Decizia civilă nr. 338/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 338/R/2013
Ședința publică din: 21 august 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C. ,judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către contestatorii C. Local
L., P. comunei L. și Ș. G. L. împotriva sentinței civile cu nr.1188 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea recursului a avut loc la data de 21 august 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea reprezentantului intimatei și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, s-a amânat pronunțare deciziei pentru data de astăzi 23 august 2013.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1188/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 14._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii C. Local L., P. C. L. și Ș. G. L., în contradictoriu cu intimata B.
L. .
A fost respinsă cererea de constatare a suspendării de drept a executării silite. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub numărul_, contestatorii C. Local L., P. C. L. și Ș. G. L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B. L., ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea formelor și actelor de executare emise în Dosarul execuțional nr. 55/ex/2012 al Biroului executorului judecătoresc Buta D. Mirel, inclusiv a somației emise în data de_, precum și anularea executării însăși, ca nelegale; să constate că executarea silită este suspendată de drept, în temeiul art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009.
În motivare arată că prin sentința civilă nr. 1777/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar_ instanța a admis în parte acțiunea formulată de intimata B. L., obligând Ș. Gen. L. să calculeze și să plătească drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat, în conformitate cu
prevederile legii nr. 221/2008, cu începere de la data de_ -_, sume actualizate cu indicele inflației de la data de_ și până la data plății efective.
De asemenea, au mai fost obligați C. Local L. și P. C. L. să aloce Școlii Gen. L. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate.
Prin somația încheiată la data de_ de BEJ Buta D. Mirel și comunicată Școlii G. L. se solicită contestatorilor să se conformeze dispozitivului titlului executoriu (sentința civilă nr.l777/F/2010), în sensul de a achita suma de 10.128 lei - drepturi salariale restante, precum și suma de 1320,30 lei, cheltuieli de executare.
Conform Legii nr. 1/2011 a educației naționale, la art. 102 alin. 1 se prevede
"finanțarea învățământului preuniversitar de stat, particular și confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.", iar art.104 alin.2 lit. a prevede :
,finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a. cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora." Totodată, art. 104 alin. 5 arată: "finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare mun. București, de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiul București, cu asistența de specialitate a inspectoratelor școlare județene...".
Ș. G. L. a efectuat calculul sumelor de natură salarială, datorate intimatei B. L., conform titlului executor, îndeplinindu-și obligațiile legale, rezultând suma de 10.128 lei.
De asemenea, în alin. 2 al art. 1 din OUG 71/2009 se arată următoarele: "în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept".
Mai arată că, în cursul lunii noiembrie 2012, Școlii Generale L. i-au fost alocate de către bugetul de stat, conform actelor normative arătate mai sus, sumele necesare achitării primei tranșe din creanțele restante de natură salarială, care urmează a fi achitate personalului didactic și stabilite prin sentințe judecătorești.
Avându-se în vedere faptul că intimata nu mai are calitatea de angajată a școlii, s-a luat legătura cu aceasta și i s-a solicitat comunicarea unui cont bancar, în care să-i fie virată tranșa de 5% aferentă, indexată conform legii, în cuantum de 598 lei.
Contestatorii susțin că intimata a refuzat să le comunice datele solicitate, astfel încât nu au putut achita această sumă, urmând să o achite în cursul lunii ianuarie 2013, în perioada în care se vor efectua plățile de natură salarială în favoarea angajaților școlii.
În conformitate cu prevederile legale arătate anterior, consideră că executare silită demarată de către executorul judecătoresc și prin care acesta solicită achitarea întregii sume, reprezentând drepturi salariale, este nelegală.
Contestatorii susțin că nu pot achita întreaga sumă de bani restantă anterior ca aceasta să fie alocată de către bugetul de stat și inclusă în bugetul local al C. L.
, întrucât această plată nu se poate face decât cu respectarea tranșelor arătate în OUG nr. 71/2009.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită, în cuantum de 1320,30 lei, solicitate de către executorul judecătoresc, contestatorii apreciază că obligarea lor la
plata acestor cheltuieli este neîntemeiată, avându-se în vedere faptul că sumele de bani restante a fi achitate intimatei nu au fost alocate de către bugetul de stat.
Pe de altă parte, arată că nu se face nici dovada, că aceste cheltuieli au fost suportate de către intimată, obligații care încalcă prevederile arătate în art. 371 indice 7(3) Cod procedură civilă.
În drept au invocat dispozițiile art. 399, art. 400, art. 403 alin. 1, art. 404 din Codul de procedură civilă; art. 1 din OUG nr. 71/2009.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-8).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată, pentru a fi respectat dreptul la un proces echitabil; fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin sentința civilă nr. 1777/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dos. nr._, debitorii au fost obligați să-i calculeze drepturile salariale rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii 221/2008 și să-i achite această sumă. În acest sens, intimata a formulat cererea de executare silită ce face obiectul dos. execuțional 55/EX/2012 al executorului judecătoresc Buta D. Mirel.
Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite arătând că dreptul la un proces echitabil consacrat de CEDO se referă și la faza de executare silită, reglementare ce se aplică cu prioritate față de normele juridice naționale, potrivit dispozițiilor constituționale.
A învederat că, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare (în mod echivalent tratatele la care România a aderat) în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Conform jurisprudenței constante a CEDO, executarea unei hotărâri trebuie privită ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, instanța europeană arătând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
Mai mult, a învederat că OUG 71/2009 a fost adoptată anterior rămânerii irevocabile a hotărârii ce constituie titlul executoriu, instanța putând cu ocazia judecării fondului să oblige creditorii la achitarea sumelor în acest fel, ceea ce nu s-a întâmplat.
În drept a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, CEDO.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 19-21).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a statuat că prin sentința civilă nr. 1777/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar_, contestatoarea Ș. G. L. a fost obligată să calculeze și să plătească intimatei
B. L. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii 221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cu începere de la data de_ și până la data de_, sume actualizate cu indicele inflației de la data de_ și până la data de_ . Prin aceeași sentință, contestatorii C. local al comunei L.
și P. comunei L. au fost obligați să aloce contestatoarei Ș. G. L. fondurile necesare în vederea plății sumelor restante.
Întrucât obligația de plată a sumei restante nu a fost executată de contestatoarea Ș. G. L., iar sumele necesare plății sumei restante nu au fost puse la dispoziția Școlii generale L. de către contestatorii C. local al comunei L. și P. comunei L., intimata B. L. a demarat, la data de_, procedura executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 55/ex/2012 al executorului judecătoresc Buta D. Mirel. În dosarul de executare, executorul judecătoresc a stabilit, prin proces-verbal, potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 7 alin. 3 Cod procedură civilă, cheltuielile de executare, acestea ridicându-se la suma de 1164,30 lei. La data de_, executorul judecătoresc a emis somația adresată contestatoarei Ș. generală L. prin care aceasta a fost somată să calculeze și să plătească intimatei drepturile salariale restante. Contestatoarea Ș. generală L. a calculat suma restantă, aceasta fiind de 10.128 lei, însă nu a procedat la achitarea acesteia.
Analizând actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc Buta D. Mirel în dosarul de executare nr. 55/ex/2012 prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de contestatori, s-a constatat că, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza eșalonat, în termenele prevăzute de articolul respectiv, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Analizând preambulul OUG 71/2009 în care sunt expuse motivele pentru care a fost emisă ordonanța de urgență referitoare la eșalonarea unor creanțe bugetare
și art. 1 alin. 1 din OUG 71/2009, s-a constatat că OUG 71/2009 este aplicabilă creanțelor reprezentând drepturi de natură salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, scadente până la data de_ . Astfel, OUG 71/2009 prevede plata eșalonată a creanțelor bugetare reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, iar nu plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite prin lege și neachitate la timp, interpretarea într-un alt mod a OUG 71/2009 creând posibilitatea de a se plăti în mod eșalonat, în perioada 2012 - 2016, toate salariile datorate de stat către angajații din sectorul bugetar, scadente până la data de_ . Prin sentința civilă nr. 1777/F/2010 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar_, instanța de judecată nu a stabilit drepturi de natură salarială în favoarea intimatei, ci a obligat contestatorii la plata drepturilor salariale stabilite în favoarea intimatei de dispozițiile Legii 221/2008, salariul intimatei pentru perioada_ -_ nefiind calculat de către contestatoarea Ș. G. L. conform dispozițiilor legale în vigoare în acea perioadă. Prin urmare, s-a apreciat că dispozițiile OUG 71/2009 nu sunt aplicabile în speță, motiv pentru care s-a constatat că solicitarea contestatorilor de a se constata că executarea silită în dosarul de executare nr. 55/ex/2012 al executorului judecătoresc Buta D. Mirel este suspendată de drept și de a fi anulate actele și formele de executare pentru acest motiv este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, suma de 1164,30 lei reprezentând cheltuieli de executare este compusă din taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu executor judecătoresc, stabilit în conformitate cu art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, cheltuieli efectuate cu trimiteri poștale, deplasări, consumabile și onorariu avocat, dovedit cu factura fiscală seria SAB R din data de_ emisă de SCPA B.
&B. . Recuperarea cheltuielilor de executare de la debitori nu este condiționată de plata anticipată a acestor sume de către creditoare având în vedere prevederile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului și de faptul că, prin apelarea creditoarei la serviciile unui avocat și ale executorului judecătoresc, în patrimoniul acesteia s-a născut un debit.
Având în vedere aceste considerente s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii Ș. generală L., C. local al comunei L. și P. comunei L., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs, în termen legal, contestatorii C. local L., P. comunei L. și Ș. G. L., prin care au solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii și, rejudecând, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac s-au reluat argumentele de fapt și de drept din conținutul contestației, la care s-a adăugat că prin sentința civilă atacată, Judecătoria Bistrița respinge contestația la executare, invocând analizarea preambulului OUG 7/2009 și arătând următoarele: "instanța constată că OUG 71/2009 este aplicabilă creanțelor reprezentând drepturi de natură salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, scadente la_ ";, precum și faptul că OUG 71/2009 nu vizează
"plata eșalonată a drepturilor salariale stabilite prin lege și neachitate la timp";.
Consideră interpretarea dată de instanța de fond greșită, sumele de bani înscrise în SC 1777/F/2010 a Tribunalului B. -Năsăud pusă în executare silită de către intimată reprezintă drepturi salariale.
Este de notorietate faptul că în anul 2008, înainte de startul campaniei electorale, Parlamentul României a adoptat mai multe legi care prevedeau majorarea salariului mai multor categorii de persoane din sectorul bugetar. În cursul anului 2009, aceste drepturi au fost suspendate/amânate prin ordonanțe de urgență, motivându-se lipsa fondurilor la bugetul de stat. Ulterior, angajații din sectorul bugetar au solicitat în justiție acordarea acestor drepturi, instanțele pronunțându-se în sensul admiterii acțiunilor formulate. Dat fiind cuantumul foarte mare al sumelor care trebuiau achitate acestor persoane în temeiul hotărârilor judecătorești, a fost adoptată OUG 71/2009 modificată prin Legea 230/2011, act normativ care stabilește modul de acordare a drepturilor salariale restante eșalonându-le pe perioada anilor 2012-2016.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 arată că "în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În aceste condiții, Ș. G. L. nu poate acorda intimatei sumele de bani restante, acestea nefiind alocate de la bugetul de stat și drept urmare nici cuprinse în bugetul local al comunei L. .
Apreciază că executarea silită împotriva recurenților, executare silită ce vizează întreaga sumă restantă în alte condiții decât cele arătate în OUG 71/2009 este nelegală.
Intimata B. L. s-a opus admiterii recursului. Prin concluzii scrise a invocat că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că OUG 71/2009 nu este aplicabilă executării silite ce a făcut obiectul contestației la executare, deoarece la data de_ suma ce trebuia achitată intimatei în temeiul titlului executoriu nu era determinată. Doar în cursul executării silite suma a fost calculată, devenind astfel certă, lichidă și exigibilă. Și celelalte considerente reținute de instanța pentru a
aprecia în același sens sunt întemeiate și legale. Așadar criticile aduse hotărârii atacate sunt neîntemeiate.
Așa cum a arătat și în întâmpinarea formulată la fondul, OUG 71/2009 și dispoziția acesteia din art. 1 alin. 2, prin care suspendă executările silite (dacă se va reține ca întemeiată susținerea că OUG 71/2009 este aplicabilă executării silite în temeiul normelor juridice naționale) nu pot împiedica executarea silită deoarece se încalcă dreptul intimatei la un proces echitabil.
Dreptul la un proces echitabil consacrat de CEDO se referă și la faza de executare silită, reglementare ce se aplică cu prioritate față de normele juridice naționale, potrivit dispozițiilor constituționale.
De remarcat că în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, (în mod echivalent tratatele la care România a aderat) în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Conform jurisprudenței constante a CEDO, executarea unei hotărâri trebuie privită ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, instanța europeană arătând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu8 dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
Mai mult, OUG 71/2009 a fost adoptată anterior rămânerii irevocabile a hotărârii ce constituie titlu executoriu, instanța putând cu ocazia judecării fondului să oblige creditorii la achitarea sumelor în acest fel, ceea ce nu s-a întâmplat.
După obținerea hotărârii judecătorești din anul 2010, organele administrative încearcă să amâne executarea hotărârii pe o perioadă de șase ani. Raportat și la cuantumul sumei datorat intimate, este evident că i se aduce atingere dreptului la un proces achitabil.
Și celelalte aspecte invocate sunt neîntemeiate. Debitoarele au obligația de a respecta hotărârile judecătorești, precum și obligația de repartizare a fondurilor necesare. Nerepartizarea acestor fonduri nu poate paraliza dreptul la un proces echitabil, atât timp cât ordonatorul de credite a fost obligat la repartizarea sumelor neachitate.
Recursul este fondat și va fi admis așa cum s-a formulat.
Contestatorii își întemeiază demersul judiciar pe dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, pe care prima instanță le-a interpretat eronat, ajungându-se prin urmare la pronunțarea unei soluții nelegale.
La alineatul 1 al articolului 1 se prevede: "Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu";, iar la
alineatul 2 se stabilește că: "În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspenda de drept";.
Într-o analiză coerentă și logică a textului legal, coroborată cu cea a însuși titlului ordonanței, inclusiv a explicațiilor și temeiurilor din preambulul acesteia, nu se poate conchide decât că eșalonarea tranșelor se referă la plata către personalul bugetar, din care face parte și intimata, a drepturilor salariale cuprinse în hotărâri judecătorești devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, în perioadele arătate executarea silită fiind suspendată de drept.
Caracterul expres și clar, lipsit de orice echivoc, a dispozițiilor citate lasă fără substanță și reprezintă o adăugare nepermisă la lege aserțiunea sentinței că actul normativ cercetat se referă la plata eșalonată a creanțelor bugetare.
Aceeași teză a primei instanțe, în același timp, se dovedește a fi nerealistă. Plata drepturilor bănești și alocarea sumelor de la bugetul de stat sunt două operațiuni ce trebuie imperios necesar să coexiste, fiind interdependente. Astfel, după optica instanței de fond, executarea hotărârii judecătorești trebuie să aibă loc în întregime printr-o singură prestație, dar din bani de la buget primiți pe parcursul a cinci ani, coordonate ce se exclud reciproc.
Este, de asemenea, indubitabil că titlul executoriu în litigiu privește plata de drepturi salariale ce cade sub incidența ordonanței aplicabile în materie. Distincția sentinței în acest sens, respectiv că sentința nr. 1777/F/2010 dată de Tribunalul B.
-Năsăud nu a stabilit drepturi cu acest specific, ci a obligat contestatorii la plata drepturilor izvorâte din lege, în beneficiul intimatei, este artificială, fără vreo semnificație sau influență asupra hotărârii ce se impunea pronunțată în cauză.
Nu în ultimul rând, specificul și regimul juridic al obligațiilor instituite de lege, determinate până acum, este în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 190/2010, cadru în care s-a supus controlului OUG 71/2009, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, ținându-se seama de practica CEDO și de reglementările dreptului comunitar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de către contestatorii C. Local L., P. C.
și Ș. G. L., toți cu sediul procesual ales în loc. L., str. C., nr. 161, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1188/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite contestația formulată de recurenți, în contradictoriu cu intimata B. L.
, domiciliată în B., str. A. T., nr. 9, sc. A, ap. 18, jud. B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și, în consecință:
dispune anularea executării silite, în întregime, obiect al dosarului execuțional nr. 55/ex/2012 a B.E.J. Buta D. Mirel;
constată că executarea silită este suspendată de drept. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. H. | V. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond J. A.
| ← Decizia civilă nr. 1061/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 757/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
