Decizia civilă nr. 688/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 688
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: O. Ana
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea C. N. de A. și D. N. din R. - S., cu sediul procesual ales la S.C.A. Cecilia P. a și Asociații în B., str. C. D. iel, nr. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 4843 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Procedura este îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 4 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4843/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ s-au respins excepțiile invocate în cauză și s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea C. N. de A. și D.
N. din R. în calitate de reprezentantă legală a Statului Român, în contradictoriu cu intimații H. I. O., H. M., C. M. .
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3116/_ și a procesului verbal de cheltuieli nr. 823 din_ încheiat de BEJ C. R. -G. .
Prima instanță reține, în rezumat, următoarele:
În dosarul execuțional nr. 72/2012 al B. ui E. J. C. R. -G. din Z., creditoarea intimată C. N. de A. și D. N. din R. a solicitat demararea procedurii de executare silită împotriva debitorilor contestatori, în temeiul titlului executoriu - Sentința civilă nr. 3116 din 24 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ . Prin această hotărâre a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții H. I. O., H. M., C. M. împotriva pârâților Statul Român -Ministerul Transporturilor- C. N. de A. și D. N. din R. SA, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Matca și Consiliul Local Marca și s-a dispus modificarea Hotărârii nr. 90/_ de stabilire a despăgubirilor în sensul că,
categoria de folosință a terenului intravilan, tarlaua "Paliș"; în suprafață de 743 mp având nr. cadastral 923/1 este "plantație vie intravilan";, iar despăgubirea datorată pentru acest teren este de 30.063 lei. Au fost obligați pârâții în solidar la 3700 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Prin Decizia civilă nr. 3033/R/2010 a fost admis în parte recursul declarat de Statul Român prin C. N. de A. și D. N. împotriva sentinței civile nr. 3116 din_ a T. ui Sălaj care a fost modificată parțial în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamanților împotriva pârâților Comisia Locală Marca pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Consiliul Local Marca, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin Încheierea civilă nr. 1533/C din 18 iulie 2012 a Judecătoriei Z. a fost încuviințată cererea de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei- contestatoare. Se constată astfel că, în mod legal, organul de executare a demarat procedura executării silite a debitorului, solicitând instanței de executare încuviințarea executării silite și emițând apoi somația de executare împotriva debitorului, la_ .
Analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială a instanței și excepția de necompetență teritorială a executorului judecătoresc potrivit art. 158 Cod procedură civilă, instanța le găsește nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 400 alin. 1 Cod procedura civilă, contestația se introduce la instanța de executare.
Potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, instanta de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În primul rând, se constată că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. În consecință, sunt aplicabile prevederile art. XXII alin. 3 din această lege, potrivit cărora "dispozițiile art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia".
Întrucât s-a solicitat ca executarea silită să se efectueze asupra bunurilor mobile sau imobile deținute de debitoare pe raza Judecătoriei Z. si prin poprire la terții popriți cu sucursale și filiale pe raza Judecătoriei Z., reiese că judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea este Judecătoria Zalău. Pe de altă parte, din actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional rezultă că creditoarea are punct de lucru situat în Z. str. Corneliu Coposu nr. 110 jud. Sălaj, fiind de notorietate faptul că la respectivul punct de lucru există bunuri mobile și, mai mult, acest punct de lucru fiind abilitat să încaseze tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale rezultă că deține și cont bancar în Z. .
Nu în ultimul, din adresa cu nr. 1208060132 (f.77) rezultă că debitoarea C.
N. de A. și D. N. din R. SA are conturi deschise la CEC Bank, conturi cu destinație specială, prin care se derulează operațiunile de acordare a despăgubirilor pentru persoanele expropriate în temeiul dispozițiilor Legii nr.
255/2010, unul din conturi fiind deschis și la CEC Bank Z., fiind poprit, în mod cert și acest cont.
Este de menționat și faptul că sediul recurentei este stabilit de art. 1 din
84/2003, însă în acest articol se prevede că se pot înființa sucursale, reprezentanțe, agenții și alte asemenea subunități în țară și în străinătate, în condițiile legii și ale statutului.
Contestația la executare vizează numai incidente legate de executare, în acest cadru putând fi cercetate doar formele de executare întocmite cu prilejul executării silite, urmând a fi stabilită respectarea cerințelor legale aplicabile potrivit codului de procedură civilă. Pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuție hotărârea ce se execută, și anume calitatea de persoane îndreptățite a intimaților la despăgubire, deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac.
În acest context, susținerile contestatoarei conform cărora hotărârea judecătoreasca este lipsita de caracterul executoriu nu pot fi primite de instanță întrucât hotărârile judecătorești susceptibile de executare silita sunt cele prevăzute de art. 376 raportat la art. 377 Cod procedură civilă, din care fac parte si cele în discuție.
Prin dispozitivul celor două hotărâri judecătorești nu s-a stabilit nici un termen de plata, drept pentru care intimatul este îndreptățit la plata din momentul în care hotărârea judecătorească a devenit definitivă.
Pe cale de consecința nu se poate susține nici că creanța pretinsă de intimat nu este exigibilă, în sensul art. 379 Cod procedură civilă, ale cărui cerințe sunt pe deplin întrunite.
D. perspectiva celor mai sus reținute este evident că nu se poate reține nici faptul că despăgubirea stabilită prin Hotărârea nr. 52/_ și consemnată la CEC echivalează cu plata, în primul rând deoarece Hotărârea respectivă a fost anulată în ce privește cuantumul despăgubirii, despăgubirea fiind stabilită prin hotărâre judecătorească la suma de 72500 Euro, singurul cuantum care mai poate fi luat în discuție și față de care afirmația că suma de 42050 Euro reprezintă despăgubire stabilită în plus este lipsită de orice temei, iar în al doilea rând, consemnațiunea în sensul Legii nr. 198/2004 nu este echivalentă cu plata, așa cum rezultă fără putința de tăgadă din prevederile art. 5, 6, 8 și 15.
Criticile contestatoarei cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc urmează a fi înlăturate de instanță, iar relativ la onorariul avocațial din cursul executării silite, nu se poate reține că munca avocatului în faza procesuală a executării silite este mărginită la formularea unei simple cereri, în contextul în care diligența acestuia nu poate fi apreciată exclusiv urmare a cererilor scrise adresate executorului judecătoresc, ci presupune o activitate mai amplă pentru realizarea dreptului de creanță ce nu a fost adus la îndeplinire la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care nu poate fi verificată și cenzurată de instanță, drept pentru care cererea de reducere a onorariului apare ca fiind neîntemeiata.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea acestuia și în consecință:
anularea parțială a executării silite promovate cu rea credință de către intimați, ca fiind nelegală și netemeinică, cel puțin pentru suma de 45.172,38 lei (33.361,94 lei + 11.810,44 lei);
anularea parțială a procesului-verbal de cheltuieli nr. 823 din data de_, încheiat de către B.E.J. C. R. -G., cel puțin în limita sumei de 3.298,94 lei;
întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară, cel puțin pentru suma de 45.172,38 lei [33.361,94 lei (30.063 lei + 3.298,94 lei) +
11.810,44 lei].
Criticile recurentei vizează următoarele:
Executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite de către Judecătoria Zalău, ceea ce înseamnă că aceasta era instanța în circumscripția căreia ar fi trebuit să i facă executarea silită. Ori executorul judecătoresc nu a identificat niciun bun mobil ori imobil care să aparțină subscrisei și să fie situat în circumscripția acestei instanțe, după cum nu a indicat nici sediul vreunui terț poprit aflat în raza teritorială a Judecătoriei Z. .
Ulterior, prin adresa nr. 1134/_ emisă de BEJ C. R. G. a fost înființată poprirea asupra conturilor recurentei deschise la Banca Comercială Română cu sediul în B., sectorul 3, B-dul Regina E. nr. 5, unitate bancară de la care a și fost executată întreaga sumă urmărită.
Cu alte cuvinte, executarea a fost realizată în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 B., în condițiile în care încuviințarea executării a fost dispusă de Judecătoria Zalău, iar poprirea înființată de către un executor judecătoresc necompetent pe raza Curții de A. B. .
Lipsită de relevanță este și susținerea instanței potrivit căreia executarea se poate face și la punctul de lucru din Z. pentru că, de fapt, executarea nu s-a realizat nici pe raza municipiului Z., nici pe raza județului Sălaj. Mai mult, executarea nu s-a realizat nici pe raza Curții de A. C. .
Deci, Judecătoria Zalău nu a reprezentat instanța de executare în prezentul dosar, ceea ce înseamnă că aceasta nu era competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, ci J. Sectorului 3 B., în temeiul art. 373 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură civilă sau, în ultimă instanță, J. Sectorului 1, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă.
În continuare, recurenta menționează că norma legală aplicabilă în cauză este Legea nr. 255/2010, modificată.
Contrar celor susținute de către instanța de fond, dispozitivul sentinței nu cuprinde obligarea la plata sumei de 30.063 lei. În privința sumei de 30.063 lei s-a stabilit doar că aceasta reprezintă despăgubirea pentru exproprierea imobilului- teren identificat prin nr. cadastral 923/1 Marca. Nu există niciunde în titlul executoriu mențiunea că pârâtul, statul român, este obligat la plata acestei sume.
Deci, Sentința nr. 3116/_ a T. ui Sălaj în mod greșit a fost pusă în executare în ceea ce privește suma de 30.063 lei întrucât singura mențiune cu privire la obligarea subscrisei de a achita vreo sumă de bani se referă la cheltuielile de judecată în cuantum de 3.700 lei.
Prin Hotărârea nr. 90/_ de stabilire a cuantumului despăgubirii, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Marca, expropriatorul a stabilit o despăgubire în cuantum de 19.754,93 lei. Această sumă a
fost consemnată, în temeiul actelor aflate la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, într-un cont bancar deschis pe numele intimaților, întrucât aceștia au fost identificați ca fiind persoanele aparent îndreptățite la despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 4 din Legea nr. 198/2004, forma în vigoare la acel moment.
Ori, prin sentință doar a fost modificată categoria de folosință a terenului expropriat și s-a majorat cuantumul despăgubirilor, fără a se stabili care sunt persoanele îndreptățite la eliberarea despăgubirii majorate.
Legea specială în materia exproprierii prevede obligația expropriatorului de a debloca atât despăgubirea consemnată la CEC, în temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor, cât și diferența stabilită pe cale judiciară (adică întreaga sumă de
30.063 lei, stabilită de instanță), în temeiul cereii formulate de persoanele îndreptățite, având anexată hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii. De asemenea, întrucât intimații nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire, era necesar ca aceștia să comunice și actele doveditoare cu privire la calitatea lor de titulari de drepturi reale asupra terenului din care a fost dezmembrat imobilul identificat prin nr. cadastral 923/1 Marca.
Intimații au nesocotit dispozițiile legii speciale în materie de expropriere și pe cele generale în materia executării silite, și au trecut cu rea-credință la executarea silită a Sentinței civile nr. 3116/_ .
Intimații erau obligați, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010, să solicite expropriatorului plata sumei de 30.063 lei (compusă din suma de 19.754,93 lei, consemnată prin Hotărârea nr. 90/2008, și diferența de 10.308,07 lei, până la concurența sumei stabilite pe cale judiciară) în privința căreia Tribunalul Sălaj a stabilit că reprezintă despăgubirea aferentă terenului identificat prin nr. cadastral 923/1 Marca, anexând și actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate și, numai în cazul în care expropriatorul nu ar fi dat curs acestei solicitări, ar fi avut justificare pentru a demara executarea silită; aceștia nu au procedat în acest fel și au trecut direct (și contrar legii) la declanșarea executării silite.
Deci, doar în funcție de suma de 3.700 lei, stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată prin Sentința civilă nr. 3116/_, se puteau stabili cheltuielile de executare, deoarece această sumă reprezintă singura creanță EXIGIBILĂ.
Greșit a apreciat instanța că activitatea avocatului în faza executării silite nu poate fi verificată și cenzurată în condițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. Activitatea/munca acestuia a fost minoră, fără niciun fel de complexitate și de foarte scurtă durată, rezumându-se la obținerea titlului executoriu urmare a adresării unei cereri T. ui Sălaj, titlu executoriu pe care ulterior l-a înaintat executorului judecătoresc.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Cererea de executare silită a fost adresată de către creditor unui executor judecătoresc care funcționează pe raza Curții de A. C., iar încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată de către Judecătoria Zalău.
Chiar dacă, finalmente, executarea silită s-a realizat prin plata făcută de către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică B., se constată că executorul judecătoresc a dispus anterior poprirea asupra conturilor terțului poprit
Banca Transilvania S. C. -Napoca, aceasta funcționând în raza de competență a biroului executorului judecătoresc C. R. G., respectiv în raza administrativ teritorială a Curții de A. C. (instanța care a încuviințat executarea silită este arondată acesteia din urmă).
D. această perspectivă, efectuarea executării silite, sub aspect teritorial, nu încalcă normele de procedură cu privire la instanța de executare, excepțiile invocate fiind prin urmare în mod corect respinse de judecătorie.
Prima instanță a respins în întregime contestația la executare, inclusiv în ceea ce privește întoarcerea executării silite pentru suma de 11.810,44 lei
Reținerea de către executorul judecătoresc a acestei sume și eventuala ei utilizare într-un alt dosar execuțional excede cadrului procesual de față, în care instanța are a verifica strict punerea în executare a titlului deținut de creditorii urmăritori iar nu fapte străine de executare silită propriu-zisă.
Cu privire la susținerile recurentei vizând faptul că dispozitivul sentinței puse în executare nu cuprinde obligarea contestatoarei la plata sumei de 30.063 lei, se constată că sentința civilă nr. 3116/2010 a T. ui Sălaj doar modifică Hotărârea nr. 90/_ și această modificare vizează doar categoria de folosință a terenului expropriat și cuantumul despăgubirii, celelalte dispoziții ale acestei hotărâri fiind deci menținute.
Raportat la aceasta, titlul pe care îl reprezintă această sentință întrunește exigențele legale pentru a fi pus în executare, îndreptățirea intimaților H. I. O.
, H. D. M., C. M. la plata despăgubirilor neconstituind un subiect litigios, căci sub acest aspect hotărârea a rămas nemodificată.
Criticile vizând cuantumul exagerat al onorariului avocatului sunt însă întemeiate.
Onorariul încasat de avocatul care a redactat cererea de executare silită este de 3800 lei, mai mare decât onorariul încasat pentru procesul de fond, finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 3116/2010.
Statuând în echitate, dar făcând și aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că, raportat la munca depusă (redactarea cererii de executare silită, precedată, eventual, de redactarea și înregistrarea cererii de învestire cu formulă executorie) onorariul de 500 lei apare justificat.
În aceste limite, urmează a fi modificată hotărârea primei instanțe, sens în care, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recursul de față va fi admis în parte.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de contestatoarea C. N. de A. și D. N. din R. S., în calitate de reprezentantă legală a Statului Român, contra sentinței civile nr. 4843/_ a Judecătoriei Z., pe care o modifică exclusiv cu privire la onorariul avocațial încasat în dosarul execuțional nr. 72/20012 al BEJ C. R. G. .
Judecând în fond în aceste limite, reduce acest onorariu de la 3800 lei la 500 lei și dispune în consecință întoarcerea executării silite din dosarul execuțional nr. 72/2012 al BEJ C. R. G., pentru suma de 3300 lei, cu repunerea părților în situația anterioară cu privire la această sumă.
Menține restul dispozițiilor sentinței. | |||
Irevocabilă. | |||
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
Președinte, Judecător, | Judecător, | Grefier, | |
K. M. I. D. D. G. | O. Ana |
Plecat în CO Plecat în CO Plecat în CO Plecat în CO
Vicepreședinte instanță Președinte instanță Președinte instanță Semnează
DP K. M. K. M. prim-grefier
Plecat în CO Plecat în CO Plecat în CO C. D.
Semnează judecător delegat Semnează judecător delegat Semnează judecător delegat
M. S. M. S. M. S.
Red.IDD/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond C. C. R.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 470/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 536/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
