Decizia civilă nr. 361/2013. Actiune in raspundere contractuala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/R/2013 Ședința publică din data de 20 Septembrie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. I.
GREFIER: E. M. - M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâtul S. B. V. împotriva sentinței civile nr. 2276/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 13 septembrie 2013 în prezența reclamantului-intimat C. V., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr. 2276 din 20 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cărăulean V. în contradictoriu cu pârâtul B. V., obligând pârâtul să execute obligația asumată față de reclamant prin contractul sub semnătură privată încheiat între părți la data de_ de a confecționa 11 ferestre din lemn stratificat și la plata către reclamant a sumei de 904 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Înscrisul depus de reclamant la fila 4 din dosarul de fond a relevat faptul că la data de_, între reclamant și pârât a intervenit contractul prin care pârâtul s-a obligat să execute reclamantului 9 uși din lemn rășinos și 11 geamuri din lemn stratificat. Prețul unei uși a fost stabilit de părți la suma de 570 lei iar prețul unui geam a fost stabilit de părți la suma de 540 lei, fiind achitat de reclamant, la data încheierii contractului, un avans de 8.000 lei. Prin același contract părțile au convenit ca geamurile să fie executate până la data de_ . Încheierea contractului și achitarea avansului au fost recunoscute de pârât care, în ședința publică din data de_, a arătat că recunoaște încheierea contractului și achitarea avansului, susținând însă că a executat geamurile din lemn stratificat, doar partea care se închide fiind din riglă uscată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză (filele 38-43 dosar fond) a relevat faptul că ferestrele executate de pârât în temeiul contractului mai sus menționat au fost
confecționate din lemn simplu de molid care, din cauză că nu era uscat, s-a deformat, iar nu din lemn stratificat, cum s-a convenit în contract. Expertul a arătat, de asemenea, că datorită modului în care au fost confecționate, ferestrele au fost nefuncționale și deformate.
Potrivit dispozițiilor art. 969 din vechiul Cod civil, aplicabil raportat la data încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit dispozițiilor art. 1073 din vechiul cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, astfel că, în temeiul acestor dispoziții legale și ținând seama de starea de fapt reținută anterior, respectiv neexecutarea de către pârât a ferestrelor din materialul convenit, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a obligat pârâtul să execute obligația asumată față de reclamant prin contractul sub semnătură privată încheiat între părți la data de_ de a confecționa 11 ferestre din lemn stratificat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 904 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul S. B.
V. solicitând în baza art. 312 al. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului cu modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând, respingerea acțiunii în răspundere contractuală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâtul recurent a arătat că sentința atacată a fost demnă de critică în privința modului în care instanța de fond și-a motivat hotărârea, soluția în cauză fiind în realitate adoptată fără a intra în analizarea tuturor aspectelor pe fondul cauzei, sens în care, s-a considerat că se impune admiterea recursului prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, pârâtul recurent a arătat că recunoaște încheierea contractului de prestări servicii prin care s-a obligat la executarea unor lucrări în favoarea acestuia, în schimbul unei sume de bani, precum și achitarea avansului de 8.000 de lei la încheierea contractului. Ceea ce nu s-a avut însă în vedere de către instanța de fond ca fiind un aspect esențial, materializat în faptul neexecutării de către pârâtul recurent a geamurilor din materialul convenit conform contractului încheiat a fost faptul că, după achitarea avansului de 8.000 lei, reclamantul nu a înțeles să-și mai onoreze obligațiile contractuale stabilite, în contextul în care lucrarea a fost executată de recurent în proporție de 90%. Prin urmare, în condițiile neexecutării obligaților contractuale de către reclamant, pârâtul recurent a arătat că nu poate fi obligat la executarea obligațiilor reciproce asumate prin contract, în consecință o acțiune în antrenarea răspunderii contractuale se impune a fi respinsă.
Pârâtul recurent a arătat că, în mod cert, hotărârea atacată nu a luat în considerare realitatea faptică și ansamblul materialului probator scris, întrucât aceste aspecte au fost consemnate în nota explicativă pe care acesta, la sesizarea făcută de reclamant la data de_ la organele fiscale, a oferit-o acestora. Mai mult, așa cum a arătat în aceeași notă explicativă, pe lângă faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, acesta a și împiedicat executarea lucrărilor, prin faptul că a oprit generatorul de curent de la cabana unde se executau.
S-a menționat că, ceea ce instanța de fond era ținută să analizeze în cauză a fost împrejurarea dacă și în ce măsură reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale,
pentru ca, în considerarea raportului juridic și interdependenței obligațiilor dintre părți, acesta să fie îndreptățit la obligarea pârâtului în a-și onora obligațiile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 și 312 Cod procedură civilă
Reclamantul intimat C. V., legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că motivarea sentinței a fost în conformitate cu starea de fapt reținută și încadrarea în drept a acțiunii și cu raportare la probele administrate în cauză.
S-a arătat că pârâtul recurent și-a asumat prin contractul din 7 august 2008 obligația de a executa pentru reclamantul intimat 9 uși din material lemnos a 57 000 lei rol bucata si 11 geamuri in valoare de 54 000 lei rol bucata primind un avans de 8000 lei. Deși contractul a avut mențiuni și pe verso, pârâtul a anexat recursului doar ceea ce l-a interesat.
S-a precizat că, în mod cert lucrarea nu s-a efectuat, motiv pentru care acțiunea a fost admisă, reclamantul intimat achitând avansul astfel cum s-a menționat în contract, iar diferența urma să se plătească la data executării integrale a lucrării, ceea ce nu s-a realizat cu respectarea condițiilor de calitate. Chiar pârâtul în recurs a menționat ca a executat în proporție de 90%.
Reclamantul intimat a arătat că starea de fapt reținută de instanță a fost corectă prin prisma probatoriului administrat în cauză, nu numai a notei sale explicative, în condițiile în care aceasta a fost evident subiectivă și mai ales în raport de raportul de expertiză tehnică, efectuat de expert Cuciurean I. și care nu a fost contestat și obiecționat de pârât.
S-a menționat că, la stabilirea stării de fapt instanța a avut în vedere și nota de constatare întocmită de expert Mora Csaba și din care a rezultat că tocurile, ușile și gemurile nu au fost din lemn stratificat ci din lemn de brad.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,
constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
Pârâtul recurent a susținut că instanța de fond a nesocotit faptul că nici reclamantul nu și-a executat obligația de plată a lucrărilor deja realizate în procent de 90%, fiind achitat doar avansul de 8.000 lei înainte de începerea lucrărilor. Recurentul invocă de fapt excepția neexecutării contractului de către partea adversă, dar trebuie observat că în cuprinsul contractului încheiat de cele două părți (f.4 față verso) nu s-a prevăzut expres vreun termen de plată pentru diferența de bani față de avansul achitat. Tribunalul reține că în aceste condiții, înțelegerea părților trebuie apreciată în sensul că diferența de preț pentru geamuri și uși urmează a fi achitată la terminarea lucrării, respectiv la instalarea geamurilor și ușilor în imobil, desigur cu condiția ca acestea să fie realizate din materialele și în calitatea convenită de părți. Chiar pârâtul recunoaște că nu a realizat lucrarea în întregime, respectiv doar 90%, or raportat la cele arătate mai sus, este evident că la acel moment, reclamantul, beneficiarul lucrării nu era obligat prin nici o prevedere contractuală la plata sumei de
bani pentru o lucrare nefinalizată. De altfel prin expertiza efectuată în cauză (f.40), s- a concluzionat că s-au executat doar 2 uși din cele 9 convenite și au fost confecționate din lemn verde, motiv pentru care în prezent ușile nu se închid, fiind deformate, iar ferestrele nu au fost realizate din lemn stratificat, ci din lemn simplu din molid, care de asemenea, ulterior uscării s-a deformat, drept urmare, ferestrele nu se închid sau deschid comod.
Este astfel evident că pârâtul S. Bârsan V. este în culpă pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate, susținerea că nu a reușit să finalizeze lucrarea din cauza faptului că reclamantul Cărăulean V. ar fi oprit curentul la imobil, nu a fost dovedită, dar raportat la calitatea necorespunzătoare a geamurilor și ușilor montate, oricum nu are relevanță în cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul S. B. V., împotriva sentinței civile nr.2276/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Se va lua act că intimatul Cărăulean V. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul S. B. V., cu domiciliul în B., Str. G., Nr. 40C, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2276/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
B. I. S. | S. | I. | B. R. I. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz/EMM -_ / 2 ex
Jud. fond: J. A.
| ← Decizia civilă nr. 483/2013. Actiune in raspundere contractuala | Decizia civilă nr. 192/2013. Actiune in raspundere contractuala → |
|---|
