Decizia civilă nr. 365/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIV ILĂ NR. 365/A/2013Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Instanța de fond este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier L. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant S. R. PRIN M. F.
P. CU S. P. A. LA D. C. împotriva Sentintei civile nr. 1227/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat P. E.
, intimat P. D., intimat C. LOCAL AL M. T., PRIN P., având ca obiect pretenții REJUDECARE DOS._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații P. E. C. și P. D. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, din eroare, prezenta cauză a fost înregistrată pe completul de recurs.
Intimații solicită a se lămuri chestiunea privitoare la cheltuielile de judecată.
ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1227/2012 pronunțată în dosarul civil nr. _
a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamanții P. E. C. și P.
, în contradictoriu cu pârâții: S. R. prin M. F. P., prin D. Generală a F. P. a Județului C. și C. Local T. prin primar și în consecință: a fost obligat pârâtul S. R. prin M. F. P. să restituie pe seama reclamanților suma de 106.000 lei, reprezentând prețul de piață al imobilului situat din punct de vedere administrativ în T., str.Republicii, nr.37, etaj 1, ap.5, jud.C., care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.556/_, înscris în CF12622 T., nr. top.771/1/1/1/2/S/V, 771/2/1/1/2/S/V; au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2454 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond de fond a reținut în esență următoarele:
În temeiul Legii nr. 112/1995, între reclamanții P. E. C. și P. D., pe de o parte, și R.A.T.A.C.F.L. T., pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.556/_ (fila 5 dos.inițial), având ca obiect imobilul cu destinația de apartament, situat din punct de vedere administrativ în T., str.Republicii, nr.37, etaj 1, ap.2, jud.C. .
Prin Sentința civilă nr.550/2002, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr.4558/2000, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de către Tutsek Ludovic, în contradictoriu cu reclamanții și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.559/_ .
Pentru a se hotărî astfel s-a avut în vedere, așa după cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr.2046/R/_ (filele 6 și urm. dos. inițial) că prin Sentința civilă nr.246/_, rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea promovată de moștenitorul fostului proprietar al imobilului în cauză în contradictoriu cu S. R.
și s-a constatat că imobilul în cauză a fost preluat fără titlu valabil de la fostul proprietar.
Astfel, devine incident art. 1 alin. 4 din HG nr.20/1996 conform căruia
"Locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995";.
Se pune în consecință problema eludării dispozițiilor Legii nr.112/1995 și problema incidenței art. 50 alin.2 sau a art. 50 alin.2 ind.1 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând în mod restrictiv dispozițiile art. 50 alin.2 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu faptul că bunul înstrăinat în baza Legii nr.112/1995 nu făcea în realitate obiectul acestei legi potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, s-ar ajunge la concluzia că reclamanții ar fi îndreptățiți doar la prețul actualizat al imobilului de vreme ce contractul a fost încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Cu toate acestea, instanța de fond va da eficiență jurisprudenței CEDO (cauza Raicu contra R. iei) și va reține că reclamanta a suferit o încălcare a art.6 paragraf 1 al CEDO și a art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
În concret, urmare a pronunțării mai multor hotărâri judecătorești, unele contradictorii, și al înfrângerii principiului securității raporturilor juridice prin promovarea recursului în anulare (fila 9-10 dos.inițial), reclamanții au fost privați de un bun în accepțiunea art.1, alin.1 din Protocolul nr.1 la CEDO în condițiile în care într-un ciclu de judecată s-a statuat că, contractul de vânzare-cumpărare nr.556/_ este valabil încheiat, iar apoi, într-un al alt ciclu de judecată care a succedat admiterii recursului în anulare s-a statuat de asemenea în mod irevocabil că același contract este lovit de nulitate absolută.
În atare împrejurări, instanța de fond a apreciat, în acord cu practica CEDO, că reclamanții trebuie să beneficieze de despăgubiri care să conducă la repararea efectivă, reală a prejudiciului pe care l-a suferit. Or, o atare reparație se poate realiza prin garantarea posibilității de a obține prețul de piață al bunului de care reclamanta a fost privată.
Această valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de expert A. G. la suma de 106.000 lei .
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs, recalificat în apel, în termen legal S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 1227/2012 și rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată și să fie exonerat sau să fie redus cuantumul cheltuielilor de judecata stabilite in sarcina paraților (S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, C. Local T. ) de instanța de fond.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate și a prevederilor legale incidente, tribunalul în baza art. 296 C.pr. civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de către apelant vizează faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut raportat la temeiul juridic invocat și anume Legea 1/2009 și Legea 10/2001.
De remarcat că în primul ciclu procesual, instanța de recurs a dispus casarea deciziei instanței de apel prin care a schimbat soluția de respingere a acțiunii de către judecătorie, în sensul admiterii acesteia, pe considerentul că a analizat acțiunea din perspectiva art.6 paragraf1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la aceeași convenție, cu referire la cauza Raicu contra R. iei, situație în care se impune ca acțiunea să se soluționeze în toate etapele judecății și pe baza aceleiași cauze juridice.
Totodată s-au dat îndrumări instanței de rejudecarea, în sensul de a se pune în vedere reclamanților să precizeze exact care este temeiul juridic pe care înțeleg să-și fundamenteze pretențiile lor.
Drept urmare, în fața judecătoriei, reclamanții și-au precizat acțiunea invocând în principal, în drept, prevederile art. 50 ind.1 din Legea 1/2009 iar în subsidiar, art.1 din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conformându-se prevederilor art. 315 alin.1 C.pr.civ. conform cărora în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, tribunalul socotește motivul de apel menționat neîntemeiat, judecătoria pronunțând o soluție temeinică și legală, în sensul respingerii acțiunii din perspectiva dispozițiilor Legii 10/2001, adică a temeiului juridic de drept principal, admițând însă acțiunea din perspectiva temeiului juridic de drept subsecvent.
S-au mai invocat motivele contradictorii în cuprinsul sentinței, însă, nu poate fi reținută nici această critică deoarece admiterea pretențiilor așa cum s-a arătat s-a făcut în baza temeiului juridic invocat în subsidiar, constatându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art.50 ind.1 alin.1 din Legea 10/2001.
Și motivul următor, respectiv hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este de asemenea neîntemeiat pentru același considerent expus anterior.
Cât privește admiterea acțiunii, din perspectiva art. din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului acest text de lege poate constitui temei al acțiunii deoarece potrivit art. 20 alin.2 din Constituția R. iei dispozițiile din tratatele comunitare se aplică cu preferință față de dreptul intern, respectiv prevalează față de acestea dacă există neconcordanțe în privința drepturilor fundamentale ale omului, putându-se aplica direct în condițiile în care s-a constatat că reclamantul a avut un bun recunoscut în virtutea unei hotărâri judecătorești irevocabile care însă a fost desființată ca urmare a unei căi de atac extraordinare, pierzându-l astfel.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că în mod corect judecătoria a inclus și onorariul de avocat din primul ciclu procesual fiind binecunoscut faptul că în urma casării partea care în cele din urmă va cădea în pretenții în baza art.274 C.pr.civ. va suporta toate cheltuielile de judecată chiar și cele efectuate în primul ciclu procesual pe principiul culpei procesuale.
Singura critică întemeiată o constituie faptul că într-adevăr, judecătoria a dispus obligarea atât a pârâtului S. R. cât și a C. ui local T. la plata cheltuielilor de judecată, fără însă a preciza în ce mod, respectiv în solidar sau în mod separat fiecare.
ul apreciază că atâta timp cât soluția nu a fost atacată de către pârâtul
C. local T., aceasta rămânând irevocabilă față de el, evident, este căzut în pretenții, dar, neputându-se reține o culpă solidară atâta timp cât s-a angajat răspunderea S. ui R. pentru prejudiciul cauzat reclamanților prin încălcarea prevederilor din Convenția Europeană va stabili cheltuielile de judecată în proporție de 10 % din total, respectiv 245,6 lei în sarcina C. ui local Tureni și 90% din total, adică 2208,6 lei în sarcina pârâtului S. R. .
În baza art.276 C.pr.civ., proporțional cu pretențiile admise, tribunalul va obliga apelantul să plătească intimaților suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel parțiale, raportat la totalul de 1240 lei, achitat conform chitanței nr. 186/_ eliberată de avocat Remus Vlasiu.
Prin Decizia civilă nr. 493/A/_ a fost admis în parte apelul declarat de S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice
Prin D. împotriva sentinței civile nr. 1227/2012 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâtul S. R. Prin M. E. Și F. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2208,6 lei reprezentând 90% și pârâtul C. Local al M. T. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 245,6 lei reprezentând 10% din totalul cheltuielilor pentru prima instanță; a fost obligat apelantul să plătească intimaților suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Recurentul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice
, a formulat o cerere de cerere de lamurire cu privire la înțelesul și aplicarea
Dispozitivului Deciziei Civile nr. 493/A/_,
solicitând admiterea cererii și lămurirea dispozitivului deciziei sus-menționate în ceea ce privește obligarea în apel la cheltuieli de judecată în sumă de 1100 lei, în sensul menționării exprese în dispozitiv în favoarea cui au fost stabilite cheltuieli de judecată în valoare de 1100 lei în apel.
În motivarea acestei cereri, au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
În fapt, prin Decizia Civila nr.493/A/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj a fost admis în parte apelul S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Sentinței Civile nr. 1227/2012 pronunțata de Judecătoria Turda pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a obligat paratul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata în favoarea reclamanților a sumei de 2208,6 lei reprezentând 90% și paratul C. Local al M. T. la plata în favoarea reclamanților a sumei de 245,6 lei reprezentând 10% din totalul cheltuielilor pentru prima instanța.
Prin dispozitivul Deciziei Civile nr.493/A/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj a fost obligat apelantul sa plătească intimaților suma de 1100 lei cheltuieli de judecata în apel.
În soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței Civile nr. 1227/2012 pronunțata în contradictoriu și cu C. Local al M. T., instanța de apel a menținut în cauza și acest parat, C. Local al M. T., în calitate de intimat și astfel a procedat la soluționarea apelului în contradictoriu și cu aceasta .
Prin dispozitivul Deciziei Civile nr.493/A/2012 au fost stabilite alte obligații
ale paraților inițiali, cu privire la cheltuielile de judecata acordate de către Judecătoria Turda și au fost stabilite obligații noi în sarcina apelantului, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu privire la cheltuielile de judecata în apel, instanța reținând pe de o parte calitatea de intimat atât a reclamanților P. E. -C.
, P. D. cat și a C. ui Local al M. T. și o obligație unica cu privire la cheltuielile de judecata în apel.
Fata de calitatea procesuala de intimați a pârtilor de la fond: reclamanții P.
E. -C., P. D. paratul C. Local al M. T. și stabilire de către instanța cu titlu generic" obliga apelantul sa plătească intimaților suma de 110 lei cheltuieli de judecata în apel" solicită să se dispună lămurirea dispozitivului Decizie Civile nr.493/A/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj în ceea ce privește obligarea în apel la cheltuieli de judecata în suma de 1100 lei, în sensul menționării exprese în dispozitiv în favoarea cui au fost stabilite cheltuieli de judecata în valoare de 1100 lei în apel.
În drept, au fost invocate prevederile art. 281 ind. 1 Cod procedura civila .
Analizând cererea tribunalul constată următoarele:
Prin dispozitivul Deciziei Civile nr.493/A/2012 a fost obligat apelantul S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească intimaților suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Din considerentele deciziei anterior menționate tribunalul reține că a fost obligat apelantul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească intimaților suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în apel, parțiale, raportat la totalul de 1240 lei, achitat conform chitanței nr.186/_ eliberată de avocat Remus Vlasiu.
În aceste condiții, prin raportate la chitanța emisă de av. Remus Vlasiu, tribunalul conchide că intimații avuți în vedere de către instanța de apel care a pronunțat Decizia Civilă nr.493/A/2012, intimați în favoarea cărora urmează a se achita suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sunt persoanele fizice P. E. C. și P. D. .
Raportat la toate aceste aspecte, tribunalul statuează că în speță devin pe deplin incidente dispozițiile art.281¹ alin 1 C pr civ, astfel că va admite cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Deciziei civile nr. 493/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._ formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, va dispune lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 493/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în
dosarul civil nr._ în sensul că alin.4 al paginii 7 din considerente, cât și alin.2 din dispozitivul deciziei va avea următorul conținut:
"Obligă apelantul să plătească intimaților P. E. C. și P. D. suma de
110 lei cheltuieli de judecată în apel" și nu "Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 110 lei cheltuieli de judecată în apel";, cum în mod eronat s-a consemnat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Deciziei civile nr. 493/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._ formulată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Dispune lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 493/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._ în sensul că alin.4 al paginii 7 din considerente, cât și alin.2 din dispozitivul deciziei va avea următorul conținut:
"Obligă apelantul să plătească intimaților P. E. C. și P. D. suma de
110 lei cheltuieli de judecată în apel" și nu "Obligă apelantul să plătească intimaților suma de 110 lei cheltuieli de judecată în apel";, cum în mod eronat s-a consemnat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
L. M.
L.M. 05 Septembrie 2013
Red. A.D./ Tehnored. C.H./ 7 ex/10 septembrie 2013 Jud. fond. C. MACARIE- JUDECĂTORIA TURDA
| ← Încheierea civilă nr. 233/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 594/2013. Pretenții → |
|---|
