Decizia civilă nr. 2237/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2237/R/2013
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. - L. B. - Vicepreședinte al Curții de Apel C.
Judecători: A. C.
V. M. - Președintele Curții de Apel C.
G. ier: S. -D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V. O. - G. și
V. P. împotriva deciziei civile nr. 4/A din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosar nr._ privind și pe pârâții C. A. și T. (C. ) C. - E., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților intimați, doamna avocat Candale I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții recurenți și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, pârâții intimați au solicitat respingerea recursului ca nelegal, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ și menținerea deciziei civile nr. 4/A/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud ca legală și temeinică cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, susținând în totalitate aspectele invocate în scris prin întâmpinare. Precizează că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 312 pct.9 C.pr.civ. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la fila 23 din dosar.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă formulată reclamanții V. O. -G. și V. P. au chemat în judecată pe pârâții C. A. și C. C. -E., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să-i oblige pe pârâți să efectueze de urgență, la construcția situată in localitatea Prundu Bârgăului la nr. administrativ 427, existentă pe terenul înscris în C.F. 25.058 Prundu Bârgăului (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1.596), nr. top. 3.129/b/l/l, 3.130/a/l/l - compusă din 2 apartamente, respectiv: apartamentul nr. 1 - demisol și parter, cu garaj la demisol - înscris în C.F. 25.058-C1-U1 (provenită din conversia C.F. 1.596/1), nr. top. 3.129/b/l/l/I, 3.130/a/l/l/I - proprietatea subsemnaților V. ; și apartamentul nr. 2 - etaj I și podul casei, inclusiv acoperișul - înscris în C.F. 25.058-C2-U2 (provenită din conversia C.F. 1.596/11), nr. top. 3.129/b/l/l/II, 3.130/a/l/l/II - proprietatea pârâților C., toate lucrările de consolidare și reparații necesare aducerii apartamentului în starea în care să nu mai afecteze stabilitatea și siguranța în exploatare a clădirii și respectiv a apartamentului proprietatea reclamanților (nr. 1); precum și lucrările de remedieri și reparații ale
degradărilor unor elemente de construcție la apartamentul nr. 1 cauzate de lipsa de întreținere sau întreținerea necorespunzătoare a etajului și acoperișului casei; cum sunt: refacerea învelitorii acoperișului cu montarea de jgheaburi și burlane; realizarea unui stâlp din beton armat pe fundație izolată, de susținere a încăperii evazate de la etaj; subzidiri sub elevația terasei din aripa posterioară a clădirii; reparații de tencuieli interioare cu fenomene de igrasie din infiltrații (de exemplu: la pereți bucătărie și sufragerie parter, la tavan hol parter etc); potrivit expertizei ce se va efectua în cauză, iar în caz de refuz, să îi autorizeze pe reclamanți să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâților. Cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea formulată de reclamanți la termenul de judecată din data de_, aceștia au arătat că lucrările la a căror efectuare solicită a fi obligați pârâții, ori cu privire la care reclamanții solicită autorizarea instanței constau în principal din refacerea învelitorii acoperișului cu montarea de jgheaburi și burlane; înlocuirea cu 20% din a șarpantei din lemn acoperiș casă; reparații la astereala învelitorii cu scânduri rășinoase (înlocuire 20% din suprafață); înlocuire 40% din strașina înfundată cu scânduri rășinoase; subzidiri sub elevația terasei din aripa posterioară a clădirii; realizarea unui stâlp din beton armat pe fundație izolată, de susținere a încăperii evazate de la etaj; reparații de tencuieli interioare cu fenomene de igrasie din infiltrații de la parter.
S-a mai arătat că, contravaloarea acestor lucrări este de 23.015 lei (5.441 euro) la nivelul datei de 15 august 2010.
Prin sentința civilă nr.4474/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată la termenul de judecată din data de 0_, de reclamanții V. O. -G. și V. P., împotriva pârâților C. A. și C. C. -E., ca fiind întemeiată, și în consecință, au fost obligați pârâții să efectueze de urgență la construcția din Prundu Bârgăului, nr. 427 lucrările de consolidare și reparații necesare aducerii apartamentului 2 în starea în care să nu mai afecteze siguranța în exploatare și lucrările de remedieri și reparații constatate în raportul de expertiză efectuat de expert Țăranu Corneliu, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să le efectueze pe cheltuiala pârâților, au fost obligați pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2510,3 lei; s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Imobilul în discuție este situat în localitatea Prundu Bârgăului la nr.
administrativ 427 și este compus din casă în regim de înălțime D+P+1E existentă pe terenul în suprafață de 200 m.p. identificat prin nr. top. 3.129/b/l/l, 3.130/a/l/l din C.F. 25.058 (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 1.596) Prundu Bârgăului. Clădirea este compusă din două apartamente, respectiv: apartamentul nr. 1 (demisol și parter, cu garaj la demisol) - înscris în C.F. 25.058-C1-U1 Prundu Bârgăului (provenită din conversia C.F. 1.596/1), nr. top. 3.129/b/l/l/I, 3.130/a/l/l/I - proprietatea reclamanților, și apartamentul nr. 2 (etaj și pod, inclusiv acoperișul) - înscris în C.F. 25.058-C2-U2 Prundu Bârgăului (provenită din conversia C.F. 1.596/11). nr. top. 3.129/b/1/1/_ a/1 /1 /II - proprietatea pârâți lor C. . Deși pârâții C. sunt proprietarii apartamentului nr. 2 încă din anul 1995, acest spațiu este rămas la stadiul "faza de roșu"; fără finisaje ,fără instalații, iar în prezent se află în stare avansată de degradare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 230/2007 proprietarul este obligat să mențină proprietatea sa individuală, apartament sau spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, în stare bună, pe propria cheltuială. Niciun proprietar nu poate încălca, afecta sau prejudicia dreptul de proprietate comună sau individuală a celorlalți proprietari din condominiu. În conformitate cu disp. art. 35 din același act normativ, în clădirile de locuit cu mai multe locuințe, proprietarul răspunde
de asigurarea condițiilor de funcționare normală a locuinței aflate în proprietate exclusivă și a spațiilor aflate în proprietate indiviză
Așa cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Țăranu Corneliu V. (f. 38 - 50, 58 - 61), întreținerea necorespunzătoare în special a etajului și acoperișului clădirii, cât și realizarea cu nerespectarea normelor tehnice în vigoare a unei încăperi la etaj în consolă fără stâlp de susținere, au condus la o serie de degradări ale construcției, stabilitatea pe porțiunea nord-vestică a acesteia fiind pusă în pericol.
Potrivit art. 17 din Legea 230/2007, dacă proprietarul unui apartament ori spațiu sau oricare altă persoană care acționează în numele său provoacă daune oricărei părți din proprietatea comună sau unui alt apartament ori spațiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligația să repare stricăciunile ori să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparații.
Având în vedere dispozițiile mai sus citate, și constatările raportului de expertiză, instanța de fond, constatând că acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți la termenul de judecată din_ este întemeiată, în parte, i-a obligat pe pârâți să efectueze de urgență la construcția din Prundu Bârgăului, nr.
427 lucrările de consolidare și reparații necesare aducerii apartamentului 2 în starea în care să nu mai afecteze siguranța în exploatare și lucrările de remedieri și reparații constatate în raportul de expertiză efectuat de expert Țăranu Corneliu,constând în: refacerea învelitorii acoperișului cu montarea de jgheaburi și burlane; înlocuirea cu 20% din a șarpantei din lemn acoperiș casă; reparații la astereala învelitorii cu scânduri rășinoase (înlocuire 20% din suprafață); înlocuire 40% din strașina înfundată cu scânduri rășinoase; subzidiri sub elevația terasei din aripa posterioară a clădirii; realizarea unui stâlp din beton armat pe fundație izolată, de susținere a încăperii evazate de la etaj; reparații de tencuieli interioare cu fenomene de igrasie din infiltrații de la parter,apreciate de expertul tehnic la valoarea de 23.015 lei, contravaloarea sumei de 5.441 EURO la data de 15 august 2010, dată la care s-a raportat expertul când a efectuat constatările reținute în expertiza întocmită în cauză, iar ,în caz de refuz, i-a autorizat pe reclamanți să le efectueze pe cheltuiala pârâților.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de doar 2510,3 lei, instanța considerând exagerat și vădit disproporționat onorariul perceput de reprezentanta reclamantei, în sumă de 4000 lei, așa cum reiese din chitanța depusă la fila 61 din dosar, raportat la natura și complexitatea redusă a pricinii, la volumul de muncă prestată de avocat cât și față de faptul că obiectul pricinii,
"obligație de a face";, nu este evaluabil în bani, motiv pentru care a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată. La adoptarea acestei soluții, s-au avut în vedere, în drept, prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,potrivit cărora, "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Prin decizia civilă nr. 4/A din 17 ian. 2013 a Tribunalului B. -Năsăud pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimații V. O. -G. și V. Pentru.
S-a admis apelul declarat de pârâții C. A. și C. C. -E. împotriva sentinței civile nr.4474/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de_, după discutarea prealabilă în condiții de contradictorialitate, calea de atac exercitată în cauza a fost calificată apel, pentru considerentele expuse în încheierea ședinței publice, fiind dezbătută prealabil, conform art. 137 Cod proc. Civ. și excepția tardivității promovării ei, concluziile părților fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Excepția tardivității formulării apelului este neîntemeiată, acesta fiind fondat din perspectiva reclamată a judecării pricinii cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod proc. Civ., respectiv neregulata citare a pârâților-apelanți și neconforma comunicare a sentinței date.
Derularea procedurii judiciare în fața primei instanțe a avut loc în circumstanțele reclamării, prin însăși acțiunea promovată, a incidenței art. 95 Cod proc. Civ. ce stipulează că atunci "când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței. Citația se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară";. Modalitatea pretinsă de încunoștințare a pârâților, citarea prin publicitate prin afișare la ușa instanței, a fost încuviințată de instanță la prim termen de judecată, în contextul dovedirii demersului făcut la Serviciul de Evidența Persoanelor B. (f.21) pentru aflarea domiciliului pârâților. S-a procedat concomitent și la publicarea citației pârâților într-un ziar mai răspândit, însă doar pentru următoarele două termene de judecată.
Hotărârea judecătorească prin care s-a finalizat procesul, sentința civilă nr. 4474/2011, a fost comunicată doar reclamanților, cele două exemplare destinate pârâților fiind afișate la ușa instanței la data de_ (f.73-74).
La data de_ pârâții C. A. și T. C. E. (fostă C. ) au declarat prezenta cale de atac împotriva sentinței evocate, în contextul comunicării de către executorul judecătoresc, la domiciliul lor din străinătate descoperit urmare a demersurilor întreprinse la Serviciul P. Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple -B. -Năsăud, a actelor de executare silită a ei (f.9-12).
Tardivitatea formulării apelului nu poate fi reținută, în cauza pendinte fiind incidentă ipoteza nelegalei citări a pârâților și a nelegalei comunicări a sentinței
date. Pe de o parte dovezile cauzei demonstrează neîndeplinirea condiției instituită imperativ de legiuitor în cuprinsul textului art. 95 Cod proc civ înainte citat, aceea a probării că reclamanții au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a afla domiciliul pârâților. Doar consecutiv probării neechivoce de către reclamanți a depunerii tuturor diligențelor obiectiv necesare în vederea identificării domiciliului pârâților era permisă citarea prin publicitate - măsură de excepție justificată de imposibilitatea obiectivă a reclamanților de a afla domiciliul părților adverse. În cauză însă s-a îndeplinit doar formal și cu minime eforturi obligația de diligență, reclamanții adresându-se după promovarea acțiunii Serviciului de Evidență a Persoanelor din cadrul Primăriei municipiului B., ce le-a comunicat că pârâta are domiciliul în Austria, iar pârâtul nu figurează înregistrat. Nu s-a exhibat nicio altă probă care să ateste demersurile concrete și efective întreprinse în sensul arătat. În contextul în care din actele dosarului rezultă că aflarea domiciliului pârâților era la îndemâna oricărei persoane care s- ar fi adresat Serviciului P. Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple B. -Năsăud, așa cum a făcut-o executorul judecătoresc îndeplinindu-și corespunzător obligația legală de încunoștințare a debitorilor în legătură cu procedura executării silite întreprinse, este demonstrat că reclamanții cu rea-credință au solicitat citarea pârâților prin publicitate în procesul promovat
contra lor. Prin urmare, nefiind întrunită această condiție a legii, este evidentă antrenarea efectelor art.105 alin. 2 rap. la art. 85 și 95 Cod proc. Civ., ce sancționează cu nulitatea întreaga procedură parcursă neconform prescripțiilor legale. Pe de altă parte procedura comunicării sentinței instanței de fond cu pârâții, în modalitatea afișării hotărârii date la ușa instanței, fiind și ea lovită de nulitate pentru același considerent, nu are aptitudinea de a declanșa în mod valabil curgerea termenului de declarare a căii de atac, consecința antrenată fiind aceea a excluderii necesității formulării vreunei cereri prealabile de repunere în termenul de exercitare a apelului/recursului.
Invocarea neregularității privind procedura citării, atunci când procesul a fost finalizat de prima instanță în lipsa sa, poate constitui motiv de apel, cum este cazul pendinte. Fiind caracterizat ca fondat, întrucât cei doi pârâți nu au fost legal citați la domiciliul lor în cursul procedurii desfășurate în fața judecătoriei, ei aflând despre hotărâre de la executorul judecătoresc cu ocazia punerii ei în executare silită (f.9-12 apel), pentru considerentele de fapt și drept expuse în temeiul art. 297 alin. 1 teza a treia Cod proc. Civ. apelul declarat a fost admis, sentința atacată anulată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe, care o va soluționa încunoștințând corespunzător litiganții, în acord cu prevederile legale înainte enunțate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții V. O. G. și V.
P. solicitând modificarea în totul a deciziei nr. 4/2013 a Tribunalului B. - Năsăud în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4474/2011 a Judecătoriei B. ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia este nelegală sub aspectul aprecierii legalității modului de comunicare a sentinței.
Potrivit dispozițiilor art. 301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, fiind incidente și prevederile art. 103 și art. 317 alin. 1 C.pr.civ.
Pârâții au primit o hotărâre definitivă și irevocabilă, în consecință ei trebuind fie să declare calea ordinară de atac și să solicite repunerea în termen fie calea extraordinară a contestației în anulare.
Din datele de la dosar rezultă că pârâții au fost citați prin procedura publicității, tot în această modalitate fiindu-le comunicată sentința, la dosar existând deci dovada comunicării sentinței prin procedura încuviințată de
instanță, hotărârea rămânând irevocabilă, ceea ce a permis investirea ei cu formulă executorie.
Prin urmare, dacă pârâții susțin că nu au avut cunoștință despre hotărâre, în momentul în care au luat la cunoștință despre aceasta și au înțeles să o atace trebuiau să formuleze și o cerere de repunere în termen. Ori, deși au invocat ca și temei juridic dispozițiile art. 103 C.pr.civ. nu au formulat o cerere de repunere în termen, apelul fiind formulat în afara termenului legal.
Nu corespunde adevărului că reclamanții nu ar fi făcut nici un demers pentru a obține adresa pârâților, dovada în acest sens fiind răspunsul Serviciului de evidență a populației B. -Năsăud prin care nu s-a comunicat nicio adresă de domiciliu a pârâților, acesta fiind motivul pentru care s-a încuviințat citarea conform art. 95 C.pr.civ. În același fel a fost și comunicată hotărârea pronunțată de prima instanță, codul de procedură civilă neprevăzând un alt mod de comunicare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În apărare, intimații C. A. și T. (fostă C. ) C. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că în cauză citarea în condițiile art. 95 C.pr.civ. s-a făcut cu rea credință, recurenții nefăcând nici un demers pentru aflarea
domiciliului pârâților. În realitate aceștia cunoșteau numărul de telefon al pârâților, anterior promovării litigiului fiind purtate discuții referitor la o eventuală vânzare a apartamentului pârâților.
După primirea de la Serviciul de evidență a persoanei a datelor solicitate reclamanții nu au mai făcut nici un demers pentru aflarea domiciliului pârâtei C.
C. E., deși din adresă rezulta că aceasta locuiește în Austria. Abia în faza executării silite executorul judecătoresc a procedat la verificarea domiciliului pârâților, din adresa emisă de Serviciul P. Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor rezultând care este domiciliul actual al acestora.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici probele administrate în cursul
judecății, martorul Cioanca I. arătând că pârâții nu au locuit niciodată în localitatea Prundul Bârgăului nr. 427.
În ceea ce privește excepția tardivității apelului s-a arătat că aceasta a fost soluționată corect de către instanța de apel, fiind incidentă ipoteza nelegalei citări a pârâților și a nelegalei comunicări a sentinței pronunțată de către prima instanță.
Referitor la necesitatea formulării unei cereri de repunere în termenul legal de apel s-a arătat că aceasta nu se justifica, premisa formulării unei astfel de cereri fiind aceea a valabilității actului de procedură de care legea leagă începutul termenului pentru a cărui nerespectare intervine sancțiunea decăderii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 84, art. 95, art. 274, art. 312 alin.
1 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanții V. O. -G. și V. P. împotriva deciziei civile nr. 4/A din 17 ian. 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, Curtea reține următoarele:
Ceea ce se invocă de către reclamanți prin cererea de recurs este nelegalitatea statuărilor instanței de apel referitoare la modul de comunicare al sentinței pronunțate de către judecătorie.
Soluția propusă de către reclamanți, în ipoteza existentă în dosar, aceea a necesității promovării căii de atac a contestației în anulare sau a unei cereri de repunere în termenul de apel, formulată o dată cu cererea de apel, nu este aplicabilă în cazul dedus judecății.
În ceea ce privește calea de atac extraordinară a contestației în anulare, din prevederile art.317 alin.1 C.pr.civ. rezultă că motivul de contestație în anulare prevăzut la pct.1 poate fi invocat numai dacă acesta nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului. Ori, în cazul analizat, nelegala citare și comunicare a hotărârii pronunțate în primă instanță a putut fi invocată prin cererea de apel, astfel cum de altfel s-a și procedat.
Referitor la necesitatea formulării unei cereri de repunere în termenul de apel, astfel cum în mod corect a arătat instanța de apel în decizia atacată, formularea unei astfel de cereri nu se impunea. O cerere de repunere în termen în baza art.103 C.pr.civ. trebuie formulată numai în cazul în care calea de atac nu a fost declarată în termenul prevăzut de lege din cauza intervenirii unei împrejurări mai presus de voința părții. Aceasta presupune comunicarea în mod legal a hotărârii care se atacă, tocmai acesta fiind aspectul contestat în cauză de către pârâți.
Procedând la analizarea modului în care s-a efectuat procedura de citare a pârâților în dosarul nr._ al Judecătoriei B., se constată că instanța a
încuviințat citarea prin publicitate a pârâților, sub forma afișării citației la ușa instanței, fără a impune reclamanților efectuarea unor demersuri mai complexe în vederea aflării domiciliului pârâților.
Practic, singurul demers efectuat de către reclamanți în acest sens a fost cel care rezultă din adresa nr.14/2/393/_ emisă de către Serviciul de
Evidență a Persoanelor B. din care rezultă că pârâtul C. A. nu figurează înregistrat iar pârâta C. C. E. figurează înregistrată cu domiciliul în Austria. În aceste condiții reclamanții trebuiau să facă demersuri suplimentare pentru a se putea concluziona în sensul că s-a întreprins tot ce era cu putință în vederea aflării domiciliului pârâților, așa cum impune art.95 alin.1 C.pr.civ.,demersuri care au fost făcute apoi de către executorul judecătoresc însărcinat cu punerea în executare silită a sentinței pronunțate de Judecătoria Bistrița, astfel cum rezultă din adresa nr.II/E/15827/7265 eliberată de Serviciul
P. Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple. Ca urmare a acestora, executorul judecătoresc a aflat care este domiciliul pârâților, domiciliu la care au fost comunicate apoi actele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.407/2012.
Îndeplinirea în mod formal a condițiilor prevăzute de art.95 alin.1 C.pr.civ. în vederea încuviințării citării prin publicitate este o chestiune care trebuie asumată de către partea care a procedat astfel, parte care trebuie să suporte consecințele citării prin publicitate a părții adverse cu rea credință, astfel cum prevede alin.4 al art.95 C.pr.civ.
Având în vedere că sentința civilă nr.4474/2011 a Judecătoriei B. a fost comunicată pârâților tot sub forma afișării acesteia la ușa instanței, ca o consecință a imposibilității aflării domiciliului acestora, rezultă că aceasta nu a fost niciodată comunicată în mod legal în dosarul nr._ al Judecătoriei B. pentru a se pune problema începerii curgerii termenului de exercitare a căii de atac a apelului de la această dată. Sunt aplicabile deci prevederile art.105 alin.2 C.pr.civ.
Incidentă în cauză este situația reglementată de art.284 alin.2 C.pr.civ., termenul de apel începând să curgă de la momentul comunicării hotărârii odată cu somația de executare, adică_ (fila 11 dosar apel), raportat la acest moment apelul înregistrat la data de_ fiind formulat în termenul de 15 zile prevăzut de alin.1 al art.284 C.pr.civ.
Prin urmare, apreciind ca fiind legală soluția pronunțată de către Tribunalul B. - Năsăud, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. O. - G. și V. P. împotriva deciziei civile nr. 4/A din 17 ian. 2013 a Tribunalului B. -Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea vor fi avute în vedere cu ocazia judecării cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții V. O. - G. | și | |
V. | P. împotriva deciziei civile nr. 4/A din 17 ian. 2013 a Tribunalului B. | - |
Năsăud pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
D. | -L. B. A. | C. | V. M. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.apel: C. Nășcuțiu, Corina Iacob Jud.fond: N. L. M.
| ← Decizia civilă nr. 4495/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 446/2013. Obligatie de a face → |
|---|
