Decizia civilă nr. 3573/2013. Rectificare carte funciară

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3573/R/2013

Ședința publică din 20 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta P. R. U. CU R.

G. -C. G., împotriva deciziei civile nr. 117/A din 06 martie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta

intimată P. O. R. G. I, având ca obiect rectificare carte funciară.

Prezenta cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către domnul avocat Ș. D. .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, domnul avocat Ș. D., a cărui împuternicire avocațială pentru reprezentare se află la f. 17 din dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.

Dosarul se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâta P. R. U. cu R. G. -C. G. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării sale.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

La data de_, reclamanta intimată, prin intermediul domnului avocat Ș. D., a formulat și a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către pârâta P. R. U. cu R. G. -C. G. și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. La întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâta recurentă l-a împuternicit pe domnul avocat Ș. D., pentru a o reprezenta în prezentul dosar.

La data de_ a fost înregistrat la dosar un înscris, care a fost formulat de către pârâta recurentă, prin intermediul domnului avocat M. C. C., prin care arată că depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 12 lei și un timbru judiciar pentru recurs, în valoare de 0,30 lei. La acest înscris au fost anexate chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru anterior arătată și un timbru judiciar de 0,30 lei (f. 18 și 19 din dosar).

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

La data de_ domnul avocat M. C. C., în calitate de apărător al pârâtei recurente, a formulat și a înregistrat la dosar o cerere de amânare, prin care solicită amânarea soluționării pricinii pentru un alt termen de judecată,

având în vedere că la termenul de judecată din_ nu se poate prezenta la instanță, fiind plecat la Curtea de Apel Oradea, iar în eventualitatea în care prezenta cerere de amânare nu va fi încuviințată, solicită instanței să ia act că susține recursul așa cum a fost formulat și motivat prin memoriul de recurs.

Totodată, solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a hotărârii recurate și trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului.

Curtea pune în discuția reprezentantului reclamantei intimate cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente.

Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu se opune încuviințării cererii de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, din motive de colegialitate.

Curtea, în urma deliberării, având în vedere motivul menționat în cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, și anume, împrejurarea că domnul avocat M. C. C. nu se poate prezenta la termenul de judecată din_, fiind plecat la Curtea de Apel Oradea, va respinge această cerere de amânare, ca nedovedită, susținerile domnului avocat fiind simple afirmații neînsoțite de acte doveditoare, însă, având în vedere poziția reprezentantului reclamantei intimate, în sensul că este de acord cu cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, pune în discuția acestuia calificarea acestei cereri de amânare, ca o cerere de amânare prin acordul părților.

Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu este de acord cu amânarea soluționării cauzei pe baza acordului părților.

Drept urmare, Curtea apreciază că în cauză nu este vorba de o amânare fără discuții și lasă cauza la rând.

La apelul nominal făcut în ședință publică, când cauza s-a luat la rând, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, domnul avocat Ș. D., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.

Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

La cererea unui membru din completul de judecată, se solicită verificarea caietului grefierului, pentru a se observa dacă instanța s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente.

Grefierul de ședință dă citire celor consemnate în procesul verbal de ședință cu ocazia luării cauzei la așa-zisa amânare fără discuție.

Reprezentantul reclamantei intimate arată că la prima strigare a cauzei, la amânări fără discuție, Curtea s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulate de reprezentantul pârâtei recurente, în sensul respingerii acesteia ca nedovedită.

După lecturarea procesului-verbal de ședință de către grefier se constată că, într-adevăr, Curtea, în unanimitate, a respins cererea de amânare formulată de reprezentantul pârâtei recurente, motiv pentru care, a fost lăsată cauza la prima strigare, având în vedere poziția reprezentantului reclamantei intimate, care s-a opus ca cererea de amânare să fie calificată ca și o cerere de amânare în baza acordului părților.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei intimate asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat de către pârâta P. R. U. cu R. G. -C. G. și arată că își rezervă dreptul de a solicita obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Reprezentantul reclamantei intimate susține verbal motivele arătate prin întâmpinare și arată că a spus ceea ce s-a întâmplat la termenul de judecată din_ în fața instanței de apel, iar susținerile sale se pot verifica cu încheierea anterior arătată.

De asemenea, arată că dacă partea a avut un recurs înregistrat la Tribunalul Cluj, prin urmare, neputând fi două recursuri, s-a alocat un alt număr de dosar. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că nu a reușit să afle nici azi motivul pentru care, s-ar putea justifica înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară, fără să aibă la bază un titlu și o încheiere de carte funciară prin care să se dispună acea înscriere.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 23641/_, pronunț ată de Judec ăto r ia Clu j -Napocaîn dosar nr._

, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta P.

R. U. cu R. G. -C. G., ca neîntemeiată.

S-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta P. R.

U. cu R. G. -C. G., ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta P.

O. R. I în contradictoriu cu pârâta P. R. U. CU R., G. -C. G.

, ca neîntemeiată.

A fost obligata reclamanta la plata sumei de 500 lei in favoarea pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele

:

"Prin încheierea de carte funciară nr.49601/_ s-a admis cererea formulata de P. G. -C. G. si s-a dispus radierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe Române din comuna G. cu privire la imobilul înscris in CF nr. 63 cu nr. top nou_ si in CF nr. 65 cu nr. top nou 5370 cu reînscrierea dreptului de proprietate in favoarea Parohiei R. ne U. cu R. G. - C. G. (f. 87).

Pentru efectuarea acestei înscrieri s-au avut in vedere hotărârile judecătorești: sentința civilă nr.4473/_ in dosar nr.803/2004 eliberat de Judecătoria Cluj-Napoca, dec. civ. nr. 794/A/2006 in dos. nr. 7658/2005 a Trib.

C., deci civ. nr.794/A/2006 in dos. nr._ a Curții de Apel C. .

Examinând CF nr. 63 Proiect G. instanța de fond a reținut că, mențiunea înscrisă sub B+14 prin încheierea de care funciară nr.49601/_ prin care s-a dispus radierea întregului drept de proprietate înscris sub B3, s-a efectuat in temeiul hotărârilor judecătorești amintite mai sus, că dreptul înscris sub B+3 în CF nr. 63 Proiect G. avea ca obiect imobilele de sub A+1-6 si A+1-2 si era in favoarea Parohiei Ortodoxe Române G., iar foaia de avere a CF nr. 63 proiect G. includea sub A+6 imobilele identificare cu nr. top 8511 nr. top nou 753/1 reprezentând biserica cu curte si teren in suprafață de 152 mp, imobil provenit în urma dezmembrării înscrise sub B+6,7.

Titlurile pârâtei P. Române U. cu R. G. -C. C., corect identificate, in temeiul cărora s-a dispus înscrierea de sub B+14 din CF nr. 63 Proiect G. au fost sentința civilă nr. 5186/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr.14457/2005 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1187/R/2007 (f. 15-32).

Astfel, prin sentința civilă nr.5186/2006 a Judecătoriei C. - Napoca s-a dispus rectificarea întabulării dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe Române din G. in sensul radierii dreptului de proprietate al acesteia cu privire la terenuri înscrise in CF nr. 63 G.: terenul cu nr. top nou 2515 in suprafață de 1328 stj, imobilul cu nr. top nou 2512 in suprafață de 17 iugăre si 309 stjp, terenul cu nr. top nou 5393 in suprafață de 8 iug si 853 stj.

Instanța de fond a mai reținut că, P. R. U. CU R. G. -C. C. a demarat o acțiunea prin care urmărește revendicarea dreptului de proprietate asupra lăcașului de cult Biserica "Sf N. "; înscrisa in CF 63 G. nr. top vechi 393b, nr. top de comasație 851 si nr. top nou 753 în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză P. O. R. I, acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ (f. 56-67).

Prin sentința civilă nr. 854/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis in parte acțiunea Parohiei Române U. cu R. G. -C. G. si a fost obligată

P. O. R. I G. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului biserica înscris in CF nr. 63 G. nr. top vechi 393, nr. top de comasație 851 si nr. top nou 753, să lase în deplină proprietate si pașnică folosință reclamantei acest imobil si sa se abțină pe viitor de la orice act de deposedare sau tulburare.

Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 51/A/2012 a Curtii de Apel C. apelul declarat de pârâta P. O. R. G. I fiind respins ca nefondat.

Instanța de fond a mai arătat că la data judecării prezentei cauze, se afla in faza de judecată a recursului pe rolul Inaltei Curți de C., dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 854/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj și decizia civilă nr. 51/A/2012 a Curtii de Apel C. Justiție, iar următorul termen de judecată este stabilit pentru data de_, fapt ce reiese din mențiunile existente cu privire la dosarul nr._ pe http:portalul instanțelor.ro.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art.163 si art.166 Cod procedura civilă, exista autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași părți, făcuta de ele si in contra lor in aceeași calitate. Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de ordine publica, ce poate fi invocata de orice parte litiganta si in oficiu, in orice stare a pricinii si care împiedica reluarea unei judecăți intre aceleași parți, pentru aceleași motive.

S-a mai reținut că nu există tripla identitate de obiect cauză si părți prevăzută de textele legale invocate, intre prezentul dosar si dosarul nr._ . În acord cu susținerile reclamantei, instanța reține că prezenta cauză are un obiect si o cauză diferite.

Astfel, in prezentul dosar s-a solicitat rectificarea înscrierii privind nr. top de comasatie 851 nr. top nou 753 din CF nr. 63 G. in temeiul art. 33-35 din Legea nr. 7/1996. Dosarul nr._ are ca obiect revendicarea proprietății asupra lăcașului de cult înscris sub nr.de comasație 851 nr. top nou 753 G., solicitată in temeiul art. 480 vechiul cod civil.

Pentru cele de mai sus, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta P. R. U. cu R., G. -C. G., ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că in mod greșit s-a dispus prin încheierea de carte funciară nr.49601/_ radierea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la parte din dreptul de proprietate înscris în CF nr. 63 G. sub B3, respectiv referitor la nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1, deoarece aceste imobil nu a fost cuprins in titlul de care se prevala pârâta,

sentința civilă nr.5186/2006 pronunțată in dosarul nr. 15547/2005 a Judecătoriei C. -Napoca.

Încheierea de carte funciară nr. 496018/_ nu a fost atacată cu plângere conform art. 50 din Legea nr. 7/1996, in forma in vigoare la data înscrierii mențiunii de sub B+14.

Instanța de fond a reținut că, în prezent, pârâtei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă nr.854/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr._ ) dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, in urma admiterii acțiunii in revendicare in contradictoriu cu reclamanta, tocmai cu privire la acest imobil înscris in CF 63 G. nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1. Potrivit sentinței definitive menționate, pârâta P. R. U. cu

1. , G. -C. G. este recunoscută ca proprietar al imobilului, astfel că, în prezent, înscrierea din CF nr. 63 corespunde cu realitatea.

   In drept, in prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 7/1996 in forma in vigoare la data săvârșirii operațiunilor de carte funciară contestate.

   Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 ( in vigoare la data de_ ): " Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

   1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

   2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

   3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

   4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.";

Instanța de fond a reținut că în principiu, acțiunea in rectificarea înscrierilor este o acțiune accesorie, grefată pe acțiunea principală care îi reprezintă suportul juridic, respectiv prin care se urmărește restabilirea dreptului lezat, dar în cazul de față acțiunea in rectificare a fost introdusă pe cale principală, întemeiată în fapt pe o eroare săvârșită în încheierea de carte funciară nr. 49601/_ prin care s-a dispus înscrierea din CF nr. 63 G. sub B+14.

Deși nu se specifică in acțiune, instanța de fond a reținut că dintre situațiile enumerate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, în cazul de față este vizată ipoteza prevăzută de p.1 "înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil";.

S-a mai arătat că pentru a fi întemeiată acțiunea in rectificarea înscrierii, reclamanta trebuia să fie beneficiara unei hotărâri judecătorești irevocabile care să statueze cu privire la dreptul ce face obiectul înscrierii, după cum prevede partea introductivă a art. 34 din Legea nr. 7/1996. Chiar dacă acțiunea in rectificare poate fi principală sau accesorie, in funcție de cadrul procesual in care a fost promovată, dreptul de a cere rectificarea înscrierilor este in toate cazurile un drept subiectiv derivat, deoarece derivă din încălcarea unui alt drept vătămat prin înscrierea săvârșită în cartea funciară. Această concluzie decurge din interpretarea art. 35 din Legea nr. 7/1996 care face referire la dreptul material obiect al acțiunii in fond.

În cazul de față acțiunea de fond pe care se grefează prezenta acțiune in rectificare, este tocmai acțiunea in revendicare ce face obiectul dosarului nr._

, in care pârâta a obținut câștig de cauză în prima instanță si in apel.

Astfel, nu numai că reclamanta nu deține o hotărâre irevocabilă in favoarea sa cu privire la înscrierile de sub B14, în sensul art. 34 din Legea nr. 7/1996, dar i se poate opune un drept de proprietate obținut de pârâtă cu titlu definitiv pentru imobilul ce face obiectul înscrierilor contestate.

Instanța de fond a reținut și faptul că la momentul efectuării înscrierii de sub B+14 in mod eronat s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei pentru imobilele cu nr. top de comasație 851/1 si 753/1 din CF 63 G., nu prezintă relevanță sub aspectul îndeplinirii in prezent a condițiilor de exercitare ale acțiunii in rectificare de carte funciară.

S-a arătat că aceasta eroare putea fi îndreptată pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară exercitată în termenul prevăzut de art. 50 din Legea nr. 7/1996, fiind de remarcat si faptul că reclamanta nu a sesizat eroarea si a stat in pasivitate din_ până la momentul înregistrării prezentei cereri pe rolul instanței,_ .

La momentul înregistrării prezentei cereri, pârâta câștigase in prima instanță prin sentința civilă nr.854/_ in dosarul nr._ acțiunea in revendicare formulată împotriva reclamantei privind imobilele ce fac obiectul rectificării, iar in eventualitatea in care reclamanta va fi în viitor beneficiara unei hotărâri irevocabile prin care să fie recunoscută ca titulară a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise sub B14, va putea solicita in condițiile art.34 p. 3 din Legea nr. 7/1996 rectificarea cărții funciare.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 34 p. 1 si 35 din Legea nr.7/1996, instanța a reținut că nu este întemeiată cererea formulată de reclamanta P. O. R. I în contradictoriu cu pârâta P. R. U. CU R.

, G. -C. G. având ca obiect rectificarea înscrierilor efectuate sub B+14 in CF nr. 63 Proiect G., în ceea ce privește imobilul nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1 imobil transcris ulterior prin conversie pe hârtie in CF nr. 52405

G. provenită din CF nr. 63 proiect G. .

În temeiul art.274 al. 1 C.pr.civ. instanța a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 500 lei in favoarea pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial";.

Împotriva aces te i se n tințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta P.O. R. G. I

, solicitând admiterea apelului, modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul admiterii integrale a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că prin acțiunea formulată a solicitat rectificarea înscrierilor efectuate în Cartea funciară nr. 63 G. Proiect, sub B+14, în ceea ce privește nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 și în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2, în favoarea pârâtei-intimate, cu restabilirea situației de Carte funciară anterioare., în ceea ce privește acest imobil înscris actualmente în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G. în favoarea proprietarului anterior, înregistrat sub B+3 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., P. O. R. G., având în vedere nulitatea absolută a operațiunilor de Carte funciară efectuate sub B+14 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., în ceea ce privește imobilul cu nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1.

Se mai susține că, așa cum rezultă din copia Cărții Funciare nr. 63 Proiect

1. , toate imobilele înscrise în această Carte funciară, inclusiv cel înscris sub A+l, cu nr. top. comasație 851, nr. topo nou 753 au figurat începând cu anul 1950 ca proprietate de Carte funciară a Parohiei Ortodoxe Române, în baza înscrierii de sub B+3., topograficul care face obiectul prezentei cereri a fost dezmembrat în anul 1983, prin înscrierea de sub B+6, în proprietatea reclamantei rămânând, conform operațiunii menționate sub B+7, nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 care a fost reînscris în favoarea proprietarului de sub B+3, iar apoi, ca efect al înscrierii de sub B+14, în baza

   încheierii nr. 49601/_, a fost operată greșit radierea integral a înscrierii de sub B+3 și restabilirea situației de Carte funciară anterioară în favoarea pârâtei.

   Apelanta susține că, așa cum rezultă din extrasul de Carte Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2 cu privire la imobilul aflat în posesia acesteia compus din teren în suprafață de 4144 mp, nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 și construcție biserică, nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1/C, figurează ca proprietară pârâta ca efect al sen. civ. nr. 4473/2004, dec. civ. nr. 794/A/2006 a Tribunalului C. și a dec. civ. nr. 1187/R/2007 a Curții de Apel C. (prin care de fapt s-a menținut sen. civ. nr. 5186/2006 a Judecătoriei C. ).

   Apelanta arată că, verificând dispozițiile acelei sentințe, menținute în urma recursului, precum și cuprinsul încheierii de C.F. nr. 49601/_, în baza căreia pretins s-ar fi reînscris dreptul de proprietate al reclamantei, constată faptul că atât hotărârea judecătorească invocată cât și încheierea de Carte Funciară se referă la alte imobile decât cel care cuprinde și locașul de cult, și anume nr. top_, 5393 din C.F. 63 G., precum și nr. topo 5370 din C.F. nr. 65 G. și nu la nr. topo 753/1, număr vechi 851/1, unde figurează Biserica.

   Prin urmare se susține că, nici hotărârile judecătorești care constituie temeiurile juridice ale înscrierii și nici încheierea de C.F. care stau la baza operațiilor de Carte funciară nu au dispus vreodată radierea dreptului de proprietate al apelantei asupra Bisericii, extrasul de Carte funciară eliberat fiind vădit rezultatul unor operațiuni de Carte funciară nevalabile, mai mult, în cuprinsul sentinței invocată de către reclamantă în justificarea cererii sale a fost respins petitul privind restabilirea situației anterioare de Carte funciară în favoarea reclamantei, astfel că această hotărâre judecătorească nu poate constitui titlul în baza căruia reclamanta să invoce reînscrierea dreptului său în Cartea funciară.

   Apelanta a mai arătat că prin sentința pronunțată a fost respinsă acțiunea formulată de ea cu încălcarea gravă a dispozițiilor legale în materie de Carte funciară, în condițiile în care, deși instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv existența erorii vădite în operarea la Cartea funciară, reține greșit faptul că eroarea ar exista și în încheierea de Carte funciară, ori din cuprinsul încheierii nr. 49601/_ a ANCPI C., existent la dosar în copie conform cu originalul solicitată direct de către Instanță de la ANCPI, rezultă cu claritate faptul că radierea vizează doar CF nr. 63, cu nr. ton.nou_ si CF 65, cu nr. topo nou 5370, adică alte imobile decât cel care face obiectul prezentei rectificări.

   Apelanta mai susține că, prezenta cerere de rectificare vizează Cartea funciară nr.63 G. Proiect, sub B+14, în ceea ce privește nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 și în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2, astfel că, dincolo de faptul că respectiva încheiere de Carte Funciară nu a fost comunicată niciodată pentru a curge termenul pentru formularea unei plângeri, nu există nici un motiv juridic de a ataca încheierea, care este conformă cu hotărârile judecătorești pronunțate, așa cum a arătat pe larg și în cererea introductivă (pag. 2).

   Apelanta consideră că eroare provine din operațiunea de Carte funciară, care nu a respectat nici hotărârile judecătorești si nici încheierea de Carte funciară, motiv pentru care considerentele sentinței, legat de faptul că ar fi trebuit atacată de fapt încheierea de Carte funciară, prin procedura plângerii sunt greșite și contrare dispozițiilor legale incidente, deoarece încheierea îndeplinește condițiile formale și de fond cerute de lege, o eventual plângere urmând a fi probabil respinsă.

   Se mai susține că, această interpretare sancționatoare a textelor de lege nici măcar nu a fost pusă în discuția părților pentru a arăta situația juridică corectă din speță.

   În aceste condiții este evident faptul că operațiunea de Carte funciară efectuată sub B+14 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., în ceea ce privește imobilul cu nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1, imobil transcris ulterior prin conversie pe hârtie în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2, este nulă absolut, nefiind conform nici cu încheierea care stă la baza operațiunii si nici cu hotărârile judecătorești care constituie titlul pentru efectuarea acestor operațiuni.

   Considerentul principal privitor la respingerea acțiunii vizează faptul că în prezent, printr-o hotărâre definitivă, dar care nu este irevocabilă (cauza este în recurs la ÎCCJ), pârâtei i-ar fi fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului biserică și teren aferent.

   Acest considerent încalcă o serie de reguli elementare ce decurg din dispozițiile legale privitoare la Cărțile funciare:

   1. Radierea unui drept din Cartea funciară a unui imobil poate fi făcută, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, doar cu consimțământul titularului sau în baza unei hotărâri judecătorești.

      Nici una din cele două ipoteze nu există în speță. Nu poate fi radiat un drept de proprietate în anul 2007, în baza unei decizii judecătorești definitive pronunțate în anul 2012, și care nici nu face referire la radierea vreunui drept din Cartea funciară ci admite o acțiune în revendicare.

   2. Conform al. 3 al art. 20 din Legea nr. 7/1996 doar o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă poate sta la baza radierii unui drept din Cartea funciară a imobilului, ori hotărârea respectivă este în stare de judecată în faza recursului, și dacă omitem faptul că nu se referă la radierea dreptului.

   3. Aplicarea art. 34 din Legea nr. 7/1996 de către Instanța de fond este una profund greșită, reținându-se pe două paragrafe faptul că singura acțiune de fond care ar putea justifica o acțiune în rectificare de Carte funciară ar fi acțiunea în revendicare, iar în speță acțiunea în revendicare ar fi fost definitive tranșată în favoarea pârâtei. Pentru ca absurdul să fie complet, cererea de revendicare a pârâtei a fost admisă tocmai pentru faptul că aceasta a fost înscrisă în Cartea funciară ca efect al restabilirii situație anterioare din anul 2007, pentru ca acum, decizia pronunțată pe baza înscrierii să justifice existența înscrierii.

Interpretarea corectă a termenului din art. 34 "înscrierea ... nu a fost valabilă" vizează alte aspect decât cele privitoare la titularul dreptului fiind aplicabil tuturor neregularităților legate de operațiunea de înscriere în Cartea funciară de la îndeplinirea condițiilor formale și până la conformitatea operațiunilor cu titlul care se înscrie. Pe această teză a fost formulat explicit petitul unu al cererii introductive, ca acțiune de fond, petit care însă nu a fost analizat în nici un fel la fond. A admite o interpretare dogmatică a textului de lege în sensul celor expuse de către Instanța de fond ar însemna ca în cazul în care dintr-o eroare de operare un drept a fost radiat din Cartea funciară deși nu există nici titlu și nici încheiere de Carte funciară în acest sens cel văduvit de dreptul său să nu aibă la dispoziție nici o cale legală de a acționa, cu consecința pierderii dreptului, ceea ce nu credem că poate fi juridic admisibil și cu siguranță nici nu reprezintă interpretarea corectă a textului de lege.

Apelanta arată că, consecutiv constatării acestei nulități absolute, ca acțiune de fond, se impune, în baza art. 34 din Legea nr. 7/1996, aplicabilă în baza dispozițiilor tranzitorii, art. 76 și 80 din Legea de punere în aplicare, nr. 71/2011, rectificarea înscrierilor nevalabil făcute în Cartea Funciară a imobilului, ca neconforme cu încheierea de Carte funciară și cu titlul (hotărârea

judecătorească) care stă la baza înscrierii, respectiv radierea înscrierii efectuată sub B+14 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., în ceea ce privește

imobilul cu nr. top. comasație 851/1, nr. topo nou 753/1, și radierea proprietarului menționat sub B+2 din Cartea Funciară în care a fost transcris ulterior imobilul prin conversie pe hârtie, Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2.

Consecutiv acestei operațiuni reclamanta a solicitat restabilirea situației de Carte funciară anterioare, în ceea ce privește acest imobil înscris actualmente în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G. în favoarea proprietarului anterior, înregistrat sub B+3 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., P. O. R. G., astfel încât în Cartea funciară în care este actualmente înscris imobilul, prin conversie, Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., să figureze proprietarul real de Carte Funciară, P. O. G. .

Pentru aceste motive reclamanta a solicitat admiterea apelul, modificarea în întregime sentinței atacată pentru greșeală gravă în aplicarea legii, în sensul admiterii integrale a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În drept: Art. 33 - 35 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data săvârșirii operațiunilor de Carte funciară, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, raportat la dispozițiile art. 80 respectiv 76 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, nr. 71/2011, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în subsidiar art. 907

- 909 Noul Cod Civil

Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 117/A/_, pronunțată în dosar nr. _

, a admis apelul reclamantei P. O. R. G. I, a schimbat sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta P. O. R. G. I, împotriva pârâtei P. R. U. cu R. G. C. C. și, în consecință:

S-a constatat nulitatea absolută a operațiunilor de carte funciară efectuate sub B 14 in cartea funciară 63 G. Proiect în ceea ce privește imobilul cu număr de comasație 851/1, nr. topo nou 753/1, imobil transcris ulterior prin conversia pe hârtie in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 Proiect

G., sub A. Își A. 1.1 .

S-a dispus rectificarea înscrierilor efectuate in cartea funciară 63 G. Proiect, sub B 14, in ceea ce privește număr topo de comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 și in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 Proiect G., sub A. Î și A. 1.1 sub B2 in favoarea pârâtei.

S-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară anterioară, in ce privește acest imobil înscris actualmente in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 G. Proiect, în favoarea proprietarului anterior înscris sub B3 in cartea funciară 63 Proiect G., P. O. R. G. .

A fost obligată pârâta intimată să plătească apelantei suma de 2902,9 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și in apel.

Motivând hotărârea pronunțată, Tribunalul a reținut, în considerentele acesteia, următoarele

:

"În mod corect instanța de fond a reținut că, prin cererea de chemare în judecata înregistrata sub nr._ astfel cum a fost precizată în data de_ (f. 33) reclamanta P. O. R. G. I a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

P. R. U. CU R. G. -C. G. următoarele: - sa se constate nulitatea absolută a operațiunilor de carte funciară efectuate sub B+14 in CF nr. 63 Proiect

G., în ceea ce privește imobilul nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1 imobil transcris ulterior prin conversie pe hârtie in CF nr. 52405 G. provenită din CF nr. 63 proiect G., sub A1 si A1.1; - să se dispună rectificarea înscrierilor efectuate in CF nr. 63 G. Proiect sub B+14, în ceea ce privește nr. top comasație 851/1, nr. top nou 753/1 si in CF nr. 52405 G. provenită din CF

nr. 63 proiect G. sub B+2 in favoarea pârâtei; - sa se dispună restabilirea situației de carte funciară anterioare, în ceea ce privește acest imobil înscris actualmente in CF nr. 52405 G. provenită din CF nr. 63 Proiect G. in favoarea proprietarului anterior, înregistrat sub B+3 în CF nr. 63 Proiect G., P.

O. R. G. ; cu cheltuieli de judecată.

În acțiunea formulată, reclamanta a arătat că toate imobilele înscris in CF nr. 63 Proiect G., inclusiv cel înscris sub A+1, cu nr. top comasație 851, nr. top nou 753 au figurat începând cu anul 1950 ca proprietate de carte funciară a Parohiei Ortodoxe Române, în baza înscrierii de sub B+3. Topograficul care face obiectul prezentei cereri a fost dezmembrat în anul 1983, prin înscrierea de sub B+6, în proprietatea reclamantei rămânând, conform operațiunii menționate sub B+7, nr. top de comasație 851/1, nr. top nou 753/1 care a fost reînscris in favoarea proprietarului de sub B+3. apoi, ca efect al înscrierii de sub B+14, în baza încheierii nr. 4960/_, a fost operată greșit radierea integral a înscrierii de sub B+3 si restabilirea situației de carte funciară anterioară în favoarea pârâtei.

Reclamanta a susținut că, așa cum rezultă din extrasul de carte funciara 52405 G. provenită din CF nr. 63 Proiect G. sub B+2 cu privire la imobilul aflat in posesia reclamantei compus din teren in suprafață de 4144 mp nr. top comasație 851/1 nr. top nou 753/1 si construcție biserică, nr. top comasație 851/1, nr. top nou 753/1/C figurează ca proprietară pârâta ca efect al sent. civ. nr. 4473/2004 dec. civ. nr. 794/A/2006 a Tribunalului C. si a dec. civ. nr. 1187/R/2007 a Curții de Apel C., iar din verificarea dispozițiilor sentinței nr. 5186/2006 C., menținută în urma recursului precum si din cuprinsul încheierii de CF nr. 49601/_ în baza căreia s-ar fi reînscris dreptul de proprietate al reclamantei, se constata ca atât hotărârea judecătorească invocată cât si

încheierea de carte funciară se referă la alte imobile decât cel care cuprinde si locașul de cult, si anume nr. top_ din CF nr. 63 G. precum si nr. top 5370 din CF nr. 65 G. si nu la nr. top 753/1 nr. vechi 851/1 unde figurează Biserica. Prin urmare, nici hotărârile judecătorești care constituie temeiurile juridice ale înscrierii si nici încheierea de CF are sta la baza operațiunilor de carte funciara nu au dispus vreodată radierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bisericii, extrasul de carte funciară eliberat fiind vădit rezultatul unor operațiuni juridice de carte funciară nevalabile. Mai mult, in cuprinsul sentinței invocate de către reclamantă in justificarea cererii sale a fost respins petitul privind restabilirea situației anterioare de carte funciara, astfel că această hotărâre judecătorească nu poate constitui titlul in baza căruia reclamanta să invoce reînscrierea dreptului său in cartea funciară.

Totodată, instanța de fond a mai reținut că, in mod greșit s-a dispus prin încheierea de carte funciară nr. 49601/_ radierea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la parte din dreptul de proprietate înscris în CF nr. 63 G. sub B3, respectiv referitor la nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1, deoarece aceste imobil nu a fost cuprins in titlul de care se prevala pârâta, sentința civilă nr. 5186/2006 pronunțată in dosarul nr. 15547/2005 a Judecătoriei C. -Napoca.

Judecătoria Cluj-Napoca a mai reținut că, încheierea de carte funciară nr. 496018/_ nu a fost atacată cu plângere conform art. 50 din Legea nr. 7/1996, in forma in vigoare la data înscrierii mențiunii de sub B+14.

În susținerea soluției de respingere a acțiunii reclamantei, instanța de fond a reținut că, la data judecării pe fond a acțiunii reclamantei, pârâtei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă nr.854/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr._, dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, in urma admiterii acțiunii in revendicare in

contradictoriu cu reclamanta, tocmai cu privire la acest imobil înscris in CF

63 G. nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1. Potrivit sentinței definitive menționate, pârâta P. R. U. cu R., G. -C. G. este recunoscută ca proprietar al imobilului, astfel că, în prezent, înscrierea din CF nr. 63 corespunde cu realitatea.

Tribunalul analizând apelul declarata costată că temeiul pentru respingerea acțiunii reclamantei, reținut de instanța de fond, respectiv că, pârâtei i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă nr.854/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj in dosarul nr._, dreptul de proprietate asupra imobilului menționat mai sus, in urma admiterii acțiunii in revendicare in contradictoriu cu reclamanta, cu privire la imobilul din litigiu, imobil înscris in CF 63 G. nr. top de comasație 851/1 nr. top nou 753/1 și că potrivit sentinței definitive menționate, pârâta P. R. U. cu R., G. -C. G. este recunoscută ca proprietar al imobilului, astfel că, în prezent, înscrierea din CF nr. 63 corespunde cu realitatea, nu mai subzistă în condițiile în care, prin Decizia civilă nr.394 din_ a I., s-a admis recursul declarat de P. O. R. G.

, împotriva deciziei Tribunalului C., Î. Curte, casând acea decizie și dispunând rejudecarea apelului de către tribunal.

Instanța de fond a mai reținut în considerentele sentinței apelate de reclamantă că, în drept, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 7/1996 in forma in vigoare la data săvârșirii operațiunilor de carte funciară contestate.

Potrivit art.34 din Legea nr.7/1996 ( in vigoare la data de_ ): " Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.";

Instanța de fond a susținut că, în principiu, acțiunea in rectificarea înscrierilor este o acțiune accesorie, grefată pe acțiunea principală care îi reprezintă suportul juridic, respectiv prin care se urmărește restabilirea dreptului lezat, constatând că în cazul de față nu este cazul, deoarece acțiunea in rectificare a fost introdusă pe cale principală, întemeiată în fapt pe o eroare săvârșită în încheierea de carte funciară nr. 49601/_ prin care s-a dispus înscrierea din CF nr. 63 G. sub B+14. Deși nu se specifică in acțiune, instanța reține că dintre situațiile enumerate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, este vizată ipoteza prevăzută de p.1 "înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil";.

Instanța de fond a considerat eronat că pentru a fi întemeiată acțiunea in rectificarea înscrierii, reclamanta trebuia să fie beneficiara unei hotărâri judecătorești irevocabile care să statueze cu privire la dreptul ce face obiectul înscrierii, după cum prevede partea introductivă a art. 34 din Legea nr. 7/1996, și chiar dacă acțiunea in rectificare poate fi principală sau accesorie, in funcție de cadrul procesual in care a fost promovată, dreptul de a cere rectificarea înscrierilor este in toate cazurile un drept subiectiv derivat, deoarece derivă din

încălcarea unui alt drept vătămat prin înscrierea săvârșită în cartea funciară. Această concluzie decurge din interpretarea art. 35 din Legea nr. 7/1996 care face referire la dreptul material obiect al acțiunii in fond.

Instanța de fond a apreciat la data respectivă că în cazul de față acțiunea de fond pe care se grefează prezenta acțiune in rectificare, este tocmai acțiunea in revendicare ce face obiectul dosarului nr._, in care pârâta a obținut câștig de cauză în prima instanță si in apel.

În aceste condiții, instanța de fond a susținut că, nu numai că reclamanta nu deține o hotărâre irevocabilă in favoarea sa cu privire la înscrierile de sub B14, în sensul art. 34 din Legea nr. 7/1996, dar i se poate opune un drept de proprietate obținut de pârâtă cu titlu definitiv pentru imobilul ce face obiectul înscrierilor contestate.

Instanța de fond deși corect a reținut faptul că la momentul efectuării înscrierii de sub B+14 in mod eronat s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei pentru imobilele cu nr. top de comasație 851/1 si 753/1 din CF 63 G., a concluzionat greșit apoi că, această împrejurare nu prezintă relevanță sub aspectul îndeplinirii in prezent a condițiilor de exercitare ale acțiunii in rectificare de carte funciară.

Tribunalul apreciază că, reclamanta avea posibilitatea de a solicita pe cale directă rectificarea de Cf în condițiile arătate, mai ales că dreptul litigios dintre părți nu era încă tranșat irevocabil, I. casând sentința Tribunalului C., existând date concludente privind eroarea înregistrărilor din Cartea funciară, în sensul invocat de reclamantă.

În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită a solicita pe cale directă rectificarea de Cf, nefiind obligatorie ca acea cerere să fie accesorie la o eventuală acțiune în revendicare, în condițiile în care pârâta are un titlu de proprietate precar, fiind discutabil întinderea acelui drept.

Cu argumentația prezentată, tribunalul constată nelegală și netemeinică soluția instanței de fond sub aspectul respingerii acțiunii reclamantului, astfel că în temeiul art.296 Cod pr.civilă, va admite apelul declarat de reclamanta P. O.

R. G. I împotriva sentinței civile nr. 23641/2012 pronunțată la data de_ în dosar în dosar nr._ al Judecătoriei C. -Napoca, pe care o schimbă, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta P. O. R. G. I împotriva pârâtei P. R. U. cu R., G. C. C., și va constata nulitatea

absolută a operațiunilor de carte funciară efectuate sub B 14 in cartea funciară 63 G. Proiect în ceea ce privește imobilul cu număr de comasație 851/1, nr. topo nou 753/1, imobil transcris ulterior prin conversia pe hârtie in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 Proiect G., sub A. Își A.

1.1 .

Se va dispune rectificarea înscrierilor efectuate in cartea funciară 63 G. Proiect, sub B 14, in ceea ce privește număr topo de comasație 851/1, nr. topo nou 753/1 și in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 Proiect G., sub A. Își A. 1.1 sub B2 in favoarea pârâtei.

Tribunalul va dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară anterioară, in ce privește acest imobil înscris actualmente in cartea funciară 52405 G. provenită din cartea funciară 63 G. Proiect, în favoarea proprietarului anterior înscris sub B3 in cartea funciară 63 Proiect G., P. O.

R. G. .

În baza art.274 cod pr.civilă va obliga pârâta intimată să plătească apelantei suma de 2902,9 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și in apel";.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta P. R. U. cu R. G. -C. G.

, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate în totalitate, ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in recurs în suma de 500 lei.

În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., arătându-se că decizia recurată a fost data cu aplicarea greșita sau încălcarea legii, întrucât judecata in apel a pricinii ce formează obiectul prezentului dosar a fost făcuta fara ca pârâta sa fie încunoștințata cu privire la actele de procedura îndeplinite in cauza.

Astfel, pârâta nu a fost citata la unicul termen de judecata care avut loc in apel; nu i s-a comunicat apelul declarat de către reclamanta/apelanta intimata, fiind privați de dreptul de a formula apărări in legătura cu motivele de apel invocate.

Recurenta subliniază in context ca, aflând din zvon public ca a avut loc judecata in apel si ca apelul declarat de către reclamanta intimata a fost admis, a solicitat in scris pe data de_ Tribunalului C. sa i se comunice decizia pronunțata in apel pe adresa: Comuna Florești, B-dul C. F., nr.5, et.2, ap.5, județul C., adresa care era de altfel menționata si in dispozitivul sentinței data de prima instanța, sentința civila nr. 23641/2012.

Totuși, decizia data in apel a fost comunica pe adresa: Comuna G., str. Suceag nr. 240, jud. C., aflând ca a fost comunicata la aceasta adresa din dovada de comunicare existenta la dosarul cauzei.

Conform adeverinței nr. 6225/_, eliberata de către Primăria comunei

G., la adresa mai sus menționata (G., str. Suceag, nr. 240) se afla domiciliul numitului C. G., persoana care nu a avut calitatea de parte in proces, nici de reprezentant al uneia dintre părți si care fiind in vârsta si suferind de o boala grava (face dializa de 3 ori pe săptămâna) nici nu putea sa se implice in vreun fel oarecare si nici măcar nu era in situația de a aduce la cunoștința pârâtei actele procedurale trimise pe adresa lui, acte care i-au fost comunicate prin afișare (așa cum rezulta din dovezile de îndeplinire a așa-zisei proceduri de comunicare a actelor de procedura de la dosarul cauzei).

Aceste grave nereguli procedurale nu au fost observate de către instanța de apel si mai mult, au fost trecute sub tăcere, cu rea-credință, de către reclamanta/apelanta/intimata.

Este de asemenea semnificativ faptul ca judecata in apel s-a făcut la primul termen, fara ca instanța de apel sa observe ca adresa recurentei, menționata in dispozitivul sentinței apelate, este cu totul alta decât adresa la care a fost citata pentru acel termen si la care de altfel s-a comunicat si memoriul de apel.

Instanța de apel trebuia sa observe ca in dispozitivul sentinței apelate apare o alta adresa decât cea indicata de către reclamanta apelanta, iar la primul termen de judecata trebuia sa amâne judecarea cauzei si sa dispună citarea pârâtei la aceasta adresa.

In același context, este de subliniat conduita reprezentantului reclamantei apelante care la primul si singurul termen din apel a susținut faptul ca dl. avocat

M. C. nu s-a prezentat nici in fata instanței de fond, si asta in condițiile in care la toate termenele de la fond avocatul M. C. si-a asigurat substituirea, conform dovezilor de la dosarul cauzei.

Este relevant si faptul ca pârâta se afla intr-o dubla imposibilitate de a afla despre judecata in apel, si anume: pe de o parte, s-a schimbat nr. dosarului in instanța de apel, astfel încât daca ar fi căutat pe portalul Tribunalului C. acest dosar (_ ) nu exista, pe de alta parte, daca ar fi căutat dosarul după numele părții, care este P. R. U. cu R. G. -C. G., iar in apel apare ca si parata intimata P. R. U. cu R. G. -C. C. .

Așa fiind, recurenta are convingerea ca datorita manoperelor mai puțin corecte ale reclamantei apelante, dublate de o inadmisibila superficialitate a instanței de apel, recurenta a fost privata atât de dreptul la apărare in apel, cat si de dreptul de a avea parte de un proces echitabil consacrat prin art. 6 CEDO.

In aceste circumstanțe decizia civila recurată este vădit nelegala si netemeinica si ca urmare este lovita de nulitate absoluta.

Nici motivarea pe fond a deciziei recurate nu este legala si temeinica. Susținerea instanței de apel potrivit căreia de vreme ce prin decizia nr.

394/_ a I. s-a admis recursul reclamantei apelante P. O. R. G. I si s-a trimis cauza spre rejudecare, parata P. G. -C. G. nu mai poate invoca un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, nemaifiind recunoscuta ca proprietar al acelui imobil, este nefondată, in condițiile in care instanța suprema nu a stabilit prin decizia de casare ca recurenta nu are calitate de proprietar al acelui imobil, ci a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru ca instanța de trimitere sa verifice si opțiunea enoriașilor din G. cu privire la cultul căruia ii aparține acel lăcaș de cult.

Un alt aspect de nelegalitate al deciziei recurate consta in aprecierea instanței de apel, potrivit căreia recurenta ar avea un titlu de proprietate precar asupra imobilului in litigiu.

Formulând aceasta apreciere instanța de apel a omis un fapt esențial, anume ca recurenta a fost deposedata abuziv de lăcașul de cult in litigiu in anul 1948 prin efectul Decretului nr. 358/1948, care la rândul lui a fost aplicat abuziv în cazul dat.

Intr-adevăr, potrivit art. 2 din acest decret, "averea mobila și imobila aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresa a averii fostelor parohii, revine Statului R. n, care le va lua în primire imediat."

Prin Decretul Lege nr. 9/_ a fost abrogat ca fiind abuziv Decretul nr. 358/1948, iar prin efectul acestei abrogări s-au stins implicit toate efectele juridice pe care actul normativ abrogat le-a produs de la data intrării lui în vigoare și până la data abrogării lui.

Totuși, reclamata apelanta/intimata, P. O. R. G. I continua sa dețină în proprietate si sa folosească in continuare abuziv acest lăcaș de cult.

Un alt motiv de nelegalitate al sentinței recurate consta in acordarea, de către instanța de apel, in favoarea reclamantei apelante P. O. G. I, a cheltuielilor de judecata atât in prima instanța, cat si din apel, in condițiile in care instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia de a plăti cheltuieli de judecata in favoarea pârâtei.

Potrivit art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata".

Așadar, cheltuielile de judecata se acorda părții care a câștigat procesul, temeiul obligației de restituire a acestora fiind culpa procesuala dedusa din expresia " partea care cade in pretenții".

In aceste condiții, instanța de apel nu putea sa acorde in mod legal cheltuieli de judecata reclamantei pentru fond, in condițiile in care la instanța de fond acțiunea reclamantei apelante/intimate a fost respinsa.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta P. O. R. G. I

a solicitat respingerea recursului formulat de către pârâta P. R. U. cu R.

G. -C. G., menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că recursul este nefondat întrucât, în cuprinsul motivelor de recurs se invocă în principal nereguli procedurale privitoare la judecata în apel. Aspectele invocate nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

S-a invocat în primul rând o pretinsă nelegală citare pentru judecarea apelului. Susținerea este nefondată, citarea s-a făcut la sediul recurentei, așa cum a fost el indicat prin cererea de chemare în judecată dosar fond, și cu privire

la care pârâta nu a făcut nici o mențiune de schimbare a sediului. După știința intimatei, acolo este și sediul legal al persoanei juridice recurente. Nu pot fi primite în justificarea nelegalei citări cereri formulate ulterior de către recurentă, precum cererea de recomunicare a deciziei atacate sau o adresă emisă de către comuna G. la trei luni după pronunțarea deciziei.

În ceea ce privește referirile nefondate la pretinsă conduita de rea-credință a reclamantei, se face trimitere la încheierea de ședință din_ a Judecătoriei

C., unde se reține că reprezentantul recurentei nu s-a prezentat la prima strigare, după prima strigare a "apărut" la dosar o cerere de amânare, respinsă ca nelegală, astfel încât susținerea intimatei, privitoare la neprezentarea la judecata la fond, corespunde întru-totul realității. De asemenea, nici la judecarea recursului din dosar nr._ în fața ÎCCJ recurenta nu a fost reprezentată, astfel că susținerile intimatei au fost întru-totul conforme realității.

Pentru termenul de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită la sediul indicat al pârâtei, astfel că în speță nu există niciun fel de neregulă procedurală sau încălcare a dreptului la apărare.

În ceea privește aspectele de nelegalitate invocate, intimata le consideră, pe de o parte, străine de obiectul cererii deduse judecății, iar, pe de altă parte, netemeinice, pentru următoarele considerente:

Referința instanței de apel la decizia nr. 394/2013 a ÎCCJ a fost cât se poate de firească în contextul în care prin această hotărâre a fost desființată decizia nr. 51/A/2012 a Curții de Apel C., la care greșit a făcut referire Instanța de fond în considerente.

Oricum, existența deciziei sau a unei alte noi decizii nu are relevanță în prezentul dosar deoarece, conform legii, nu poate fi radiat un drept de proprietate în anul 2007, în baza unei decizii judecătorești definitive pronunțate în anul 2012 sau în anul 2014, și care nici nu face referire la radierea vreunui drept din Cartea funciară, ci admite o acțiune în revendicare.

Radierea unui drept din Cartea funciară a unui imobil poate fi făcută, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, doar cu consimțământul titularului sau în baza unei hotărâri judecătorești. Nici una din cele două ipoteze nu există în speță.

În lumina acestor dispoziții legale referirile la caracterul abuziv al preluării din anul 1948 sunt complet străine de pricină, nu au făcut obiectul cererii sau al apelului, deoarece acțiunea formulată viza faptul că operațiunea de Carte funciară efectuată sub B+14 în Cartea Funciară nr. 63 Proiect G., în ceea ce privește imobilul cu nr. top, comasație 851/1, nr. topo nou 753/1, imobil transcris ulterior prin conversie pe hârtie în Cartea Funciară nr. 52405 G. provenită din Cartea funciară nr. 63 proiect G., sub B+2, este nulă absolut, nefiind conform nici cu încheierea care stă la baza operațiunii si nici cu hotărârile judecătorești care constituie titlul pentru efectuarea acestor operațiuni.

În consecință, niciun pretins caracter abuziv al preluării și nici o eventuală viitoare decizie de admitere a unei revendicări a imobilului nu pot valida o operațiune de Carte funciară lipsită și de titlu și de încheiere.

Conform al. 3 al art. 20 din Legea nr. 7/1996 doar o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă poate sta la baza radierii unui drept din Cartea funciară a imobilului în lipsa acordului titularului, ceea ce în speță nu există.

Recursul este nefondat

.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs dezvoltate în cuprinsul memoriului de recurs, în conformitate cu art. 306 alin. 3 C.pr.civ., Curtea constată că, în realitate, acestea se circumscriu nu doar prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., ci și dispozițiilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ.

Astfel, toate acele susțineri din recurs, prin care se invocă nelegala citare a recurentei cu ocazia soluționării apelului, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., text legal care prevede că este posibilă casarea unei hotărâri când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.pr.civ.

În conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit pății o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Recurenta a susținut că judecata în apel a prezentului dosar a fost făcută cu nelegala citare a recurentei, întrucât aceasta ar fi fost citată pentru unicul termen de judecată care a avut loc în fața instanței de apel, de la o altă adresă decât aceea unde recurenta și-a ales domiciliul.

Recurenta susține că, prin această manieră de soluționare a apelului, a fost privată de dreptul de a formula apărări în legătură cu apelul părții adverse, fiind privată atât de dreptul la apărare, cât și de dreptul de a avea parte de un proces echitabil în sensul stipulat de art. 6 C.E.D.O.

Analizând aceste susțineri ale recurentei, prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale cărora s-ar circumscrie aceste susțineri, Curtea constată că acestea sunt vădit nefondate, pentru motivele ce urmează a fi expuse:

Prin cererea introductivă de instanță reclamanta P. O. R. G. a indicat ca sediu al pârâtei P. R. U. cu R. G. -C. G. - evident, dintr-o eroare materială, menționându-se în preambulul cererii de chemare în judecată P. R. U. cu R. G. -C. C., în loc de P. R. U. cu R.

G. -C. G. -, localitatea G., str. Suceag nr. 240, județul C. (f. 3 dosar fond).

Aceasta este, de altfel, și adresa de unde pârâta recurentă a fost citată pentru primul termen de judecată stabilit în vederea soluționării fondului cauzei, 25 mai 2012, încă din data de_, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 34 dosar fond.

Este evident că pârâta recurentă a primit în mod cert această citație, întrucât și-a angajat avocat, pe domnul avocat M. C. - conform împuternicirii avocațiale nr. 36/_ -, la data de 24 mai 2012, fiind eliberată delegația de substituire a doamnei avocat Vălean Ana-C., care s-a prezentat în fața Judecătoriei C. -Napoca, ca reprezentantă a pârâtei recurente, în locul avocatului titular, M. C. (f. 37, 41 dosar fond).

La primul termen de judecată în fața Judecătoriei C. -Napoca,_, s-a prezentat în instanță, pentru pârâta recurentă, doamna avocat Vălean Ana-C., în substituirea domnului avocat M. N. C., aceasta luând astfel termen în cunoștință pentru pârâta recurentă, în conformitate cu prevederile art. 153 alin.

1 C.pr.civ., nemaifiind necesară citarea pârâtei recurente pentru următoarele termene de judecată care au urmat acestui termen din_ (f. 51 dosar fond).

Anterior primului termen de judecată stabilit pentru judecata în fond, pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei o întâmpinare (f. 38 dosar fond), prin care a arătat: "subscrisa P. R. U. cu R. G. -C. G., CIF 14427584, cu sediul procesual ales în comuna Florești, B-dul C. F. nr. 5 etaj II, ap. 5, județul C., reprezentată prin preot Tintelecan Petrică D., prin avocat dr. M.

C. C. ";, această susținere reprezentând, în opinia pârâtei recurente, o alegere de domiciliu.

Aceeași formulare este uzitată de pârâta recurentă și prin notele de ședință înregistrate la dosarul instanței de fond la data de_ (f. 54 dosar fond), și prin scriptul înregistrat la data de_ (f. 69 dosar fond), și prin care pârâta recurentă a arătat că depune la dosar copii de pe anumite hotărâri judecătorești.

Curtea constată, însă, că această așa-zisă alegere de domiciliu, nu reprezintă o alegere legală și procedurală de domiciliu, în sensul pretins de art. 93 C.pr.civ.

Astfel, potrivit art. 93 C.pr.civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

În interpretarea și aplicarea art. 93 C.pr.civ., jurisprudența a fost constantă în a statua în sensul că, faptul alegerii unui domiciliu nu instituie pentru instanță obligația comunicării actelor de procedură la domiciliu ales, decât în măsura în care, odată cu alegerea domiciliului, s-a indicat în mod expres și numele persoanei la care se va face comunicarea și care va fi în mod expres însărcinată cu primirea actelor de procedură ( a se vedea în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, Decizia nr. 5613/2004, în B.J., bază de date).

Textul art. 93 C.pr.civ. este extrem de clar în acest sens, și nu comportă niciun fel de discuții ori interpretări, stipulând în mod expres faptul că, în lipsa indicării persoanei căreia i se vor comunica actele de procedură și care este în mod expres însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea se va face întotdeauna la domiciliul părții.

Or, în speță, prin așa-zisa alegere de domiciliu, pârâta recurentă nu a arătat în mod expres și numele persoanei la care se va face comunicarea actelor de procedură și care este în mod expres însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel încât, în mod legal pârâta recurentă se impunea a fi citată de la sediul său, din comuna G., str. Suceag nr. 240 județul C. .

Nu este fondată susținerea recurentei, în sensul că, așa cum, rezultă din adeverința anexată recursului, la această adresă ar locui o persoană fizică, în condițiile în care în mod cert pârâta recurentă are sediul în comuna G., str. Suceagului nr. 240 județul C., aspect confirmat de sentința civilă nr. 5186/_ a Judecătoriei C. -Napoca, pronunțată în dosar nr. 15547/2005 (f. 15-17 dosar fond), de sentința civilă nr. 4473/_, dosar nr. 803/2004 al Judecătoriei C. - Napoca (f. 18-20 dosar fond), dosare în care pârâta recurentă a figurat în mod constant cu sediul în comuna G., str. Suceag nr. 240, județul C. .

De altfel, prezentă personal în instanță la termenul de judecată din_, în fața instanței de fond, reprezentanta pârâtei recurente nu a contestat faptul că pârâta recurentă ar avea sediul la această adresă, și nu a afirmat în fața instanței de judecată existența unui alt sediu.

La termenul de judecată din_ în fața instanței de fond a fost prezentă tot doamna avocat Vălean Ana-C., în substituirea avocatului titular M. N. C.

, - fiind astfel reală susținerea intimatei, în sensul că domnul avocat M. N. C. nu s-a prezentat dânsul personal în instanță -, pentru pârâta recurentă.

La acel termen de judecată s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului C. (f. 112 dosar fond).

Această încheiere a fost recurată de către reclamanta intimată de azi, recursul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub același număr unic de dosar,_, și fiind soluționat prin decizia civilă nr. 951/R/_, în sensul admiterii recursului reclamantei, a casării încheierii de suspendare și a trimiterii cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca, pentru continuarea judecății.

Și în acel dosar de recurs pârâta recurentă a fost citată de la sediul său, din comuna G., str. Suceag nr. 240, județul C. (f. 6).

În vederea repunerii pe rol a cauzei de către Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus din nou citarea părților pentru termenul de judecată din_, pârâta

recurentă fiind citată din comuna G., str. Suceag nr. 240, județul C. (f. 115 dosar fond).

Pentru termenul din_ reprezentantul pârâtei recurente, domnul avocat M. N. C., a solicitat amânarea judecării cauzei pentru un alt termen, în cererea de amânare făcându-se din nou mențiunea "subscrisa P. R. U. cu R. G. -C. G., CIF 14427584, cu sediul procesual ales în comuna Florești, B-dul C. F. nr. 5 etaj II, ap. 5, județul C., reprezentată prin preot Tintelecan Petrică D., prin avocat dr. M. C. C. ";.

Curtea constată, însă, că această așa-zisă alegere de domiciliu nu respectă cerințele impuse de art. 93 C.pr.civ., conform argumentelor mai sus expuse.

Aceeași arătare cu privire la sediul procesual ales este menționată și prin concluziile scrise depuse la fila 121 dosar fond, însă, aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 93 C.pr.civ.

Împrejurarea că judecătorul fondului a dispus comunicarea sentinței la adresa menționata în așa-zisa alegere de domiciliu, nu constituie un argument legal în sensul că într-adevăr pârâta recurentă a făcut o legală alegere de domiciliu la această adresă, în sensul pretins de art. 93 C.pr.civ.

Drept urmare, Curtea constată că în cauză nu a există o legală și procedurală alegere de domiciliu, în condițiile prescrise de art. 93 C.pr.civ., motiv pentru care orice comunicare a unui act de procedură cu pârâta recurentă trebuia făcută la "domiciliul părții";, respectiv, la sediul pârâtei recurente, în comuna G., str. Suceag nr. 240, județul C. .

Împrejurarea că pe rolul Tribunalului C. dosarul a fost înregistrat sub un alt număr unic de înregistrare,_, (pe coperta dosarului menționându-se și numărul unic de înregistrate al Judecătoriei C. -Napoca,_ ), se justifică prin aceea că sistemul informatic de înregistrare unic Ecris nu permite atribuirea aceluiași număr unic de înregistrare, pentru două dosare, în cadrul aceleiași instanțe.

Or, anterior promovării apelului de către reclamanta intimată, apel care a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr._, așa cum pretinde art. 288 alin. 2 C.pr.civ. (apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității), pe rolul Tribunalului C. mai existase un dosar cu nr._, între aceleași părți, având ca obiect recurs împotriva încheieri de suspendare din_ a Judecătoriei C. -Napoca.

Această este explicația pentru care sistemul informatic de înregistrare unică Ecris nu mai permitea înregistrarea unui dosar, având ca obiect încă o cale de atac împotriva unei hotărâri a Judecătoriei C. -Napoca, sub același număr unic de înregistrare,_, în mod automat sistemul Ecris atribuind un număr unic de dosar aferent Tribunalului C., respectiv,_ .

Drept urmare, nu este vorba despre niciun fel de manopere mai puțin corecte ale reclamantei, așa cum nefondat apreciază recurenta.

De altfel, sistemul informatic Ecris conține mai multe motoare de căutare, nu doar după numărul unic de înregistrare al dosarului, ci și după numele părților, ori obiectul cauzei, existând deci posibilitatea, pentru pârâta recurentă, de a identifica acest dosar și termenul de judecată fixat pentru soluționarea lui.

În apel, a fost stabilit primul termen de judecată pentru data de 6 martie 2013 pentru când, în mod procedural, pârâta recurentă a fost citată din G., str. Suceag nr. 240, județul C., încă din data de_ (f. 10 dosar apel), procedura de citare realizându-se prin afișare, în condițiile art. 921 C.pr.civ., coroborat cu art. 92 alin. 3 teza I C.pr.civ.

Așa cum s-a arătat anterior, pârâta recurentă se impunea a fi citată de la sediul său, iar nu de la așa-zisul domiciliu procesual ales, având în vedere că

așa-zisa alegere de domiciliu nu a fost făcută cu respectarea cerințelor pretinse de art. 93 C.pr.civ.

La primul termen de judecată stabilit în vedere soluționării apelului nu s-a prezentat nici reprezentantul pârâtei recurente, și nici avocatul ales, însă această împrejurare nu impieta asupra îndreptățirii instanței de apel de a soluționa apelul la acel termen de judecată.

Nu există nicio dispoziție procedurală conținută în codul de procedură civilă care să prevadă că un apel ori un recurs nu pot fi soluționate la primul termen de judecată, dacă părțile, ori reprezentanții acestora, sau doar unele dintre părți ori unii din reprezentanții părților, nu se prezintă în instanță.

Dimpotrivă, dacă se prezintă cel puțin o parte, ori cel puțin avocatul uneia dintre părți, sau chiar dacă nu se prezintă nimeni în instanță, dar s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, cauza poate fi soluționată la primul termen de judecată (evident dacă nu subzistă alte motive legale de amânare).

Pe cale de consecință, Curtea constată că Tribunalul Cluj a dispus în mod legal soluționarea apelului la primul termen de judecată, fără ca prin aceasta pârâtei recurente să îi fi fost încălcat dreptul la apărare ori la un proces echitabil. Așa fiind, Curtea constată că toate motivele de recurs care se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ., sunt nefondate, impunându-se a fi respinse

ca atare.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se critică greșita obligare a pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei și apelului, Curtea constată că acesta este nefondat, motivat pe următoarele considerente:

Recurenta a susținut că în mod nelegal instanța de apel a obligat-o la cheltuieli de judecată pentru fondul cauzei, în favoarea reclamantei, în condițiile în care, la instanța de fond, acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Această susținere a recurentei este nefondată, întrucât recurenta omite a observa că prin decizia instanței de apel, ca urmare a admiterii apelului reclamantei, sentința fondului a fost schimbată în întregime, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii reclamantei, soluție care obliga instanța de apel să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate reclamantei cu judecata în fond a cauzei, în acest sens dispunând și prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., respectiv, fiind admisă acțiunea reclamantei, pârâta era automat căzută în pretenții față de aceasta, putând deci să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Tot astfel, față de soluția de admitere a apelului reclamantei, în mod legal Tribunalul Cluj, în conformitate cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a acordat reclamantei apelante cheltuielile de judecată aferente soluționării apelului, dispunând obligarea pârâtei intimate la plata acestor cheltuieli, către reclamanta apelantă.

Drept urmare, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C.pr.civ., și prin care se critică, practic, soluția ce vizează fondul cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele argumente:

Obiectul cererii introductive de instanță îl constituie o acțiune în rectificare de CF, întemeiată pe dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare la data săvârșirii operațiunilor de carte funciară, pe motiv că înscrierile din cartea funciară nu mai sunt conforme nici cu încheierea care a stat la baza operațiunii de înscriere în CF și nici cu hotărârile judecătorești care constituie titlul pentru efectuarea acestor operațiuni, respectiv, rectificarea CF nr. 63 G., nr. top de comasație 851/1, nr. top nou 753/1, imobil transcris ulterior prin conversie pe hârtie în CF nr. 52405 G. .

Este știut faptul că acțiunea în rectificare de CF, întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, este o acțiune cu caracter accesoriu, care se grefează pe o acțiune principală, având ca obiect, fie constatarea nulității titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea în CF a cărei rectificare se solicită, fie restabilirea dreptului care a fost lezat prin respectiva înscriere în CF.

În speță, inițial prin sentința civilă nr. 854/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. R. U. cu R. G. -C. G., în contradictoriu cu pârâta

P. O. R. G. I și, în consecință, pârâta a fost obligată să îi recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului biserică înscris în CF nr. 63

1. , nr. top 393 b, nr. top de comasație 851 și nr. top nou 753 și să îi lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință acest imobil (f. 21-31 dosar nr._ al Tribunalului C., f. 56-67 dosar fond).

   Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei, prin decizia civilă nr. 51/A/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._ (f. 70-78 dosar fond), însă, prin decizia civilă nr. 394/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în dosar nr._, a fost admis recursul declarat de pârâta P. O. R. G. împotriva deciziei civile nr. 51/A/_ a Curții de Apel C., care a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe (extras portal Î.C.C.J. - f. 13 -14 dosar apel).

   Drept urmare, sentința nr. 854/_ nu este încă definitivă și irevocabilă, astfel încât, nu subzistă în patrimoniul Parohiei Ortodoxe Române G. I - până la rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei sentințe -, obligația de a-i recunoaște Parohiei Române Unite cu R. G. -C. G. dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul dosarului nr._, respectiv, al prezentului dosar.

   Dosarul nr._ viza alt număr topografic din CF nr. 63 G., respectiv, nr. top 5370, astfel încât, hotărârile pronunțate în acel dosar nu pot avea înrâurire asupra soluției din cauza pendinte.

   Drept urmare, Curtea constată că în cauză Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție legală, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 și art. 20 din aceiași lege, recursul pârâtei, sub acest aspect, fiind nefondat.

   Trimiterile recurentei la dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 358/1948 și la Decretul-lege nr. 9/1989, în raport de obiectul cauzei pendinte, care este o rectificare tipică de CF, iar nu o cauză întemeiată pe Legea nr. 182/2005, sunt irelevante și nu pot constitui temei legal pentru admiterea recursului pârâtei.

   Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

   Reclamanta intimată a arătat că își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate cu soluționarea recursului pendinte.

   PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

   D E C I D E:

   	Respinge	ca nefondat recursul declarat de pârâta P. R. U. CU
   R.	G. -C.	G., împotriva deciziei civile nr. 117/A din 06 martie 2013 a

   Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2013.

   PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
   A. -A. P.	C.	-M.	CONȚ	I. -D. C.

   GREFIER

   1. -A. M.

Red.CMC/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: S.V.P.

Jud.apel: C.V.B. /V.G.

← Decizia civilă nr. 76/2013. Rectificare carte funciară		Decizia civilă nr. 350/2013. Rectificare carte funciară →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1836/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 166/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 299/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 76/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 350/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 157/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 4283/2013. Rectificare carte funciară Decizia civilă nr. 4140/2013. Rectificare carte funciară