Decizia civilă nr. 345/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 345/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții T. -C. C.
-I. și T. -C. M., împotriva deciziei civile nr. 464/A din 16 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, privindu-i și pe pârâții M. C. -N. prin P. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților-recurenți T. -C. C. -I. și T. -C. M., avocat Coroianu N., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la datele de 9 și 10 ianuarie 2013, pârâtul-intimat M. C. -N. prin P. a depus la dosar prin fax și prin registratura instanței, întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți depune la dosar delegația de reprezentare și arată că cererea de strămutare a fost soluționată de către Î. Curte de C. și Justiție la data de 31 ianuarie 2013, în sensul respingerii acesteia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, la instanța competentă, respectiv Tribunalul Cluj, iar în subsidiar solicită modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și schimbării în totalitate a hotărârii instanței de fond prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtului MFP la plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de circulație a apartamentului pierdut de reclamanți în condițiile art. 501alin. 1 din Legea nr. 10/2001, așa cum acest text a fost introdus prin Legea nr. 1/2009 și obligarea pârâtului M. C. -N. la atribuirea în vederea cumpărării a
unui apartament similar celui pierdut de reclamanți în condițiile art. 20 alin.
(21) și (21) din Legea nr. 10/2001. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2475 din_ a Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul M. C. -N. prin P. .
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanții T. C. C. I. și soția T. C. M., în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. prin P. și Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 851/ A din_ a T. ului C., îndreptată prin încheierea din_, s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuienții R. Teodor și R. I. împotriva sentinței civile nr. 11188/_ a Judecătoriei C. -N., pe care a schimbat-o în sensul că s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții R. Teodor și R. E. împotriva pârâților Comisia Județeană C. pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, C. Județean C., C. local al municipiului C. -N., T. C. C. I. și T. C. M. și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 30273/_ încheiat între C. local al municipiului C. -
N. în calitate de vânzător și pârâții T. C. C. I. și T. C.
M. în calitate de cumpărători, constatându-se că la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, contractul de închiriere nr. 407229/_ încheiat între I.C.R.A.L.C. și chiriașii T. C., încetase prin neuz și dispunându- se restituirea în natură în favoarea reclamanților de atunci R. Teodor și R.
E., a apartamentului nr. 5 situat în C. -N., str. Tarnița nr.1, nr. top 11690/2/S/V din CF individuală nr. 50109 C. -N. .
Ulterior, prin sentința civilă nr. 9279/2005 a Judecătoriei C. -N., s- a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții R. Teodor și R. E.
împotriva pârâților T. C. C. I., T. C. M. și T. C. Andrada și s-a dispus evacuarea pârâților necondiționat din imobilul situat în C. -N., str. Tarnița nr.1, ap.5, la data de_ .
Întrucât prin decizia civilă nr. 851/2003 a T. ului C., s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanții nu erau îndreptățiți să cumpere apartamentul în litigiu în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, deoarece contractul de închiriere nu mai era în ființă, iar dovada cetățeniei și dovada reședinței au fost false, contractul de vânzare-cumpărare nr. 30273 din_ fiind încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, acțiunea este nefondată.
Conform art. 501alin. (1) din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Dar întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 30273 din_ a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 9 din Legea
nr.112/1995, reclamanții nu sunt îndreptățiți la prețul de piață al apartamentului.
Prin decizia civilă nr. 464 din 16 octombrie 2012 a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. C. C. I. și
T. C. M. împotriva sentinței civile nr. 2475 din_ a Judecătoriei
C. -N. .
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că primul motiv de apel privind necompetența materială a instanței în judecarea acțiunii este nefondat, deoarece acțiunea înregistrată inițial la tribunal, față de obiectul acesteia de 413.129 lei, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. -N. prin sentința civilă nr. 722 din 9 septembrie 2010, care nu a fost atacată.
În privința prețului de piață al apartamentului, instanța de apel a reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiți la acesta, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 501alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiindcă prin decizia civilă nr. 851 din_ a T. ului C. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 9 din această lege, respectiv contractul de închiriere nu mai era în ființă, iar dovezile privind cetățenia și reședința prezentate de cumpărători, erau false.
Criticile referitoare la decizia nr. 851/2003 a T. ului C., nu pot fi analizate în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții T. C. C.
I. și T. C. M., solicitând în principal casarea ei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea ei, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor corespunzătoare valorii de circulație a apartamentului și obligarea pârâtului M. C. -N. la atribuirea în vederea cumpărării a unui apartament similar, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea competenței materiale care este de ordine publică, fiind reglementată prin norme imperative, mai ales în situația litigiilor sub jurisdicția Legii nr. 10/2001.
Competentă material a fost instanța sesizată de reclamanți în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C.pr.civ., competență ce urma să fie menținută, indiferent de probațiunea administrată pe parcursul dezbaterilor.
Decizia tribunalului este nelegală, întrucât a reținut autoritatea lucrului judecat raportat la decizia civilă nr. 851/2003 a T. ului C., cu privire la care reclamanții au invocat nelegalitatea acesteia, deoarece decizia dată în revizuire este nelegală, reclamanții invocând și făcând dovada că înscrisurile nu au fost false, ci au fost confirmate de emitenți, instanța civilă neavând posibilitatea să se autosesizeze fără o rezoluție a unui organ de urmărire penală sau o hotărâre penală prealabilă.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 3. din_ îndeplinea toate cerințele de legalitate în momentul încheierii acesteia.
Instanța de apel a interpretat greșit actul "dedus"; judecății, reclamanții învestind instanța cu o cerere de natură reparatorie pentru prejudiciul suferit prin anularea contractului de vânzare-cumpărare, prin
care au cerut constatarea îndeplinirii cerințelor legale pentru acordarea măsurilor reparatorii a despăgubirilor și atribuirea unei locuințe în vederea cumpărării, în cauză fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 20 alin. 2/1, 2/2 și 50/1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. 1 pct.8 și 18 și următoarele din Legea nr. 1/2009.
Prin urmare, reclamanții nu au contestat hotărârile judecătorești prin care le-a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare sub aspectul autorității de lucru judecat, ci au arătat că pierderea proprietății îi îndreptățește la despăgubirile legal reglementate.
Recurenții au susținut că prin decizia recurată, au fost încălcate drepturile fundamentale prevăzute de art. 20, art. 21, art. 25, art. 31, art. 32, art. 41 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 din Protocolul adițional la Convenție, art. 12 alin.(2), (3) din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
De asemenea au mai susținut recurenții, că instanțele de fond nu au soluționat capătul de cerere având ca obiect obligarea la atribuirea unei
locuințe corespunzătoare de către M. C. -N., din fondul locativ propriu, având în vedere că au fost de bună-credință și erau întrunite cerințele prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare depusă la dosar fila 10, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Intimatul M. C. -N. prin P., a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefundat, fila 22-23.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Așa după cum au reținut în mod corect atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin decizia civilă nr. 851 din 2 septembrie 2003 a T. ului C., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare nr. 30273/_ încheiat între C. local al municipiului C. -
N. în calitate de vânzător și pârâții T. C. C. I. și T. C.
M. în calitate de cumpărători. În considerentele deciziei, s-a reținut că la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, contractul de închiriere fiind încetat prin neuz, soții T. C. nu aveau calitatea cerută de art. 9 alin.
(1) pentru a cumpăra locuința, contractul de vânzare-cumpărare fiind nul dintr-un dublu motiv, respectiv pentru că nu mai era în ființă contractul de închiriere, precum și datorită faptului că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare au stat cele două dovezi false de cetățenie și privind reședința.
Dacă T. C. C. I. și T. C. M. ar fi fost nemulțumiți de soluția și de considerentele deciziei civile nr. 851/2003 a T. ului C., aveau posibilitatea să o atace cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ceea ce nu au făcut.
Potrivit art. 501alin. (1) din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Câtă vreme prin decizia civilă nr. 851/2003 a T. ului C. rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acel contract de vânzare-cumpărare nr. 30273 din_ a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, respectiv contractul de închiriere nu mai era în ființă la data intrării în vigoare a acestei legi, reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească prețul de piață al apartamentului, potrivit art. 501alin. (1) din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță de către judecătorie, aceasta s-a făcut ca urmare a învestirii ei legale prin sentința civilă nr. 722 din 9 septembrie 2010 a T. ului C., prin care s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C.
-N., iar reclamanții nu au atacat cu recurs această hotărâre, astfel că în prezent nu mai pot repune în discuție acest aspect în apelul și în recursul împotriva sentinței, respectiv a deciziei pronunțate pe fond.
Dispozițiile speciale de competență prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se referă strict numai la situațiile în care persoana ce se pretinde îndreptățită, atacă decizia sau dispoziția de soluționare a notificării, ori refuzul unității deținătoare (entității învestite) de a soluționa notificarea; acțiunea în obligarea M. ui F. P. la restituirea prețului de piață al apartamentului, se soluționează de instanțele de drept comun, în funcție de valoarea obiectului acțiunii.
Aspectele reținute cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 851/2003 a T. ului C., le sunt opozabile actualilor reclamanți-recurenți cu putere de lucru judecat în prezentul ciclu procesual, în care nu mai pot fi repuse în discuție problemele tranșate anterior în mod irevocabil.
Nu corespunde realității că prima instanță nu ar fi soluționat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului M. C. -N. la atribuirea unui apartament similar reclamanților în vederea cumpărării, întrucât judecătoria prin dispozitiv a respins acțiunea și împotriva pârâtului M.
C. -N., iar în considerente a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (21) și (22) din Legea nr. 10/2001, cu o amplă motivare, la fel motivând și instanța de apel.
Într-adevăr, potrivit art. 20 alin. (21) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, chiriașii care au cumpărat cu bună-credință imobilele în care locuiau și ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, fie ca urmare a unei acțiuni în anulare, fie ca urmare a unei acțiuni în revendicare, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuințe din fondurile gestionate de consiliile locale și/sau de M. Dezvoltării, Lucrărilor P. și Locuințelor.
În primul rând, reclamanții nu au chemat în judecată C. local al municipiului C. -N. așa cum prevede legea, ci M. C. -N. ; în al doilea rând, reclamanții nu au fost cumpărători de bună-credință ai apartamentului nr. 5 situat în C. -N., str. Tarnița nr.1, pentru a se putea dispune obligarea la atribuirea unui apartament similar în vederea cumpărării.
În speță, nu au fost încălcate dispozițiile art. 20, art. 21, art. 25, art. 31, art. 32, art. 41 din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 2 alin. (2) și (3) din Protocolul adițional nr. 4 la Convenție, art. 12 alin. (2) și (3) din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ. invocate de recurenți, în baza art. 312 alin. (1) din același cod, se va respinge ca nefondat recursul reclamanților împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. C.
C.
I.
și T. C. M. împotriva deciziei civile nr. 464/A din _
a T.
ului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte
Judecători
T.
D.
A.
-T.
N.
M. -C.
V.
Grefier
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex.
Jud.fond:R. R.C.
| ← Sentința civilă nr. 468/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 166/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
