Decizia civilă nr. 3552/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3552/R/2013
Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 494 din 27 martie 2013 a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, privind și intimații P. M. B. M. PRIN P., AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, P. J. M., SC C. SA B. -M., SC C. SA PRIN ADMINISTRATOR J. B. B., A. N. PENTRU R. P. PRIN S. C. C. PENTRU S. D., M. B. -M.
R. PRIN P., C. L. DE F. F. B. -M., având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, a doua și a treia strigare se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei Instituția Prefectului J. M. prin Prefect, întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
La data de 9 septembrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei A. N. pentru R. P., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 494 din 27 martie 2013 a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ a fost respinsă excepția necompetenței materiale a T. ui M. și excepția necompetenței funcționale a T. ui M. -Secția I Civilă, invocate de pârâta A. N. pentru R.
P. - C. Centrală pentru S. D., cu sediul în B., C.
F. nr. 202, sector 1.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.
N. pentru R. P. .
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu A. N. pentru R. P. prin S. C.
C. pentru S. D. .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.
J. M. (Instituția Prefectului - județul M. ) și respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. M. față de această pârâtă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
B. M. reprezentat prin P. .
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M.
B. M., și în consecință a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâților M. B. M. reprezentat prin P., S.C C. S.A în insolvență, administrator judiciar B. B. R. S., , Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca nefondată.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta C. L. B. M. pentru Aplicarea Legilor F. ului
F. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 146/_, comunicată prin executor judecătoresc B. Robert M. Prefecturii J. M., reclamanta B. M. a solicitat a primi despăgubiri bănești pentru terenul identificat în CF nr. 73
B. M., nr. topo 3305, cu suprafața totală de 7247 mp, deținut de SC Phoenix SA B. M., strada E. nr. 15. Notificarea nr. 146/_ s-au depus la P. jud. M., care a solicitat petentei o serie de acte în completare, prin adresa nr. 8530/2001.
Prin adresa nr. 8530/I/200 din_ P. Jud. M. a înaintat notificarea 145 N/2001 către P. M. B. M. . Această notificare a vizat alte terenuri, fiind pusă în discuție de către reclamantă într-un alt dosar (nr._ al T. ui M. ).
Prin adresa nr. 8613/I231 din_ aceeași instituție a trimis notificarea nr. 146/2001 către A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S. .
Ulterior, pe parcursul mai multor ani, petenta a purtat corespondență cu AVAS în legătură cu soluționarea notificării trimise acesteia, instituția respectivă comunicându-i necesitatea completării dosarului și depunerii mai multor acte suplimentare, fără a proceda la soluționarea notificării.
Pornind de la această situație de fapt și având în vedere petitele cererii de chemare în judecată, astfel cum acestea au fost formulate și precizate, analizând excepțiile invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta A. N. pentru R. P. -C. Centrală pentru S. D. a invocat excepția necompetenței materiale a T. ui M. (ulterior excepția necompetenței funcționale, în considerarea modificărilor legislative survenite pe parcursul procesului).
Din interpretarea dispozițiilor art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, forma actuală, rezultă că soluționarea cauzelor având ca obiect obligarea C. C. la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri revine spre competentă soluționare secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a T. ui B. .
În speță s-au apreciat însă incidente prevederile art. 17 Cod procedură civilă interpretate a fortiori, pretenția formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă având un caracter accesoriu față de petitele pricipale, revenind așadar spre competentă soluționare Secției I civile a T. ui M. .
Instanța a admis însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. pentru R. P. . Sub acest aspect, reținând că potrivit art. 5 lit. d din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire sunt emise de C. Centrală pentru S. D. . Aceasta se constituie, potrivit art. 13 din același act normativ, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor legii, în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, și are ca principală atribuție dispunerea emiterii deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Faptul că lucrările acestei comisii sunt conduse de președintele Autorității Naționale pentru R. P., care este și membru și că S. C. C. se asigură de către A. N. pentru R. P., din subordinea Cancelariei Primului-Ministru, nu conferă calitate procesuală pasivă în acest litigiu, Autorității Naționale, în contextul în care reclamanta critică, pe de o parte, lipsa unei decizii relative la notificarea formulată (or A. nu are competențe în acest domeniu), iar pe de altă parte solicită obligarea pârâtei A. N. pentru R. P. prin S. C. C. pentru S. D. să emită o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubire, competență care nu îi revine acesteia, potrivit textelor de lege anterior evocate. A. N. pentru R. P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Pe de altă parte, solicitarea reclamantei vizând obligarea la emiterea unei decizii ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor este într-adevăr prematură, raportat la împrejurarea că la momentul atragerii pârâtei în cadrul procesual, notificarea formulată de reclamantă cu privire la imobilele în litigiu nu era soluționată în nici un fel. Procedura administrativă prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie ori dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ evocat.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent în două etape distincte: prima, cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001, care se finalizează, cu întrunirea cumulativă a condițiilor reglementate legal, prin emiterea unei decizii ori dispoziții cu propunerea de acordare a despăgubirilor, dacă este cazul, decizie emisă în procedura administrativă ori urmare a celei judiciare și a doua, cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de stabilire și plată a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire. De asemenea, soluționarea acestui petit formulat de reclamantă depinde și de soluția pronunțată cu privire la capetele de cerere principale, fiind nefondată în consecință și solicitarea relativă la plata daunelor cominatorii.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P.
J. M. (Instituția Prefectului), pentru considerentele ce succed:
Deși notificarea nr. 146/N din 2001 a fost înaintată prin executor judecătoresc B. Robert M., acestei pârâte, după ce a solicitat petentei acte în completare, P. J. M. prin adresa nr. 8613/I/231 din_ a trimis-o Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S. spre competentă soluționare, în considerarea prevederilor art. 27 din Legea
nr. 10/2001, în forma în vigoare la acea dată. Această înaintare a fost adusă la cunoștința petentei, nefiind contestată de reclamantă, care de altfel a purtat ulterior corespondență cu AVAS.
Pe cale de consecință, raportat la împrejurarea că practic petenta a solicitat soluționarea notificării formulate și acordarea de despăgubiri, daune cominatorii pentru lipsa de folosință a terenului, s-a constatat că P. J.
M. nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât aceasta a trimis notificarea către AVAS, pe care a apreciat-o competentă a o soluționa, nefiind așadar entitate investită cu soluționarea notificării.
Calitatea procesuală pasivă a Instituției Prefectului J. M. nu poate fi argumentată prin faptul că urmare a apariției Legii nr. 247/2005, AVAS nu mai poate face decât propuneri de emitere a deciziei de despăgubire, deoarece modificările legislative nu au stabilit pentru prefecturi abilitarea de a acorda direct despăgubiri.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. M.
B. M. a fost fi admisă. Calitatea procesuală pasivă presupune o identitate între persoana chemată în judecată și cea care este subiect pasiv în raportul litigios dedus judecății.
Din această perspectivă, s-a reținut pe de o parte că dacă în sistemul inițial al Legii nr. 10/2001 (art. 20 alin. 3) primăriile erau entități investite cu soluționarea notificărilor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 acestea nu au mai avut competență în domeniu, legitimarea revenind unității administrativ teritoriale. De asemenea, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ- teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. M. reprezentat prin P. a fost respinsă, raportat la împrejurarea că pe parcursul prezentului proces, acesta a luat cunoștință de notificarea petentei, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 și nu a procedat la soluționarea acesteia. Notificarea nr. 146 a fost înregistrată la P. J.
M., care prin adresa nr. 8613/1/231 din_ a trimis-o la A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor S. (AVAS), la M.
B. M. nefiind așadar înregistrată această notificare, dar se apreciază suficientă luarea la cunoștință în timpul litigiului a solicitării formulate de petentă, neputându-se considera a priori că M. B. M. nu ar avea calitate procesuală pasivă pe acest unic considerent.
În temeiul prevederilor art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea petentei la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a Legilor F. ului F. B. M., cu obiectul determinat de reclamantă prin petitul formulat.
Pe fond, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de_ sub nr. 3865, petenta B.
M. a solicitat C. Locale B. M., în calitate de moștenitoare a lui Babici Chelement și Sabina a solicitat stabilirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren arabil, fânațe, pășune și neproductiv în total 4,54 ha, din care 0,.70 ha arabil în Posfunduș, restul în Ferneziu. Cu această suprafață (inclusiv 0,70ha arabil Posfunduș) s-a înscris în G.A.C. în_ Babici Chelement. Conform adeverinței de proprietate nr. 3865 din_ s- a stabilit dreptul de proprietate al petentei asupra întregii suprafețe de teren
de 4,54 ha (inclusiv cea de 0,70 ha arabil Posfunduș), prin Hotărârea nr. 973 din 29 aprilie 1992 a C. Județene pentru Aplicarea Legii F. ului F.
, tabel anexă 3, poziția 302.
Prin adresa nr. 26933/2012 P. M. B. M. a comunicat că zona în care este amplasat terenul în litigiu a fost cooperativizată. Acest aspect rezultă și din expertiza efectuată de expert Man V. în dosarul nr._, a cărui atașare la prezentul a solicitat-o reclamanta, care relevă că suprafața de 3098 mp teren, identificată cu nr. topo nou atribuit 3305/1 a făcut obiectul decretului de expropriere nr. 440/1963. Or prin acest decret, depus la fila 333 din respectivul dosar, s-a expropriat terenul în suprafață totală de 4,5529 ha, proprietatea Gospodăriei agricole colective Viața Nouă din Satu Nou de Sus.
De asemenea, C. L. de F. F. B. M. a comunicat prin adresa nr._ (fila 117 vol. II dosar) că petenta B. M. are validat la Legea nr. 18/1991 prin Hotărârea C. Județene nr. 973/1992, suprafața de 4142 mp teren identificat prin topo 3305/2, amplasat în afara gardului Combinatului Chimic Phoenix, pentru care se poate elibera titlu de proprietate.
Apoi, prin adresa nr. 29190/2012 aceeași Comisie L. a arătat că în urma verificărilor făcute în arhiva C. Locale de fond F. B. M., s-a constat că numita B. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 4,54 ha la Legea nr. 18/1991, din care 0,70 ha Posfunduș (stradă situată în zona combinatului Phoenix) și 3,84 ha Ferneziu, zona Lazuri. După identificarea terenului pe nr. topografice s-a lămurit situația terenului în sensul că așa cum rezultă din notificarea petentei, aceasta a solicitat și la Legea nr. 10/2001 terenul în suprafață de 7247 mp deținut de SC Phoenix SA de pe str. E. nr. 15. SC Phoenix- C. SA a avut dintotdeauna sediul pe str. Electrolizei nr. 15. Terenul solicitat de petentă nu este situat nici pe str. Electrolizei, nici pe str.
E., ci se află în "zona Posfunduș"; în spatele combinatului, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare întocmit de expertul Mărieș
M., constituind Anexa I la raportul de expertiză.Necorelările din adresele
C. Locale de fond F. B. M. se datorează faptului că s-a făcut vorbire de terenul solicitat de petentă de pe str. Electrolizei. S-a arătat prin aceeași adresă că suprafața de teren din "Zona Posfunduș"; de 7254 mp este inclusă în Hotărârea C. Județene, iar solicitarea acesteia și la Legea nr. 10/2001 apare ca nelegală. Potrivit anexei 3 poziția 302 la Hotărârea C. Județene nr. 973/1992, petentei Buaer M. i s-a stabilit în proprietate suprafața de 4,54 ha, (0,70 ha extravilan, 3,84 intravilan) -Ferneziu și Posfunduș.
Prin răspunsurile la interogatoriul administrat în ședința publică din data de_ reclamanta a arătat că a cerut terenul în litigiu la Legea nr. 18/1991, acesta figura în cererea de înscriere 0,70 ha Postfunduș, nu a fost pusă în posesie și nu a primit nici despăgubiri ori teren în altă parte, motiv pentru care a solicitat din nou terenul și la Legea nr. 10/2001.
În CF nr. 73 B. M., asupra imobilului teren cu nr. topo 3305 figurau proprietari tabulari conform încheierii din_ (nr. 546), sub B9 și B10, Babici Chelemen și soția Bele Sabina, domiciliați în Ferneziu. Certificatul de moștenitor din_ eliberat de notariatul de Stat Județean M. în dosarul nr. 282/1969 relevă că reclamanta B. M. E. este singura moștenitoare a defunctului Babici Chelemen. Terenul anterior arătat (nr. topo 3305 din CF nr. 73) B. M. nu a fost inclus conform acestui certificat în masa succesorală a defunctului. Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 15 din_ eliberat de notar public Crișu E. D., după
defuncta Babici Sabina, decedată în_ în M. B. M., au rămas moștenitori B. M. E., Babici N. și Babiciu P. .
În baza sentinței civile nr. 8347/2006 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, definitivă și irevocabilă în dosarul nr._ și a schiței avizate sub nr. 5102/2004, imobilul cu nr. top 3305 s-a adnotat și parcelat în nr. top nou 3305/1 în suprafață de 3098 mp și 3305/2 în suprafață de 4142 mp, iar nr. topo 3305/1 s-a transcris în CF nr. 21776 în favoarea SC C. SA. Prin adresa nr. 1010022 din_ SC C. SA a comunicat de altfel petentei că parcela cu nr. topo 3305/2 este în afara gardului uzinei și nu se află în proprietatea sau folosința sa.
Potrivit adeverinței nr. 3865 din_ (fila 60 dosar), al cărei original a fost prezentat spre vedere instanței în ședința publică din data de_, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, petentei B. M. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea C. Județene nr. 973 din_ pentru suprafața totală de 4,54 ha, prevăzută în tabelul anexă nr. 3 la poziția nr. 302, adeverința constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
Cu privire la această adeverință de proprietate, poziția procesuală a Primăriei B. M. a fost oscilantă, comunicându-se însă că nu a fost materializată prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate motivat de faptul că terenurile conform cărții funciare sunt proprietatea
familiei B. M., Chipranov E. și Rogojan. Inițial s-a considerat că acest teren ce face obiectul dosarului nu ar fi fost solicitat în dosarul de Lege nr. 18/1991. Ulterior poziția procesuală a pârâtului s-a modificat, arătându-se că terenul în litigiu a fost reconstituit petentei.
Conform prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, dispozițiile art. 8.1 din HG nr. 250/2007 stabilesc că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale), indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, și nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, pentru ca un teren să facă obiectul Legii nr. 10/2001, în principiu trebuie ca acesta să fie intravilan (cerință întrunită, terenul în litigiu fiind intravilan); să fi fost preluat abuziv; să nu fi fost restituit. Nu
intră sub incidența Legii nr. 10/2001 acele terenuri situate în intravilan ce sunt vizate de legile funciare și care au fost solicitate conform acestora. De exemplu, prin decizia nr. 6113/_ Înalta Curte de Casație și Justiție a relevat că în raport cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 persoana care a obținut titlu de proprietate pentru un teren intravilan, în temeiul Legii nr.18/1991, nu are dreptul de a cere măsuri reparatorii pentru acest teren și în temeiul Legii nr. 10/2001, pe motiv că nu a fost pus în posesie supra bunului respectiv.
Din actele de la dosar rezultă că terenul în litigiu a fost cooperativizat. Cu privire la acest teren s-a făcut deja recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei în baza Legii nr. 18/1991, fiind emisă adeverința nr. 3865 din_ . În speță terenul nu a fost doar solicitat de reclamantă în baza Legii nr. 18/1991, ci i s-a stabilit acesteia dreptul de proprietate, prin hotărâre de validare. Adeverința de proprietate este un act administrativ irevocabil, constituie practic un titlu de proprietate temporar, care dăinuie în timp numai până la eliberarea titlului de proprietate și reprezintă dovada existenței dreptului de proprietate reconstituit, singură ori împreună cu procesul verbal de punere în posesie. Raportat la prevederile art. 7 din HG nr. 750/1991, se poate concluziona că aceste adeverințe sunt substitute ale titlurilor de proprietate, pe care le înlocuiesc până la emitere. Aplicabilitatea Deciziei nr. 1/1997 a CSJ se rezumă la statuarea valorii probatorii comparative a adeverinței de proprietate raportat la titlul de proprietate, cu privire la suprafeșele de teren înscrise în acestea. În speță T. a apreciat că atâta timp cât s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei, prin eliberarea acestei adeverințe opozabile emitentului ei, în calitate de reprezentant al statului, rămânând în discuție doar stabilirea concretă a amplasamentului terenului, reclamanta nu mai este legitimată a solicita și obține o nouă recunoaștere și eficientizare a acestui drept.
Prin decizia nr. XX din 19 martie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Împrejurarea că pârâta AVAS nu a soluționat notificarea petentei (apreciind prin întâmpinare că termenul de 60 de zile în care trebuia să procedeze la soluționare nu s-a împlinit întrucât reclamanta nu a depus toate actele necesare) nu împiedică așadar instanța a se pronunța asupra notificării. Din analiza dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 rezultă că termenul de 60 de zile are un caracter imperativ, fiind instituit în reglementarea unei proceduri administrativ jurisdicționale prealabile sesizării instanței. În măsura în care acest termen nu este respectat, instanța este legitimată a se pronunța, după cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX /2007 anterior evocată.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că în contextul în care dreptul de proprietate al petentei a fost recunoscut prin eliberarea unei adeverințe de proprietate, terenul făcând astfel obiectul legilor fondului funciar, petenta nu este legitimată ca în baza dispozițiilor actului normativ posterior, Legea nr. 10/2001, să obțină o nouă recunoaștere a acestui drept, pe considerentul că nu s-a procedat la punerea sa în posesie și la eliberarea titlului de proprietate, pentru sancționarea acestui comportament al
autorităților fiind instituite alte căi legale efective, iar nu reiterarea cererii și obținerea unui alt titlu.
În ce privește daunele cominatorii solicitate, instanța a reținut că acest petit are caracter accesoriu, l-a respins ca o consecință a soluției de respingere pronunțate asupra capătului principal, iar pe de altă parte a constatat că art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu instituie o sancțiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care unitatea deținătoare are obligația de a răspunde notificării, iar dispozițiile art. 580 indice 3 alin. 5 Cod procedură civilă interzic expres acordarea de daune cominatorii pentru nerespectarea obligațiilor de a face care implică faptul personal al debitorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâta AVAS și M. B. M. prin P., să mențină dispozițiile din sentință cu privire la AVAS - C. Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În motivarea recursului întemeiat îndrept pe dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod proc.civ., recurenta a arătat, după ce descrie starea de fapt privind înregistrarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 și a celorlalte cereri înregistrate cu privire la acest teren, arată că absența răspunsului persoanei juridice notificate cu privire la situația terenului și a modului de soluționare a cererii ei, echivalează cu un refuz de restituire a imobilului sau de despăgubire corespunzătoare.
Recurenta arată că este real că în momentul apariției Legii nr. 18/1991 s-a adresat cu cerere pentru restituirea suprafețelor deținute de familia ei sau moștenite de ea de la alte persoane, în total 4,54 ha teren. În aceste suprafețe de teren care erau terenuri arabile din intravilan dar și din extravilan, erau cuprinse și aceste două loturi de teren ce fac obiectul prezentului litigiu.
C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 Bai M. i-a comunicat că, cererea i-a fost soluționată favorabil prin hotărârea nr. 973/_, , fiind trecută în anexa nr. 3 poziția 203, din care rezultă că i-a fost aprobată cererea pentru suprafața de 4,54 ha teren solicitată, însă după această dată nu a fost convocată pentru a fi pusă în posesie cu această suprafață de teren și pentru eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, respectiv în momentul apariției Legii nr. 10/2001, a solicitat să-i fie restituite cele două terenuri din intravilan, iar în înscrisul emis de
P. jud. M. se arată că o parte din teren se găsește în imediata apropiere a perimetrului societății comerciale C. SA B. M. și ar aparține Primăriei municipiului B. M. și că pentru suprafața de 3098 mp din CF 73 B. M., nr. top 3305/1, P. M. a sesizat AVAS B., iar pentru terenul de 4142 mp aferent aceluiași CF cu nr. top 3305/2, urmează să-i fie restituit acest teren de către P. municipiului B. M., ceea ce denotă faptul că între cele două instituții au fost purtate corespondențe legate de aceste terenuri.
Așa cum s-a arătat, au fost indicate ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod proc.civ. După expunerea mai sus reținută, recurenta revine și arată că dorește să detaileze motivele invocate în recurs, oprindu-se la dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., potrivit cărora, hotărârea poate fi modificată dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la acest temei de drept, recurenta arată că a înțeles să cheme în judecată pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B.
M., ca "în cazul în care instanța va lua de bun cele scrise de pârâte cu privire la această reconstituire a dreptului de proprietate petnru suprafața de 4,54 ha teren să poată cere instanței obligarea pârâtei să-i pună la dispoziție și să o pună în posesie cu suprafața menționată, că ar fi de acord cu soluția instanței de fond în condițiile în care, cererea la Legea nr. 18/1991 ar fi fost soluționată prin emiterea titlului de proprietate, că doar această măsură ar fi justificat interesul ei și ar fi mulțumit-o, nu o hârtie fără nicio valoare juridică";.
În continuarea dezvoltării acestui motive de recurs, recurenta reiterează succesiunea actelor adresate C. Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M., municipiului B. M. prin P., SC C. SA și concluzionează că deși cererea ei formulată în baza Legii nr. 18/1991 i-a fost soluționată prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,54 ha teren, nu s-a identificat acest teren și nu a fost delimitat prin vecinătăți concrete.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., constând în faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii";, recurenta a arătat că prin acțiunea promovată a identificat terenurile cu date de cartea funciară, aspecte confirmate ulterior prin luarea de expertiză, că instanța în mod greșit a ținut seama doar de adeverința eliberată de C.
pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 B. M., din care rezultă că prin Hotărârea nr. 973/1992 i-a fost validată suprafața de 4142 mp, teren care se identifică cu nr. top 3305/2 amplasat în afara gardului Combinatului Chimic Phoenix, că instanța de fond nu a făcut referire la lucrarea de expertiză efectuată în cauză.
În finalul motivelor de recurs, recurenta arată:
"nu este vorba de un titlul de proprietate, ci de o adeverință care nu are nicio valoare;
faptul că din anul 1991 de când s-a eliberat acea adeverință nu a reușit să intre în posesia terenurilor revendicate este dovada celor afirmate în motivele de recurs;
este de la sine înțeles că o persoană căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren în baza unei legi nu mai poate solicita acel teren în baza unei alte legi, însă faptul că în cei 22 nu a fost pusă în posesie și nu posedă terenurile revendicate, denotă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate în situația ei nu s-a produs, că nu aceasta a fost dorința legiuitorului atunci când a dispus retrocedarea imobilelor confiscate abuziv";.
Prin întâmpinarea depusă A. N. pentru R. P. s- a opus admiterii recursului, arătând că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la soluționarea unei notificări formulată în temeiul Legii nr.10/2001, că reclamanta a solicitat imobile care fac obiectul legilor fondului funciar și că dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 au fost abrogate prin Legea nr. 165/2013.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct.6-9 și art.312 alin. 1Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la emiterea deciziei sau dispoziției de restituire în natură sau de acordare a despăgubirilor, potrivit Legii nr.10/2001, pentru imobilul teren în suprafață de 7247 mp, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii
pentru lipsa de folosință a terenului și a penalităților de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea dispoziției.
Prin cererea înregistrată în baza Legii nr. 18/1991 sub nr. 3865, reclamanta a solicitat C. Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B.
, în calitate de moștenitoare a lui Babici K. t și Sabina stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 4,54 ha teren, în care este cuprinsă și suprafața de 7247 mp.
Conform adeverinței eliberată sub nr. 3865/_, reclamantei s-a stabilit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren solicitată, respectiv pentru suprafața de 4,54 ha teren, în care este inclusă și suprafața de 0,72 ha teren, situată la locul numit "Posfunduș";.
Prin adresa nr. 28215/20102 C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M. a comunicat că reclamanta are validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 4142 mp teren identificat cu nr. top 3305/2, amplasat în afara gardului Combinatului Chimic Phoenix.
Prin adresa nr. 29190/2012 C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M. a constatat în urma verificărilor făcute că terenul în suprafață de 7247 mp solicitat de reclamantă în baza Legii nr.10/2001 se află în zona numită "Posfunduș"; în spatele combinatului, fapt dovedit și de planul de amplasament și delimitare întocmit de expertul Mărieș M.
,, că necorelările din adresele C. Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M. se datorează faptului că reclamanta a făcut vorbire despre terenul solicitat ca fiind situat pe str. Electrolizei, când în realitate acest teren este situat la locul numit "Posfunduș";.
Din hotărârea nr. 973/1992 a C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., rezultă fără putință de tăgadă că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața solicitată de 4,54 ha teren, din care 0,72 în extravilan și 3,84 intravilan, situat la locul numit "Ferneziu"; și Posfunduș";.
În cererea de chemare în judecată și în declarația de recurs reclamanta arată că "a solicitat restituirea unor suprafețe de teren deținute de familia mea sau moștenite de mine de la alte persoane, fiind vorba de 4,54 ha teren, că face precizarea că în acele suprafețe de teren care în mare parte erau terenuri arabile din intravilan, dar și extravilan, erau cuprinse și aceste două loturi de teren, că cererea adresată C. Locale pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M. a fost soluționată, fiind trecută în anexa nr. 3 poziția 203 a Hotărârii nr. 973 din_ a C. Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., fiindu-i emisă o adeverință din care rezultă că i s-au aprobat cele 4,54 ha teren solicitate, însă nimeni nu m-a mai convocat să- mi pună la dispoziție terenul prin proces verbal de predare-primire și bineînțeles, ce era mai important, să mi se eliberez titlul de proprietate pentru aceste terenuri";.
Prin urmare, rezultă cu certitudine că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,54 ha teren în baza Legii nr. 18/1991, motivul real pentru care a înțeles să formuleze și notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru aceleași suprafețe de teren, cât și prezenta acțiune fiind acela că, C. L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 B. M. nu a procedat la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate.
Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod proc.civ., detaliind pe larg dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 Cod proc.civ.
Cu referire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ.,
- instanța a acordat mai mult decât s-a cerut - instanța constată că recurenta și-l întemeiază pe faptul că și-a stabilit cadrul procesul din prezenta cauză pe normele impuse de Legea nr. 10/2001, fără a completa cererea ei cu o acțiune care să vizeze și normele impuse de Legea nr. 18/1991, și cu toate acestea, cauza a fost soluționată în baza acestui ultim act normativ. Curtea apreciază că, cerințele acestui text de lege ar fi îndeplinite în cauză dacă instanța ar fi acordat mai mult decât ar fi constituit obiectul cererii deduse judecății, însă curtea constată că instanța de fond a soluționat acțiunea cu care a fost investită în sensul respingerii ei ca nefondată, cu motivarea că, în contextul în care dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut prin eliberarea unei adeverințe de proprietate terenul făcând obiectul Legii nr. 18/1991, reclamanta nu este legitimată ca în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 să obțină o nouă recunoaștere a acestui drept pe considerentul că nu s-a procedat la punerea ei în posesie și la eliberarea titlului de proprietate.
Cerințele art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., invocate de recurentă, cu motivarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu sunt îndeplinite în cauză. Instanța de fond a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea că reclamanta nu este îndreptățită la aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, în condițiile în care, dreptul ei de proprietate pentru aceeași suprafață de teren i-a fost recunoscut în temeiul unui alt act normativ.
Textul art. 304 pct. 8 Cod proc.civ., deși indicat ca temei de drept al recursului, nu a fost dezvoltat, iar curtea constată că deși dispozițiile acestui text de lege sunt invocate, criticile formulate de către recurentă nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casarea sau de modificare a deciziei. Astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr.10/2001, a apreciat că acțiunea ei este nefondată, pentru că, reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru aceeași suprafață de teren care face obiectul prezentei acțiuni, nu înseamnă că instanța a schimbat natura unui act sau înțelesul lămurit al acestuia, act juridic care să fie dedus judecății, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză a reieșit că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, situație în care nu este îndreptățită la o nouă recunoaștere a dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, motivat pe faptul că nu a fost pusă în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 494 din 27 martie 2013 a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
A. A. C. | ANA I. | A. C. | C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.S. T.
| ← Sentința civilă nr. 571/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 2330/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
