Decizia civilă nr. 264/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ NR. 264/ R/2013Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr. 267/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect pretenții- despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent avocat C. Ana, cu împuternicire avocațială la dosar, reclamantul-intimat G. S. R., lipsă fiind pârâtul- recurent A. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta pârâtului-recurent, avocat C. Ana, depune la dosar o adresă emisă de Primăria comunei F., care este aceeași cu adresa de la fila 59 din dosarul de fond. Arată că adresa a comunicat-o și cu intimatul G. S. R. .
Reclamantul-intimat G. S. R. arată că a studiat adresa de la fila 59 din dosarul de fond, unde scrie că întoarcerea de la munte a oilor se va face după data de 25 septembrie 2012 și adresa comunicată de reprezentanta recurentului în care se arată că domnul A. I. s-a întors cu turma de ovine la sfârșitul lunii august 2011.
Reprezentanta pârâtului-recurent, avocat C. Ana și reclamantul-intimat arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării recursului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentantei recurentului și reclamantului-intimat în susținere.
Reprezentanta pârâtului-recurent, avocat C. Ana, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în ședință, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamant, ca nefondată, cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Reclamantul-intimat G. S. R. solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în recurs, respectiv câte 50 de lei pe zi pentru ziua pierdută în instanță.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 267/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. S. R. în contradictoriu cu pârâtul A. I. (a lui N. ) și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 600 lei despăgubiri civile și suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că pârâtul A. I. (a lui N. ) are calitatea de șef de stână, deținând o turmă de oi alcătuită din circa 400-480 de capete.
Pârâtul domiciliază în F. . În perioada în care se află la locuința lui, pârâtul pășunează oile în locul numit Poderei, învecinat cu localitatea Ilva Mică, rid aflat la o distanță de circa 6- 8 km de terenul reclamantului situat în localitatea Ilva Mică, aspect ce rezultă din declarația martorului P. I. ce a fost cioban la oile pârâtului.
Faptul că pârâtul A. I. pășunează oile în ridul Poderei din comuna F. rezultă și din coroborarea declarației martorului P. I. cu cea a martorilor Cifor Grigore și P. E., dar și a martorului Brumă Octavian.
Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu conținutul adresei Administrației Parcului Național Munții Rodnei RA, în vara anului 2011 oile pârâtului s-
au aflat pe pășuna alpină Gura Plaiului situată în Munții Rodnei, în baza contractului de pășunat nr. 5983/_ încheiat între Primăria comunei F. și șeful de stână A. I. și potrivit acordului de pășunat nr. 995/_ emis de APNMR.
Pârâtul susține însă că a coborât oile de pe munte la_ și le-a transportat direct la pășunile pe care le-a închiriat în Slătinița aparținând orașului B. .
Dar, din declarația martorului Brumă Octavian angajat cioban la turma de oi a pârâtului, rezultă că martorul a coborât oile de pe munte toamna târziu.
Astfel, declarația martorului înlătură susținerea pârâtului potrivit căruia a coborât oile din munte la data de 1 septembrie.
Declarația acestui martor se coroborează pe de altă parte cu declarația martorului P. E. care a văzut personal turma de oi a pârâtului și a vorbit personal cu ciobanul Brumă Octavian în perioada 25-26 octombrie 2011, când turma de oi a trecut prin Ilva Mică, inclusiv peste terenul ei, iar circa 20 de oi au pășunat întregul teren al reclamantului în suprafață de circa 12 ari cultivat cu lucernă.
În cadrul dialogului purtat între P. E. și Brumă Octavian acesta din urmă i-a relatat martorei că pe timp de noapte oile au înnoptat în Poderei, unde pârâtul A. I. avea cătunul susmenționat.
Aceste declarații contravin declarației martorului Cifor Grigore care a arătat că încă din data de_ de când a început să culeagă merele din livada sa pârâtul A. I. era deja cu oile la pășunat pe terenul care martorul l-a închiriat în acest scop pârâtului.
În orice caz, instanța a reținut că indiferent de data exactă la care pârâtul a coborât oile de pe munte, în mod cert activitatea de transhumanță a avut loc în toamna anului 2011. Este cunoscut faptul că, din punct de vedere geografic, traseul dintre muntele Rodna și cartierul Slătinița aparținând municipiului B. traversează comunele Ilva Mică și F. .
Martorul Brumă Octavian care a coborât oile de pe munte în calitate de cioban a relatat că
"oile nu au pășunat niciunde din Rodna și până în hotarul localității F. ";.
În consecință, primul loc de pășunat al oilor a fost la hotarul localității F. . Or, terenul reclamantului, așa cum rezultă din declarația martorului P. I. se află la o distanță de circa 6-8 km. de ridul Poderei aparținând comunei F. .
Din declarația martorei P. E. rezultă în mod cert că turma de oi a pășunat atât terenul reclamantului, cât și terenul ei și a altor persoane, turma fiind condusă de Brumă Octavian.
Din aceeași declarație de martor instanța a reținut că terenul reclamantului are o suprafață de circa 12 ari, fiind cu circa 2 ari mai mare decât terenul martorei.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din declarația martorei P. E. aceasta s-a împăcat cu pârâtul A. I., motiv pentru care nu a mai avut nicio pretenție de la pârât.
Acest fapt determină deducția faptului că este reală susținerea reclamantului în conformitate cu care pârâtul i-a oferit să se împace, însă reclamantul nu a fost de acord datorită produselor pe care pârâtul i le-a oferit, respectiv un caș de brânză ori un miel sau un car de lemne, așa cum rezultă din interogatoriul reclamantului solicitat la cererea pârâtului.
Depoziția martorului Gavriloaie G. în conformitate cu care turma de oi a pârâtului s-ar fi aflat în Slătinița încă din data de 1 august nu poate fi reținută de instanță fiind contrazisă chiar de pârât, care a susținut că a adus oile în Slătinița în luna septembrie 2011.
Așa cum s-a arătat mai sus, în mod cert, pârâtul a coborât oile din munte în toamna anului 2011, târziu, fiind aduse de ciobanul Brumă Octavian și în mod cert pentru a ajunge cu oile în Slătinița turma trebuia să traverseze și a traversat comunele Ilva Mică și F. .
Pentru aceste motive, instanța a considerat întemeiată în parte acțiunea, fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Cu privire la regimul juridic aplicabil, instanța a considerat că în cauză este aplicabilă legea în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite și anume art. 1001 din vechiul Cod civil.
Sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale respectiv existența unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudiciu, existând legătură de cauzalitate între această faptă ilicită și prejudiciul cauzat, fapta fiind comisă din culpa pârâtului care a avut calitatea de șef de stână.
Pe de altă parte, instanța a reținut cu privire la prejudiciul produs faptul că terenul reclamantului are o suprafață de circa 12 ari (= 1200 mp.) și nu de 2000 mp. (= 20 ari), cum a susținut reclamantul.
Potrivit probelor administrate de pe un teren de circa 20 ari se putea obține o recoltă de circa 1000 kg. de lucernă în valoare totală de circa 1000 lei noi.
În consecință, de pe o suprafață dovedită în cauză de circa 12 ari teren se putea obține o recoltă de circa 600 kg. de lucernă, în sumă totală de 600 lei.
S-a avut în vedere declarația martorului Cifor Grigore coroborată cu declarația martorei P.
E. .
S-a reținut faptul că martorul Cifor Grigore a declarat că circa 1000 kg. de fân s-a vândut
în acest an cu prețul de 1000 lei noi, iar în anul 2011 fânul a avut tot același preț ca și în acest
an. Potrivit aceleași declarații lucerna s-a vândut mai scump decât fânul însă, deoarece din nicio altă probă nu rezultă valoarea unui kg. de lucernă s-a avut în vedere pentru aceasta valoarea echivalentă unui kg. de fân.
Deoarece culpa procesuală revine pârâtului, dar având în vedere și faptul că acțiunea s-a admis doar în parte, în baza art. 274 alin. 1 și art. 276 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale din totalul de 664 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant, din care 171 lei reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru, 3 lei timbru judiciar și 490 lei contravaloarea zilelor de muncă în care fiind prezent în instanță, reclamantul nu a putut realiza venituri. S-a reținut că reclamantul a fost prezent la 7 termene de judecată, fiind acordată pentru o zi de muncă suma de 70 lei (costul unei zile de muncă de 70 lei cerut de reclamant fiind confirmat de pârât prin notele de cheltuieli acesta susținând că ziua de muncă este chiar de 100 lei).
Întrucât culpa procesuală aparține pârâtului, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1001 C.civ. 1864, art. 274 alin. 1 și art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul
¸ solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii formulate, cu plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivare s-a arătat că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a reținut aplicarea dispozițiilor art. 1001 din vechiul Cod civil, deși reclamantul a pretins că fapta s-a comis în intervalul 10 - 15 octombrie 2011, deci după intrarea în vigoare a noului Cod civil.
Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, astfel că el este de imediată aplicare faptelor săvârșite după intrarea sa în vigoare.
O a doua critică vizează modul de interpretare selectivă a probelor.
S-a subliniat că în mod greșit s-a reținut că pârâtul ar fi pășunat pe terenul reclamantului în perioada 10 - 15 octombrie 2011, în condițiile în care martorii audiați au arătat că pârâtul se afla cu turma de oi în localitatea Slătinița.
Nu s-au avut în vedere depozițiile martorilor P. I., Cifor Grigore și nici declarația martorului Brumă Octavian care a arătat că oile nu au pășunat nicăieri din Rodna și până la hotarul comunei F. .
Prezența pârâtului în localitatea Slătinița este atestată și de înscrisurile depuse la dosar de reclamant emise de RNP Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei și Primăria F.
.
S-a subliniat faptul că instanța de fond a avut în vedere numai în parte declarația martorei
P. E., din care nu rezultă că oile ar fi fost ale pârâtului. Simpla supoziție se coroborează și cu înscrisurile Poliției Ilva Mică, ce atestă pășunatul și de turma de oi a numitului Neamț V. .
Declarația martorei nu concordă cu înscrisurile depuse de Poliția F., iar raportul poliției nu concordă în privința datei cu poziția reclamantului, care afirmă că fapta s-ar fi săvârșit în perioada 10 - 15 octombrie 2011.
O altă critică adusă hotărârii privește faptul că instanța ar fi reținut eronat că hotarul F. lui nu ar fi același cu Podul F. lui, așa cum rezultă din depoziția martorului Brumă Octavian.
Conform acestui martor, acesta a coborât cu oile pârâtului de la Slătinița peste deal, traversând localitățile Nepos și F. până la Podul F. lui, care constituie de altfel și hotarul F. lui, iar de la Podul F. lui la Rodna oile au continuat drumul pe drumul național. Același drum a fost parcurs și la întoarcere.
Din analiza declarației rezultă că oile au venit pe drumul național de la Rodna la Podul F. lui, trecând pe lângă terenul reclamantului, perioadă în care oile nu au păscut nicăieri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Recursul a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 6, 7).
Intimatul, legal citat, s-a prezentat în instanță și prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța a analizat toate probele administrate și a motivat de ce a înlăturat anumite probe.
Reluarea de recurent a aspectelor selective din probele administrate, care îi convin și pe care le interpretează trunchiat, scoase din context, nu poate fi primită.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 C.proc.civ.
¸tribunalul reține că recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Instanța de fond a fost sesizată de reclamantul intimat cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, invocându-se cauzarea unui prejudiciu prin pășunarea terenului proprietatea reclamantului de oile proprietatea pârâtului recurent.
Sub aspectul momentului comiterii faptei reclamantul a datele de 10 și 15 octombrie
2011.
În drept reclamantul nu a indicat nicio dispoziție legală.
În raport de obiectul sesizării, de motivele de fapt invocate în cuprinsul cererii de chemare
în judecată pârâtul recurent și-a formulat propria apărare în cauză, prin apărător ales, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă la dosar (f. 19 dosar fond).
Legea aplicabilă în cauză este fără îndoială cea de la data comiterii faptei. Însă, având în vedere că reclamantul a invocat comiterea faptei în perioada lunii octombrie 2011, mai precis în zilele de 10 și 15 octombrie, legea aplicabilă trebuia determinată în raport de acest moment.
Așadar, pornind de la perioada indicată de reclamant ca fiind data comiterii faptei cauzatoare de prejudicii, în cauză erau incidente dispozițiile art. 1375 din noul Cod civil și nu prevederile art. 1001 din vechiul Cod civil.
Însă, având în vedere că instanța de fond a procedat la analiza în detaliu a condițiilor răspunderii civile pentru fapta animalului, că atât în vechea reglementare, cât și în noua reglementare aceste condiții sunt aceleași, tribunalul apreciază că nu se impune modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C.proc.civ. numai pe considerentul indicării prevederilor art. 1001 C.civ. din 1864 în loc de art. 1375 NCC.
Criticile aduse de recurent în privința greșitei interpretări a probelor, în mod selectiv și fără coroborare cu probele propuse de recurent nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.
Forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței, care, după ce evaluează critic declarațiile martorilor audiați, se pronunță asupra faptelor și împrejurărilor relatate. În dovedirea unui fapt litigios nu are relevanță numărul martorilor. La pronunțarea hotărârii instanța poate reține depoziția unui singur martor și să înlăture depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, având însă obligația de a arăta pentru ce motive a reținut sau a înlăturat, total sau parțial, depoziția unuia sau mai multor martori.
În mod corect instanța de fond a pornit de la depoziția martorului Brumă Octavian, angajat ca cioban la turma de oi a recurentului, aspect necontestat în cauză.
Acest martor a atestat că a coborât cu oile toamna târziu, trecând prin Ilva Mică (f. 58 dosar fond).
În mod corect depoziția acestui martor a fost coroborată cu declarația martorei P. E. (f. 31 dosar fond) care cu o săptămână înainte de ziua de 1 noiembrie când se sărbătorește ziua morților, în 25 - 26 octombrie 2011 a surprins o turmă de cca. 100 de oi trecând peste terenul său și peste terenul reclamantului intimat. A doua zi martora a surprins cca. 20 de oi pe terenul reclamantului, acestea fiind păzite de martorul Brumă Octavian, cu care martora a și discutat, aflând că peste noapte oile au stat în Poderei la recurent.
Martora s-a împăcat cu pârâtul recurent, neavând vreo pretenție de la acesta.
Depozițiile celor doi martori se coroborează și cu concluziile organelor de poliție, care în urma unor verificări sumare, pe bază de discuții cu cetățenii din sat, au arătat că turma de oi a recurentului a fost văzută pe terenurile cetățenilor, inclusiv pe terenul reclamantului intimat, la data de 1 noiembrie 2011 (f. 43 dosar fond).
Față de cele două depoziții, una a ciobanului care a însoțit oile și care a afirmat că a coborât cu ele de la munte "toamna târziu"; și alta a persoanei care a surprins oile păzite de cioban pe propriul teren și pe terenul reclamantului intimat, în mod corect instanța de fond a înlăturat toate celelalte depoziții ale martorilor, care afirmau că în acel interval de timp turma recurentului s-a aflat în alt loc.
Este real că reclamantul a indicat ca dată a comiterii faptei prejudiciabile zilele de 10 și 15 octombrie 2011, însă acest aspect nu poate duce la concluzia existenței unei neconcordanțe care profită recurentului.
În cuprinsul acțiunii introductive reclamantul s-a plâns de distrugerea terenului său situat în Ilva Mică la nr. 810 prin pășunatul oilor, precizând că a reclamant fapta poliției Ilva Mică, sens în care a anexat acțiunii copia adresei nr. 193.900/_ .
Din cuprinsul adresei invocată de reclamant în susținerea pretențiilor sale rezultă că acesta s-a plâns de pășunatul terenului său la data de 1 noiembrie 2011.
Starea de fapt indicată în acțiune și în adresa anexă a fost cunoscută de pârâtul recurent, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar.
S-a stabilit cu certitudine în cauză că oile pârâtului au coborât de la munte toamna târziu, așa cum a arătat martorul Brumă Octavian, cioban la turma pârâtului. De asemenea, oile recurentului au fost văzute pe terenul reclamantului.
Prejudiciul cauzat prin pășunarea terenului a fost corect stabilit de prima instanță în baza probatoriului administrat.
Prin urmare, în cauză reclamantul a dovedit existența faptei ilicite, a prejudiciului suferit.
Între fapta de a pășuna fără drept pe terenul reclamantului și paguba cauzată există o evidentă legătură cauzală, în sensul că prejudiciul nu s-ar fi creat dacă oile nu ar fi fost lăsate să intre pe acel teren.
Răspunderea este independentă de culpă, având la bază ideea de garanție a comportamentului animalului față de victimă. Caracterul independent de culpă este expres afirmat de art. 1375 NCC, în timp ce în vechea reglementare caracterul obiectiv al răspunderii era creația doctrinei și practicii judiciare.
Acțiunea s-a îndreptat împotriva păzitorului juridic, astfel încât condițiile răspunderii civile delictuale pentru animale sunt îndeplinite, motiv pentru care în baza considerentelor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va respinge cererea intimatului de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs (câte 50 de lei pe zi pentru ziua pierdută în instanță), întrucât intimatul nu a dovedit pierderea suferită.
Intimatul locuiește în B., nu a dovedit în ce constă ziua sa de muncă și care a fost pierderea concretă suferită.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. I. (a lui N. ), domiciliat în F. nr. 576, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 267/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului G. S. R. , domiciliat în B., strada A. M. nr. 5, scara B, apartament 17, județul B. -Năsăud de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
M. | L. B. | G. | C. | F. | R. | I. B. L. | D. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare/_ judec. fond M. D. M.
| ← Încheierea civilă nr. 1004/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 661/2013. Pretenții → |
|---|
