Decizia civilă nr. 4281/2013. Validare poprire

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4281/R/2013

Ședința publică din 01 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. POP

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

S-au luat spre examinare recursul declarat de creditoarea S. 90 S C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar S. C. I. I., recursul declarat de debitoarea

SS S.A. și recursul declarat de terțul poprit P. B. R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 354/A din_ a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat executor J. T. V. P., având ca obiect validare poprire.

Prezenta cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către reprezentanta terțului poprit P. B. R. S.A.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul creditoarei recurente, domnul avocat SS V., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj; reprezentanții debitoarei recurente, domnul avocat D. C., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru redactare, pentru semnare și pentru depunere acte, precum și pentru reprezentare și pentru asistare în fața Curții de Apel Cluj și doamna avocat A. D., care depune la dosar împuternicire avocațială pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj și, reprezentanta terțului poprit recurent, doamna consilier juridic A.

M. .

Dosarul se afla la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de creditoarea S. 90 S C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar S. C. I. I., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale. Prin memoriul de recurs, creditoarea recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri (f. 12 din dosar).

Recursul declarat de debitoarea SS S.A. Copșa Mică, a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.

Recursul declarat de terțul poprit P. B. R. S.A., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și cu un timbru judiciar de 0, 15 lei (f. 14 și 15 din dosar).

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

La data de_, au fost înregistrate la dosar o notă și o întâmpinare, care au fost formulate și expediate prin fax de către creditoarea recurentă S. 90 S C.

I. S.R.L., prin lichidator judiciar S. C. I. I., iar la data de_, au fost înregistrate la dosar originalele acestor înscrisuri.

Prin nota anterior menționată se arată că potrivit art. 77 din Legea insolvenței nr. 85/2006, toate acțiunile introduse de lichidatorul judiciar, în aplicarea dispozițiilor legii, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxă judiciară de timbru.

Prin întâmpinarea anterior arătată se solicită respingerea recursurilor declarate de către debitoarea SS S.A. Copșa Mică și, respectiv, de către terțul poprit P. B. R. S.A. și admiterea recursului formulat de creditoarea

S. 90 S C. I. S.R.L., prin lichidator judiciar S. C. I. I., iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. se solicită judecarea cauzei în lipsă (f. 35 și 40 din dosar). Reprezentanta debitoarei SS S.A. Copșa Mică depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 10 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, precum și o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de creditoare ca fiind nefondat și obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantei terțului poprit P. B. R. S.A., referitoare la motivul pentru care s-a solicitat cauza la amânări fără discuții, aceasta arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât nu s-au comunicat întâmpinările care au fost depuse la dosar.

Curtea constată că nu este vorba de o amânare fără discuții, având în vedere că întâmpinarea formulată de debitoare a fost depusă azi, în afara termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., întâmpinarea formulată de creditoare a fost depusă la dosar în data de_, iar pentru instanță nu există un text legal care să impună obligarea la comunicarea întâmpinărilor depuse la dosar.

Curtea comunică întâmpinarea formulată de creditoare cu reprezentantul debitoarei și cu reprezentanta terțului poprit. De asemenea, comunică întâmpinarea formulată de către debitoare cu reprezentantul creditoarei și cu reprezentanta terțului poprit.

Curtea constată că nu este vorba de o amânare fără discuții și lasă cauza la

rând.

Când s-a luat cauza la rând, la apelul nominal făcut în ședință publică, se

prezintă reprezentantul creditoarei recurente, domnul avocat SS V., reprezentanții debitoarei recurente, domnul avocat D. C. și doamna avocat A.

1. și, reprezentanta terțului poprit recurent, doamna consilier juridic A. M.

   .

   Curtea constată că din eroare creditoarea a fost citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru pentru recurs.

   Reprezentanții părților, prezenți, arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

   Curtea pune în discuția reprezentantului creditoarei următoarea chestiune: prin memoriul de apel s-a solicitat validarea popririi din_, iar prin memoriul de recurs se solicită validarea popririi din_ și, totodată, pune în vedere acestuia să precizeze la care validare să se raporteze instanța de recurs.

   Cu privire la validarea popririi din_, Curtea, din oficiu, va invoca tardivitatea formulării motivelor de recurs, având în vedere că recursul și motivele de recurs trebuie formulate în 15 zile de la comunicarea hotărâri atacate.

   Reprezentantul creditoarei arată că înțelege să solicite validarea popririi din_ .

   Reprezentanta terțului poprit arată că în recurs creditoarea și-a schimbat natura pretențiilor, respectiv a solicitat altceva decât a solicitat în apel.

   Reprezentanta terțului poprit arată că în recurs, creditoarea recurentă a schimbat cauza juridică, față de apel și față de fond, respectiv a schimbat obiectul

   cererii de validare, având în vedere că la fond și în apel a solicitat validarea unei popriri, iar în recurs, solicită validarea altei popriri.

   Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților prezente asupra recursurilor care formează obiectul prezentului dosar.

   Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării terțului poprit la plata din fondurile proprii a sumelor de bani care au tranzitat conturile debitoarei SS S.A. Copșa Mică, deschise la terțul poprit de la momentul

   înființării popririi (_ ) și până la data achitării integrale a sumei poprite, așa cum prevede art. 460 alin. 4 C.pr.civ. De asemenea, solicită respingerea excepției invocată de terțul poprit.

   Reprezentantul creditoarei recurente arată că cererea de validare a popririi a fost făcută pentru validarea popririi din_ .

   Reprezentantul debitoarei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul anulării sentinței pronunțate de Judecătoria Mediaș și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 1 B., unde terțul poprit îți are sediul, potrivit art. 297 alin. 2 C.pr.civ.

   Face referire la prevederile art. 460 și art. 373 alin. 2 C.pr.civ., precum și la prevederile art. 453 C.pr.civ.

   Arată că art. 373 alin. 2 C.pr.civ. stabilește instanța competentă să soluționeze litigiul.

   Solicită respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditoare.

   Face referire la dosarul execuțional nr. 98/2010 și la mecanismul folosit de executorul judecătoresc, pe care l-a explicat în cuprinsul cererii de recurs.

2. judecătoresc a trimis niște sume luate din dosarul execuțional din anul 2011 și ulterior acesta a scăzut suma executată în trecut.

Practic, adresa formulată de executorul judecătoresc este nelegală, deoarece poprirea trebuia să fie legal instituită și neavând o poprire legal instituită, instanța trebuia să respingă cererea de validare a popririi.

Instanța de apel reține că debitoarei nu-i mai poate fi eliberată nici o sumă și ia în considerare extrase de cont de la B. Post Sucursala Sibiu, care au fost depuse la dosar de către creditoare, cu rea credință.

Toate sumele avute în vedere de către instanța de apel sunt din extrase de cont de la B. Post Sucursala Sibiu.

E. judecătoresc nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în temeiul art. 40, respectiv nu a actualizat toate sumele, pentru că a luat titlul executoriu, l-a actualizat și a scăzut suma executată în anul 2008, însă nu așa trebuia să procedeze, ci trebuia actualizată suma până în anul 2008, apoi scăzută suma achitată și actualizată suma rezultată.

Cererea de validare a popririi este neîntemeiată sub acest aspect.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantului debitoarei recurente, referitoare la împrejurarea dacă prin recurs a invocat aspectul pe care l-a menționat anterior, respectiv că trebuia actualizată suma până în anul 2008, dedusă suma care a fost achitată și apoi actualizată suma rezultată, acesta arată că a indicat acest motiv de recurs în fila 6 din recurs, în antepenultimul aliniat.

Curtea consideră că acest motiv de recurs, susținut azi de reprezentantul debitoarei recurente, este un motiv de recurs tardiv formulat, cu privire la care invocă și pune în discuție excepția tardivității, deoarece a fost formulat după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate.

Reprezentantul debitoarei recurente arată că, azi, doar a detaliat motivul de recurs menționat în fila 6 din recurs, în antepenultimul aliniat, referitor la calculul greșit efectuat de către executorul judecătoresc.

Curtea aduce la cunoștința reprezentantului debitoarei recurente împrejurarea că, în opinia instanței, precizarea făcută azi de către acesta implică un nou motiv de recurs.

Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea excepției tardivității, invocată din oficiu, de către Curte, deoarece reprezentantul debitoarei recurente încearcă modificarea motivelor de recurs.

Reprezentanta terțului poprit solicită respingerea excepției tardivității, invocată din oficiu, de către Curte, întrucât este vorba de o detaliere a motivului de recurs deja invocat, având în vedere și împrejurarea că executorul judecătoresc a recunoscut că încearcă să execute sumele din două dosare execuționale diferite. Totodată, arată că este vorba de o apărare de fond.

Curtea atrage atenția reprezentantei terțului poprit să se oprească din pledoarie, întrucât aceasta se îndepărtează de la chestiunea pusă în discuție, având în vedere că s-a pus în discuție dacă este o detaliere a motivului de recurs, iar aceasta a ajuns la împrejurarea că executorul judecătoresc a recunoscut că încearcă să execute sumele din două dosare execuționale diferite.

Reprezentanta terțului poprit, arată că, în opinia sa, este o detaliere a motivului de recurs.

Curtea, după deliberare, constată că susținerile reprezentantului debitoarei recurente referitoare la împrejurarea că trebuia actualizată suma până în anul 2008, apoi scăzută suma achitată și actualizată suma rezultată, reprezintă un motiv nou, invocat pentru prima dată în recurs, iar prin prisma prevederilor art. 302 și art. 303 C.pr.civ. acest motiv este tardiv formulat, de altfel, putea fi pusă în discuție și invocarea omiso medio, dar se rămâne la tardivitatea formulării acestui motiv de recurs.

Reprezentantul debitoarei recurente arată că acea sumă despre care a făcut vorbire anterior, rezultă din compararea sumelor din cele două dosare execuționale, iar acest aspect referitor la sumă este un aspect de netemeinicie a cererii de validare a popririi.

Curtea, din oficiu, în privința celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate.

Reprezentantul debitoarei recurente solicită respingerea acestei excepții cu privire la recursul declarat de partea pe care o reprezintă, având în vedere că prin recurs au fost invocate motive care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., neîncercându-se a se pune în discuție reanalizarea stării de fapt de către instanța de recurs.

Reprezentanta debitoarei recurente arată că pune aceleași concluzii ca și colegul său, având în vedere că reprezintă aceiași parte.

Reprezentanta terțului poprit solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, pentru încălcarea normelor referitoare la competență.

Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea criticii referitoare la sentință.

Reprezentanta terțului poprit face referire la prevederile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. și la art. 373 alin. 2 C.pr.civ., privind competența soluționării cererii de validare a popririi. Arată că în ceea ce privește competența, sediul debitoarei nu are nici o relevanță, pentru că prevederile din codul de procedură civilă ne indică faptul că cererea de validare a popririi se înregistrează la instanța în raza căreia își

are sediul terțul poprit și pentru acest aspect a solicitat, în principal, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță Judecătoriei Sector 1 B., iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

De asemenea, reprezentanta terțului poprit solicită instanței să aibă în vedere că există și un alt motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304, pct. 7 C.pr.civ., întrucât instanța de apel nu a analizat motivele de apel și, totodată, arată că s-au invocat prevederile art. 395 alin. 1 C.pr.civ. pentru că instanța de apel a avut în vedere elemente străine de natura pricinii, respectiv a avut în vedere extrase de cont de la B. Post Sucursala Sibiu, care nu au nici un fel de legătură cu P. B. R. S.A., iar acestea privesc alte societăți.

Reprezentanta terțului poprit arată următoarele:

În extrasele de cont de la B. Post Sucursala Sibiu apar operațiuni din 18 iulie, 7 august, 13 august, 14 septembrie, care nu au nici o legătură cu P. B.

R. S.A., pentru că niciuna dintre aceste operațiuni nu s-au desfășurat prin intermediul P. B. R. S.A.

Practic, instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, astfel încât, în temeiul art. 313 alin. 3 C.pr.civ. se impune casarea deciziei recurate.

În subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului terțului poprit și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau lipsită de interes, ori pentru autoritate de lucru judecat sau nefondată și obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecată (fond, apel și recurs), reprezentând cheltuieli de deplasare vizavi de partea pe care o reprezintă, conform dovezilor depuse la dosar.

S-a trezit cu o modificare a întregii adrese de poprire și niciodată nu s-a revenit la acel fapt prin care să i se pună în vedere să valideze poprirea pentru

5.000.000 lei și nu pentru 10.000.000 lei, iar acel act nu se poate schimba printr- o hotărâre judecătorească.

E. judecătoresc urmărea, în mod nelegal, să recupereze acele sume de la un terț poprit care și-a îndeplinit obligația.

E. judecătoresc a modificat sumele în fața instanței de judecată.

A invocat lipsa de interes a creditoarei față de faptul că terțul poprit P. B.

R. S.A. a instituit acea poprire l-a care a fost obligat.

Se încearcă crearea unui nou raport juridic obligațional, cu o altă bancă, pentru așa zise dispoziții legale.

A depus la dosar extrasele de la momentul instituirii popririi și a arătat că lipsa de interes a creditoarei a fost invocată strict cu privire la faptul că terțul poprit P. B. R. S.A. a instituit acea poprire l-a care a fost obligat.

La fiecare termen se modifică ceva în funcție de adresa de poprire.

În momentul în care s-a invocat Decizia I.C.C.J. în materie, creditoarea a arătat că dorește validarea popririi din_ .

În recurs, creditoarea spune că nu dorește validarea popririi din_, ci validarea popririi din_, iar în dosarul instanței de fond există o înșiruire de adrese privind validarea popririi.

Principiul disponibilității instanței este încălcat față de acea Decizie a I.C.C.J.

Celelalte motive de recurs formulate de creditoare nu sunt de nelegalitate, iar ceea ce se dorește prin acest proces este crearea unui nou raport juridic obligațional.

Solicită admiterea recursului formulat de terțul poprit P. B. R. S.A., pentru motivele de nelegalitate arătate în memoriul de recurs.

Reprezentantul creditoarei recurente arată următoarele: Va depune la dosar concluzii scrise.

În art. 373 alin. 1 C.pr.civ. se arată că atunci când bunurile mobile ale debitoarei se află în raza mai multor Curți de apel, se poate alege competența uneia dintre instanțele din raza acelor Curți de apel, iar pentru că SS S.A. are bunuri la sediul din Copșa Mică și are conturi deschise la diferite bănci este discutabilă competența Judecătoriei M., unde s-a adresat executorul judecătoresc din prezenta cauză.

Face referire la sentința nr. 142/2002 și la hotărârea din 2003, fiind vorba de 9.000.000.000 lei și de 17. 000.000.000 lei.

S-a executat o parte din suma indicată în sentința nr. 142/2002 și a mai rămas suma de 5.000.000 lei.

Poprirea din sentința nr. 142/2002 s-a instituit în anul 2003.

Nu s-a dovedit niciodată pe perioada procesului, că terțul poprit a instituit poprirea, deși executorul judecătoresc a solicitat în repetate rânduri a se depune la dosar extrase de cont.

S-au depus la dosar doar acele extrase de cont pe care terțul poprit a considerat necesar a le depune.

În ceea ce privește lipsa de interes, arată că, creditoarea nu este lipsă de interes în ceea ce privește recuperarea unei creanțe, care nu a putut fi recuperată timp de 10 ani.

Inițial s-a solicitat validarea popririi pentru suma de 10.000.000 lei, însă pentru că o parte din sumă a fost achitată, instanța de fond a validat poprirea pentru suma de 5.000.000 lei, care a fost menținută de către instanța de apel.

Reprezentanta debitoarei recurente arată următoarele:

Reprezentantul creditoarei a prezentat aspecte nerelevante pentru soluțio- narea cauzei și se încearcă schimbarea stării de fapt.

Extrasele de cont depuse de creditoare în fața instanței de apel reprezintă sume virate de B. Post Sucursala Sibiu și nu de P. B. R. S.A.

Solicită admiterea recursului declarat de către terțul poprit. Reprezentantul debitoarei recurente arată următoarele:

În dosarul instanței de fond s-au înșiruit o serie de adrese, în apel s-a solicitat modificarea datei popririi:_, iar în recurs se vine cu o cerere nouă,

în sensul că se solicită validarea popririi din_ .

Excepția invocată de reprezentanta terțului poprit este întemeiată.

De asemenea, și excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte, cu privire la recursul creditoarei, este întemeiată.

S-a opus și se opune executării silite, cu vehemență, în condițiile în care se percepe un onorariu de 500.000 euro.

Reprezentanta terțului poprit a depus la dosar extrase de cont începând cu data de_, iar instanța de apel a luat în considerare extrasele de cont de la B. Post Sucursala Sibiu.

Reprezentantul debitoarei recurente arată că în speță sunt prezumții ale reprezentantului creditoarei cu privire la încălcarea obligației de către terțul poprit în ceea ce privește validarea popririi, dar la dosar nu există nici o dovadă că terțul poprit P. B. R. S.A. și-a încălcat această obligație.

Reprezentantul debitoarei recurente solicită, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, iar în subsidiar, solicită modificarea deciziei recurate în sensul schimbării în totalitate a sentinței atacate, așa cum a solicitat prin recurs.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantei terțului poprit, referitoare la împrejurarea dacă a depus la dosar delegația de reprezentare în recurs, aceasta arată că în dosarul instanței de fond a depus delegația de reprezentare pentru toată durata procesului.

Curtea pune în discuția reprezentantului creditoarei recurente și a reprezentantului debitoarei recurente lipsa delegației de reprezentare în recurs a persoanei care reprezintă terțul poprit.

Reprezentantul creditoarei recurente arată că până azi, colega sa, s-a prezentat cu delegație. Lasă la aprecierea instanței aspectul referitor la lipsa delegației de reprezentare pentru terțul poprit.

Reprezentantul debitoarei recurente arată că, colega sa, este consilier juridic la P. B. R. S.A. și a reprezentat terțul poprit pe întreaga perioadă a procesului.

Reprezentanta terțului poprit se obligă ca în cursul zilei de azi să depună la dosar delegația de reprezentare în recurs și, totodată, arată că este șeful departamentului juridic al P. B. R. S.A., privind problemele litigioase.

Curtea pune în vedere reprezentantei terțului poprit să depună la dosar delegația de reprezentare în recurs.

La întrebarea instanței, adresată reprezentanților părților, referitoare la împrejurarea dacă încheierea de executare silită a fost atacată sau a rămas irevocabilă, reprezentantul creditoarei recurente arată că încheierea de executare silită este irevocabilă, reprezentantul debitoarei recurente arată că nu poate preciza dacă s-a făcut sau nu un act de procedură vizavi de încheierea de executare silită, iar reprezentanta terțului poprit arată că există un text de lege cu privire la împrejurarea că instanța de executare este cea de la sediul terțului poprit.

Curtea acordă cuvântul reprezentantei terțului poprit pentru a pune concluzii asupra celorlalte două recursuri.

Reprezentanta terțului poprit solicită respingerea recursului creditoarei, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. De asemenea, solicită admiterea recursului debitoarei și, totodată, arată că acest recurs este formulat cam pe același schelet ca și recursul terțului poprit.

Curtea reține cauza în pronunțare.

După închiderea dezbaterilor, se prezintă în sala de judecată, reprezentanta terțului poprit P. B. R. S.A. și depune la dosar delegația de reprezentare în recurs.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 2260/_ pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._ ,

au fost respinse excepțiile de inadmisibilitate, tardivitate, a lipsei de interes, a autorității lucrului judecat și a nulității.

A fost admisă cererea formulată de E. J. T. V. -P., în contradictoriu cu creditoarea 90 S C. I. SRL, debitoarea SC S. SA COPȘA MICĂ și terțul poprit P. B. ROIMÂNIA SA.

A fost validată poprirea înființată la data de_, în dos. ex. 211/2002, pe baza titlului executoriu constând în sentința nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba Iulia, până la concurența sumei de 5.296.371,98 lei.

A fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 5.296.371,98 lei, datorată de debitor, sumă ce se va suporta din soldul creditor și încasările viitoare ale conturilor pe care debitoarea le deține la terțul poprit.

Prin decizia civilă nr. 354/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._

s-au respins ca nefondate apelurile declarate de S. 90"S C. I. S.R.L., SS S.A. COPȘA MICĂ și P. B. R. S.A. în contra Sentinței civile nr. 2260/_ a Judecătoriei M., pronunțată în dosar nr._, care a fost păstrată în totul.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege aplicabile în speță, le-a respins ca nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește apelul creditoarei, Tribunalul

a constatat că cererea creditoarei de validare a popririi din_, nu a putut fi primită, față de dispozițiile art. 460 alin. 1 C.pr.civ. conform cu care, cererea de validare a popririi trebuie făcută în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze suma.

Or, cererea de validare a popririi ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată la data de_, iar Î.C.C.J. a arătat în Decizia nr. 7/2013 de recurs în interesul legii că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.pr.civ., în care poate fi sesizată instanța în vederea validării popririi este un termen imperativ, peremptoriu, legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.

De asemenea, nu a putut fi primită cererea creditoarei de obligare a băncii la plată din sume proprii, întrucât din prevederile art. 460 alin. 2 și alin. 3 rezultă că sumele ce se plătesc de către terțul poprit sunt ale debitorului.

De asemenea, art. 457 alin. 1¹C.pr.civ., prevede că "În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare";.

A rezultată din acest text legal că sumele de bani poprite provin din contul debitorului, deci nu reprezintă sume proprii ale terțului poprit.

În ceea ce privește apelul debitoarei și apelul terțului poprit,

Tribunalul a constatat că prima instanță a respins în mod corect excepțiile invocate de acestea.

Astfel, în ceea ce privește competența teritorială a instanței de judecată

, potrivit art. 460 alin. 1 C.pr.civ., pentru validarea popririi instanța competentă este instanța de executare.

Potrivit art. 373 alin. 2 C.pr.civ., "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel";.

Or, în speță s-a constatat că s-a pornit executarea silită împotriva unei debitoare cu sediul în raza Curții de Apel Alba, iar executarea se poate face fie prin urmărirea silită a bunurilor mobile ori imobile ale debitoarei, fie prin urmărirea conturilor deschise de debitoare la unități bancare, prin poprire.

Potrivit art. 373 alin. 1 C.pr.civ., "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, or, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în circumscripțiile mai multor judecătorii, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă acestea";.

Din aceste texte legale a rezultat că Judecătoria Mediaș, de la sediul debitoarei, este competentă teritorial. Fiind instanță de executare pentru urmărirea silită a bunurilor debitoarei aflate în raza sa, este instanță de executare și pentru executarea altor bunuri, aflate în altă rază teritorială.

De asemenea, executorul judecătoresc T. V. -P. este competent să întocmească actele de poprire, în conformitate cu disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ., făcând parte din Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba, în raza căreia se află sediul debitoarei.

În ceea ce privește inadmisibilitatea și nulitatea cererii de poprire,

pe motiv că executorul judecătoresc a diminuat cuantumul sumei din adresa de înființare a popririi printr-o cerere precizatoare, că nu a indicat numărul de cont, ori că ar fi

încercat urmărirea silită din două dosare execuționale, prin aceeași poprire,

Tribunalul a reținut, în acord cu prima instanță, că modificarea cuantumului sumei urmărite prin cererea precizatoare depusă la dosarul de fond nu a constituit un motiv de nulitate a adresei de înființare a popririi. De asemenea, nici omisiunea identificării numărului de cont nu a constituit o cauză de nulitate a popririi, textul de lege (art. 454 alin. 22 C. proc. civ.) prevăzând doar că în adresa de poprire se vor arăta elementele de identificare ale titularilor de cont, atunci când societatea debitoare are mai multe subunități, deci nu elementele de identificare ale conturilor.

Din lecturarea încheierii ședinței publice din_, Tribunalul a reținut că susținerile apelantelor, că executorul judecătoresc ar fi arătat că a încercat urmărirea silită a unor sume din dosare diferite prin aceeași poprire, nu sunt fondate, executorul arătând doar că în cadrul B.E.J. mai există un dosar execuțional, dar nu există dosare conexate și fiecare dosar execuțional se execută separat (a se vedea fila 201 din dosarul de fond).

Excepția lipsei de interes în formularea cererii de validarea popririi

a fost în mod corect respinsă de prima instanță, având în vedere că până în prezent, deși titlul executoriu datează din 2002, iar executorul a trimis mai multe adrese de poprire, în anii_, 2008 și 2012, nu s-a reușit încasarea în întregime a sumei datorate.

De asemenea, nu au putut fi primite nici susținerile apelantelor că s-ar fi executat întreaga sumă sau că nu mai există titlul executoriu, din actele dosarului rezultând că titlul executoriu - Sentința civilă nr. 142/2002 - nu este desființat, fiind respinse contestația în anulare și revizuirea, iar suma datorată nu a fost achitată în totalitate, suma de 2.034.073,94 U.S.D. încasată în alt dosar execuțional, cu nr. 98/2010, nu acoperă suma de executat potrivit Sentinței civile nr. 142/2002 a Curții de Apel Alba.

Și excepția autorității de lucru judecat

a fost în mod corect respinsă de

instanța de fond, neexistând identitate de obiect între prezentul litigiu și cel soluționat prin Sentința civilă nr. 1962/2008 a Judecătoriei M. (f. 83), acel dosar vizând poprirea din data de_, iar prezentul dosar vizează poprirea din_ .

În ce privește excepția de tardivitate

a prezentei cereri de validare a popririi, în mod corect a reținut prima instanță că cererea de validare pentru poprirea ce face obiectul acestui dosar, din data de_, a fost introdusă în data de_, deci înăuntrul termenului de 3 luni, prev. de art. 460 C.pr.civ.

Pe fond

, Tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a actelor de la dosar și a aplicat în mod corect prevederile art. 460 C.pr.civ., reținând în mod corect că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, cât timp s-a dovedit din extrasele de cont depuse la dosar că au fost virate sume de bani în conturile debitoarei, fără ca banca să le indisponibilizeze și să le vireze executorului judecătoresc.

S-a invocat că acele sume aveau o afectațiune specială, întrucât au fost indisponibilizate de un alt executor judecătoresc, într-o altă executare silită.

Nici aceste susțineri nu au fost întemeiate. Din extrasele de cont depuse la filele 84-104 din dosarul de apel al Tribunalului Sibiu a rezultat că sumele virate în contul debitoarei, care nu aveau destinația de drepturi salariale, cum ar fi: suma de 275.000 lei, din_ (fila 101), suma de 8000 lei din_, ori sumele de câte 100.000 lei din_ și_ (fila 102), nu aveau afectațiune specială, nefiind menționată vreo indisponibilizare dintr-un alt dosar execuțional.

Existența acestor viramente, fără ca sumele respective să fie puse la dispoziția executorului judecătoresc, în vederea realizării executării silite a titlului executoriu Sentința civilă nr. 142/2002, au infirmat susținerile terțului poprit că și-ar fi îndeplinit obligațiile și ar fi procedat la poprirea sumelor din contul

debitoarei, prin răspunsul nr. 11204/_, prin care a arătat că a procedat la reluarea aplicării prevederilor art. 457 alin. 1 și 2 C.pr.civ., asupra conturilor deținute de SC S. SA la P. B. R. S.A., urmând ca din încasările viitoare să se indisponibilizeze suma.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarea SC 90"S C. I. SRL, debitoarea SC S. SA COPȘA MICĂ și terțul poprit P. B. R. S.A.

Debitoarea SC S. SA COPȘA MICĂ a solicitat

admiterea recursului, în principal, modificarea deciziei recurate în sensul anularii sentinței pronunțate de Judecătoria Mediaș și trimiterea cauza spre competenta soluționare Judecătoriei sectorului 1 B. potrivit art. 297 alin. (2) C.proc.civ; și în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea recursului, recurenta arată că a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei M., arătând că instanța competentă de a soluționa cererea de validare a popririi este Judecătoria Sectorului 1 B. .

Excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond, pentru ca ulterior, și instanța de apel să respingă apelul formulat sub acest aspect, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Or, instanța de apel face o gravă confuzie între competența executorului judecătoresc și competenta instanței de executare, prevederile art. 453 C. proc. civ., reținute de instanța, nefiind de natura a schimba instanța de executare și, pe cale consecință, nici instanța competentă să soluționeze cererea de validare a popririi.

Astfel cum s-a reținut și în jurisprudența, acestea "nu au nicio relevanță sub aspectul competenței instanței, instanța de executare fiind, potrivit art. 373 alin.

(2) C. proc. civ. judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Or, în materia popririi legea nu dispune altfel, competența aparținând judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit. C. etenta, în materia executării, este una absolută așa încât executorul nu poate "alege" instanța.

În același sens s-a reținut că nu exista nicio explicație și niciun text de lege

"care să determine instanța de executare ca fiind instanța de la domiciliul debitorului. De altfel, acest text normativ nu exista! Nu sunt oferite de altfel, nici un fel de explicații care ar fi raționamentul logico-juridic prin care se stabilește ca instanță de executare instanța de la domiciliul debitorului. Un astfel de raționament nu poate fi decât străin legii pentru că textul legii este extrem de clar și arata fără putința de tăgadă că determinarea instanței de executare nu are nici o legătură cu domiciliul debitorului, ci cu locul unde se găsesc bunurile executate

- art. 373 alin. (2) C. pr. civ."

Sub un al doilea aspect, instanța de apel face o confuzie gravă și în ceea ce privește competența de ordin general în materia executării silite a bunurilor mobile și imobile cu competenta teritorială exclusivă a instanței de executare în materia popririi.

Astfel, instanța de control a reținut ca "s-a pornit executarea împotriva unei debitoare cu sediul în raza Curții de Apel Alba, iar executarea se poate face fie prin urmărirea silită a bunurilor mobile ori imobile ale debitoarei, fie prin urmărirea conturilor deschise de debitoare, la unități bancare, prin poprire."

Or, după cum arata și jurisprudența, în materia popririi, determinarea instanței de executare nu are nici o legătură cu domiciliul debitorului, ci cu locul unde se găsesc bunurile executate - art. 373 alin. (2) C. pr. civ."

În acest sens, arată că, în calitatea sa de regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în această situație, instanța în circumscripția căreia urmează să se facă executarea este Judecătoria [...], conform dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., terțul poprit având sediul în [...]. "

Astfel, având în vedere că executarea silită urmează a se efectua prin poprirea conturilor deschise la P. B. ce are sediul în B., sector 1, este de necontestat că instanța în circumscripția căreia urmează a se efectua executarea este Judecătoria Sectorului 1 B., aceasta fiind instanța competenta teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi.

Nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește excepția lipsei de interes.

Sub acest aspect, arată că, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, a invocat excepția lipsei de interes a cererii de validare de poprire în raport de faptul că se solicita validarea unei popriri deja înființate.

Soluționând cauza, Tribunalul a reținut că "excepția lipsei de interes în formularea cererii de validare a popririi a fost în mod corect respinsa de prima instanța, având în vedere că până în prezent, deși titlul executoriu datează din 2002 [...] nu s-a reușit încasarea în întregime a sumei datorate".

Or, instanța de apel face o gravă confuzie între executarea unei sume prevăzute într-un titlu și promovarea unei cereri de validare împotriva unui terț poprit, ce are un fundament juridic diferit, respectiv răspunderea delictuală a acestuia. Practic, instanța de apel a considerat în mod eronat că interesul formulării unei cereri de validare este același cu interesul de a încasa sumele pretins rămase de executat din titlul dat de hotărârea 142/2002.

Este evident interesul pe care orice creditor îl justifică pentru încasarea tuturor sumelor dintr-un titlu executoriu, însă acesta nu poate fi confundat cu interesul pentru sancționarea unui terț, interes ce trebuie să fie personal, direct, actual și legitim.

În speță, instanța de apel era obligată să verifice îndeplinirea acestei condiții esențiale în promovarea cererii de validare raportat la conduita terțului poprit cu privire la înființarea popririi, și nu la interesul general al creditorului de a-și satisface pretinsa creanță.

Mai mult decât atât, astfel cum a arătat mai sus, pentru existenta interesului este esențial ca acesta să fie născut, actual și legitim, or, având în vedere că nu există nicio conduită culpabilă a terțului poprit în înființarea popririi, acesta supunându-se dispozițiilor legale ce îi revin odată cu primirea adresei de înființare a popririi, este de necontestat lipsa interesului în formularea cererii de validare.

În realitate, interesul intimatului în promovarea cererii este unul nelegitim, respectiv de a-și produce prin aceasta procedura în mod artificial încă un debitor, mult mai solvabil decât recurenta și mai facil de executat, terțul poprit fiind o unitate bancară.

Nelegalitatea hotărârii în raport de nulitatea adresei de înființare a popririi.

Inadmisibilitatea cererii.

Sub acest aspect, arată că, pentru a fi admisibilă o cerere de validare de poprire, aceasta presupune în mod esențial existenta unei popriri anterioare, legal instituite, în acord cu normele imperative în materie, cu privire la care terțul poprit să nu-și fi îndeplinit obligațiile.

În speța, Biroul E. ui J. T. V. P. a solicitat, prin adresa din data de_, poprirea conturilor recurentei pentru suma de 10.248.069,37 lei, solicitând concomitent și validarea acestei popriri.

Ulterior, BEJ T. V. P. a depus o cerere modificatoare a cererii de validare a popririi în sensul diminuării valorii cererii prin scăderea sumelor deja

executate în decursul anului 2009, recunoscând practic nelegalitatea evidenta a adresei de înființare a popririi din_ .

În consecință, fiind nulă adresa de înființare a popririi, nici cererea de validare a popririi nu poate fi admisibilă.

Cu toate acestea, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut că, faptul în sine că suma menționată în adresa de înființare a popririi este mai mare decât cea pentru care executorul a solicitat ulterior validarea, nu este de natură a invalida cu totul poprirea spre a fi desființată.

Soluția este una vădit eronată având în vedere faptul că legalitatea adresei de înființare a popririi este o condiție esențială pentru admiterea cererii de validare a popririi.

Mai mult decât atât, solicită să se constate că sancțiunea nelegalității obiectului cererii de validare o constituie inadmisibilitatea cererii de validare, nulitatea adresei de înființare a popririi constituind fine de neprimire.

Nelegalitatea hotărârii recurate în raport de neîndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile art. 460 C. proc. civ.

Sub acest aspect, arată că, astfel cum a susținut atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, cererea de validare de poprire este neîntemeiată în raport de neîndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile art. 460 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vederea validării popririi este necesară o atitudine culpabilă din partea terțului poprit în efectuarea popririi, constând ori în neîndeplinirea obligațiilor sale ori în liberarea sumei urmăribile ce trebuia consemnată.

Or, în măsura în care terțul poprit și-a îndeplinit toate obligațiile impuse în sarcina sa cu privire efectuarea popririi, este de necontestat faptul că o cerere de validare nu poate fi primită de instanțele de judecată.

În acest sens, a arătat că terțul poprit și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau ca urmare a primirii adresei de înființare a popririi din_, indisponibilizând sumele recurentei, fapt ce reiese și din adresa nr. 11204 din_ comunicată executorului judecătoresc.

Cu toate acestea extrasele de cont avute în vedere de instanțe în soluționarea fondului și a apelului, privesc conturile S. SA Copsa Mica, deschise la alte unități bancare și nu la terțul poprit din prezenta cauza.

Astfel, i) suma de 275.000 lei din_ a fost virata în contul rec S. SA Copsa Mica deschis la BANCPOST SA, ii) suma de 8000 lei din_ reprezintă o operațiune de transfer bancar din contul deținut la EFG Eurobank Ergasis în contul deținut la BANCPOST SA iii) sumele de câte 100.000 lei din_ și_ reprezintă încasări în contul recurentei deschis la BANCPOST SA.

Așadar, în măsura în care din actele depuse la dosarul cauzei nu reiese că terțul poprit nu și-ar fi îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în vederea efectuării popririi, extrasele de cont fiind depuse la dosar de către reclamant numai în scop șicanatoriu, este de necontestat că cererea de validare nu putea fi primită.

Mai mult decât atât, astfel cum a reiterat în repetate rânduri, terțul poprit a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 457 C. proc. civ., fapt ce rezulta fără putință de tăgadă din adresa nr. 11204 din_ comunicată executorului judecătoresc.

Sub un alt aspect, instanța de control judiciar urmează să constate că suma de bani în cuantum de 10.248.069,37 lei (modificata ulterior la 5.296.371,98 lei) a fost deja recuperată, încă din anul 2009, în dosarul execuțional 98/2010, dosar execuțional prin care se urmărește recuperarea acelorași sume instituite în hotărârea nr. 142/2002.

Astfel, instanța de apel cât și prima instanța au apreciat că, sub acest aspect, contează în ce dosar execuțional a fost eliberată, în sensul în care, fiind vorba de dosare diferite, nu se poate aprecia că suma urmărită în dosarul execuțional 211/2002 a fost recuperată.

Or, având în vedere faptul că, în cadrul dosarului nr. 211/2002, pentru suma de bani urmărită în prezent, s-a validat poprirea în contradictoriu cu Unicredit Tiriac B. în anul 2009, motiv pentru care conturile acesteia din BNR au fost executate de executorul judecătoresc în dosarul execuțional 211/2002, arată ca instanța de apel era obligată să aibă în vedere, în primul rând, dosarul execuțional în cadrul căruia a fost indisponibilizata suma și pentru a cărui afectațiune a fost reținută.

Astfel, având în vedere că în ambele dosare de executare titlul în baza căruia au fost formate îl constituie hotărârea 142/2002, este de necontestat faptul că orice sumă recuperată în oricare dintre cele doua dosare este de natura să stingă ambele dosare de executare.

Desființarea popririi.

În acest sens, art. 460 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța investită cu o astfel de cerere, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.

Astfel, instanța de judecată, constatând netemeinicia cererii de validare a popririi, nu va proceda doar la respingerea acesteia, ci va dispune totodată și desființarea popririi.

Respingerea cererii are ca efect, astfel cum dispune în mod expres art. 460 alin. (2) C. proc. civ., desființarea popririi și imposibilitatea continuării urmăririi silite.

Creditoarea SC 90"S C. I. SRL

a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării terțului poprit P. B. R. SA la plata din fondurile proprii a sumelor de bani care au tranzitat conturile debitoarei S. SA Copșa Mica, deschise la terțul poprit, de la momentul înființării popririi (_ ) și până la data achitării integrale a sumei poprite.

În motivarea recursului, creditoarea a arătat că atât înainte cât și după înființarea popririi, prin conturile debitoarei S. SA deschise la terțul poprit P.

B. au tranzitat diferite sume de bani, fără afectațiune specială, în privința cărora executorul judecătoresc nu a fost înștiințat niciodată.

Acest fapt demonstrează reaua credință a terțului poprit și nerespectarea prevederilor legii în materie (art. 3732alin. 2, 3, C. pr civila precum și prevederile art. 452-460 C.pr. civila.

Reaua credință a terțului poprit este demonstrată și de faptul că pe parcursul judecării fondului, terțul poprit nu a pus la dispoziția instanței toate documentele solicitate, respectiv extrasele de cont ale debitoarei de la înființarea popririi și până la formularea cererii de validare a popririi (2003-2012), în acest fel instanța de fond neputând să-și formeze o opinie întemeiată pe toate probele ce ar fi putut fi administrate în dosar.

Terțul poprit conform art. 457 C. pr. civila avea obligația de a indisponibiliza sumele de bani existente în cont la data înființării popririi precum și pe cele provenite din încasările viitoare, iar ulterior, de a plăti creditorului sumele indisponibilizate.

Deși din probatoriul administrat în apel rezultă că prin conturile debitoarei au tranzitat sume importante de bani, terțul poprit nu a respectat poprirea înființată, măsura validării popririi fiind astfel temeinică și legală.

Validarea popririi reprezintă practic sancțiunea aplicată de către instanța terțului poprit care nu a respectat poprirea înființata asupra conturilor debitoarei.

În acest mod, terțul poprit este obligat să achite sumele de bani tranzitate prin conturile debitoarei după înființarea popririi, din fondurile proprii. art. 460 (4) C.pr. civila.

Instanța de fond, susținută de instanța de apel a apreciat că plata sumelor de bani a căror poprire a fost validată nu cade în sarcina terțului poprit validat ci în sarcina debitoarei, decizie criticabilă în opinia recurentei.

Solicită să se observe că sunt îndeplinite toate condițiile impuse de lege pentru ca terțul poprit validat să fie obligat la plata din fondurile proprii a sumelor de bani ce au tranzitat conturile debitoarei.

Astfel: există o datorie a debitoarei S. SA Copșa Mica față de creditoarea SC 90"S C. I. constatată printr-o hotărâre irevocabilă (sent. civila 142/2002); există o poprire legal înființată asupra conturilor debitoarei SC S. SA COPSA MICA deschise la P. B. R. SA; există dovezi certe care atestă faptul că între data înființării popririi și data formulării cererii de validare a popririi și chiar ulterior formulării acestei cereri, prin conturile debitoarei S. SA Copșa Mica deschise la Piraus B. R. SA au tranzitat sume importante de bani.

Terțul poprit P. B. R. S.A.

a solicitat admiterea recursului,

în principal, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauza, admiterea excepției de necompetenta teritoriala și trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanța Judecătoriei Sector 1 B. iar în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În subsidiar, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau lipsită de interes ori pentru autoritate de lucru judecat sau nefondată și obligarea intimatei-creditoare SC 90"S C. I. SRL - prin lichidator SC C. I. I. la plata cheltuielilor de judecată fond, apel și recurs.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanțele au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 460 alin. 1 și art. 373 alin. 2 C. proc. civ., întrucât competenta de judecata în prima instanța revine Judecătoriei Sector 1 B. .

Potrivit art. 460 alin. 1 C. proc. civ., cererea de validare a popririi este de competența instanței de executare.

Conform art. 373 alin. 2 C.proc.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Rezultă că sediul debitoarei nu are nicio relevanță sub aspectul determinării instanței de executare, important fiind locul executării.

Așadar, legea stabilește o competență teritorială exclusivă.

În speța executarea nu se face prin urmărire mobiliară sau imobiliară, ci prin poprire asupra conturilor debitoarei deschise la terțul poprit P. B. R. S.A., având sediul în B., Sector 1. S. N. T. nr. 29-31. Așadar, executarea se face în B., Sector 1, motiv pentru care instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 B. .

Față de dispozițiile art. 159 alin. 1 teza II pct. 3 C. proc. civ., în cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, necompetența este de ordine publică.

Dacă în cauză s-ar fi procedat la o urmărire silită a unor bunuri aflate în raza Judecătoriei M., doar într-o asemenea situație instanța de executare ar fi fost Judecătoria Mediaș. Or, în cazul nostru, executarea silită a avut loc exclusiv prin poprire, drept pentru care competența de judecată în prima instanța revine instanței de la sediul terțului poprit, deoarece aceasta este instanța de executare.

Altfel spus, pentru poprire, instanța de executare este cea de la sediul terțului poprit (locul unde se află contul bancar poprit).

Pentru aceste motive, competența de judecată în prima instanța revine Judecătoriei Sector 1 B. .

Referitor la solicitarea de casare a deciziei recurate:

Potrivit art. 295 alin. 1 C. proc. civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

După cum reiese din considerentele deciziei recurate, pe fond instanța nu a analizat motivele de apel, nu a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanța, așa cum cer dispozițiile art. 295 alin. 1 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind sub acest aspect nelegală, fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. pro. civ.

În schimb, instanța a cercetat aspecte străine de natura pricinii. Astfel, instanța a analizat extrase de cont provenind de la o alta banca (Bancpost), concluzionând că în conturile debitoarei s-au virat, după comunicarea adresei de poprire, sume de bani care nu au fost indisponibilizate (respectiv suma de 275.000 lei din_, suma de 8000 lei din_, sumele de cate 100.000 lei din_ și_ ).

Aceste operațiuni exemplificate în considerentele deciziei recurate nu au fost invocate de celelalte părți, drept pentru care, bazându-se pe ele, hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.

De altfel, aceste operațiuni nici nu ar fi putut fi invocate de părți, întrucât sunt străine de recurent:

Operațiunea din_ reprezintă încasare în contul S. SA la BANCPOST de la SC ROMBAT SA.

Conform detalii operațiune, suma reprezintă: încasare facturi scadente de la ROMBAT SA.

Contul din care s-a virat această sumă este contul ROMBAT SA deschis la BA. TRANSILVANIA. Suma de 275.000 lei a fost utilizată/diminuată pentru plata salariilor prin fișier:

Observații: plata salarii prin fișier 215.519,06 lei + Plata salarii prin fișier

38.277 lei + plata salarii prin fișier 19.503,94 lei + plata salarii prin fișier 1.700, sume care însumate dau 275.000 lei (suma încasata de S. SA de la ROMBAT SA);

Operațiunea din_ reprezintă un transfer între doua conturi aparținând

S. SA., fără legătura cu P. B. R. SA S. SA a transferat suma de 8000 lei din contul sau deținut la EFG EUROB. ERGASIS (o banca din Grecia), în contul sau deținut la BANCPOST SA. Suma de 8000 de lei a fost utilizată pentru plata salarii prin fișier.

Operațiunea din_ reprezintă o încasare în contul deținut de S. SA la BANCPOST de la ROMBAT SA.

Astfel, conform detalii operațiune suma de 100.000 lei reprezintă: PLUMB - plata în cont S. SA.

Contul din care a fost virata suma de 100.000 de lei este contul ROMBAT SA deschis la ING B. R. .

Operațiunea din_ reprezintă o încasare în contul deținut de S. SA la BANCPOST de la de la ROMBAT SA.

Conform detalii operațiune, suma de 100.000 lei reprezintă: PLUMB - plata în cont S. SA.

Contul din care a fost virată suma de 100.000 de lei este contul ROMBAT SA deschis la RBS B. R. .

Niciuna din aceste sume nu este provenită/nu este încasată de la P. B.

1. S.A. în perioada_ -_ (reținuta de instanța în motivarea hotărârii pronunțate în apel) SC S. SA nu a avut disponibilități bănești în conturile deținute la P. B. R. S.A.

   Practic instanța nu a intrat în cercetarea fondului, drept pentru care, în baza art. 312 alin. 3 C. proc. civ., se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

   Referitor la solicitarea de modificare a deciziei recurate:

   În ceea ce privește nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul menținerii soluției date excepției de inadmisibilitate:

   Modificarea/precizarea acțiunii inițiale formulate de către BEJ T. V. P. se impunea a fi respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă. Prin precizările aduse de executorul judecătoresc propriei acțiuni de validare, se tinde la însăși modificarea actului de executare în baza căruia este cerută validarea, aceasta constituind, indirect, o invalidare a propriului act de executare în baza căruia același BEJ a intentat acțiune împotriva recurentului.

   Astfel, în data de_, BEJ T. V. P. emite adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei SC S. SA deschise la P. B. R. SA, în Dosarul execuțional nr. 211/2002, prin care solicită înființarea popririi până la concurenta sumei totale de 10.248.069,37 lei.

   Deși în data de_ prin adresa nr. 11204, comunica BEJ T. V. P. faptul că s-au conformat adresei de înființare a popririi, a înființat poprirea, "urmând ca din încasările viitoare să indisponibilizam până la concurenta sumei de 10.248.069,37 lei.", în data de 0_, BEJ T. V. P. introduce cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu recurentul și debitorul SC S. SA, solicitând validarea popririi până la concurența sumei de 10.248.069,37 lei.

   La termenul de judecată din data de_, petentul modifica acțiunea inițială, astfel că executorul judecătoresc nu a emis o noua adresa de revenire asupra cuantumului creanței popririi, în sensul diminuării, modificarea sumei fiind efectuată exclusiv prin cererea precizatoare, contrar dispozițiilor legale imperative în materie.

   Este de menționat și faptul că la termenul de judecată din data de_, urmare a solicitării recurentului, petentul precizează faptul că în speță este vorba de o acțiune de validare, iar nu de una în pretenții, iar poprirea ce solicită a se valida este cea înființată prin adresa emisa la data de_, respectiv actul de executare prin care se înființa poprire până la concurența sumei totale de 10.248.069,37 lei.

   De asemenea, la termenul de judecata din data de_, petentul precizează faptul că la calculul sumei solicitate a avut în vedere doua dosare distincte de executare, aspect reținut de instanța de judecata în încheierea de la acea data.

   Adresa de înființare a popririi are natura juridică a unui act procedural ce emană de la organul de executare silită în ultima fază a procesului civil, fiind și un act de decizie în raport de finalitatea sa, aceea de a indisponibiliza sume ori titluri de valoare și de realizarea a creanței creditorului prin plata ori valorificarea acestora.

   Fiind un act procedural de executare silită, adresa de înființare a popririi este supusă controlului instanței judecătorești, singura în măsura să aprecieze asupra legalității sale în cadrul procedurii contestației la executare ori în procedura de validare, respectiv de menținere a popririi.

   Printr-o acțiune de validare a popririi nu poți schimba obiectul unui act de executare. Acțiunea de validare privește un anumit act de executare, în speța întreaga acțiune se raportează la adresa de înființare a popririi emisă în data de_ .

   Admițând prezenta acțiune, instanța de fond nu a făcut altceva decât să valideze un act de executare a cărui nelegalitate a fost recunoscută, indirect, chiar de emitentul acestuia.

   Oricum, despre o eventuală răspundere a terțului poprit s-ar putea vorbi numai în cazul în care actul de înființare a popririi este un act valabil, condițiile de ineficacitate ale acestuia fiind exoneratoare de răspundere.

   În ceea ce privește nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul menținerii soluției date excepției lipsei de interes:

   Instanțele nu au înțeles pentru ce a invocat lipsa de interes. Acțiunea este lipsită de interes nu pentru că suma poprită s-ar fi încasat, ci pentru că recurentul a dat curs adresei de poprire.

   În ceea ce privește adresa de înființare a popririi, emisă la data de_, primită de Banca și înregistrată sub nr. 35021, cererea de validare a popririi este lipsită de interes, deoarece s-au conformat respectivei adrese, aspect comunicat d- lui executor judecătoresc prin adresa nr. 11204 din_ .

   Față de cele de mai sus, rezulta ca și-au îndeplinit toate obligațiile legale decurgând din adresa de poprire din_, astfel că nu se obține niciun folos practic prin promovarea cererii de validare a popririi.

   Arată că reclamantul a solicitat și instanța de fond a admis validarea unei popriri deja înființate pe conturile SC S. SA deschise la P. B. R. SA. Or, în condițiile date, reclamantul nu poate justifica un interes legitim pentru formularea cererii de validare a popririi deoarece până în prezent acesta nu poate argumenta o neexecutare a obligațiilor terțului poprit, condiție principală pentru admisibilitatea unei cereri de validare a popririi.

   În ceea ce privește nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul menținerii soluției date excepției autorității de lucru judecat:

   În mod greșit a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat:

   În același dosar de executare silită a mai fost anterior formulată o cerere de validare a popririi cu privire la adresa de poprire emisa de BEJ T. V. P., în anul 2008, în contradictoriu cu recurentul, creditoarea, debitoarea și executorul judecătoresc, cerere care însa a fost respinsă printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabilă - Sentința civila nr. 1962 din_ pronunțata în dosarul nr. _

   , în care au figurat aceleași părți ca și în dosarul de față, existând în plus și identitatea de obiect și cauză.

   Fiind îndeplinită tripla identitate (părți, obiect și cauza), solicită să fie admisă excepția autorității de lucru judecat și respingerea cererii de validare a popririi pentru autoritate de lucru judecat, dacă nu va fi respinsă ca urmare a admiterii excepțiilor anterioare.

   Pe fond, acțiunea de validare este neîntemeiată. P. B. R. SA nu datorează sume de bani SG S. SA, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 454 alin. 2 Cod proc. civ. după cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (adrese și extrase cont), S. SA înregistrează solduri debitoare față de P. B. R. SA, rezultate din comisioane de administrare cont neacoperite.

   Prin acțiunea de validare, BEJ T. V. P. nu urmărește altceva decât crearea unui nou raport juridic obligațional cu un terț poprit, potențial debitor solvabil - Banca și, respectiv, înlocuirea debitorului insolvabil - SC S. SA.

   Absurdul acestei situații este amplificat de faptul că, potrivit chiar susținerilor executorului judecătoresc din ședința publică din data de_, acesta încearcă, în cadrul acestei proceduri, uzând de orice mijloace, executarea silită a unor sume pretins a fi datorate de către SC S. SA în două dosare execuționale diferite.

   Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că în speță este vorba de un creditor în insolvență (calea unei eventuale întoarceri a executării silite ar fi practic imposibil de valorificat).

   Recurentul a arătat că BEJ T. V. P. solicita instanței de judecata validarea unei popriri deja înființate pe conturile S. deschise la P. B. R. SA. Or, în condițiile date, BEJ T. V. P. nu poate justifica un interes legitim pentru formularea cererii de validare a popririi deoarece până în prezent acesta nu

   poate argumenta o neexecutare a obligațiilor terțului poprit, condiție principală pentru admisibilitatea unei cereri de validare a popririi.

   Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 C. proc. civ., "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popriri".

   Prin urmare, pentru a putea fi promovată o cerere de validare a popririi, textul legal anterior citat impune mai multe condiții cumulative printre care și că terțul poprit să nu-și fi îndeplinit obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi.

   În speța însa, cerințele textului de lege anterior citat nu sunt îndeplinite.

   Astfel, la data de_, BEJ T. V. P. emite Adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei SC S. SA deschise la P. B. R. SA, în Dosarul execuțional nr. 211/2002, prin care solicita înființarea popririi până la concurenta sumei totale de 10.248.069,37 lei.

   Deși în data de_ prin adresa nr. 11204, a comunicat BEJ T. V. P. faptul că s-au conformat adresei de înființare a popririi, a înființat poprirea, în data de 0_, BEJ T. V. P. introduce cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu recurentul și debitorul SC S. SA, solicitând validarea popririi până la concurenta sumei de 10.248.069, 37 lei.

   Față de cele de mai sus, rezultă că și-au îndeplinit toate obligațiile legale decurgând din adresa de poprire din_, astfel că nu se obține niciun folos practic prin promovarea cererii de validare a popririi.

   Anterior adresei de poprire din_ nu a existat poprire valabilă în dosarul de executare nr. 211/2002 al BEJ T. V. P., deoarece precedenta adresă de poprire, emisă în anul 2008, a fost anulată în mod irevocabil prin Sentința civila nr. 1962 din_ pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Mediaș.

   Orice alte interpretări cu privire la adresa de poprire sus menționată ar fi contrare dispozițiilor Codului de procedură civilă, art. 460 alin. 2, potrivit căruia

   "dacă din probele administrate rezultă ca terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."

   Sumele despre care face vorbire instanța de fond nu putea fi transferate în conturile executorului judecătoresc T. V. P. acestea având o afectațiune specială.

   Astfel, sumele respective erau deja indisponibilizate, anterior datei de _

   , de către un alt executor judecătoresc și referitor la o altă executare silită.

   Față de acest aspect, arată că, în mod evident, în raport de dispozițiile art. 452 C. proc. civ. potrivit căruia sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, cu excepția celor care sunt destinate unei afectațiunii speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție, terțul poprit nu și-a încălcat obligațiile stabilite de lege în sarcina sa.

   În consecință, în mod eronat instanța de fond a reținut că recurentul a comunicat doar "un răspuns formal" executorului judecătoresc.

   În realitate, Banca a comunicat realitatea executorului judecătoresc, respectiv faptul că începând cu data indicată toate operațiunile în conturile S. Copsa Mica SA se fac în condiții restrictive impuse de prevederile 457 alin. (2) C. proc. civ. urmând a fi indisponibilizate toate sumele, din încasările viitoare, până la concurenta sumei indicate în adresa de înființare a popriții din data de_ .

   Or, pentru a putea fi promovata o cerere de validare a popririi, art. 460 alin.

   1 C. proc. civ. impune mai multe condiții cumulative printre care și că terțul poprit să nu-și fi îndeplinit obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi.

   În speța de față însă, BEJ T. V. P. nu poate justifica un interes legitim pentru formularea cererii de validare a popririi deoarece până în prezent acesta nu a dovedit și nu poate argumenta o neexecutare a obligațiilor terțului poprit, condiție principală pentru admisibilitatea unei cereri de validare a popririi.

   Simplul fapt (invocat de executorul judecătoresc) al neîncasării unor sume de bani până la aceasta dată ca urmare a înființării popririi nu este de natură a atrage răspunderea terțului poprit. De la data înființării popririi, prin conturile S. nu au tranzitat sume de bani, sens în care recurentul nu avea ce indisponibiliza, respectiv vira.

   Admițând cererea de chemare în judecată formulată de BEJ T. V. P., instanța de fond nu a făcut altceva decât să valideze un act de executare a cărui nelegalitate a fost recunoscută, indirect, chiar de emitentul acestuia.

   Astfel cum a arătat anterior, BEJ T. V. P. a solicitat, prin adresa din data de_, poprirea conturilor S. Copsa Mica SA deschise la P. B. R. SA pentru suma de 10.248.069,37 lei.

   Concomitent, executorul judecătoresc a solicitat, prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, și validarea popririi, pentru aceeași sumă, respectiv 10.248.069,37 lei. Ulterior, BEJ T. V. P. a depus o cerere modificatoare a cererii de validare a popririi în sensul diminuării valorii cererii prin scăderea sumelor deja executate în decursul anului 2010.

   Prin aceasta, executorul judecătoresc a recunoscut practic faptul că adresa de înființare a popririi din data de_ cuprinde sume eronate. Aceasta constituie, negreșit, un motiv de nulitate absolută a adresei de înființare a popririi. Valabilitatea adresei de înființare a popririi este o condiție esențială pentru admiterea cererii de validare a popririi. Tot astfel, cererea de validare a unei proprii, nelegal instituită, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată de către instanța

   investită cu cererea de validare a popririi.

   La termenul de judecată din data de_, petentul modifica acțiunea inițială, depunând o cerere de modificare a cererii introductive de instanța.

   În speță este de reținut faptul că executorul judecătoresc nu a emis o noua adresă de revenire asupra cuantumului creanței popririi, în sensul diminuării, modificarea sumei fiind efectuată exclusiv prin cererea precizatoare, contrar dispozițiilor legale imperative în materie.

   Este de menționat și faptul că la termenul de judecată din data de_, urmare a solicitării recurentului, petentul precizează faptul că în speța este vorba de o acțiune de validare, iar nu de una în pretenții, iar poprirea ce solicită a se valida este cea înființată prin adresa emisa la data de_, respectiv actul de executare prin care se înființa poprire până la concurenta sumei totale de 10.248.069,37 lei.

   De asemenea, la termenul de judecată din data de_, petentul precizează faptul că la calculul sumei solicitate a avut în vedere doua dosare distincte de executare, aspect reținut de instanța de judecată în încheierea de la acea data.

   Adresa de înființare a popririi are natura juridică a unui act procedural ce emana de la organul de executare silită în ultima faza a procesului civil, fiind și un act de decizie în raport de finalitatea sa, aceea de a indisponibiliza sume ori titluri de valoare și de realizarea a creanței creditorului prin plata ori valorificarea acestora.

   Fiind un act procedural de executare silită, este supus controlului instanței judecătorești, singura în măsura să aprecieze asupra legalității lui în cadrul

   procedurii contestației la executare ori în procedura de validare, respectiv de menținere a popririi.

   Prin precizările aduse de executorul judecătoresc propriei acțiuni de validare, se tinde la însăși modificarea actului de executare în baza căruia este cerută validarea, aceasta constituind, indirect, o invalidare a propriului act de executare în baza căruia același BEJ a intentat prezenta acțiune.

   Printr-o acțiune de validare a popririi nu poți schimba obiectul unui act de executare. Acțiunea de validare privește un anumit act de executare, în speța întreaga acțiune introdusa de BEJ T. V. P. se raportează la adresa de

   înființare a popririi emisa în data de_ .

   Oricum, despre o eventuală răspundere a terțului poprit s-ar putea vorbi numai în cazul în care actul de înființare a popririi este un act valabil, condițiile de ineficacitate ale acestuia fiind exoneratoare de răspundere.

   Instanța a analizat extrase de cont provenind de la o alta bancă (Bancpost), concluzionând că în conturile debitoarei s-au virat, după comunicarea adresei de poprire, sume de bani care nu au fost indisponibilitate de recurent (respectiv suma de 275.000 lei din_, suma de 8000 lei din_, sumele de cate

   100.000 lei din_ și_ ).

   Creditoarea SC 90"S C. I. SRL a formulat întâmpinare

   prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de către debitoarea SC S. SA COPȘA MICĂ și terțul poprit P. B. R. S.A.

   Debitoarea SC S. SA COPȘA MICĂ a formulat întâmpinare

   prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către creditoarea SC 90"S C. I. SRL ca nefondat. De asemenea, în temeiul disp. art. 274 alin.1 C. proc. civ., solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

   Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

   Curtea, în privința celor trei recursuri care formează obiectul prezentului dosar, constată că este incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la starea de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate, pentru că deși formal au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recurenții fac aprecieri asupra stării de fapt și temeiniciei deciziei atacate, or pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă, care permiteau această analiză, au fost abrogate.

   Controlul instanței de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. și poate viza numai motive de nelegalitate.

   Curtea va admite excepția inadmisibilității acelor motive de recurs prin care se fac aprecieri asupra stării de fapt și temeiniciei deciziei atacate, deoarece instanța de recurs nu examinează faptele cauzei, existența și aprecierea lor aparținând puterii suverane a instanțelor de fond. Controlul exercitat de instanța de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanței de fond, dacă judecătorii fondului au interpretat și aplicat corect norma de drept.

   Curtea constată și inadmisibilitatea criticii referitoare la sentință formulată de terțul poprit atunci când solicită casarea ambelor hotărâri (fila 16 recurs, pagina 2 pct. I din recursul terțului poprit).

   Potrivit art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă "Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel."

   Apoi, art. 282¹alin. 1 Cod procedură civilă prevede că "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cat și în materie comercială,

   acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă luarea măsurilor asiguratorii și în alte cazuri prevăzute de lege." iar art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului."

   Din aceste texte legale rezultă că o hotărâre care are calea de atac a apelului trebuie atacată cu acea cale de atac și nu poate fi criticată prin intermediul căii de atac a recursului, pentru că această din urmă cale poate fi utilizată doar împotriva hotărârilor pronunțate în calea de atac a apelului.

   La susținerea recursului debitoarei aceasta arată că trebuia actualizată suma până în anul 2008, dedusă suma care a fost achitată și apoi actualizată suma rezultată.

   Curtea consideră că acest motiv de recurs, susținut la cuvântul pe fond de reprezentantul debitoarei recurente, este un motiv de recurs tardiv formulat, cu privire la care este incidentă excepția tardivității, deoarece a fost formulat după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, iar susținerea că a indicat acest motiv de recurs în fila 6 din recurs, în antepenultimul aliniat, nu se verifică întrucât în acel loc se arată că întreaga sumă de bani a fost recuperată în dos. execuțional nr. 98/2010, dosar execuțional unde s-ar urmări recuperarea acelorași sume.

   În ce privește motivele de nelegalitatea care pot fi analizate, cu privire la toate recursurile, argumentele acestora vor fi grupate și analizate pe temele expuse, având în vedere că se circumscriu în jurul acelorași idei.

   Privitor la recursul creditoarei SC 90"S C. I. SRL, în afara motivelor inadmisibile care nu pot fi analizate, așa cum s-a reținut mai sus, aceasta a arătat că atât înainte cât și după înființarea popririi, prin conturile debitoarei S. SA deschise la terțul poprit P. B. au tranzitat diferite sume de bani, fără afectațiune specială, în privința cărora executorul judecătoresc nu a fost înștiințat niciodată. Acest fapt demonstrează reaua credință a terțului poprit și nerespectarea prevederilor legii în materie, demonstrată și de faptul că pe parcursul judecării fondului, terțul poprit nu a pus la dispoziția instanței toate documentele solicitate, respectiv extrasele de cont ale debitoarei de la înființarea popririi și până la formularea cererii de validare a popririi (2003-2012), în acest fel instanța de fond neputând să-și formeze o opinie întemeiată pe toate probele ce ar fi putut fi administrate în dosar.

   Mai arată că terțul poprit conform art. 457 C. pr. civila avea obligația de a indisponibiliza sumele de bani existente în cont la data înființării popririi precum și pe cele provenite din încasările viitoare, iar ulterior, de a plăti creditorului sumele indisponibilizate. Validarea popririi reprezintă practic sancțiunea aplicată de către instanța terțului poprit care nu a respectat poprirea înființata asupra conturilor debitoarei.

   Consideră că în acest mod, terțul poprit este obligat să achite sumele de bani tranzitate prin conturile debitoarei după înființarea popririi, din fondurile proprii, potrivit art. 460 (4) C.pr. civila. Instanța de fond, susținută de instanța de apel a apreciat că plata sumelor de bani a căror poprire a fost validată nu cade în sarcina terțului poprit validat ci în sarcina debitoarei, decizie criticabilă în opinia recurentei.

   Curtea constată că acest recurs este nefondat, iar criticile formulate nu pot fi primite, deoarece potrivit art. 460 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorata debitorului. Or suma datorată debitorului nu poate fi decât cea provenind din fondurile proprii ale debitorului.

   Același lucru reiese și din dispozițiile privind sumele datorate periodic prevăzute la alin. 3.

   Mai mult, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor alin. 4 ale aceluiași text legal, teza finală, rezultă că doar în caz de neconsemnare sau neplată, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu. Prin urmare în celelalte cazuri executarea se face împotriva debitorului.

   Corect a reținut Tribunalul și că potrivit art. 457 alin. 1¹C.pr.civ., "În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare";.

   Este fără dubiu că soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare se referă la conturile debitorului, iar nu ale terțului poprit, pentru că executarea silită se face de regulă împotriva debitorului iar unde se face referire la altă persoană, cum este mai sus cazul terțului poprit, se indică aceasta expres, dar nu este și ipoteza din prezenta cauză.

   Referitor la recursul debitoarei SC S. SA COPȘA MICĂ, în afara motivelor inadmisibile care nu pot fi analizate, așa cum s-a reținut mai sus, recurenta arată că a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei M., arătând că

   instanța competentă de a soluționa cererea de validare a popririi este Judecătoria Sectorului 1 B. . Instanța de apel face o gravă confuzie între competența executorului judecătoresc și competența instanței de executare, prevederile art. 453 C. proc. civ., reținute de instanța, nefiind de natura a schimba instanța de executare și, pe cale consecință, nici instanța competentă să soluționeze cererea de validare a popririi.

   Mai arată că acestea "nu au nicio relevanță sub aspectul competenței instanței, instanța de executare fiind, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Or, în materia popririi legea nu dispune altfel, competența aparținând judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit. C. etenta, în materia executării, este una absolută așa încât executorul nu poate "alege" instanța."

   În același sens arată că nu există nicio explicație și niciun text de lege "care să determine instanța de executare ca fiind instanța de la domiciliul debitorului. De altfel, acest text normativ nu exista! Nu sunt oferite de altfel, nici un fel de explicații care ar fi raționamentul logico-juridic prin care se stabilește ca instanță de executare instanța de la domiciliul debitorului. Un astfel de raționament nu poate fi decât străin legii pentru că textul legii este extrem de clar și arata fără putința de tăgadă că determinarea instanței de executare nu are nici o legătură cu domiciliul debitorului, ci cu locul unde se găsesc bunurile executate - art. 373 alin. (2) C. pr. civ."

   Mai arată că instanța de apel face o confuzie gravă și în ceea ce privește competența de ordin general în materia executării silite a bunurilor mobile și imobile cu competenta teritorială exclusivă a instanței de executare în materia popririi. În materia popririi, determinarea instanței de executare nu are nici o legătură cu domiciliul debitorului, ci cu locul unde se găsesc bunurile executate - art. 373 alin. (2) C. pr. civ."

   În acest sens, arată că, în calitatea sa de regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în această situație, instanța în circumscripția căreia urmează să se facă executarea este Judecătoria [...], conform dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., terțul poprit având sediul în [...]. "

   Astfel, având în vedere că executarea silită urmează a se efectua prin poprirea conturilor deschise la P. B. ce are sediul în B., sector 1,

   consideră că instanța în circumscripția căreia urmează a se efectua executarea este Judecătoria Sectorului 1 B., aceasta fiind instanța competenta teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi.

   Curtea reține că motivul de recurs ce privește competența instanței este nefondat.

   Cu privire la competența executorului judecătoresc, art. 453 C.pr.civ. atribuie creditorului facultatea de a alege, fie pe executorul judecătoresc de la sediul debitorului, fie pe cel de la sediul terțului poprit. În cazul de față, creditoarea a ales pe executorul judecătoresc din circumscripția teritorială a debitoarei, iar instanța a încuviințat executarea silită, în toate formele ei, imobiliară, mobiliară și prin poprire, fără a distinge sau limita cu privire la vreuna dintre ele.

   C. etența executorului judecătoresc este o noțiune diferită de competența instanței de executare, dar legea face o legătură dintre ele, atunci când la art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.".

   Corelarea celor două texte legale permiteau creditoarei să aleagă executorul judecătoresc și instanța de executare de la sediul debitoarei sau de la sediul terțului poprit, iar creditoarea a ales instanța de executare de la sediul debitoarei, loc unde aceleași texte legale presupuneau că va avea loc executarea silită în forma aleasă a popririi. Alegerea și încuviințarea inițială nu este influențată de chestiuni ulterioare.

   Aceste texte legale se coroborează cu argumentele de mai sus, de la analiza recursului creditoarei, în sensul că executată silit este debitoarea, chiar și în cazul popririi, până la un moment dat, iar în acest caz nu se poate afirma, ca la urmărirea silită asupra bunurilor imobile sau imobile, că bunurile executate prin poprire s-ar putea afla altundeva decât la un sediu sau domiciliu, pentru că în cazul popririi se execută sume de bani, prin natura lor bunuri fungibile și nesusceptibile de a atribui o competență mai caracterizată decât aceea de la sediul sau domiciliul debitorului sau a terțului poprit.

   Nu există vreun text legal care să instituie mai mult de o instanță de executare sau schimbarea acesteia în funcție de modalitatea de executare aleasă în cursul executării silite, ulterior încuviințării executării silite.

   Nimic nu interzice ca, odată verificată competența instanței de executare și după încuviințarea executării, executorul judecătoresc și creditorul să opteze pentru mai multe forme de executare simultan sau succesiv. În situația existenței în concret într-un dosar de executare a mai multor forme de executare nu se poate afirma că ar trebui să existe mai multe instanțe de executare sau mai multe încuviințări de executare, pe măsură ce se utilizează astfel de forme de executare.

   Este posibil ca pe parcursul executării creditorul sau executorul judecătoresc să descopere bunuri mobile sau imobile ale debitorului sau conturi ale acestuia pe raza unor circumscripții teritoriale ale unor instanțe diferite, dar aceasta nu înseamnă că ar fi necesar să se emită o nouă încuviințare a executării silite, cât timp din nici un text legal nu rezultă aceasta și nu se poate decela din nici o normă de procedură că ar exista mai multe instanțe de executare.

   Prin urmare cât timp instanța de executare a fost inițial corect aleasă iar încheierea de încuviințare nr. 5593/_ prin care se "încuviințează executarea silită … pentru obligațiile debitorului cuprinse în titlul executoriu" este irevocabilă, atunci competența pentru instanța de executare privește toate formele de executare silită ulterioare.

   Argumentele de mai sus au în vedere forma textelor din Codul de procedură civilă de la data la care s-a încuviințat executarea silită.

   Trebuie amintit aici, în susținerea celor de mai sus, și textul art. 373¹alin. 3 Cod procedură civilă, în vigoare la data emiterii adresei de înființare a popririi din data de_, care prevede că în temeiul încheierii prin care se admite cererea de

   încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.

   Din acest text reiese că există o singură încheiere de încuviințare a executării silite, și prin urmare o singură instanță de executare, pentru toate formele de executare silită, care rămâne competentă pe tot parcursul executării silite, indiferent că inițial executarea se încuviințează de instanța de la sediul debitorului iar ulterior se înființează poprirea la sediul terțului poprit, diferit prin ipoteză de cel al debitorului.

   În ce privește motivul de recurs ce privește nelegalitatea hotărârii relativ la excepția lipsei de interes, se arată că se solicită validarea unei popriri deja înființate iar instanța de apel face o gravă confuzie între executarea unei sume prevăzute într-un titlu și promovarea unei cereri de validare împotriva unui terț poprit, ce are un fundament juridic diferit, respectiv răspunderea delictuală a acestuia. Practic, instanța de apel a considerat în mod eronat că interesul formulării unei cereri de validare este același cu interesul de a încasa sumele pretins rămase de executat din titlul dat de hotărârea 142/2002.

   Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece nu se poate afirma că interesul pentru formularea unei cereri de validare este diferit de interesul de a încasa sumele rămase de executat, chiar dacă ultimul este anterior

   întâiului din punct de vedere cronologic. A face o astfel de distincție este fără finalitate. Cât timp creditorul nu a executat silit titlul acesta are interes de a promova orice formă de executare silită pentru a atinge acest scop.

   Validarea popririi nu este sancționarea terțului pentru că abia apoi, ulterior validării popririi, urmează etapa în care, în caz de neconsemnare sau neplată, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 460 alin. 4 Cod procedură civilă, constituie o astfel de sancționare.

   Ceea ce trebuia să verifice instanța era, în condițiile art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, daca terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, ceea ce a fost și cazul de față.

   Prin urmare conduita terțului poprit ce poate fi analizată aici este cea privitor la neîndeplinirea obligațiilor și privitor la eliberarea sumelor în loc de a le consemna, cum a procedat greșit terțul poprit, care nu s-a supus dispozițiilor legale și a eliberat sumele în loc să le consemneze după primirea adresei de înființare a popririi.

   Interesul intimatului în promovarea cererii nu este unul nelegitim, ci urmărește obligarea terțului poprit să își execute obligațiile privind consemnarea sumelor debitorului, în această etapă.

   Cu privire la motivul de recurs ce expune nelegalitatea hotărârii în raport de nulitatea adresei de înființare a popririi și inadmisibilitatea cererii, se arată că, pentru a fi admisibilă o cerere de validare de poprire, aceasta presupune în mod esențial existența unei popriri anterioare, legal instituite, în acord cu normele imperative în materie, cu privire la care terțul poprit să nu-și fi îndeplinit obligațiile. Biroul E. ui J. T. V. P. a depus o cerere modificatoare a cererii de validare a popririi în sensul diminuării valorii cererii prin scăderea sumelor deja executate în decursul anului 2009, recunoscând practic nelegalitatea evidenta a adresei de înființare a popririi din_ . În consecință, fiind nulă

   adresa de înființare a popririi, nici cererea de validare a popririi nu poate fi admisibilă.

   Nici acest motiv de recurs nu este fondat. În ce privește scăderea sumelor din adresa de înființare a popririi și validarea popririi doar e o parte a sumei, Curtea constată că instanțele de fond au validat corect poprirea pentru că, în măsura în care de la data înființării popririi și până la validare, se constată că pentru o parte a sumei nu mai subzistă înființarea popririi evident că ea nu mai poate fi nici validată.

   Cauzele pentru care nu mai subzistă poprirea pot fi variate, cum ar fi: un calcul greșit, plata între timp a unor sume, prescripția unor sume periodice etc. A distinge între cauzele pentru care nu mai subzistă poprirea doar pentru a desființa poprirea și pentru suma pentru care poprirea este valabilă nu găsește suport legal.

   Pe de altă parte, împotriva actelor de executare se poate formula contestație și apoi se poate cere întoarcerea executării. Evident că întoarcerea executării va avea loc doar pentru actele nevalabile, de unde rezultă că pentru actele valabile nu se poate cere întoarcerea executării, prin urmare rămân a produce efecte. Mai trebuie arătat că situația este identică indiferent dacă se cere anularea unui act de executare dintre mai multe astfel de acte sau anularea doar a unei părți dintr-un act de executare. Actele de executare sau partea din actul de executare valabile rămân a produce efecte în continuare pentru că nu se poate cere anularea lor și întoarcerea executării.

   Aceasta este o aplicație în materie de procedură a regulii de interpretare a contractelor din dreptul material, potrivit căreia actele se interpretează în sensul în care să producă efecte iar nu în sensul în care să nu producă nici un efect.

   În situația în care, de exemplu, s-ar cere executarea unei sume mai mici decât cea datorată, iarăși nu se poate afirmă că poprirea nu este valabilă pentru că nu s-ar fi cerut suma exact datorată. Prin urmare nu este vorba de exactitatea sumei și ineficiența actului de executare în caz de inexactitate ci de valabilitatea popririi pentru suma pentru care există titlul și nu a fost executată.

   Referitor la nelegalitatea hotărârii recurate în raport de neîndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile art. 460 C. proc. civ. se arată că cererea de validare de poprire este neîntemeiată în raport de neîndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile art. 460 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vederea validării popririi este necesară o atitudine culpabilă din partea terțului poprit în efectuarea popririi, constând ori în neîndeplinirea obligațiilor sale ori în liberarea sumei urmăribile ce trebuia consemnată.

   Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat pentru că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile impuse în sarcina sa cu privire efectuarea popririi, astfel că cererea de validare în mod corect a fost admisă cât timp terțul poprit a eliberat sumele debitorului în loc se le consemneze creditorului.

   Terțul poprit nu și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau ca urmare a primirii adresei de înființare a popririi din_, sau din cele anterioare, chiar dacă acestea nu au mai putut fi validate din cauza depășirii termenului de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 3 Cod procedură civilă.

   Adresa nr. 11204 din_ comunicată executorului judecătoresc este doar o declarație formală și lipsită de angajament concret a terțului poprit, iar astfel de adrese au mai fost comunicate executorului, cum ar fi cea cu nr. 6271/_, fără ca terțul poprit să le dea curs, întrucât nu a consemnat sumele, ci a făcut abstracție de înființarea popririi, iar sumele ce au intrat în contul debitoarei le-a virat acesteia.

   Chiar dacă extrasele de cont avute în vedere de instanțe în soluționarea fondului și a apelului privesc conturile S. SA Copsa Mica deschise la alte unități bancare și nu la terțul poprit din prezenta cauza, acestea reflectă

   operațiuni prin conturile debitorului deschise la terțul poprit, în concret fiind vorba de transferuri bancare din contul debitoarei de la terțul poprit P. B. în contul aceleași debitoare de la Banc Post.

   Recurenta mai arată că instanța de control judiciar urmează să constate că suma de bani în cuantum de 10.248.069,37 lei (modificata ulterior la 5.296.371,98 lei) a fost deja recuperată, încă din anul 2009, în dosarul execuțional 98/2010, dosar execuțional prin care se urmărește recuperarea acelorași sume instituite în hotărârea nr. 142/2002.

   Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece, așa cum a reținut și Tribunalul, nu există dosar execuționale conexate iar suma din dosarul execuțional nr. 98/2010 nu acoperă suma de executat potrivit sentinței nr. 142/2002.

   Față de faptul că recursul debitoarei a fost respins și a fost menținută poprirea, nu se mai impune nici desființarea popririi, prin urmare și acest motiv de recurs ce privește desființarea popririi va fi respins.

   În ce privește recursul terțului poprit P. B. R. S.A., în afara motivelor inadmisibile care nu pot fi analizate, așa cum s-a reținut mai sus, acesta conține în mare parte motive de recurs similare cu cele ale recursului debitoarei, cum ar fi: cele privind competența; că instanța a cercetat aspecte străine de natura pricinii, anume a analizat extrase de cont provenind de la o alta banca (Bancpost); că executorul judecătoresc a modificat acțiunea, respectiv suma pentru care se cere validarea popririi; că s-au conformat adresei de înființare a popririi; soluționarea excepției lipsei de interes; motivele care invocă dispozițiilor art. 460 alin. 1 C. proc. civ. și executarea obligațiilor ce reiese din acest text legal; cele privind două dosare execuționale diferite - prin urmare au primit răspuns atunci când a fost tratat acel recurs.

   În ce privește celelalte motive, se arată că nelegalitatea deciziei atacate privește aspectul menținerii soluției date excepției autorității de lucru judecat, în mod greșit respinsă. În același dosar de executare silită a mai fost anterior formulată o cerere de validare a popririi cu privire la adresa de poprire emisa de BEJ T. V. P., în anul 2008, în contradictoriu cu recurentul, creditoarea, debitoarea și executorul judecătoresc, cerere care însa a fost respinsă printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabilă - Sentința civila nr. 1962 din_ pronunțata în dosarul nr._, în care au figurat aceleași părți ca și în dosarul de față, existând identitatea de părți, obiect și cauză.

   Curtea reține că excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect respinsă de instanțele de fond, neexistând identitate de obiect între prezentul litigiu și cel soluționat prin Sentința civilă nr. 1962/2008 a Judecătoriei M., acel dosar vizând poprirea din data de_, iar prezentul dosar vizează poprirea din_ . Motivul pentru care prin Sentința civilă nr. 1962/2008 a fost respinsă cererea de validare a popririi a fost acela că executarea a fost suspendată, prin urmare după încetarea suspendării se poate analiza din nou o cerere de validare a popririi.

   Chiar dacă anterior au mai existat cereri de validare a popririi, aceasta nu înseamnă că după o respingere a validării proprii să nu se mai poată continua executarea silită în modalitatea popririi, neexistând vreun text legal sau argument în acest sens, ba mai mult pare că recurenta își invocă propria culpă pentru a nu

   îndeplini obligațiile ce îi revin în cursul executării silite.

   Mai susține recurenta că nu datorează sume de bani SG S. SA, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 454 alin. 2 Cod proc. civ.

   Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat întrucât s-a arătat mai sus că prin conturile debitoarei deschise la terțul poprit au circulat sume care nu

   aveau o destinație specială și cu privire la care terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația de consemnare, prin urmare în mod corect s-a validat poprirea.

   Faptul că este vorba de un creditor în insolvență iar calea unei eventuale întoarceri a executării silite ar fi practic imposibil de valorificat, cum susține terțul poprit, nu schimbă situația, întrucât există un titlul executoriu valabil care trebuie executat benevol sau silit, indiferent că un creditor se află sau nu în stare de insolvență, pentru că legea nu distinge acest aspect.

   Invocarea adresei de poprire emisă în anul 2008 este fără relevanță, cât timp a fost validată poprirea din 2012.

   Susținerea recurentei terț poprit, că de la data înființării popririi, prin conturile S., nu au tranzitat sume de bani, sens în care recurentul nu avea ce indisponibiliza, respectiv vira, este o nerealitate crasă, atât timp cât din extrasul de cont al debitoarei de la BancPost rezultă că din contul debitoarei deschis la terțul poprit s-au virat în contul aceleași debitoare deschis la Banc Post sume de bani care nu aveau afectațiune specială.

   În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

   PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

   D E C I D E

   Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarea S. 90"S C. I. S.R.L., de debitoarea SS S.A. și de terțul poprit P. B. R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 354/A din_ a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 01 noiembrie 2013.

   PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
   I. -D. C.	A. -A.	POP	C.	-M. CONȚ

   Red. I.D.C./Dact. V.R.

   2 ex./_

   Jud. fond: D. O. u - Judecătoria Mediaș

   Jud. apel: O. Raluca Ghișoiu/F. S. Bolchiș - Tribunalul Cluj

   GREFIER

   1. A. M.

← Sentința civilă nr. 2054/2013. Validare poprire		Decizia civilă nr. 279/2013. Validare poprire →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4439/2013. Validare poprire Decizia civilă nr. 354/2013. Validare poprire Decizia civilă nr. 53/2013. Validare poprire Sentința civilă nr. 2054/2013. Validare poprire Decizia civilă nr. 279/2013. Validare poprire Decizia civilă nr. 166/2013. Validare poprire Decizia civilă nr. 416/2013. Validare poprire Încheierea civilă nr. 483/2013. Validare poprire