Decizia civilă nr. 574/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 574/R/_
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: C. | -V. | B. |
JUDECĂTOR: O. | R. | G. |
GREFIE: D. | B. |
S-a luat spre examinare recursul promovat de recurentul I. S. împotriva Sentinței civile nr. 24367 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații SC V. S., I. P.
J. C. - S. P. C. R. P. DE C. SI I. A V.
, având ca obiect hotărâre care să tina loc de act autentic.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru intimata pârâtă SC V. S., reprezentanta acesteia, avocat M. Tuțu, cu
împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f. 12), pentru recurentul I. S., reprezentanta acestuia, avocat C. Tătaru, cu
împuternicire avocațială de reprezentare depusă la dosar (f. 6), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1567,50 lei și timbru judiciar de 3,3 lei, mențiune cu care a fost citat recurentul, cuantumul fiind stabilit de instanță cu ocazia pregătirii primului termen de judecată, astfel tribunalul constată că recursul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Mai constată că în data de_, intimata SC V. S. a înregistrat la dosar întâmpinare și acte anexă (f.13-195).
T. ul comunică un exemplar din întâmpinare și acte anexă reprezentantei recurentului, care solicită termen pentru studiul întâmpinării și a actelor anexă.
Raportat la natura comercială a litigiului, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1, 158 alin.1, 159 pct.3 C.pr. civ., invocă din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a prezentei cauze, excepție pe care o pune în discuție.
Reprezentanta recurentului solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale, arătând că faptul că una dintre părți este societate comercială nu atrage caracterul comercial al litigiului, pretențiile din prezentul litigiu fiind de natură civilă.
Reprezentanta intimatei pârât SC V. S., avocat M. Tuțu, solicită instanței admiterea excepției necompetenței materiale.
T. ul rămâne în pronunțare asupra excepției invocată din oficiu.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24367 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul I. S. in contradictoriu cu SC V. S. si I. P. jud. C. - SPCRPCIV.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Privitor la instrainarea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voință a părților să îmbrace o formă specială, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, art. 1295 din Codul civil, în forma în vigoare în anul 2007, prevedea că "vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.";
Potrivit art.8 din Ordinul MAI 1501/2006,
Transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente:
cererea noului proprietar. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menționa solicitarea explicită în cerere;
fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale. În cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și
fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia;
cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;
documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie;
actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se va prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;
dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia;
copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;
dovada plății taxei de înmatriculare;
certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate;
plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât al fostului proprietar;
dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;
dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, cu excepția cazului în care acestea se păstrează de către noul proprietar;
certificatul de autenticitate al vehiculului, cu excepția autovehiculelor destinate competițiilor sportive și a vehiculelor istorice, pentru cazurile stabilite de reglementările în vigoare;
procura specială, după caz.
Deși din punct de vedere juridic, contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul este valabil încheiat fără a îmbrăca o anumită formă, procedura de radiere și înmatriculare din circulație presupune, totuși, existența unui înscris constatator care să probeze transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, în vederea operării acestuia în cartea de identitate a vehiculului.
Din cuprinsul actelor normative mai sus amintite, rezultă că obligația de a efectua formalitățile de înmatriculare a vehiculului pe numele noului deținător incumbă acestuia din urmă, insa in acest sens acesta trebuie sa detina in original inscrisul constatator al transferului dreptului de proprietate.
În speță, reclamantul și pârâta nu au întocmit nici la data incheierii contractului de leasing si nici ulterior expirarii acestuia, un înscris care să ateste încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind autoturismul marca WV Touareg cu numărul de înmatriculare_ .
Din probele administrate in cauza, instanta a retinut totusi ca sustinerile reclamantului sunt confirmate de declaratia martorului Salcudean L. C., precum si de celelalte inscrisuri depuse. Intr-avedar, in cursul lunii aprilie 2007 intre reclamant si parata prin reprezentantul acesteia, Poienau I. Grigore a intervenit o intelegere prin care acesta din urma s-a obligat in numele societatii sa achizitioneze un autovehicul in leasing, urmand ca la sfarsitul perioadei contractului si dobandirea dreptului de proprietate asupra acestuia, sa transfere proprietatea reclamantului. O prima chestiune asupra careia se impune ca instanta sa se pronunte, o reprezinta aceea cu privire la peroanele intre care a intervenit intelegerea. Cu toate ca parata a sustinut ca nu a existat nici o intelegere intre reclamant si parata, intelegerea survenind intre reclamant si un asociat al societatii in calitate de persoana fizica, intanta nu poate retine aceasta sustinere. Astfel, rezulta din declaratia martorei Salcudean L. Critina ca intelegerea dintre reclamant si cei doi asociati ai societatii parate, Poienaru I. si Poienaru Ionut, a avut ca obiect achizitionarea de catre reclamant a unui autoturism, ce urma a fi inmatriculat pe numele societatii pentru a nu se achita TVA. Or, faptul ca discutiile s-au purtat cu unul dintre reprezentantii societatii, nu face in mod automat ca asumarea obligatiei sa fie considerate a fi facuta de asociatul societatii, in calitatea a de persoana fizica. In speta, faptul ca s-a convenit achizitionarea autovehiculului de catre societate, face ca obligatia asociatului si totodata reprezentantului societatii, a fie asumata in aceasta ultima calitate. De aceea nu prezinta nici o relevanta imprejurarea ca avansul si ratele nu au fost achitate in contul societatii, ci in contul asociatului, totodata reprezentant al societatii.
Astfel stand lucrurile, intanta a retinut ca intre parata si Unicredit Leasing Corporation IFN SA, s-a incheiat contractul de leasing nr. V. -_
, avand ca obiect folosinta autovehiculului marca WV Tourang inmatriculat la data de_, avand nr. de inmatriculare_ . La data de_, reclamantul a achitat unuia din cei doi asociati ai paratei suma de 76200 lei,
asa cum rezulta din extrasul de cont atasat la fila 8. Din inscrisurile depuse la dosar, copie abonament de parcare (f.24), chitanta de plata abonament de parcare (f.25), contract ervice (f.26), dar si din declaratia martorului, reclamantul a avut pe tot parcursul contractului de leasing folosinta masinii. De altfel, in raspunsul la interogatoriu (intrebarea 4), parata a aratat ca nu cunoaste in folosinta cui se afla in prezent masina, ceea ce dovedeste faptul ca parata nu avea la data completarii interogatoriului nici detentia, nici folosinta masinii. Mai rezulta din declaratia martorei ca reclamantul a achitat ratele de leasing. De altfel si parata de rd.1 a aratat ca ratele de leasing au fost achitate printr-o creditare a societatii de unul din asociati; nu a negat ca reclamantul ar fi platit ratele lunare asociatului societatii. La data de_ autovehiculul a fost transcris pe numele societatii parate, fiind inmatriculat sub nr._ .
Instanta a constatat ca in speta este vorba despre o operatiune juridica complexa, cuprinzand doua contracte, si care imbraca forma unui mandat fara reprezentare, societatea parata incheind contractul de leasing in nume propriu dar in interesul reclamantului. Este vorba de un caz aparte de simulatie prin interpunere de persoane, caracterizat prin faptul ca tertul fata de actul secret nu cunoaste imprejurarea ca adevaratul beneficiar al actului este o alta peroana, fata de care urmeaza sa se produca efectele actului public. Instanta a observat astfel ca asa cum rezulta din sustinerile martorei audiate in cauza, confirmate de reclamant prin reprezentant, intrucat reclamantul e afla in relatii de prietenie cu Poienaru I., a decis sa- si cumpere o masina, insa sa o inmatriculeze pe numele firmei pentru a nu mai achita TVA. Instanta a observat ca in ceea ce privește utilizarea vehiculelor în cadrul contractelor de leasing, conform prevederilor pct. 7 alin.
din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, transmiterea folosinței bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3) lit. a) din Codul Fiscal. La sfârșitul perioadei de leasing, dacă locatorul/finanțatorul transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea acestuia, operațiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul.
De asemenea, cazurile in care TVA datorat pentru operatiunile reprezentand livrare de bunuri sau prestare de servicii este deductibil, sunt limitative prevazute de C.Fiscal iar la data incheierii contractului de leasing, reclamantul, in calitate de persoana fizica, nu beneficia de deductibilitatea TVA.
Instanta a constatat ca din interpretarea art.966, 968 C.civ., se poate retine ca unul din elementele actului juridic civil il reprezinta cauza, care trebuie sa fie licita si sa nu fie prohibita de lege. Instanta nu a fost seizata cu o actiune in declararea nulitatii conventiei partilor, asa incat, avand in vedere principiul disponibilitatii, nu va putea sa dispuna in acest sens, insa avand in vedere primul petit al cererii de chemare in judecata si, constatand ca vointa partilor a avut la baza o cauza ilicita, si anume intentia reclamantului de a dobandi autovehiculul cu incalcarea prevederilor legale imperative privind TVA, instanta nu a putut sa pronunte o hotarare judecatoreasca ce, in lipsa unui inscris intocmit de parti, sa contituie suportul in baza caruia reclamantul va putea solicita transcrierea conform art.8 din Ordinul MAI 1501/2006.
In aceste conditii, instanta a respins ca neintemeiat primul capat de cerere.
Totodata, a respins si celelalte doua petite, avand in vedere in primul rand solutia data asupra primul petit. In alta ordine de idei, instanta a apreciat ca nu exista nici un temei de drept care sa-i acorde posibilitatea de a se pronunta asupra transcrierii autovehiculului, putand doar, sa pronunte o hotarare care sa tina loc de inscris, hotarare judecatoreasca in baza careia cel intereseat sa poata solicita organului competent efectuarea formalitatilor de transcriere.
Fata de cele expuse mai sus, instanta a respins ca neintemeiata cererea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul administrării de probe în dosar, care sunt imposibil de administrat în recurs, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de reclamant.
În motivare, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță a art. 966, 968 cod civil privind cauza ilicită a actului juridic civil.
Din considerentele hotărârii pronunțate se poate constata că instanța de fond în mod corect a reținut anume aspecte legate de stare de fapt din prezente cauză, respectiv: aspecte legate de înțelegerea părților în sensul achiziționării prin leasing, pe numele societății pârâte, a unui autovehicul a cărui drept de proprietate să fie transferat în favoarea reclamantului după finalizarea contractului de leasing, faptul plății de către reclamant, în întregime, a avansului și a ratelor de leasing, faptul posesiei autoturismului de către reclamant.
O primă critică este aceea că, prin pronunțarea acestei sentințe consideră că instanța a încălcat principiile contradictorialității și disponibilității în procesul civil, care sunt reglementate de normele codului de procedură civilă și tratate în literatura de specialitate.
Un alt motiv de nelegalitate a sentintei atacate este aplicarea gresita a art. 966, 968 C.civ.
Prin întâmpinarea formulată de intimat, s-a solicitat instanței respingerea recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate ca fiind legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 23 mai 2013, instanța verificându-și competența, în temeiul art. 158 alin. 1, art. 159 pct. 2 C.pr.civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale.
Excepția necompetenței este întemeiată, T. ul urmând a o admite, pentru considerentele ce urmează:
Astfel cum a arătat reclamantul în motivarea cererii sale de chemare în judecată, raporturile juridice dintre părți s-au născut în virtutea unui contract încheiat între reclamant și pârâta S.C. V. S.R.L. în anul 2007, înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Așadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile Codului comercial sub imperiul căruia s-au născut și s-au derulat raporturile juridice dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru
cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale […].
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. și art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea C. nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale
comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată.
Văzând și dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă, raportat la art. 1 și art. 2 lit. b) din Codul procedură civilă, va declina competența de soluționare a recursului formulat de reclamantul I. S. împotriva Sentinței civile nr.
24367 din _ | , pronunțată în dosar nr. _ | al Judecătoriei C. | -N. |
, în favoarea T. | ului Specializat C. . |
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul I. S. împotriva Sentinței civile nr. 24367 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, C. -V. B. | JUDECĂTOR, O. R. G. |
GREFIER, D. B. |
D.B. 30 Mai 2013
O.R.G. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
CĂTRE T. UL SPECIALIZAT C.
Vă comunicăm că prin decizia civilă nr. 574/R/_ s-a admis excepția necompetenței materiale a T. ului C. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de reclamantul I. S. împotriva Sentinței civile nr. 24367 din_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Alăturat vă comunicăm dosarul T. ului ce conține un nr. de 202 file, și dosarul de fond.
GREFIER,
D. B.
| ← Decizia civilă nr. 144/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 4187/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
