Decizia civilă nr. 344/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 344/A/2013
Ședința publică din 28 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: O. R. G. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 4067/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimata
S. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat, comunicat și scutit de taxă de timbru.
Prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.
242 C.pr.civ.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
T. UL
Reține că prin Sentința civilă nr. 4067/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 132.295 lei reprezentând valoarea de piață actuală a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Turda, P.
R., nr.5, jud.Cluj, care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 21/_ .
De asemenea, a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta S. E., pe de o parte, și R.A.G.C.L. C. T., pe de altă parte, s-a încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare nr. 21/_ având ca obiect imobilul cu destinația de apartament, situat din punct de vedere administrativ în C. T., str. P. R.
, nr.5, jud. Cluj.
Prin Decizia civilă nr. 463/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.4949/2006, rămasă irevocabilă la data de_ prin respingerea recursului, s-a admis apelul declarat de Diamant E. și s-a constatat preluarea fără titlu valabil de către S. R. a imobilului din litigiu și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21/_ încheiat între reclamanta S. E. și R.A.G.C.L. C. T. . În
dispozitivul deciziei civile amintite este menționat imobilul ca fiind situat în C.
T., str. P. R., nr.9, jud. Cluj, însă în mod evident este vorba de o eroare materială atâta timp cât din considerentele deciziei rezultă că este vorba de imobilul situat în C. T., str. P. R., nr.5, jud. Cluj, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 21/_ .
Prin Decizia civilă nr. 463/A/2007 (filele 17 și urm. dos) s-a stabilit că preluarea imobilului din litigiu de la fostul proprietar Diamant V. s-a făcut fără titlu, astfel încât imobilul nu putea constitui obiect al Legii nr. 112/1995, în sensul art. 1 din lege.
Astfel, devine incident art.1, alin.4 din HG nr.20/1996 conform căruia
"Locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995";.
În consecință se pune problema eludării dispozițiilor Legii nr.112/1995 și problema incidenței în cauză a art. 50 alin.2 sau a art 501 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând în mod restrictiv dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu faptul că bunul înstrăinat în baza Legii nr.112/1995 nu făcea în realitate obiectul acestei legi potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, s-ar ajunge la concluzia că reclamanta ar fi îndreptățită doar la prețul actualizat al imobilului de vreme ce contractul a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995. Cu toate acestea, instanța a dat eficiență jurisprudenței CEDO (cauza Raicu contra R. iei) și a reținut că reclamanta a suferit o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Astfel, instanța a reținut că anterior constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 21/_ încheiat între reclamanta S.
E. și R.A.G.C.L. C. T. reclamanta dispunea de un bun, în sensul prevăzut de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, bun de care a fost privată în urma pronunțării Deciziei civile nr. 463/A/2007 a Curții de Apel Cluj, S. R. fiind cel în culpă pentru crearea aparenței unei înstrăinări legale. În aceste condiții, reținând că reclamantei i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, aceasta trebuie să se bucure de o reparare efectivă și reală a prejudiciului suferit prin pierderea dreptului de proprietate asupra apartamentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare nr. 21/_ . Așa cum s-a stabilit în practica CEDO, cum ar fi cauza Raicu împotriva R. iei, în asemenea situații reclamanții trebuie să beneficieze de o despăgubire care să fie în măsură să pună partea într-o situația echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO nu ar fi fost încălcate. Instanța a apreciat astfel că o reparație efectivă și reală a prejudiciului cauzat reclamanților se poate realiza doar prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu valoarea de piață actuală a imobilului.
În vederea stabilirii valorii de piață actuale a imobilului a fost efectuată o expertiză tehnică de evaluare de ing. Moga Andrei, în urma căreia a rezultat că valoarea apartamentului este de 132.295 lei. Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, fiind admisă, iar pârâtul obligat la plata în favoarea
reclamanților a sumei de 132.295 lei reprezentând valoarea de piață actuală a imobilului.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând că pârâtul a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, în sumă de 2400, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr.4067/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._ a declarat, în termen legal, apel pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice,
solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare arată că instanța a făcut o greșită aplicare a jurisprudenței CEDO în cauză. Dispozițiile art. 1 Protocolul nr. 1 CEDO, a cărui aplicare o vizează hotărârea CEDO invocată, sunt următoarele: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor."
Pentru a aprecia că în cauza supusă analizei au fost încălcate prevederile sus-menționate, instanța europeană a reținut că în speța supusa analizei sale, reclamanta a fost de bună-credința la încheierea contractului de vânzare- cumpărare. Or, în prezenta cauză nu se pune problema bunei-credințe a reclamantei-cumpăratoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, atâta timp cât aceasta avea, la data respectivă, calitatea de pârât într-un dosar de evacuare deschis de fostul proprietar împotriva chiriașului (actuala reclamanta). După cum au reținut instanțele în cauza în care s-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare, inclusiv înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia din recurs, nr. 5316/2009, cumpărarea imobilului de către reclamantă a avut loc în timp ce procesul de evacuare a sa se afla pe rol, acțiunea în evacuare fiind și respinsă pe motiv că a intervenit vânzarea în condițiile Legii 112/1995.
Reclamanta nu poate așadar pretinde ca nu avea cunoștința de faptul că fostul proprietar făcea demersuri pentru redobândirea imobilului. După cum a subliniat instanța supremă, interesează buna-credință a chiriașului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. In prezenta cauza nu se pune așadar problema încălcării dreptului de proprietate al reclamantei, drept protejat de art. 1 Protocolul 1 CEDO.
Consideră că instanța a procedat greșit și când a apreciat că este o eroare materială menționarea în dispozitivul deciziei 463/A/2007 a Curții de Apel Cluj a adresei imobilului în discuție, anume P. R. nr. 9, în loc de P.
R. nr. 5. Singura care poate aprecia că este vorba despre o eroare materială este instanța care a pronunțat hotărârea în discuție, prin emiterea unei încheieri de îndreptare a eventualei erori materiale. Și din acest punct de vedere, hotărârea atacată este nelegală.
Instanța a procedat în mod greșit și obligând la plată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. După cum a arătat la fond, potrivit prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 "(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare,
încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2^1) Cererile sau acțiunile injustiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2A1) se face de către M. Economiei și F. *) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare."
Intimata, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul, tribunalul reține că este întemeiat și urmează să fie admis pentru considerentele mai jos expuse:
Potrivit dispozițiilor art.50 1alin.1 din Legea nr.10/2001 Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor
internaționale de evaluare*).
Din analiza textului de lege menționat reiese că pentru a beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului, fostul cumpărător al imobilului cu privire la care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare trebuia să fi încheiat contractul cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 în vigoare la data cumpărării. În cauză, prin Decizia civilă nr.463/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de Diamant E. împotriva sentinței civile nr.189/8 martie 2007 pe care a schimbat-o în sensul că a admis acțiunea civilă exercitată de Diamant E. împotriva pârâților Primarul municipiului C. T., Primăria C. T. R.A.G.C.L, Consiliul local
C. T. și S. Erszebet, s-a constatat preluarea fără titlu valabil de către
S. R. a imobilului situat în C. T., str. P. R., nr.9, corp funciar A4 compus din parcelele cu nr. top 374/1 și 375/1 din CF 391 C. T. . A constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.21/_
, încheiat între R.A.G.C.L. în calitate de vânzător și S. E. în calitate de cumpărătoare.
S-a reținut în considerentele deciziei, rămase irevocabile prin respingerea recursului, că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu și că imobilul nu putea constitui obiect al Legii nr.112/1995 în sensul art.1 din lege. Contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut întrucât are un obiect ilicit în sensul art.948 pct.3, 962 și urm. Cod civil., precum și o cauză ilicită, ambele părți fiind de rea-credință. Cumpărătoarea nu poate invoca faptul că nu a cunoscut modul de preluare al imobilului în condițiile în care la momentul cumpărării în Cf figura reclamanta, S. R. vânzând imobilul fără a-și intabula potrivit art.26 din Decretul Lege nr.115/1938 dreptul de proprietate Mai apoi, cumpărătoarea știa că fosta proprietară dorește să-și redobândească proprietatea . Prin urmare, din analiza valabilității contractului de vânzare-cumpărare a rezultat fără nici un dubiu că la încheierea acestuia nu au fost respectate dispozițiile Legii nr.112/1995.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor CEDO, prin invocarea cauzei Raicu, tribunalul constată că aprecierea primei instanțe este neîntemeiată. În cauză, reclamanta nu a deținut un bun în sensul art.1 din protocolul 1 adițional la CEDO, întrucât în acea cauză contractul de vânzare-
cumpărare făcuse obiectul unei analize a instanțelor de judecată și se pronunțase o hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat că acesta fusese încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și că cumpărătorul fusese de bună credință. La acel moment, cumpărătorii au devenit titulari ai dreptului de proprietate în sensul art.1 anterior menționat. Printr-un recurs în anulare exercitat de procurorul general al R. iei, contractul a fost însă desființat. În prezenta cauză într-adevăr a mai existat un alt proces între părți, însă în acel proces așa cum s-a statuat prin Decizia civilă nr.463/A/2007 nu s-a analizat modul de preluare al imobilului și buna credință a cumpărătoarei aspect esențial pentru validarea sau nu a unui contract încheiat în condițiile Legii nr.112/1995. Prin urmare, cererea de constatare a nulității absolute a avut o altă cauză, astfel că prin Decizia civilă nr.463/A2007 nu s-a reformat sentința inițială de constatare a nulități contractului. În atare situație, tribunalul apreciază că reclamanta nu a deținut un bun în sensul art.1 din Protocolului 1
, astfel că nu este în drept să beneficieze de restituirea prețului de piață. Practic, deși de rea-credință și încheind contractul de vânzare cu eludarea dispozițiilor Legii nr.122/1995, prin invocarea propriei culpe, reclamanta dorește obținerea unui drept, contrar principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În consecință, tribunalul apreciază că este întemeiat motivul de apel cu privire la greșita aplicare a jurisprudenței CEDO, cumpărătoarea fiind de rea- credință.
În ceea ce privește nelegalitatea sentinței atacate sub aspectul reținerii de către prima instanță a faptului că este vorba despre o eroare materială cu privire la numărul administrativ al imobilului, tribunalul apreciază că acesta nu este fondat. Astfel, a apreciat prima instanță că este vorba de o eroare materială în condițiile în care în considerentele Deciziei civile nr.463/A/2007 s-a menționat nr. administrativ 5, iar în considerente nr.9. Prin aceasta nu s-a și îndreptat eroarea materială astfel că nu poate fi vorba așa cum se susține în apel de o încălcarea a competenței, întrucât doar aceea instanță care a pronunțat decizia putea și să îndrepte eroarea materială, ci de o clarificare, lămurire a numărului administrativ al imobilului ce face obiectul prezentului litigiu. De altfel, se poate observa că prin Decizia nr.463/A/2007 se reține că imobilul este situat în C. T., str. P. R., nr.9 sau 5 în vechea numerotare. Oricum acest aspect nu prezintă relevanță atâta timp cât nu s-a făcut nici o confuzie cu privire la imobil, acesta fiind identificat și cu date de carte funciară.
În ceea ce privește motivul de apel cu privire a lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Satul R. prin Ministerul Finanțelor Publice tribunalul apreciază că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către M. Economiei și F.
*) din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Așa cum corect a reținut prima instanță acest text legal nu conferă calitate procesuală pasivă exclusivă M. ui F.
P. . S. este cel care a încasat prețul de vânzare și tot el este cel chemat la restituire, în acest caz însă prin una din structurile sale, Ministerul Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 .
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul și va schimba sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de
reclamanta S. E. , împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 4067/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o schimbă în totul, după cum urmează: Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. ,
împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 Iunie 2013.
Președinte,
O. R. G.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
Red.dact.S.S./C.Ț.
5 ex/_
Jud.fond.A. L. P.
| ← Decizia civilă nr. 661/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 239/2013. Pretenții → |
|---|
