Decizia civilă nr. 358/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 358/R/2013
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I.
GREFIER: E. M. - M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâtul C.
O. , împotriva sentinței civile nr.1090/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 13 septembrie 2013 în prezența reprezentantului pârâtului-recurent, avocat Milea Bogdan și a reprezentantului reclamanților-intimați, avocat Bora Ieronim, concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr. 1090 din 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, instanța:
A admis cererea principală formulată de reclamanții B. I. și B. M. în contradictoriu cu pârâții M. L. și M. M., C. I., C. L., B. (născută C. ) M. -L., C. O. -V. ,
C. (născută C. ) E. și C. L. .
A admis cererea conexată formulată de reclamanții din dosarul conexat C. S. și C. ANA
, ambii cu domiciliul în mun. B., str. G. nr. 1, ap. 16, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții din cererea principală,
A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali C. I., C. L., B. (născută C. ) M. -L., C. O. -V., C. (născută C.
) E., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali B. I., B. M., C. S. și C. ANA E., precum și cu pârâții M. L., M. M. și C. L., și pe cale de consecință:
a constatat deschisă succesiunea după defunctul C. TOADER, din masa succesorală făcând parte și imobilele terenuri înscrise în TP nr. 59156/_ în suprafață totală de 4,9500 ha., vocație succesorală având C. L. (decedat), C. V. (decedat), și pârâtele C. I. și CÂRJĂ (născută C. ) E., în calitate de descendenți în linie directă de gradul I ai defunctului.
a constatat existența în patrimoniul moștenitorilor defuncților C. V. și C. L. a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2.700 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 28/1, parcela 53, precum și cu privire la suprafața de 3.300 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 29/1, parcela 26, dar și a obligației de a face constând în promisiunea de a încheia act autentic pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra celor 2 (două) terenuri reclamanților, atât dreptul, cât și obligația corelativă față de ambele terenuri, fiind transmise moștenitorilor defuncților C. V. și C. L. prin efectul devoluțiunii succesorale legale.
a dispus ieșirea din indiviziune în parte cu privire la terenurile în suprafață de 2.700 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 28/1, parcela 53, respectiv, în suprafață de 3.300 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 29/1, parcela 26, terenuri ce vor fi atribuite în lotul moștenitorilor defuncților C. V. și C. L. .
a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic în ceea ce a privit antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în decembrie 1996 între pârâtul defunctul C. V. și pârâții M. L.
și M. M. având ca obiect suprafața de teren, situată în extravilanul localității L., teren ce a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate după autorul C. TOADER, fiind ulterior emis TP nr. 59.156/_ .
a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ între reclamanții din cererea conexată C. S. și C. ANA E. și, respectiv, defuncții C. V. și C. L. având ca obiect suprafața de teren, situată în extravilanul localității L. și având printre vecini pe numitul Girigan V., teren ce a făcut obiect al reconstituirii dreptului de proprietate după autorul C. TOADER, fiind ulterior emis TP nr. 59.156/_ .
a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ între reclamanții B. I. și B. M. și, respectiv, pârâții M. L. și M. M. având ca obiect suprafața de teren, situată în extravilanul localității
, ce a făcut obiect al antecontractului încheiat de defunctul C. V. cu pârâții M. L. și M.
.
a obligat, în solidar, pârâții-reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții B. I. și B. M. în cuantum de 1.762,8 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
a ogligat, în solidar, pârâții-reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții din cererea conexată C. S. și C. ANA E. în cuantum de 885.5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la cererea principală și cererea conexată, în primul rând, instanța a constatat deschisă succesiunea după defunctul C. TOADER raportat la prevederile art. 651 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în considerarea principiului tempus regit actum și a faptului că decesul defunctului menționat a intervenit la data de_ (vezi certificat deces fila 11). Moștenitorii legali ai defunctului au fost copiii acestuia: C. L. (decedat la data de_ ), C. V. (decedat la data de_ ), C. I. și CÂRJĂ (născută C. ) E., în calitate de descendenți în linie directă de gradul I ai defunctului, soția defunctului C. TOADER, și anume C. I., decedând anterior acestuia, respectiv, la data de_ . Din masa succesorală a făcut parte și dreptul de proprietate asupra terenului de 4,95 ha. reconstituit defunctului prin emiterea TP nr. 59.156/_, aspect necontestat de nicio parte.
În al doilea rând, știut fiind că drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial se transmit prin efectul devoluțiunii succesorale legale către moștenitori de la data decesului autorului, instanța a constatat transmiterea în patrimoniul defuncților C. V. și C. L. a dreptului de proprietate cu privire la terenul de 4,95 ha. reconstituit autorului lor prin emiterea TP nr. 59.156/_ . Cei doi au procedat la încheierea unor acte de înstrăinare, chiar dacă fără a se respecta forma autentică, aspect din care instanța de fond a dedus că cei doi moștenitori au efectuat acte exprese de acceptare a succesiunii autorului lor, fiind coproprietari asupra bunurilor ce făceau parte din masa succesorală,
inclusiv suprafața de 2.700 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 28/1, parcela 53, dar și suprafața de 3.300 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 29/1, parcela 26. Prin urmare, orice acte efectuate de aceștia chiar dacă purtau asupra unor bunuri viitoare, în sensul că nu se eliberase încă titlul de proprietate, au putut fi recunoscute ca valabil încheiate, cu mențiunea că soarta bunului depindea de partajul încheiat de moștenitori pentru a pune capăt stării de indiviziune succesorală.
Însă, după încheierea actelor antecontracte de vânzare-cumpărare, dar înainte de a se efectua vreun partaj în cauză, au decedat atât C. V., cât și C. L. . Prin urmare, atât drepturile, cât și obligațiile având caracter patrimonial au fost transmise ope legis moștenitorilor legali ai defuncților menționați, respectiv, C. L., B. (născută C. ) M. -L., C. L. și C. O. -V., pârâți în prezenta cauză. Altfel spus, pârâții au dobândit dreptul asupra terenurilor ce au făcut obiect al antecontractelor, dar au fost ținuți și de obligația de a face corelativă în sensul că promisiunea făcută de defuncții C. V. și C. L. a incumbat moștenitorilor. Câtă vreme reclamanții nu au avut o altă cale de realizare a dreptului lor și nu își pot valorifica pretențiile lor decât în contradictoriu cu pârâții, instanța apreciind că a fost admisibilă cererea în constatarea existenței dreptului și obligației corelative asupra terenurilor aflate în litigiu în patrimoniul pârâților menționați.
Instanța de fond a constatat existența în patrimoniul moștenitorilor defuncților C. V. și
C. L. a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2.700 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 28/1, parcela 53, precum și cu privire la suprafața de 3.300 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 29/1, parcela 26, dar și a obligației de a face constând în promisiunea de a încheia act autentic pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra celor 2 (două) terenuri reclamanților, atât dreptul, cât și obligația corelativă față de ambele terenuri, fiind transmise moștenitorilor defuncților C. V. și C. L. prin efectul devoluțiunii succesorale legale.
Față de aspectele precizate anterior, instanța de fond a apreciat că s-a impus ca terenurile ce au făcut obiect al promisiunilor de vânzare să fie atribuite moștenitorilor celor 2 defuncți, pentru a evita situația ca printr-un partaj convențional încheiat în frauda creditorilor obligației de a face să se ajungă la atribuirea acestor bunuri altor moștenitori ce nu sunt ținuți de obligația patrimonială ce incumba autorilor C. V. și C. L., sens în care a fost admis capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune doar cu privire la aceste terenuri.
Referitor la capetele de cerere prin care s-a solicitat pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic, deși instanța fondului a constatat că nu poate dispune validarea unor convenții de vânzare-cumpărare încheiată fără respectarea formei autentice, situație în care sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută, totuși, în considerarea principiului conversiunii actelor juridice, aceasta a apreciat că actele juridice încheiate în data de_, respectiv, în decembrie 1996, precum și în_, au putut fi calificate ca antecontracte de vânzare-cumpărare.
Astfel, deși convenția din decembrie 1996 nu a fost probată printr-un înscris care să îndeplinească cerința multiplului exemplar prevăzută de art. 1179 din vechiul Cod civil, aplicabil în considerarea principiului tempus regit actum, totuși scriptul de la fila 7 din dosarul de fond a avut forța probantă a unui început de dovadă scrisă, probă ce s-a coroborat cu răspunsurile pârâților la interogatoriile de la filele 106-108 dosar fond ce au recunoscut că nu au folosit terenul obiect al antecontractului, cu răspunsurile la interogator date de pârâții M. L. și M. M. (filele 26-29 dosar fond), precum și cu declarațiile martorilor audiați la filele 90-91 dosar fond, astfel că s-a apreciat ca fiind dovedită încheierea convenției, aceasta fiind chiar executată prin predarea bunului și plata prețului, aspect ce s-a dedus pe cale de prezumție simplă din faptul că terenul a fost în posesia pârâților M. și apoi a reclamanților.
Instanța de fond a arătat că, celelalte 2 antecontracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea cerinței multiplului exemplar prevăzută de art. 1179 din vechiul cod civil (fila 9, și respectiv, fila 7 din dosarul conexat), fiind confirmate și de poziția pârâților M. și a martorului audiat la fila 179 dosar fond, astfel că și aceste manifestări de voință în sensul încheierii antecontractelor menționate au fost dovedite.
Așa fiind, prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 1073 și 1077 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în considerarea principiului tempus regit actum (a se vedea V. Stoica, F. A. Baias, Executarea silită a antecontractelor de înstrăinare a imobilelor în condițiile abrogării art. 12 din Decretul nr. 144/1958, în "Dreptul" nr. 3/1992), (n.red. nefiind încă în vigoare prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005), instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul în formă autentică, astfel că partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract. În speță, pârâții moștenitori ai defuncților C. V. și C. L. au refuzat prezentarea în fața notarului public, deși erau ținuți de obligația de a face încheiată de autorii lor, astfel că au fost admise aceste capete de cerere, în sensul că s-au pronunțat hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenurile ce au făcut obiect al antecontractelor menționate anterior.
De asemenea, pentru antecontractul încheiat în anul 2008, potrivit prevederilor art. 2 alin.
(1) din Titlul X ,,Circulația juridică a terenurilor"; al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic doar dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin. (2) din titlul X menționat anterior. Acest text de lege prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit
obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract. În speță, pârâții nu au fost de acord cu soluționarea litigiului în fața notarului public, prin acceptarea încheierii în formă autentică a antecontractelor succesiv încheiate, astfel că a fost admis și acest capăt de cerere, în sensul că s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru terenul ce a făcut obiect al antecontractului menționat anterior.
Referitor la cererea reconvențională, instanța de fond a apreciat-o ca nefondată pentru considerentele ce se succed.
Astfel, cererea de constatare a nulității pentru lipsa cauzei antecontractelor de vânzare- cumpărare, nu a fost întemeiată, întrucât, în speță, părțile convențiilor au avut reprezentarea mentală a contraprestației celeilalte părți, în sensul că promitenții vânzători au știut că au primit o sumă de bani cu titlul de preț, iar promitenții cumpărători au cunoscut faptul că în schimbul sumei de bani dată promitenților ei au dobândit promisiunea că pe viitor li se va transmite dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în litigiu. Susținerile pârâților-reclamanți reconvenționali în sensul că s-au aflat în fața unei aplicații a vânzării lucrului altuia au fost eronate. Așa cum s-a arătat anterior, terenurile în cauză au fost reconstituite autorului C. TOADER, iar de la data decesului acestuia (_ ), drepturile cu caracter patrimonial s-au transmis moștenitorilor săi, inclusiv C. L. și C.
V. . A fost adevărat că la momentul încheierii antecontractelor nu era emis titlul de proprietate, dar în acest caz s-a putut vorbi, cel mult, de o convenție asupra unui bun viitor, convenție ce nu a fost interzisă de vechiul Cod civil, aplicabil antecontractelor menționate. În orice caz, la data încheierii antecontractelor, punerea în posesie era deja realizată, aspect ce s-a dedus din declarațiile martorilor ce au arătat că pârâții M. și reclamanții C. au folosit terenul după plata sumelor de bani cu titlul de preț, ei neputând folosi terenurile dacă nu s-ar fi realizat în prealabil punerea în posesie a promitenților vânzători, aceștia din urmă predând terenurile către promitenții cumpărători. Instanța a respins și cererea de constatare a încheierii unui partaj convențional între moștenitorii defuncților C. TOADER, C. L. și C. V., întrucât pe lângă faptul că s-a ignorat cu desăvârșire obligația de a face ce a incumbat moștenitorilor promitenților vânzători, partajul convențional invocat nu a fost probat prin niciun mijloc de dovadă (înscrisuri sau cel puțin
interogatorul părților), context în care nu s-a putut admite acest capăt de cerere.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și al art. 277 C.proc.civ., ținând seama de faptul că pârâții- reclamanți reconvenționali au fost cei care s-au opus admiterii cererii, formulând și o cerere reconvențională respinsă ca nefondată, instanța a obligat în solidar această categorie de părți la plata cheltuielilor de judecată, atât către reclamanții B. I. și B. M. în cuantum de 1.762,8 lei, cât și către reclamanții din cererea conexată C. S. și C. ANA E. în cuantum de 885,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul C. O., solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și art. 312 Cod procedură civilă, cu modificarea în tot a hotărârii atacate și, rejudecând fondul, admiterea cererii reconvenționale formulată de acesta cu respingerea acțiunii introductive ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în fapt, soluția instanței de fond a fost greșită pentru următoarele considerente:
La fond reclamanții au solicitat să se constate existența unui partaj amiabil intervenit între moștenitorii lui C. t Toader, însă în realitate acest partaj nu s-a realizat, nu a fost dovedit cu vreun mijloc de probă și, mai mult, a fost contestat de către ceilalți coproprietari, respectiv C. I. și Carja (C. ) E. . În lipsa existenței acestui partaj amiabil între moștenitori, coproprietari ai bunului promis, s-a considerat că nu se poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic întrucât a lipsit consimțământul tuturor coproprietarilor pentru o vânzare valabilă.
Pârâtul recurent a arătat că la interpretarea actului juridic civil dedus judecății, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare din noiembrie 2006 nu s-a luat în considerare poziția celorlalți coproprietari, respectiv C. I. și Carja (C. ) E., aceștia nefiind de acord cu admiterea acțiunii, astfel încât a considerat că nu se poate pronunța o hotărâre prin care să se valideze înstrăinarea unui bun comun fără acordul tuturor proprietarilor, având în vedere că obiectul convenției a fost un bun individual determinat și nu o cotă parte indiviză.
S-a menționat că, coproprietarii unui bun individual determinat nu sunt ținuți de obligațiile asumate de către un coproprietar fără acordul celorlalți, astfel că valorificarea antecontractului de
vânzare-cumpărare încheiat în anul 2006 a reprezentat o încălcare directă a dreptului de proprietate al intimatelor C. I. și Carja (C. ) E. .
Pentru termenul de judecată din data de 22 februarie 2013, intimații B. I., B. M., C.
S. și C. Ana E., legal citați, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În motivare s-a arătat că prin recursul formulat s-a criticat sentința atacată pentru următoarele motive:
Pârâții au solicitat ca instanța să constate că a avut loc un partaj amiabil între ei, partaj amiabil potrivit căruia imobilele terenuri în litigiu au revenit succesorilor promitenților-vânzători. Acțiunea reconvențională a fost formulată inclusiv de către C. I. și Carja (C. ) E., acestea solicitând a se constata și deci recunoscând existența partajului amiabil-contrar celor arătate de recurent.
Mai mult, s-a menționat că pârâtele arătate mai sus nu au formulat recurs, achiesând practic la hotărârea atacată. În aceste condiții susținerile recurentului au fost și lipsite de interes. De altfel imobilele obiect al acțiunii nu s-a solicitat prin cererea reconvențională a fi atribuite acestor pârâte, ci, potrivit partajului amiabil urmau să fie atribuite moștenitorilor promitenților-vânzători. Așadar aceste pârâte nu au fost prejudiciate în niciun fel, imobilele ce ar fi revenit acestora nefăcând obiect al acțiunii principale formulate de reclamanții B. I. și B. M. sau celei conexate formulate de
C. S. și C. E. .
S-a precizat că nu s-au luat în considerare pozițiile de oponență față de admiterea acțiunii formulate de pârâtele C. I. și Carja(C. ) E. . Susținerea a fost neîntemeiată, intimații crezând că s-au avut în vedere pozițiile procesuale ale celor două pârâte, cât și cererile formulate prin acțiunea reconvențională, însă instanța a apreciat în mod temeinic și legal că poziția acestora a fost netemeinică.
S-a menționat că recursul este lipsit de interes atât timp cât aceste pârâte nu au formulat recurs. Astfel, prin toată motivarea recursului s-a criticat sentința prin prisma prejudicierii drepturilor acestor pârâte, fără însă a arăta care este interesul recurentului.
Intimații au arătat că s-a criticat sentința deoarece un coproprietar nu a putut să vândă un bun în întregime, precizând că susținerea a fost reală, însă, potrivit doctrinei și practicii juridice, o astfel de vânzare a fost rezolubilă, atât timp cât bunul nu este atribuit prin partaj vânzătorului.
S-a precizat că nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ci un antecontract, promitentul-vânzător putând să-și asume orice obligație, chiar de vânzare a unui bun cu care nu are nicio legătura. Însă, așa cum a reținut instanța de fond, promitenții-vânzători au fost coproprietari (prin succesiune) și le-a atribuit bunurile obiect al acțiunii în întregime. Așadar au devenit proprietari în mod exclusiv la data decesului proprietarului din titlu, numitul C. Toader (_ ). S-a arătat că, prin partajul voluntar invocat de toți pârâții imobilele ar fi revenit moștenitorilor defuncților C. V. și C. L. .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
O primă critică privește faptul că instanța de fond ar fi reținut existența unui partaj amiabil cu privire la împărțirea terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr. 59.156/_, dar un astfel de partaj nu a existat și intervenirea unui acord de voință în acest sens a fost contestată de pârâți.
Tribunalul observă că în considerentele hotărârii atacate instanța de fond nu a reținut intervenirea vreunui partaj voluntar, așa cum se susține în cererea de recurs, instanța de fond, ci s-a a dispus ieșirea din indiviziune în parte cu privire la terenurile în suprafață de 2.700 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 28/1, parcela 53, respectiv, în suprafață de 3.300 m2teren arabil extravilan înscris în TP nr. 59.156/_, tarla 29/1, parcela 26, terenuri ce au fost atribuite în lotul moștenitorilor defuncților C. V. și C. L., apreciind că se impunea ca
terenurile ce au făcut obiect al promisiunilor de vânzare să fie atribuite moștenitorilor celor 2 defuncți, întrucât altfel ar fi fraudate interesele cumpărătorilor de bună-credință.
Rezultă astfel că instanța de fond nu a luat act de vreun partaj amiabil, ci a dispus partajarea doar în parte a imobilele cuprinse în TP nr. 59.156/_, respectiv raportat la cele două imobile - teren pentru care C. L. și C. V., anterior decesului lor au încheiat antecontracte de vânzare- cumpărare. În contradictoriu cu cele arătate în cererea de recurs, tribunalul reține că încheierea acestor antecontracte de vânzare-cumpărare era posibilă chiar fără acordul celorlalți coindivizari, doar că soarta valorificării, validării lor era legată de condiția ca aceste bunuri imobile să le fie atribuite vânzătorilor promitenți cu ocazia partajului, sens în care în mod corect a dispus instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs că ceilalți coindivizari, C. I. și C. E. nu erau de acord cu admiterea acțiunii si cu validarea antecontractelor, instanța de fond nesocotind poziția lor procesuală, tribunalul apreciază în concordanță cu poziția exprimată de intimați prin întâmpinare, că invocarea acestui motiv de recurs de către recurentul C. O. este lipsit de interes, coindivizarele amintite, în măsura în care erau nemulțumite de soluția pronunțată de instanța de fond în contradictoriu cu ele, aveau posibilitatea de a ataca ele sentința civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul C. O., împotriva sentinței civile nr.1090/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul îl va obliga pe recurentul C.
O. să plătească intimaților B. I. și B. M. suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, iar intimaților C. S. și C. Ana E. suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul C. O., cu domiciliul procesual ales în B., Str. Ion R., Nr. 3, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1090/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Obligă recurentul C. O. să plătească intimaților B. I. și B. M., ambii domiciliați în com. Feldru, sat N., Nr. 1B, jud. B. -Năsăud, suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, iar intimaților C. S. și C. ANA E., cu domiciliul în B., Str. G., Nr. 1, ap. 16, jud. B. -Năsăud, suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. SS I. B. R. I.
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact:
BISz/MD-_ / 2 ex
Jud. fond: O. C. V.
| ← Încheierea civilă nr. 281/2013. Hotărâre care să țină loc... | Decizia civilă nr. 538/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
