R. T. S. domiciliat în C. M. str. L. nr. 4 jud. S. împotriva Sentinței
civile nr. 3359 pronunțată la data de 27 martie 2013 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la plata sumei de 2000 lei în favoarea intimatei C. E.
D. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B., P. G. | G. | , Ț. | D. | O. | V. |
Red./T.Red. /M.B.P./_
2 ex.
J. ecător la fond: E. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 769/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 793/2013. Fond funciar → |
|---|
