Decizia civilă nr. 3456/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3456/R/2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C. Judecători: A. C.
A. -T. N. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamanta contestatoare B. U. M. PRIN E. U. C. împotriva deciziei civile nr. 171/R/2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 3649/117/ privind pârâții SC. K. OI. E. SRL,POP A., A. E., D.
M., D. L., V. P., P. R., G. D., N. SÂMPETREAN M.
R., N. SÂMPETREAN T. D., M. M. M., P. DAN T., V. M.
, Ș. E., Z. D. L., B. D., B. ANA, POP I., POP Ș. ,
G. G., A. K. -N., S. ROMÂN PRIN C. LOCAL C. -N. și M. C. -N. PRIN P. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei contestatoare, doamnul avocat S. L. Jozsef cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul pârâtei intimate SC. K. I. E. SRL, domnul avocat Dumitrașcu Cosmin, reprezentanta pârâților intimați N. Sâmpetrean M. R. și N. Sâmpetrean T. D., doamna avocat Zorica Letiția Codoban, reprezentanta pârâților intimați A. E. și A. K. -N., B.
D., B. Ana și Ș. E., doamna avocat Burzo M. E. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâților intimați V. M. L.
, P. Dan, Pop I., Pop A. și Pop Ș., domnul avocat Ulici Claudiu Octavian cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta pârâtei intimate M.
M. M., doamna avocat C. L. I. cu împuternicire avocațială la dosar precum și pârâtul intimat M. G. G., lipsă fiind restul pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâții intimați N. Sâmpetrean M. R. și N. Sâmpetrean T. D. au depus la dosar întâmpinare ( fila 114) prin care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, invocând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților precum și excepția tardivității contestației.
Instanța comunică cu reprezentantul pârâtei intimate S.C.K. I. E.
S.R.L. un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâții intimați N. Sâmpetrean M. R. și N. Sâmpetrean T. D. .
Instanța, pune în discuția părților excepțiile invocate de pârâții intimați N. Sâmpetrean M. R. și N. Sâmpetrean T. D. prin întâmpinare, respectiv
excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților și excepția tardivității contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei apreciază că prima excepție invocată de intimați este în principiu întemeiată.
Cu privire la excepția tardivității contestației apreciază că aceasta a fost formulată în termen, solicitând respingerea excepției.
Reprezentantul pârâtei intimate SC.K. I. E. SRL, solicită respingerea primei excepției privind lipsa calității procesuale pasive a intimaților întrucât aceștia se află într-o cale de atac extraordinară în care au calitate procesuală aceleași părți care au stat în judecată în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atactă.
Reprezentanta pârâților intimați A. E. și A. K. -N., B. D. ,
B. Ana și Ș. E., avocat Burzo M. solicită respingerea primei excepții privind calitatea procesuală pasivă a intimaților apreciind că aceștia au calitate, solicitând admiterea excepției tardivității atât a declarării contestației în anulare cât și a motivării acesteia, apreciind că termenul de 15 zile curge de la momentul pronunțării hotărârii irevocabile.
Pârâtul intimat M. G. G., lasă la aprecierea instanței soluționarea acestor excepții.
Reprezentanta pârâtei intimate M. M. M. solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale passive a intimaților apreciind că părțile au calitate procesuală pasivă în cauză chiar dacă motivele contestației privesc numai o parte, respectiv pârâta SC. K. I. E. SRL.
Cu privire la acea de-a doua excepție invocată de pârâții N. prin întâmpinare, solicită admiterea excepției tardivității formulării contestației în anulare.
Reprezentantul pârâților intimați V. M. L., P. Dan, Pop I., Pop A. și Pop Ș., domnul avocat Ulici Claudiu Octavian, apreciază că în cauză numai pârâta Sc. K. I. E. SRL are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția tardivității solicită admiterea acesteia, precizând că termenul de 15 zile curge de la data pronunțării hotărârii atacate.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții, Curtea acordă cuvântul părților și pe fondul contestației..
Reprezentantul contestatoarei înțelege să susțină contestația pentru motivele invocate în scris exclusiv în privința dispozițiilor referitoare la pârâta SC.K. I. E. SRL, fără să înțeleagă a pretinde anularea acestei deciziii în privința celorlalți intimați, persoane fizice.
Reprezentantul pârâtei intimate S.C. K. I. E. S.R.L. susține concluziile expuse pe larg prin întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea contestației ca tardivă iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați N. Sâmpetrean M. R. și N. Sâmpetrean T. D., doamna avocat Codoban Letiția Zorica solicită respingerea contestației în anulare întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.318 C.pr.civ, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați intimați A. E. și A. K. -N., B.
D., B. Ana și Ș. E., avocat Burzo M. solicită respingerea contestației în anulare cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimate M. G. G., lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației în anulare.
Reprezentanta pârâtei intimate M. M. M. solicită respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați V. M. L., P. Dan, Pop I., Pop A. și Pop Ș., domnul avocat Ulici Claudiu Octavian, solicită respingerea contestației în anulare a neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 171/R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._ au fost admise în parte recursurile declarate de pârâții:
S. ROMÂN prin C. local al mun. C. N., prin P. și M.
C. N. prin P. ,
V. P., prin av. Biro Eniko,
D. M. și D. L. , prin av. Raluca Stoinea,
POP I., POP Ș., POP A. (moștenitori ai defunctei Pop S. ), prin av. Claudiu Octavian Ulici,
- M. G. G. ,
- Z. D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. K. N., Ș.
E., prin av. M. Burzo,
G. D., prin av. A. Sever M. ,
N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. Octavia M. și B. Silviu Gavril), prin av. Zorica Letiția Codoban,
M. M. M., prin av. C. L. I. ,
- S.C. K. I. E. S.R.L. C. N. ,
împotriva deciziei civile nr. 216 din 5 aprilie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care a modificat-o parțial, în sensul că s-au admis în parte apelurile declarate de pârâții:
S. ROMÂN prin C. local al mun. C. N., prin P. și M.
C. N. prin P. ,
V. P., prin av. Biro Eniko,
D. M. și D. L. ,
POP I., POP Ș., POP A. (moștenitori ai defunctei Pop S. ), prin av. Claudiu Octavian Ulici,
- M. G. G. ,
- Z. D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. K. N., Ș.
E., prin av. M. Burzo,
G. D., prin av. A. Sever M. ,
N. S. M. R., N. S. T. D. (moștenitori ai defuncților B. Octavia M. și B. Silviu Gavril), prin av. Zorica Letiția Codoban,
M. M. M., prin av. C. L. I. ,
- S.C. K. I. E. S.R.L. C. N. ,
împotriva sentinței civile nr. 11864 din_ a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr. 14354/2004, pe care a schimbat-o parțial, în sensul că a respins ca prescrisă acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare:
nr. 31750/1997 - cumpărători pârâții A. F. și A. E. ,
nr. 32582/1997 - cumpătători B. Silviu Gavril și B. Octavia M. (antecesorii pârâților N. S. M. R., N. S. T. D. ),
nr.32945/1997 - cumpărătoare pârâta M. M. M. ,
nr. 32142/1992 - cumpărători pârâtul M. G. și soția acestuia
M. E. Gheorghina,
nr. 31504/1996 - cumpărătoare Pop S. (antecesoarea pârâților (Pop I., Pop Ș., Pop A. ),
nr. 31852/1996 - cumpărătoare M. L. Aurora (antecesoarea pârâtei Z. D. L. ),
nr. 31427/1996 - cumpărători pârâta Ș. E. și defunctul Ș. V.
,
nr. 32878/1997 - cumpărătoare Alexi Ana (antecesoarea pârâtei V.
P. ),
nr.32739/1997 - cumpărători pârâții D. M. și D. L. ,
nr. 32157/1997 - cumpărători pârâții B. D. și B. Ana,
nr. 30264/1997 - cumpărători pârâtul G. D. și defuncta G.
L. C. ,
constatat prin sentința civilă nr. 336/2003 a tribunalului Clun și decizia nr. 612/2003 a Curții de Apel C. - cumpărătoare pârâta SC
K. SRL C. N. .
nr. 32318/1997 - cumpărători pârâta P. R. și defunctul P. Rudolf,
nr. 32367/1997 - cumpărătoare defuncta T. L. Terezia.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatelor de moștenitor:
nr. 10/2000 BNP S. V. Budușan privind moștenirea după defuncta Alexi Ana,
nr. 5/2003 BNP S. Iancu privind masa succesorală după Ș. V. ,
nr. 6/2004 BNP Petru Feurdean, privind masa succesorală defuncta
M. L. Aurora,
nr. 54/2004 BNP S. V. Budușan, privind masa succesorală după defunctul P. Rudolf,
nr. 67/2002 BNP Florica Creț, privind masa succesorală după defuncta T. L. Terezia.
S-au respins capetele de cerere referitoare la rectificarea cărților funciare nr. 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1. C., 1.
C., 1. C., 1. C., 1. C., nr. 1. C. și nr. 1. C. .
Au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la soluționarea excepției tardivității cererii formulate față de pârâții A. F. și A. E. și a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea inopozabilității sent. civ. nr. 336/2003 a Tribunalului C. și a dec. civ. nr. 612/2003 a Curții de Apel C. .
Au fost menținute dispozițiile din sentință referitoare la respingerea cererii privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Au fost menținute dispozițiile din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de pârâții:
- P. R. ,
- P. DAN T. și V. M. L. .
S-a respins cererea reclamantei privind repunerea în termenul de prescripție extinctivă.
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.
A fost obligată reclamanta intimată să le plătească pârâților recurenți cheltuieli de judecată în recurs în sumă de:
- Z. | D. L., B. D., B. ANA, A. E., A. | K. N., Ș. |
E. | , prin av. M. Burzo - 2480 lei (f. 149-152), | |
- G. | D., prin av. A. Sever M. - 4400 lei (f. 253), |
- N. S. | M. R., N. | S. | T. D. (moștenitori ai |
defuncților B. | Octavia M. | și B. | Silviu Gavril), prin av. Zorica |
Letiția Codoban - 800 lei (f. 89).
A fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 184/2002 (4), având următorul cuprins: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46
al in. (1), (2) ș i (4) d in Lege a nr. 10/2001 , cu modificările și completările ulterioare";, raportat la textele art. 53 din Constituție ("Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";) și 115 alin. (6) din Constituție (Delegarea legislativă (6) (Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce excepțiile invocate, toate cele trei excepții invocate fiind excepții de fond, ordinea de soluționare a acestora va avea în vedere finalitatea lor, respectiv care dintre acestea ar face de prisos analizarea celorlalte.
Mai întâi, trebuie analizată excepția lipsei calității procesuale active, pentru că în persoana celui care are calitate procesuală activă se analizează eventuale cauze de suspendare, întrerupere sau de repunere în termenul de prescripție extinctivă.
Fiind vorba despre constatarea nulității absolute a unor convenții, excepția lipsei de interes este în strânsă legătură cu aceea a lipsei calității procesuale active, pentru că, în astfel de cauze, are calitate procesuală activă orice persoană interesată.
Din aceste considerente, curtea a analizat mai întâi excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului. În plus, în măsura în care acestea ar fi admise, ar face inutilă și sesizarea Curții Constituționale privind constituționalitatea textului care introduce primul termen de prescripție extinctivă, aceasta având legătură cu modul de soluționare a excepției prescripției extinctive.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, majoritatea motivelor vizează reaprecierea stării de fapt de către instanța de recurs, neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 C. pr. civ., doar o parte putând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Astfel, cu privire la motivul referitor la inopozabilitatea față de pârâți a deciziei de restituire a unor apartamente din imobil, dată în procedura administrativă derulată doar cu concursul reclamantei și nu și cel al pârâților, această apărare a pârâților este fondată, întrucât actul administrativ recunoaște dreptul reclamantei asupra unei părți din imobil ce nu constituie obiect al
prezentului litigiu, pârâții neavând interesul să-l conteste în calitate de terți tocmai din acest considerent.
Celelalte motive vizează reaprecierea stării de fapt, chiar dacă se încearcă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. pr. civ. Textul art. 304 pct. 8 C. pr. civ. se referă la greșita interpretare de către instanță a actului juridic dedus
judecății, schimbându-se natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la actul de preluare a imobilului de către stat și actele privind dreptul de proprietate asupra imobilului. Actele juridice deduse judecății sunt contractele de vânzare cumpărare și nu actele de preluare a imobilului de către stat. Chiar dacă s-ar referi la aceste acte, nu se poate vorbi de un înțeles lămurit și vădit neîndoielnic contrazis de reținerile instanțelor de fond, dimpotrivă, se încearcă, printr-o altă apreciere a probelor, contrazicerea reținerilor instanțelor de fond cu privire la acest aspect.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, avându-se în vedere jurisprudența care, în cazul excepțiilor de ordine publică, apreciază că însăși modul de soluționare a acestora este motiv de nelegalitate, ce s-ar putea încadra, în speță, în disp. art. 304 pct. 9 c. pr. civ., iar aprecierea stării de fapt se subsumează modului de soluționare a excepției, această excepție este nefondată, din mai multe considerente.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare nr. 1472 C., proprietar tabular al imobilului de sub A7, cu nr. top 676 "Casă din piatră acoperită cu tinichea, cu 2 camere, Casă din piatră acoperită u tinichea, cu 2 camere și curte în S. Dubălarilor nr. 8";, în suprafață de 212 stjp. și al imobilului de sub A13, cu nr. top. 675 "casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 7 camere, 3 bucătării și curte în str. Dubălarilor nr. 9"; în suprafață de 145 stjp a fost B.
U. M., sub B1, 5, aceste imobile fiind trecute în proprietatea statului român în baza deciziunii nr. 138839/_ a M. ui Muncii și prevederilor Sociale, a Legii nr. 10/1949, statul intabulându-și dreptul de proprietate sub B15, iar imobilul fiind transcris ulterior în CF 22619 C. (f. 40-49 dosar judecătorie).
Înscrierea în cartea funciară prezuma existența dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei.
Aceasta a și solicitat restituirea celor două parcele identificate topografic ca fiind 675 și 676, administrativ situate pe str. D. F. nr. 21 colț cu A. Ș. nr. 20, așa cum rezultă din adresa nr. 3418/_ a Comisiei de retrocedare (f. 261 dosar judecătorie). Faptul că imobilul ar fi fost solicitat și de comunitatea maghiară nu lipsește reclamanta automat de calitate procesuală activă, instanța având obligația să o verifice în litigiul dedus judecății, pe baza probelor din prezentul dosar.
La data preluării de către stat, imobilul cu nr. top. 675 și 676, identificat administrativ ca fiind situat pe str. D. F. nr. 21, era compus din 25 de apartamente, așa cum rezultă din procesul verbal de preluare întocmit la 17 decembrie 1949, între M. Muncii și Prevederilor Sociale și Institutul de Pensii al Eparhiei Unitariene C. (f. 377 dosar judecătorie). În acest proces verbal, institutul este denumit proprietar, însă preluarea imobilului de la o persoană care nu este proprietarul său tabular nu face dovada dreptului de proprietate al posesorului.
De altfel, din hotărârea Consistoriului Bisericii Unitariene nr. 773/1942, prin care se aprobă încheierea unor contracte de închiriere cu privire la două spații comerciale din imobilul de pe str. D. F. nr. 21, la propunerea Comisiei de pensii (f. 397 dosar judecătorie), rezultă că nu institutul era proprietar, ci biserica, situația tabulară fiind în concordanță cu situația juridică reală a imobilului, institutul nefiind nici măcar administrator, câtă vreme avea
obligația de a cere aprobare pentru încheierea unor contracte de închiriere. De altfel, și din alte acte depuse la dosar, rezultă relația de subordonare, indiferent de calificarea acesteia, dintre Comisia de pensii și B. U. (f. 398-399 dosar judecătorie).
S-a susținut de către pârâți, fără a se dovedi, că Institutul ar putea fi o fundație constituită de reclamantă, cu patrimoniu distinct. Chiar dacă ar fi fost așa, preluarea bunurilor ei de către stat era una abuzivă, fără titlu, (afirmația că au fost unificate fondurile de pensii, așadar, preluarea era cu titlu, fiind o simplă aserțiune fără fond, câtă vreme este o preluare a unui patrimoniu privat fără vreo prealabilă despăgubire), ca și desființarea ei, cu această ocazie, astfel că desființarea abuzivă și preluarea abuzivă consecință a acesteia ar putea fi invocată doar de fondator.
Imobilul cu nr. top. 675 a fost dezlipit în anul 1960, parcela cu nr. top. nou 675/1 de pe str. Gutenberg nr. 15 (f. 387, f. 27-28 dosar judecătorie) ulterior Tipografiei nr. 13 (f. 13 dosar judecătorie) nefăcând obiectul prezentei acțiuni, iar parcela cu nr. top. 675/2 a fost alipită parcelei cu nr. top 676, deschizându-se mai multe cărți funciare pe numele statului (f. 18 -27, 29—39 dosar judecătorie), imobilul fiind identificat în cartea funciară ca fiind situat administrativ pe str. D.
F. nr. 21.
S-a susținut că acesta ar fi fost extins și că apartamentul nr. 24 ar fi fost în mare măsură construit de stat. În realitate, așa cum rezultă din decizia nr. 967/1961 a Comitetului executiv al fostului Sfat Popular al orașului C., autorizația de executare de lucrări nr. 443/_ și memoriul justificativ, a fost vorba doar despre amenajarea podului de pe str. D. F. nr. 21 (f. 49-57 vol. I dosar tribunal), instalarea gazului, invocată într-unul din motivele de recurs, neavând vreo relevanță privind construcția (f. 58-59 din același dosar). A fost o lucrare ce implica utilizarea podului și recompartimentarea acestuia și nu una de mansardare, așa cum rezultă și din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză, semnată inclusiv de expertul asistent încuviințat la cererea pârâților (f. 238 dosar tribunal vol. II).
Imobilul de pe str. A. Ș. nr. 20, corpul II, a fost construit, conform aceluiași raport de expertiză, în anul 1938 (f. 235 dosar tribunal vol. II), adică anterior preluării. Atât corpul I de pe str. D. F. nr. 21, cât și corpul II de pe str. A. Ș. nr. 20 au fost construite anterior preluării, chiar dacă au fost înscrise ulterior, așa cum rezultă din raportul de expertiză ce a analizat actele de preluare comparându-le cu configurația actuală a imobilului și analizând și vechimea edificatelor (232-248 dosar tribunal vol. II), aceleași concluzii rezultând și din răspunsul experților la obiecțiunile pârâților (f. 70-72 dosar tribunal vol. III).
Documentele depuse în recurs la filele 165-167 nu contrazic cu nimic această stare de fapt, fiind vorba de evidențe ale Primăriei,, în acestea făcându- se referire la proprietarul Institutul de pensie al Bisericii Unitariene. O astfel de evidență, însă, nu dovedește calitatea de proprietar peste cuprinsul cărții funciare, fiind valabile și celelalte considerente deja reținute. Oricum, se referă la perioada 1925-1940, iar preluarea s-a realizat în anul 1949. Din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă vechimea clădirilor, un înscris de evidență al primăriei din perioada respectivă necontrazicând această probă științifică, evidențele putând să nu fie aduse la zi, așa cum nu a fost adus nici cuprinsul cărții funciare privind înscrierea construcțiilor existente la data preluării. De altfel, regula este ca aceste evidențe să reflecte cuprinsul cărții funciare, or, așa cum s-a arătat deja, acesta nu era adus la zi la data preluării.
Din toate aceste considerente, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâți a fost respinsă. Aceasta deoarece, deși instanțele de fond au analizat-o în considerente, nu s-au pronunțat asupra ei în dispozitiv.
Referitor la excepția lipsei interesului în exercitarea acțiunii, parțial se fundamentează pe aceleași considerente ca și cea a lipsei calității procesuale active, referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi fost proprietara imobilului în
litigiu, motive care au fost deja înlăturate.
Faptul că reclamanta nu a atacat decizia de restituire, referitoare doar la apartamentele neînstrăinate nu lipsește acțiunea ei de interes, întrucât comisia de retrocedare, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei de retrocedare, nu s-a pronunțat asupra acestora, reținând, în preambulul ei, că restituie doar acele apartamente care se află în patrimoniul M. ui C. N. .
Cererea de restituire nu trebuia notată în cartea funciară ca să justifice interesul în constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare. Oricum, notarea ei era inutilă, câtă vreme contractele au fost încheiate anterior solicitării de retrocedare.
Din cererea de retrocedare, rezultă identificarea topografică a imobilului, chiar dacă identificarea administrativă se referă la str. D. F., colț cu A. Ș.
.
Din toate aceste considerente, și această excepție este nefondată, așa cum corect au reținut instanțele de fond.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, aceasta este fondată, raportat la Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 454 din 6 iulie 2012.
Aceasta decizie a Curții Constituționale este aplicabilă chiar dacă este pronunțată după rămânerea definitivă a hotărârii, însă anterior rămânerii ei irevocabile. Decizia nr. 12/2011 a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, are în vedere o ipoteză particulară, și anume situația în care dreptul subiectiv este recunoscut printr-o lege declarată ulterior neconstituțională. În această împrejurare de excepție, instanța supremă a apreciat că există un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 dacă dreptul a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă, chiar dacă aceasta ar mai fi susceptibilă de recurs. O extindere a efectelor acestei decizii în toate cazurile, indiferent de natura litigiului, ar echivala cu imposibilitatea sesizării Curții Constituționale în faza de judecată a recursului, ceea ce ar încălca inclusiv jurisprudența anterioară a ÎCCJ, care, în decizia nr.
XXXVI din 11 decembrie 2006, a stabilit că poate fi exercitat recurs împotriva
încheierilor pronunțate în recurs prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.
Cererea de repunere în termen formulată de reclamantă ar lăsa fără efecte decizia Curții Constituționale, ea raportându-se doar la efectele acestei decizii, nu și la alte considerente obiective ce ar fi împiedicat reclamanta să exercite acțiunea în justiție în termenul prevăzut de art. 6 alin. 2 din OUG nr. 184/2002, raportat la acest termen fiind invocată excepția prescripției extinctive.
Excepția prescripției extinctive fiind fondată, din acest motiv de recurs de ordine publică, extins la toate recursurile, pentru că a fost invocat de instanță din oficiu raportat la cele care nu cuprindeau această motivare, în temeiul art.
306 alin. 2 C. pr. civ., prescripția fiind începută sub imperiul Decretului nr. 167/1958, în temeiul art. 312 alin. 1-3, curtea a admis în parte toate recursurile, a modificat decizia pronunțată în apel, a admis apelurile pârâților care au declarat recurs și a schimbat sentința apelată în sensul respingerii acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare cu privire la toți pârâții, inclusiv la cei care nu au declarat recurs sau au formulat doar o cerere de aderare la recurs respinsă ca inadmisibilă printr-o încheiere interlocutorie, aceea a ședinței publice din 10 ianuarie 2013. Aceasta deoarece există o coparticipare procesuală în sensul art. 47 C. pr. civ. între pârâtul vânzător, care a formulat recurs și pârâții cumpărători, iar, pentru aceia care nu
au exercitat această cale de atac, vor fi aplicate dispozițiile art. 48 alin. 2 C. pr. civ., privind actele favorabile.
Raportat la soluția asupra capetelor principale de cerere, au fost respinse și capetele de cerere accesorii referitoare la anularea unor certificate de moștenitor și rectificarea cuprinsului cărții funciare.
Fiind în culpă procesuală raportat la soluția dată în recurs, în temeiul art. 316, 298 rap. la art. 274 alin. 1 C. pr. civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea pârâților recurenți dovedite cu chitanțele depuse în dosar.
A fost sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 184/2002 (4), având următorul cuprins:
"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești
competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr.
10/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Textele constituționale încălcate sunt art. 53 din Constituție și 115 alin. (6) din Constituție.
Art. 53 din Constituție are următorul text:
"Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";
Art. 115 alin. (6) din Constituție are următorul text:
"Delegarea legislativă (6) (Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.";
Aceasta deoarece instituirea unui termen de prescripție este o limitare a accesului liber la justiție, care este un drept fundamental, motiv pentru care poate fi adusă doar printr-o lege sau un act asimilabil legii, conform art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 115 alin. 6 din Constituție, însă, ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile și libertățile prevăzute de Constituție. Este de remarcat că, prin OUG nr. 184/2002, se introduce un termen de prescripție de 6 luni pentru exercitarea unor acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute, care, în lipsa acestui termen, potrivit dreptului comun, respectiv art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, ar fi imprescriptibile.
Legiuitorul, abilitat conform art. 53 să statueze asupra limitărilor dreptului fundamental vizând accesul la justiție, a stabilit că acțiunile în constatarea nulității pot fi introduse în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, aceasta, fiind, în fapt singura limitare constituțională, cel puțin formal, sub aspectul autorității competente, limitarea introdusă până la această dată prin ordonanță de urgență fiind neconstituțională și termenul de prescripție aplicabil fiind cel prevăzut de art. 2 din Decretul nr. 167/1958. Această lege, însă, a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 615/2012 a Curții
Constituționale, invocată în prezentul recurs și care, în fapt, a avut o înrâurire hotărâtoare asupra soluției.
Tot astfel, constatarea neconstituționalității termenului inițial de prescripție ar determina o altă soluție în cauză, așa cum rezultă din considerentele deja arătate, pentru că, în lipsa acestui text, acțiunea ar fi imprescriptibilă față de declararea deja neconstituțională a altor termene de prescripție introduse prin actele normative permise de Constituție, subzistând, astfel, condiția rezultând din prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Reclamanta a invocat și încălcarea textelor art. 21 și 16 din Constituție. Curtea apreciază că și aceste texte au fost încălcate, așa cum rezultă din jurisprudența ei anterioară, respectiv decizia civilă nr. 2460 din_, pronunțată în dosarul nr._, în care a reținut că, în fapt, "Constituția permite legiuitorului să aducă limitări accesului liber la justiție, atâta timp cât acestea sunt rezonabile și firești pentru buna desfășurare a actului de justiție, adică atâta timp cât vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de acesta. Tocmai de aceea instanța nu numai că poate, dar chiar are obligația, sesizată fiind cu constituționalitatea și concordanța cu tratatele privind drepturile omului a unor acte normative ce limitează accesul la justiție, să verifice rezonabilitatea condiției impuse, respectiv dacă termenul de 6 luni introdus prin ordonanță de urgență este rezonabil (R. Chiriță Convenția europeană a drepturilor omului. Comentarii și explicații. Vol. I, Ed. C.H. Beck București 2007, p. 301 -302, 304-305).
Verificând această condiție, instanța, ca și adunarea legiuitoare, ajunge la concluzia că termenul de prescripție ce limitează accesul la justiție nu este rezonabil raportat la scopul vizat (buna desfășurare a actului de justiție),
întrucât, în 6 luni, așa cum susține reclamanta recurentă, aceasta nu avea posibilitatea de a inventaria bunurile preluate abuziv, fără titlu valabil de stat din patrimoniul ei și de a identifica toate cărțile funciare, colective și individuale, nou deschise în urma vânzărilor și apartamentărilor cu privire la aceste imobile.";
Deși a apreciat, în acel dosar, că nu se mai impune verificarea condiției discriminării, curtea a observat că, "pentru persoane juridice aflate în situații juridice identice, respectiv a căror bunuri au fost preluate abuziv de stat și înstrăinate chiriașilor, se prevăd termene diferite de prescripție prin dispozițiile
art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, aplicându-li-se, astfel, un tratament juridic diferențiat, fără o justificare obiectivă, rezonabilă";.
Curtea s-a limitat la sesizarea Curții Constituționale raportat la cele două texte arătate în dispozitiv, apreciind că acestea sunt suficiente pentru admiterea excepției de neconstituționalitate.
Oricum, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Deciziile nr. 1358/2010 și 1360/2010), aceasta a admis excepții de neconstituționalitate extinzând controlul de constituționalitate la texte din Constituție care nu au fost invocate în sesizare și, deși nu a constatat încălcarea vreunui text din cele invocate, s-a sesizat cu privire la încălcarea unuia raportat la care nu a fost sesizată, admițând în final excepția. Așadar, în măsura în care Curtea apreciază că sunt încălcate și textele art. 16 și 21 din Constituție, poate extinde controlul de constituționalitate cu privire la acestea, pentru a nu priva reclamanta de posibilitatea de a se adresa ei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea B.
U. M. prin E. U. C. solicitând anularea parțială a acesteia în ceea ce privește respingerea ca prescrisă a acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare constatat prin sentința civilă nr.
336/2003 a Tribunalului C. și decizia civilă nr. 612/2003 a Curții de Apel C., urmând a se stabili un termen pentru rejudecarea recursului.
În motivare s-a arătat că fără a se încălca principiul res iudicata se poate aprecia că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială la pronunțarea soluției deoarece nu a observat că în ceea ce privește intimata SC K. I. -E. SRL situația juridică era total distinctă față de celelalte părți, intervenind o confuzie între elementele esențiale ale cauzei.
În ceea ce privește această recurentă intimată, actele prin care s-a întabulat în cartea funciară erau hotărâri judecătorești date în temeiul Legii nr. 133/1999, iar nu în temeiul Legii nr. 112/1995. Intimata a demarat o acțiune la data de_ și a obținut la data de_ o hotărâre irevocabilă în temeiul căreia s-a întabulat în cartea funciară la data de_ . Raportat la existența acestor date greșeala materială a instanței de recurs este evidentă deoarece instanța a constatat prescripția acțiunii raportat la o normă juridică care a intrat în vigoare la data de_ și care reglementa un termen restrictiv de prescripție de 6 luni deci până la data de_ . Acțiunea în constatarea nulității absolute era deci prescrisă mai înainte ca aceasta să fi putut fi formulată.
Instanța de recurs a tratat în condiții de egalitate toate actele anulate de instanțele inferioare, fără a face o diferențiere între cele două categorii de acte atacate și fără a observa că în cauză există o situație juridică diferită care necesită un tratament diferențiat. Prin neobservarea actelor prin care s-a întabulat intimata instanța de recurs a omis și confundat elemente și date materiale importante, elemente care au existat și au putut fi sesizate, însă nu au fost.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
În apărare, intimata SC K. I. -E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea în totalitate a deciziei civile nr. 171/2013 a Curții de Apel C., cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că fiind vorba despre o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile anume prevăzute de lege, dispozițiile art. 318 C.pr.civ. trebuind interpretate restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs.
Soluția de admitere a recursului cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii introductive nu este rezultatul unei erori materiale ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la acest incident în raport cu decizia nr. 615/2012 a Curții Constituționale, nefiind admisibilă contestația în anulare deoarece nu există o eroare materială în sensul art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ.
Într-o astfel de situație nu este posibil ca pe această cale să se cerceteze dată motivul de ordine public extins la toate recursurile a fost corect soluționat, tinzându-se de fapt la o rejudecare, respectiv o verificare a hotărârii contestate, ceea ce nu este posibil.
Reiterându-se datele privitoare la contractul de vânzare-cumpărare, respectiv hotărârea judecătorească în temeiul căreia a fost dobândit dreptul de proprietate de către SC K. I. -E. SRL s-a arătat că reclamanta a avut posibilitatea să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare de la data de_, data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la data de _
, instanța de recurs ținând cont de acest aspect.
S-a mai arătat că pe toată durata desfășurării proceselor la Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel C. reclamanta nu a considerat că între SC K. I. -E. SRL și ceilalți pârâți trebuie făcut un tratament diferențiat, astfel cum s-a solicitat prin contestația în anulare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 C.pr.civ.
S-a formulat întâmpinare și de către intimata V. P. care a arătat în principal că nu are interes în cauză.
Pe fond s-a învederat că instanța de recurs a înțeles să extindă excepția invocată la toate recursurile ceea ce echivalează cu aplicarea acestei excepții și cu privire la intimata în cauză.
Art. 318 C.pr.civ. se referă la greșeli materiale iar nu la greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, astfel cum s-a stabilit în doctrina și practica judiciară.
Intimații N. S. M. R. și N. S. T. D. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
A fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor intimați în condițiile în care contestația în anulare nu se referă la apartamentul aflat în proprietatea antecesorilor acestora.
S-a invocat de asemenea excepția tardivității contestației în anulare raportat la prevederile art. 319 pct. 2 teza a II-a C.pr.civ., contestatoarea luând la cunoștință de hotărâre la data de_, data pronunțării în ședință publică a deciziei atacate. Contestația a fost formulată la data de_, în afara termenului legal de 15 zile care s-a împlinit la data de_ .
Pe fond s-a arătat că se impune respingerea contestației în anulare prin prisma prevederilor art. 318 C.pr.civ., nefiind aplicabile condițiile acestui text de lege deoarece vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv interpretarea dispozițiilor legale sau modul de rezolvare a unui incident procedural.
Analizând contestația în anulare formulată de contestatoarea B. U.
prin E. U. C. împotriva deciziei civile nr. 171/R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cele două excepții invocate în cauză de către intimați, acestea sunt apreciate a fi nefondate de către Curte.
Problema părților care justifică calitate procesuală pasivă în calea extraordinară de atac a contestației în anulare este într-adevăr discutabilă în situațiile de genul celei din cauza care face obiectul judecății, respectiv când prin
formularea contestației în anulare nu se tinde la schimbarea soluției atacate decât în ceea ce privește unele dintre părțile care au participat la judecată în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare.
În cauză însă nu se impune a se analiza această problemă în vederea soluționării excepției invocate, aceea a lipsei calității procesuale pasive a unora dintre intimați în contestația în anulare. Aceasta deoarece, în decizia atacată, la pct.6, se prevede că între pârâții cumpărători există coparticipare procesuală în sensul art.47 C.pr.civ., acesta fiind motivul pentru care referitor la pârâții care nu au declarat recurs au fost aplicate prevederile art.48 alin.2 C.pr.civ. privind actele favorabile. Atâta timp cât în cuprinsul deciziei atacate s-a stabilit că este vorba despre coparticipare procesuală între pârâții cumpărători(coparticipare care operează și raportat la pârâtul vânzător) toți pârâții cumpărători justifică calitatea procesuală pasivă și în cadrul contestației în anulare formulată de către
B. U. M. prin E. U. C. împotriva S.C. K. I. E. S.R.L., problema coparticipării procesuale nemaiputând fi repusă în discuție în acest dosar.
Excepția tardivității formulării contestației în anulare
Conform prevederilor art.319 alin.2 C.pr.civ., în cazul hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a
luat la cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă.
În cazul dedus judecății decizia atacată a fost pronunțată la data de_, a fost motivată conform mențiunii de pe aceasta la data de_, neexistând dovada comunicării acesteia cu reclamantei B. U. M. (contestatoare în prezentul dosar).
Momentul de la care au apreciat intimații că începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac a contestației în anulare este acela al pronunțării deciziei civile nr.171/2013 a Curții de Apel C., respectiv_, într-adevăr raportat la acest moment contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de_ apărând ca tardiv formulată.
Se pune însă problema dacă momentul luării la cunoștință a hotărârii avut în vedere de art.319 alin.2 C.pr.civ. poate fi apreciat ca fiind momentul luării la cunoștință a dispozitivului hotărârii sau este vorba despre hotărâre în integralitatea ei. Majoritatea doctrinei și a practicii pe această chestiune este în sensul că este vorba despre momentul luării la cunoștință a hotărârii în sensul avut în vedere de art.261 C.pr.civ., nefiind suficient ca partea să cunoască soluția pronunțată, aceasta fiind și opinia instanței investite cu soluționarea prezentei contestații în anulare. Aceasta cu atât mai mult cu cât motivul contestației în anulare invocat este unul dintre cele prevăzute la art.318 C.pr.civ., respectiv dezlegarea dată prin hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale, numai după cunoașterea considerentelor hotărârii partea putând aprecia dacă este incident sau acest motiv de contestație în anulare specială.
Având în vedere că intimații nu au făcut dovada comunicării deciziei civile nr.171/2013 cu reclamanta B. U. M. în dosarul nr._ al Curții de Apel C. sau a faptului că aceasta a luat cunoștință de hotărâre într-o altă modalitate anterior datei la care a fost înregistrată pe rolul instanței contestația în anulare, Curtea în temeiul art.319 alin.2 C.pr.civ. va respinge excepția tardivității contestației în anulare, apreciind că aceasta a fost formulată în termenul de 1 an prevăzut de textul de lege indicat mai sus, nefiind incident în cauză termenul de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii de care s-au prevalat intimații.
Trecând însă la soluționarea contestației în anulare, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, din analiza contestației în anulare formulate rezultă că se invocă unul dintre cele două motive de contestație în anulare specială prevăzute de art.318 C.pr.civ., respectiv acela constând în existența unei erori materiale în dezlegarea dată de către instanța de recurs.
În accepțiunea contestatoarei greșeala materială constă în aceea că instanța nu a observat că în ceea ce o privește pe intimata S.C. K. I. E.
S.R.L. aceasta are o situație juridică diferită față de cea a celorlalte părți, intervenind o confuzie între elementele esențiale ale cauzei. S.C. K. I. E.
S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu în temeiul Legii nr.133/1999, iar nu în temeiul Legii nr.112/1995, în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești care a ținut loc de contract de vânzare cumpărare, hotărâre pronunțată la dat de_ și întabulată în cartea funciară la dat de_ . Greșeala materială a instanței de recurs ar consta deci în aceea că aceasta a constatat prescripția dreptului la acțiune raportat la o normă juridică care a intrat în vigoare la data de_ și care reglementa un termen restrictiv de prescripție de 6 luni, deci până la data de_, dreptul de proprietate al S.C. K. fiindu-i opozabil contestatoarei numai de la data de_ .
Eroarea materială avută în vedere de art.318 C.pr.civ. este o eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului,
pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Noțiunea de greșeală nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată.
În cazul dedus judecății, deși contestatoarea precizează în mod expres că nu înțelege să încalce principiul res iudicata, în fapt ceea ce se invocă prin contestația în anulare formulată este o greșeală de judecată săvârșită de instanța de recurs iar nu o eroare materială. Faptul că instanța de recurs a înțeles să trateze identic situația pârâților din dosar, din perspectiva excepției prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi reanalizat în cadrul contestației în anulare, neîncadrându-se la motivul de contestație în anulare invocat.
De asemenea, important de subliniat este aspectul invocat în întâmpinarea formulată de către intimata S.C. K. I. E. S.R.L., respectiv acela că distincția făcută în cadrul contestației în anulare, referitor la S.C. K. I. E.
S.R.L, nu a fost făcută și în fața instanței de recurs în momentul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, deși contestatoarea, reclamantă în dosarul nr._, avea posibilitatea dacă aprecia a fi relevant să o invoce la acel moment.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art.137, art.318 și urm C.pr.civ. va respinge excepțiile lipsei de calității procesuale pasive și a tardivității și contestația în anulare formulată de contestatoarea B. U.
M. prin E. U. C. împotriva deciziei civile nr. 171/R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga contestatoarea să plătească intimaților SÂMPETREAN NECULCE M. R. suma de 1.000 lei și intimaților A. ERZEBET, Ș. E., B. D. și ANA suma de 600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a tardivității, invocate de intimați.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. U.
M. prin E. U. C. împotriva deciziei civile nr. 171/R din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita contestatoare să plătească intimaților SÂMPETREAN NECULCE M. R. suma de 1.000 lei și intimaților A. ERZEBET, Ș. E. ,
B. D. și ANA suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în contestație. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
D. | -L. B. A. | C. | A. -T. N. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.recurs: A.A.C., A.I., C.M.Conț
| ← Decizia civilă nr. 311/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 1244/2013. Actiune in constatare → |
|---|
