Decizia civilă nr. 343/2013. Constatare simulatie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 343/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G. V. și G. F.
, împotriva deciziei civile nr. 185/A din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta SC P.
A. SA B. M. și pe pârâtul B. D. -V., având ca obiect constatare simulație.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate SC P. A. SA B. M., avocat H. Ion, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 18 ianuarie 2013, reclamanta-intimată SC P. A. SA B. M. a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere de repunere a cauzei pe rol, legal timbrată cu 1328 lei taxă judiciară de timbru și 2,50 lei timbru judiciar.
La data de 4 și 5 februarie 2013, pârâții-recurenți G. V. și G.
F. au depus la dosar prin fax și prin registratura instanței, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen, în vedere angajării unui apărător care să le reprezinte interesele în cauză, la care au fost anexate dovezile privind achitarea tranșelor aferente taxei judiciare de timbru pentru lunile decembrie 2012 și ianuarie 2013.
Curtea, după deliberare, având în vedere că cererea de repunere a cauzei pe rol este legal timbrată, dispune repunerea cauzei pe rol și redeschiderea dezbaterilor.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea cererii de amânare formulată de către pârâții-recurenți, întrucât apreciază că de la data promovării căii de atac a recursului și până la termenul de azi, au avut la dispoziție suficient timp pentru a-și angaja un apărător.
Curtea, după deliberare, având în vedere că pârâții au declarat recursul la data de 19 iulie 2012, dată de la care a trecut o jumătate de an, interval de timp în care aveau posibilitatea de a-și asigura o apărare calificată, va respinge cererea de amânare formulată de aceștia, apreciind că a fost vădit formulată în scopul de a tergiversa judecarea cauzei.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, și în consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărârii
recurate, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1330,5 lei reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru aferente cererii de repunere pe rol.
Apreciază că nu sunt fondate criticile aduse de recurenți hotărârii instanței de apel. Hotărârea a fost dată cu corecta aplicare a legii. Instanța de apel a constat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1175 cod civil potrivit cărora actul secret are putere doar între părțile contractante și succesorii lor universali, neavând nici un efect în contra altor persoane, și a constat caracterul simulant al contractului de vânzare-cumpărare nr. 155/_, reținând simulația absolută.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5542/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. A. SA, împotriva pârâților B. D. -V., G. V. și
G. F. și s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 155 din_ de BNP Balogh M., încheiat între pârâții G. V. și G. F. în calitate de vânzători pe de o parte și pârâtul B. D. -V. în calitate de cumpărător pe de altă parte, a fost respinsă cererea de rectificare a CF nr. 459 B. și a CF nr. 10515 B. -M., iar pârâții au fost obligați să achite reclamantei suma de 8316 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2305 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția comercială în dosarul nr. 1924/2004, a fost admisă cererea creditoarei SC. P. A. SA, s-a constatat că debitoarea SC Izvoarele SRL este în încetare de plăți și s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată. Hotărârea a fost comunicată sub semnătură administratorului de fapt G. F. în data de_ .
În data de 1 februarie 2005 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 155 de notar public M. Balogh, între pârâții G. V. și G. F. în calitate de vânzători, pe de o parte și pârâtul B. D. - V. în calitate de cumpărător, pe de altă parte.
Contractul a avut ca obiect imobilele casă de locuit și teren intravilan în suprafață de 3001 mp, situat în B. str. I. Șugariu nr. 45 com. Tăuții Măgherăuș jud. Maramureș, înscrise în CF nr. 459 B., nr. topo. 561, 562 și 563 și apartamentul nr. 1 situat spre Nord - Est pe strada Turbinei nr. 3 A B. M., județul Maramureș, înscris în CF nr. 10515 B. M., nr. topo. 2666/4, împreună cu cotele comune indivize și obligatorii. Prețul stipulat în contract a fost de 800.000.000 lei și s-a consemnat că intrarea în posesia de fapt și în posesia de drept are loc la data încheierii contractului.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 527 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. 5031/2005 a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei SC P. A. SA, iar pârâtul G. V. în calitate de fost administrator statuar al debitoarei în faliment SC Izvoarele SRL B. M. a fost obligat să suporte cu averea proprie o parte din pasivul societății, respectiv creanța rămasă neacoperită în urma procedurii de lichidare.
În baza acestei sentințe reclamanta a formulat cerere de executare silită la executorul judecătoresc Vucea G. a creanței de 53.874 lei despăgubiri cu dobânda legală pe perioada_ -_ ; 3200 lei cheltuieli
de judecată; 21.423,42 lei, contravaloarea lipsei de folosință a spațiului pentru depozitarea bunurilor și 11.600 lei, remunerația pentru custode.
Simulația, prin prisma prevederilor art. 1175 Cod civil, constituie o excepție de la opozabilitatea contractului față de terți și constă în general în încheierea și existența concomitentă, între aceleași părți contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică aparentă și altul secret, care dă naștere situației juridice reale, conform voinței reale a părților.
Cu toate acestea, actul secret, în sensul de contraînscris, este numai de natura simulației, nu și de esența ei. De esența simulației este existența acordului simulatoriu, care exprimă convenția reală dintre părți, cu privire la obiectul simulației.
Dintre formele simulației, cea în care actul aparent sau public este fictiv nu presupune în mod necesar redactarea contraînscrisului. Prin acest procedeu se realizează o disimulare completă a realității, acordul secret al părților stabilind că actul aparent nu produce niciun efect juridic.
Așadar, această formă presupune ca elemente esențiale doar actul public și acordul simulatoriu, în baza acestuia din urmă fiind complet anihilate efectele actului public.
Proba simulației, când aceasta este invocată, precum în speță, de către terțul necontractant, se poate face cu prezumții și interogatoriu, terții fiind excluși de la aplicarea dispozițiilor restrictive ale art. 1191 Cod civil.
Instanța a dedus existența acordului simulatoriu dintre părți, pe baza unor prezumții simple, din următoarele elemente: stipularea în contractul de vânzare - cumpărare încheiat între pârâți, a unui preț mult sub prețul pieței
De asemenea, predarea posesiei asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare al cărui caracter simulat s-a cerut a se constata, nu a avut loc.
Pârâții G. au arătat că acest preț a fost încasat, dar în răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu, pârâtul B. D. a precizat că i-a împrumutat de fapt bani și pentru că nu i s-au putut restitui, a hotărât să cumpere imobilele. Dovada acestor raporturi juridice anterioare nu a fost administrată, iar operațiunea este în contradicție cu susținerile părților conform cărora se cunoșteau foarte puțin.
Pe cale de consecință, instanța a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 155 din_ de Biroul Notarului P. M. Balogh.
Instanța a reținut că admiterea acțiunii în simulație are ca efect inopozabilitatea față de reclamant a actului aparent sau public, neproducând efecte în sensul desființării actului public, în măsura în care nu este eventual dublată de o acțiune în nulitate, ceea ce nu este cazul în speță.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța i-a obligat pe pârâți să achite reclamantei suma de 8316 lei cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar de 5316 lei, aferente capătului de cerere admis, și suma de 3000 lei, o parte din onorariul avocațial de 4212 lei, raportat la soluția de admitere în parte pronunțată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 185/A/28 iunie 2012 a T. ului Maramureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelanții-pârâți G. V. și
G. F. împotriva sentinței civile nr. 5542/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, care o a fost menținută, apelanții G. V. și G. F. au fost obligați să achite diferența de onorariu expert în cuantum
de 680 lei datorată domnului expert Țapu M. L. pentru expertiza tehnică judiciară efectuată de acesta în apel în dosar nr._ al T. ului Maramureș.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că înțelegerea părților de a realiza o simulație este elementul intern al operațiunii juridice. Elementul extern este reprezentat de actul public aparent. Acordul simulator are un caracter secret. Într-o simulație absolută, actul secret desemnează chiar acordul simulatoriu.
Într-o simulație relativă, prin act secret se înțelege, uneori, actul real dintre părți, alteori atât actul real cât și actul simulatoriu.
Esențiale și definitorii pentru orice simulație sunt aceste două elemente: înțelegerea părților de a realiza o simulație, acordul simulatoriu și actul public aparent, actul secret, atunci când există, fiind inclus sau însoțind acordul simulatoriu.
În funcție de modul de realizare a contractului aparent și de raporturile în care acesta se află cu actul secret, simulația îmbracă trei forme: fictivitatea, deghizarea sau interpunerea de persoane.
Apelanții au susținut în mod eronat prin motivele de apel că nu se poate vorbi despre o simulație în situația în care nu există două contracte, unul public și unul secret, încheiate între aceleași părți, pentru că lipsa contractului secret duce la inexistența simulației.
Apelanții s-au referit în motivele de apel la acea formă a simulației care în doctrină este cunoscută sub denumirea de deghizare și se întâlnește atunci când părțile prin actul public urmăresc să ascundă însăși natura actului secret-deghizare totală-sau anumite elemente ale actului secret- deghizare parțială. Deghizarea nu este însă unica formă de simulație, așa cum, în mod eronat susțin apelanții prin motivele de apel.
O altă formă a simulației este fictivitatea sau simulația totală. În acest caz, actul aparent este lipsit de orice conținut juridic real, el fiind anihilat total de acordul simulatoriu secret. În această formă a simulației, părțile convin să considere practic ca inexistent contractul aparent, ele dorind doar să creeze aparența operațiunii juridice. Este cazul vânzării fictive cu scopul de a sustrage bunurile de la urmărire.
Reclamanta nu și-a susținut acțiunea ca pe o acțiune pauliană, ci ca pe o acțiune în simulație, prin urmare criticile din motivele de apel vizând neîndeplinirea condițiilor acțiunii pauliene nu au putut fi primite.
O altă critică a sentinței apelate se referă la reținerea de către prima instanță a stipulării în contractul de vânzare-cumpărare a unui preț mult mai mic decât prețul pieței pentru bunurile înstrăinate, fără să fi administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții.
În apel s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții, prin care a valoarea pentru imobilul casă de locuit situat în B. nr. 45 este de 32.840 lei, iar pentru terenul aferent din B., valoarea de circulație este de 57.000 lei. Valoarea de circulație estimată pentru imobilul casă de locuit situat în B. M., str. Turbinei, nr. 3A, ap.1 este de 273.426 lei-fila 119 din dosar apel.
Valoarea minimă de tranzacționare a imobilelor la data de_, prin prisma valorilor menționate în raportul de evaluare avut în vedere de notarii publici, astfel cum concluzionează expertul Țapu M. L. sunt: pentru casa de locuit din B. nr. 45, de 21.136 lei, pentru terenul aferent din B. de 17.762 lei, iar pentru casa de locuit din B. M., str. Turbinei, nr. 3A, ap.1, de 161.945 lei-fila 120.
În contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 155/_, se specifică faptul că prețul vânzării tuturor imobilelor: casa de locuit din B. nr. 45, teren aferent intravilan de 3001 mp, apartament situat în strada Turbinei, nr. 3A/1, este de 800.000.000 lei vechi, adică 80.000 lei RON în total, atât pentru casa și terenul din B. cât și pentru apartamentul din B.
M., împreună. Este de remarcat că nu s-a stabilit un preț pentru fiecare imobil, ci prețul de 80.000 RON este prețul stabilit prin contract pentru toate imobilele, unele aflate în B. și apartamentul din B. M., str. Turbinei.
Analizând expertiza efectuată, precum și toate înscrisurile depuse la dosar și comunicate de către Camera Notarilor P. i C. de către Biroul Notarului P. M. Balogh, instanța de apel a ajuns la aceeași concluzie cu cea a primei instanțe, prețul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare este mult sub prețul pieței.
Stipularea în contractul de vânzare-cumpărare a unui preț de 80.000 RON pentru imobilele casă și teren din B. și respectiv pentru apartamentul din B. M., strada Turbinei, un preț mult sub prețul pieței, încheierea contractului de vânzare-cumpărare la data de_, în condițiile în care, la data de_ îi fusese comunicată administratorului de fapt al SC Izvoarele sentința de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995 republicată, în cuprinsul căreia se menționa posibilitatea ca administratorul să răspundă cu averea proprie pentru creanțele declarate, faptul că pârâții
G. locuiesc în continuare în imobilul din B., aspect relevat și în ancheta socială efectuată în apel și în concluziile scrise depuse în apel de către apelanți, aceștia indicându-și domiciliul în B., nr. 45, faptul că în apartamentul din strada Turbinei din B. M. locuiește fiul apelanților, împrejurarea că nu a avut loc predarea posesiei asupra imobilelor către cumpărătorul din contract, faptul că deși părțile au declarat că se cunoșteau foarte puțin, pârâtul-cumpărător B. D. a explicat la interogatoriu că a hotărât să cumpere aceste imobile, atât de diferite între ele, datorită nerestituirii de către apelanți a unor împrumuturi anterioare, în timp ce pârâții G. au arătat că prețul a fost încasat, faptul că în evidențele fiscale,
apelanții figurau în continuare ca proprietari pentru imobilele din B., toate acestea demonstrează prezența simulației în forma fictivității.
Starea de fapt reținută de către prima instanță a rezultată și a fost întemeiată pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică. Prima instanță a recurs la textele de lege corespunzătoare, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor.
Pe baza probelor administrate, în mod corect prima instanță a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 155/_, reținând simulația absolută, fictivitatea.
Trebuie reținut că, potrivit art. 1175 Cod civil, actul secret nu poate avea niciun efect în contra altor persoane.
Ca efect al simulației terților, persoane străine de contract, le va fi inopozabil actul secret și nu actul public, cum din eroare se menționează în motivarea sentinței.
Prin urmare, instanța a cosntatat simulat actul public iar sancțiunea simulației este inopozabilitatea față de terți a acordului simulatoriu.
Având în vedere această sancțiune specifică, a inopozabilității, în mod corect prima instanță a respins cererea de rectificare a CF 459 B. și a CF 10515 B. M. .
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.5542/_ a Judecătoriei B. M. .
Apelanții au fost obligați în baza art. 213 alin.2 Cod procedură civilă, să achite suma de 680 lei pentru domnul expert Țapu M. L. .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G. V. și G. F.
, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta intimată.
În motivarea recursului pârâții au arătat că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece nu sunt întrunite condițiile pentru existența unei simulații prevăzută de art. 1175 C. civil.
Esența simulației constă în aceea că există două contracte încheiate între aceleași părți, iar lipsa actului secreta la încheierea actului public face ca simulația să nu existe.
La încheierea contractului niciuna dintre părți nu a urmărit și nu a avut un astfel de interes decât acela de a încasa prețul și de a transmite proprietatea bunului, fără să existe vreun act secret.
Posesia asupra imobilelor nu ține locul actului secret și este irelevantă neînregistrarea contractului la vânzare-cumpărare la organele fiscale, dreptul de proprietate fiind dobândit la data înscrierii în cartea funciară.
În prezenta cauză nu a fost dovedită existența unui acord simulatoriu și astfel complicitatea părților la această operațiune juridică.
Pe de altă parte, recurenții apreciază că nu s-a dovedit simultaneitatea încheierii celor două acte, părțile recunoscând că între ele au avut loc o serie de împrumuturi și ca urmare a nerestituirii acestora, părțile au înțeles să vândă și respectiv să cumpere imobilul în litigiu.
La momentul vânzării imobilelor în litigiu nu exista vreo hotărâre definitivă care să-l oblige pe recurent la plata unor sume de bani către intimată, iar în ceea ce o privește pe G. F., aceasta nu-i datora nicio sumă de bani intimatei, și în aceste condiții lipsește scopul simulației și implicit acordul simulatoriu.
Primul element care a condus instanța la certitudinea existenței simulației este stipularea în contractul de vânzare-cumpărare a unui preț mult sub nivelul pieței, însă această concluzie a instanței nu se bazează pe nicio probă administrată în fața instanței de fond.
Expertiza tehnică în specialitatea construcții a fost realizată în fața instanței de apel, dar concluziile expertului nu au fost de natură a susține sentința și decizia instanței, deoarece diferența de preț nu este edificatoare, iar de esența simulației nu este prețul imobilelor.
Un alt aspect reținut de instanță în existența simulației este acela că pârâții nu au dovedit destinația prețului imobilului înstrăinat, însă reclamantei îi incumba sarcina probei.
Faptul că părțile nu erau în relații apropiate, nu duce la aplicarea unui preț sub nivelul pieței, însă între pârâții grumaz și bunica cumpărătorului exista o relație apropiată și de durată îndelungată pentru ca să justifice înlesnirile pe care vânzătorul le-a acordat cumpărătorului.
O altă condiție a simulației este ca cele două acte juridice să fie contemporane, însă nici această condiție nu a fost dovedită în cauză. De asemenea, instanța a omis să aibă în vedere că deschiderea procedurii falimentului nu duce cu necesitate la răspunderea administratorului.
Creanța invocată la plată față de pârâtul V. G. a devenit exigibilă, lichidă, cu mult după data întocmirii actului atacat, iar la momentul
vânzării bunului nu era promovată acțiunea în răspunderea administratorului.
Pentru a se putea discuta de o intenție de fraudă în dauna intimatei reclamante dar și de un acord simulatoriu între părți, creanța trebuia să fie anterioară actului atacat, împrejurare care nu era îndeplinită.
Prin întâmpinare intimata SC P. A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fiind corect stabilită incidența dispozițiilor art. 1175 Cod civil.
În cazul de ață este vorba de simulația realizată în forma fictivității, împrejurare demonstrată de probele administrate.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1175 C. civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor, un asemenea act nu poate avea nici un efect împotriva altor persoane.
Simulația este o operațiune juridică complexă care constă în existența a două contracte, unul aparent care creează o situația juridică aparentă, iar altul secret, care confirmă situația juridică reală, raporturile juridice reale dintre părți.
În funcție de intenția părților doctrina a statuat că simulația poate fi făcută prin mai multe procedee: simulația prin fictivitate, prin deghizare totală sau parțială și prin interpunere de persoane.
În funcție de procedeul utilizat de părți, fiecare formă a simulației prezintă anumite particularități.
Simulația ia forma fictivității când părțile stabilesc că între ele nu există, în realitate, nici un raport juridic și acesta este singurul caz de simulație absolută.
În această situație în care actul aparent sau public este fictiv, părțile disimulează complet realitatea, adevărata voință a părților contractante fiind aceea ca actul aparent să nu producă nici un efect juridic.
Actul public - contractul de vânzare-cumpărare încheiat de recurenții
G. V., G. F. cu intimatul B. D. -V., a fost încheiat de părți numai cu intenția de a crea aparența, că între ele s-a născut raportul juridice de vânzare-cumpărare, dar în secret părțile au convenit ca acest contract să nu producă nici un efect, să nu transfere proprietatea în favoarea cumpărătorului asupra casei de locuit și teren în suprafață de 3001 mp situate în B. nr. 45, precum și asupra apartamentului 1 situat în B. M., str. Turbinei nr.3A.
Nu poate fi primită critica recurenților că nu există acordul simulatoriu pentru că nu s-a depus actul secret, contemporan contractului de vânzare-cumpărare, care a operat între părți. Instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, statuând că s-a încheiat un contract de vânzare aparent pentru că urma ca bunurile vânzătorilor să fie urmărite datorită activității frauduloase în gestionarea societății comerciale deținute de recurentul G. V. . Prețul a fost stabilit global pentru cele două imobile, în contractul de vânzare-cumpărare autentificat și acesta este cu mult sub valoarea pieței, ceea ce demonstrează că intenția părților nu a fost transferul dreptului de proprietate.
Această teză este confirmată de faptul că, nici în prezent cumpărătorul nu a intrat în posesia imobilelor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Mai mult, deși vânzătorii recurenți au susținut că prețul a fost predat cumpărătorului, acesta a arătat că nu a primit prețul, ci transferul dreptului de proprietate s-a făcut pentru a stinge niște împrumuturi mai vechi. Această neconcordanță a susținerilor cocontractanților rezultată din interogatoriul administrat denotă că fiecare parte susține existența unor raporturi juridice diferite, împrejurare care duce la aceeași concluzie că actul de vânzare-cumpărare public este un act fictiv.
Corect a reținut prima instanță și a confirmat instanța de apel că părțile au recurs la simulația prin fictivitate, pentru a crea aparența micșorării gajului general al creditorilor prin vânzarea apartamentului situat în B. M. și a casei și terenului din B., comuna Tăuți Măgheruș.
Recurenții au invocat lipsa actului secret, pentru că acesta nu a fost depus la dosar, însă actul juridic ca acord de voință - negotium - a fost dovedit prin probele administrate din care a rezultat că înțelegerea părților a fost că între ele nu există nici un raport juridic care să transfere dreptul de proprietate asupra imobilelor mai sus arătate.
Într-adevăr, nu s-a depus înscrisul constatator al actului secret, ca instrumentum, dar fiind vorba de simulație invocată de către terțe persoane, dovada existenței acesteia se face nu numai cu înscrisuri, ci prin orice mijloc de probă, deoarece față de terți, contractul are valoarea unui fapt juridic.
Recurenții au invocat faptul că nu există simultaneitate în existența celor două contracte, actului public și a actului secret, însă această critică nu poate fi primită, întrucât toate probele administrate în cauză, la care au făcut referire instanțele de fond, converg în aceea că actul public este doar aparent.
De altfel, recurenții nu au declarat la Direcția Generală a Finanțelor P. e contractul de vânzare-cumpărare numai când cauza era în recurs, deși aveau obligația să declare contractul de vânzare-cumpărare în 30 de zile de la data încheierii lui, pe de o parte, iar pe de altă parte și în prezent familia recurenților folosesc în continuare imobilele: fiul apartamentul din B. M., iar recurenții G. casa din B., comuna Tăuți Măgherăuș.
Nu poate fi primită nici critica că cele două acte nu sunt contemporane, deoarece părțile contractante au respectat înțelegerea secretă, iar vânzătorii au continuat să folosească imobilele și să se comporte față de terți, ca proprietari și de după încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Este evident că într-un contract real de vânzare-cumpărare cocontractanții doresc obținerea unei prestații: vânzătorul dorește obținerea unei sume de bani - prețul, iar cumpărătorul dorește obținerea bunului imobil, posesia și folosința acestuia.
În cazul de față, cumpărătorul a arătat că nu a plătit prețul tranzacției încheiate, deci vânzătorul nu a obținut prestația la care s-a obligat cumpărătorul, iar cumpărătorul nu a obținut posesia și folosința
imobilelor care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, prin urmare contractul este doar aparent.
În cazul simulației prin fictivitate, efectul juridic al invocării acesteia este inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare față de terții a căror interese urma să fie fraudate.
Pârâții recurenți G. V. și G. F. au dezvoltat o serie de critici vizând acțiunea pauliană, însă întrucât obiectul acțiunii precizate de către reclamanta SC A. ara SA a fost constatarea simulației, curtea nu va analiza aceste critici, deoarece exced obiectului prezentei acțiuni.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondate recursul recursul declarat de pârâții G. V. și G. F. împotriva deciziei civile nr. 185/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., recurenții au fost obligați să plătească intimatei SC P. A. SA suma de 1328 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de intimata reclamantă, pentru repunerea cauzei pe rol.(f. 51)
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții G. V. și G.
F. împotriva deciziei civile nr. 185/A din_ a T. ului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei SC P. A. SA suma de 1328 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
T. | D. A. | -T. | N. | M. C. | V. |
G.
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
J. . Apel: D.M. H., D. Ț.
| ← Decizia civilă nr. 1015/2013. Constatare simulatie | Decizia civilă nr. 1/8. Actiune in raspundere contractuala → |
|---|
