Decizia civilă nr. 886/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CI VI LĂ NR.886
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P. JUDECĂTOR: D. -D. I.
GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții S. I. și S. G., domiciliați în Ș. -S., str.S. B., nr.22, județul Sălaj, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Ilea Bogdan, în Z., str.Tudor Vladimirescu, nr.1, bl.Lira, ap.6, parter, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr.249 pronunțată de J. Ș. -S. la data de 20 februarie 2013 în dosarul nr._
, având ca obiect pretenții.
Procedura este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.249 pronunțată de J. Ș. -S. la data de 20 februarie 2013, s-a luat act de cererea reclamanților I. A. și J. de renunțare la acțiunea față de pârâta SC C. SA.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. I. și
S. G. invocată de pârâți prin întâmpinare.
S-a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâți prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții I. A., I. J. în contradictoriu cu pârâții S. I., S. G. și au fost obligați pârâții la plata sumei de 15.000 dolari, respectiv 49.500 lei cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei.
De asemenea, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.556,700 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții I. A. și soția Iolanda au solicitat în contradictoriu cu pârârii S. I. și soția G., obligarea acestora la restituirea sumei de 49.500,00 lei, echivalentul sumei de 15.000 dolari cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că prin contractul de împrumut, pârâții au fost împrumutați cu suma de 15.000 dolari USD, în mai multe rânduri, în perioada_ -_, în speranța încheierii unui contract de vânzare cumpărare, având ca obiect spațiul comercial situat în Ș. S., P-ța Avram Iancu bl. S 11, parter, cu suprafața utilă de 64 mp. Arată că au intrat în posesia spațiului închiriat începând cu data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare. Ulterior au încheiat contracte de închiriere, în calitate de locator, cu diverse
firme, până la data de_ . Au încercat concilierea pe cale amiabilă, dar nu au reușit. Menționează că împrumutul este garantat ipotecar parțial.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă extinctiv, iar pe fond ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de_ reclamanții au depus la dosar precizări și explicații, prin care au arătat că suma de 15000 USD o solicită în baza antecontractului de vânzare cumpărare și a contractului de împrumut. Contractul de împrumut s-a încheiat doar pentru a garanta avansul achitat în contul spațiului comercial. Au menționat că modalitatea sub care s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare, este cea a condiției suspensive mixte potestative simple. Cum condiția nu se mai poate realiza, au solicitat restituirea sumei de 15000 USD, prețul de cumpărare al imobilului. Prescripția extinctivă nu curge atâta timp cât actul este afectat de o condiție suspensivă, astfel încât termenul acesteia nu s-a împlinit. Referitor la cauza ilicită, au arătat că nu este
interzisă vânzarea bunului altuia afectată de modalitatea condiției, deci părțile au fost de bună credință la data încheierii acesteia. Au menționat că nu a fost angajată răspunderea persoanelor juridice în executarea acestor contracte, iar faptul că părțile au menționate calitatea de administratori nu are relevanță.
Verificând promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare instanța a constatat că părțile promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare sunt S. I. în calitate de promitent vânzător și I. A. în calitate de promitent cumpărător. Chiar dacă în cuprinsul actului se face referire la calitatea acestora de administratori ai unor societăți comerciale, nu rezultă din cuprinsul actului că părțile care s-au obligat prin acesta sunt persoane juridice. Astfel, pe convenție nu există aplicate ștampilele celor două persoane juridice, respectiv S.C. Olimp SRL și S.C. Andy Astra Papp S.N.C. și nici datele de identificare ale celor două societăți comerciale. În același timp, instanța a constat că în cuprinsul contractului se face referire la un contract de împrumut, pe care părțile au dorit să-l încheie ca un act adițional la antecontract. În acest contract de împrumut părțile contractante nu sunt persoanele juridice, ci persoanele fizice S. I. și I.
A. precum și soțiile acestora S. G. și I. Iolanda. Imobilul cu care s-a garantat împrumutul nu era proprietatea persoanei juridice S.C. Olimp S.R.L. ci a persoanelor fizice S. I. și S. G. . Astfel, instanța a apreciat că nu se poate susține că părțile antecontractului sunt două persoane juridice din moment ce actul adițional este încheiat nu de către acestea, ci de persoanele fizice menționate în antecontract, dovadă în plus că în antecontract s-a menționat calitatea de administratori doar pentru identificare și nu pentru asumare de dreptului și obligații în numele unor persoane juridice.
Din interogatoriul luat reclamantului (răspunsul la întrebarea 10 - fila 65 verso dosar fond), rezultă că nicio înțelegere dintre acesta și S. I. nu a vizat
S.C. Olimp Impex S.R.L., că a purtat înțelegerea cu S. I. ca persoană fizică. Reclamantul nici nu știa unde lucrează S. I. . Doar la momentul întocmirii actului în formă scrisă, s-a consemnat că sunt administratori ai acestor societăți, pentru identificare.
De asemenea, reclamantul a mai răspuns la întrebarea 5 din interogator, că S. I. l-a contactat și i-a spus că intenționează să cumpere majoritatea acțiunilor de la societatea C. .
Poziția la interogator a pârâtului S. I., a fost, în schimb, oscilantă.
Astfel, la interogatoriul luat în data de_, pârâtul a declarat că a împrumutat suma de 15.000 dolari în numele S.C. Olimp S.R.L. și că nu știe la ce a fost folosită suma respectivă (f. 55 întrebarea 2 - dosar fond). La fila 56 verso
- dosar fond arată: ";intenția mea era de a obține un împrumut pentru a achiziționa acțiuni de la S.C. C., în numele S.C. Olimp";. La întrebarea 2 a
mai răspuns "nu știu la ce a fost folosită suma respectivă";. Se pune întrebarea: din moment ce a fost interesat și a avut intenția personală de a obține bani pentru achiziționarea de acțiuni de la S.C. C., în numele S.C. Olimp, cum oare de nu mai cunoaște pârâtul ce s-a întâmplat cu această sumă de bani obținută ca urmare a încheierii antecontractului? A participat la negocieri, s-a obligat, în nume propriu sau nu, dar nu știe ce s-a întâmplat cu această sumă bani, deși a fost administrator al S.C. Olimp. Din moment ce, în cele din urmă, pachetul majoritar de acțiuni a fost achiziționat de pârâtul S. I. și nu de S.C. Olimp, de ce a mai avut nevoie S.C. Olimp să împrumute suma de bani de la reclamant, din moment ce S. I. avea această sumă de bani? Această întrebare rezidă din faptul că S. I. susține că suma de bani a fost împrumutată pentru ca S.C. Olimp să achiziționeze acțiuni, acțiuni care însă au fost achiziționate de
S. I., nu de S.C. Olimp. Deci S. I. a avut bani pentru a achiziționa acțiuni, însă S.C. Olimp administrată de S. I. nu a avut bani și a fost nevoie de încheierea antecontractului (!?). De ce oare s-a garantat cu un imobil proprietatea personală a pârâtului S. I. și a pârâtei S. Goergeta? Se garantează cu un asemenea imobil, dar pârâtul nu cunoaște ce s-a întâmplat cu suma împrumutată (!?).
Toate acestea pun la îndoială buna credință a pârâtului S. I. . De menționat mai este faptul că prin întâmpinare și precizările formulate, pârâtul nu a contestat faptul că datorează suma, ci a invocat aspecte ce țin de lipsa calității procesuale pasive, prescripție extinctivă, cauză ilicită etc. La pct. 11 din interogator a declarat "mie personal nu mi-a fost solicitată suma de 15.000 dolari. Societății Olimp nu știu dacă i-a fost solicitată";.
În consecință, instanța a apreciat că părțile antecontractului de vânzare- cumpărare sunt persoanele fizice S. I., în calitate de promitent vânzător și I.
A. în calitate de promitent-cumpărător și nicidecum persoanele juridice așa cum susține pârâtul S. I., prin reprezentat. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. I. este neîntemeiată motiv pentru care instanța a respins-o.
Pârâta S. G. are, de asemenea, calitate procesuală pasivă pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a făcut referire mai sus, în cuprinsul antecontractului se face referire la un contract de împrumut, pe care părțile au dorit să-l încheie ca un act adițional la antecontract. În acest contract de împrumut una dintre părțile contractante este pârâta S. G., soția pârâtului S. I., iar aceasta este coproprietara imobilului cu care s-a garantat împrumutul. Imobilul, proprietatea pârâților, este ipotecat, dreptul de ipotecă fiind notat în cartea funciară.
În consecință, întrucât calitatea procesuală pasivă aparține persoanei față de care se poate realiza interesul reclamantului în promovarea acțiunii, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este opozabilă față de pârâta S. Geogeta întrucât imobilul cu care s-a garantat plata prețului este un bun comun al soților, proprietară în devălmășie fiind și această pârâtă.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. G. a fost respinsă pentru considerentele mai sus expuse.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului materiale la acțiune, invocată de către pârât, instanța a apreciat că pentru a se putea pronunța cu privire la aceasta este necesar să procedeze la analiza antecontractului încheiat între părți.
Din interpretarea coroborată a prevederilor contractuale, după regulile înscrise în art. 970, 977-985 din Codul Civil, se deduce că intenția comună a cocontractanților a fost aceea de a încheia un antecontract, o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, prin care promitentul s-a obligat că va
vinde iar beneficiarul s-a obligat că va cumpăra spațiul comercial situat în Ș.
S., P-ța Avram Iancu, bl. S1, parte, în suprafață de 64 mp, spațiu în care funcționa în acel moment S.C. Andy Astra Papp SNC, pentru prețul de 15.000 dolari, stipulat la pct. 2 din contract și de achitat astfel: prin semnarea antecontractului, promitentul vânzător a recunoscut suma de 5000 dolari. Cumpărătorul s-a obligat ca la solicitarea promitentului vânzător să mai avanseze suma de 5000 dolari în vederea achiziționării pachetului majoritar de acțiuni al
S.C. C. S.A. Despre achitarea acestei sume se va încheia un act adițional la prezentul contract. Suma de 5000 de dolari se va achita la încheierea contractului definitiv după ce promitentul vânzător va deveni proprietarul spațiului care formează obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare. (f. 4).
Astfel, prin promisiunea de vânzare-cumpărare pe care au încheiat-o, părțile s-au obligat sa încheie în viitor actul de înstrăinare pentru imobilul ce constituie obiectul material al convenției lor, deci antecontractul nu a transmis dreptul de proprietate de la promitentul-vânzator la beneficiarul cumpărător, ci a dat naștere numai unor obligații de a face în sarcina contractanților, respectiv aceea de a vinde pentru promitent si aceea de a cumpăra pentru beneficiarul promisiunii.
La pct. 1 din antecontract s-a stipulat că vânzarea-cumpărarea definitivă se va încheia imediat după ce vânzătorul va obține dreptul de proprietate asupra spațiului identificat în antecontract.
Se poate observa astfel că antecontractul este afectat de condiția intrării spațiului în proprietatea vânzătorului. Este vorba de o condiție suspensivă mixtă potestativă simplă pozitivă.
În speța de față nu s-a prevăzut un termen în care să se încheie contractul de vânzare-cumpărare. Este adevărat că există o clauză în antecontract, respectiv la pct. 3 conform căreia în cazul în care dobândirea dreptului de proprietate asupra patrimoniului S.C. C. nu se va realiza de către vânzătorul din convenție, suma de 5000 de dolari se va restitui în conformitate cu contractul de împrumut încheiat la data de 30 aprilie 1999, convenție care face parte integrantă din antecontract. Însă această clauză nu transformă condiția care afectează antecontractul într-un termen ci semnifică într-adevăr, așa cum susține și reprezentantul pârâtului că părțile au înțeles să supună antecontractul și unei condiții rezolutorii în sensul că în cazul în care dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului nu se va realiza, efectele antecontractului vor înceta, iar promitentul vânzător va restitui suma de bani achitată cu titlu de avans, prin valorificarea contractului de împrumut.
Astfel rezultă că nu s-a stabilit o dată a scadenței în 01 august 1999 ci că de la această dată se datorează dobânzi. Nu s-a stabilit o dată de realizare a contractului definitiv ci doar că în caz de nerealizare a convenției se va restitui suma în valută.
În consecință, susținerea reprezentantului pârâtului în sensul că obligația este afectată termenul de 01 august 1999 nu este întemeiată și nu este concordanță cu intenția părților la semnarea antecontractului și a contractului de împrumut.
Termenul este stabilit doar pentru a marca data de la care se datorează dobândă pentru suma împrumutată.
De menționat că promitentul vânzător a mai dat bani și după data de 1 august 1999, astfel a dat în data de_, data de_, ceea ce denotă intenția părților de a menține valabilitatea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare și după data de 01 august 1999 și nu stipularea unui termen extinctiv.
Instanța a apreciat că dorința părților a fost ca sumele plătite de promitentul cumpărător să fie considerate drept preț al vânzării dovadă în acest sens fiind faptul că toate sumele date sunt menționate pe antecontractul de vânzare-cumpărare și primite pe baza de semnătură de pârât iar cele date ulterior încheierii contractului de împrumut sunt menționate tot pe antecontract astfel că denotă intenția părților ca aceste sume să fie avansate în considerarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare și nu al contractului de împrumut. De aici rezultă și faptul că acel contract de împrumut a fost încheiat pentru garantarea restituirii prețului în caz de nerealizare a vânzării. Acest aspect rezultă și din mențiunea de la pct. 3 din contractul de împrumut: "în cazul nerealizării convenției la care s-a făcut referire la pct. 2 împrumutătorii revendică restituirea sumei ……..";
Prin încheierea contractului de împrumut promitenții vânzători nu au renunțat la valorificarea antecontractului cu doar au intenționat să se protejeze în plus în cazul nerealizării vânzării. Acest aspect rezultă și din cele declarate la interogatoriu de reclamant (răspunsul la întrebarea 8 din interogator - fila 65 verso sus - dosar fond).
Având în vedere că promitentul vânzător, chiar dacă a devenit acționar majoritar al S.C. C., nu a devenit și proprietar al spațiului care a făcut obiectul vânzării, este evident că îndeplinirea condiției suspensive, în prezent, nu mai pare posibilă. În această situație, promitentul cumpărător nu poate acționa cu succes pentru obligarea promitentului vânzător la încheierea contractului de vânzare definitiv întrucât acesta din urmă nu-și poate dovedi proprietatea. Până la îndeplinirea condiției suspensive, în cazul de față, obținerea dreptului de proprietate de către promitentul vânzător, creditorul nu poate cere executarea obligației de la debitor, deoarece condiția suspensivă presupune că obligația nu există, nu este perfectată (art. 1017).
În consecință, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei, alături de cele de mai sus, prima instanță reține că Între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare afectat de condiția suspensivă mixtă potestativă simplă pozitivă, respectiv de intrare a spațiului care a făcut obiectul antecontractului, în proprietatea promitentului vânzător, condiție care nu s-a împlinit.
Cu privire la susținerea reclamantului că antecontractul este lovit de nulitate pentru cauză ilicită, instanța a reținut următoarele:
Prin natura sa, vânzarea este "translativă de proprietate"; deoarece transferă dreptul de proprietate asupra lucrului, de la vânzător la cumpărător";. Deci pentru a se realiza transferul proprietății, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului înstrăinat. În consecință, calitatea de proprietar a vânzătorului este o cerință pentru validitatea obiectului. În legislație însă vânzarea lucrului altuia nu a fost prohibită expres iar Noul cod civil prevede la art. 1683 alin. 1 "că dacă la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil";.
Cu atât mai mult, în speța de față, ne aflăm în prezența unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. Promitentul-vânzător se obligă să transfere dreptul de proprietate dacă va deveni proprietarul imobilului. Cauza ilicită nu există întrucât nu se transferă nici un drept de proprietate fiind vorba doar despre un drept de creanță.
Potrivit art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform art.1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și numai dacă această obligație nu se
execută are dreptul la dezdăunări. Cum creditorul nu poate obține îndeplinirea exactă a obligației, el are deschisă calea obținerii de dezdăunări.
Împotriva hotărârii astfel rezumate au declarat recurs pârâții S. I. și S.
G., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Solicită recurenții modificarea sentinței și în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a prescripției.
Cu privire la excepțiile a căror admitere recurenții o solicită, sunt reiterate argumentele prezentate în fața primei instanțe, aceștia susținând, în esență, că existența contractului de împrumut ca parte integrantă a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare nu poate naște solidaritatea pasivă, deoarece în cel de-al doilea act pârâta S. G. nu este parte, precum și că, în speță, condiția rezolutorie s-a produs la data vânzării pachetului majoritar de acțiuni.
Criticile cu privire la fondul cauzei vizează următoarele:
Obiectul juridic al promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare este obligația promitentului vânzător de a vinde, căruia îi corespunde obligația corelativă a promitentului cumpărător de a cumpăra, un bun material determinat (în cazul de față un apartament).
Aceste obligații nu sunt afectate de modalitatea condiției suspensive.
Promitentul vânzător nu condiționează "promisiunea de a vinde";, de un eveniment viitor. Promitentul vânzător promite pur și simplu, el nu se obligă să promită condiționat de situația în care va obține dreptul de proprietate asupra patrimoniului SC C. SA, ci el se obligă să promită necondiționat. Cu alte cuvinte, promisiunea de vânzare este necondiționată, în schimb încheierea contractului de vânzare cumpărare este condiționată și vânzarea este condiționată.
Instanța nu a făcut distincție între obiectul juridic al promisiunii de vânzare cumpărare și obiectul juridic al unui contract de vânzare cumpărare și a considerat promisiunea de vânzare, contract de vânzare cumpărare.
Cu alte cuvinte, acea frază, chiar dacă nu este cuprinsă în economia promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare (pbvc), nu este în legătură directă cu obiectul pbvc. Ea este o frază ce reține o condiție suspensiv marcând termenul cu sintagma "imediat după ce…..";, dar această condiție se referă la termenul/momentul de încheiere a contractului autentic de vânzare cumpărare, pe când obiectul pbvc este "promisiunea de a vinde și promisiunea de a cumpăra";.
Chiar dacă prin absurd s-ar accepta existența unei condiții suspensive mixte, această condiție și-ar produce efectele până la împlinirea condiției rezolutorii, deoarece împlinirea condiției rezolutorii desființează raportul juridic obligațional. Altfel spus, chiar dacă până la împlinirea termenului de_ din contractul de împrumut (parte integrantă din pbvc) ar opera în economia contractului o oarecare condiție suspensivă, cu toate efectele sale ex tunc, această condiție încetează a mai opera la data împlinirii condiției rezolutorii din
"ci"; care reține "în cazul în care contractul de la punctul 2 nu se va încheia, împrumutații datorează dobânzi după tot împrumutul.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Temeiul acțiunii reclamanților este unul contractual, prin precizările făcute de reclamanții I. A. și J. (f.34 dosar fond), aceștia referindu-se în mod expres la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare (numită în continuare pbvc) ca fiind actul juridic în baza căruia solicită restituirea prețului.
Anterior încheierii pbvc, dar la aceeași dată (_ ) se încheie între soții Iancicău și soții S. un contract de împrumut.
Chiar dacă avocatul redactor a înregistrat în evidențele cabinetului său mai întâi promisiunea de vânzare cumpărare și ulterior contractul de împrumut, (cele două acte juridice, au, în ordine, nr. de înregistrare 2/30 aprilie 1999 și nr. de înregistrare 3/30 aprilie 1999), este evident că în realitate, prima operațiune juridică a fost împrumutul, câtă vreme contractul de împrumut este evocat în art.3 din pbvc ca făcând parte din promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare (f.4,5 dosar fond).
De altfel, și contractul de împrumut se referă explicit la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare, conținând în art.2 următoarea clauză "În cazul în care contractul de vânzare cumpărare preconizat a se încheia între părțile din prezenta convenție se va realiza, prezentul contract de împrumut nu este purtător de dobânzi";.
Față de aceasta, în mod corect a respins prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive, căci pârâții S. I. și G. au semnat ca persoane fizice contractul prin care au împrumutat bani de la reclamanții I. A. și soția J. după cum tot cu evidențierea datelor din actul său de identitate, iar nu cu datele de identificare ale firmei, pârâtul S. I. a semnat pbvc.
Cu privire la prescripție, considerentele avute în vedere de prima instanță sunt întemeiate, raportat la clauzele contractuale, condiția suspensivă ca spațiul indicat în contract să intre în proprietatea promitenților vânzători nefiind nici astăzi îndeplinită, ceea ce are ca efect suspendarea cursului prescripției.
Verificând, pe fond, temeinicia și legalitatea hotărârii, tribunalul reține următoarele:
Nici prin întâmpinarea formulată la instanța de fond și nici prin recursul de față, pârâții nu au negat în termeni neechivoci, categorici, primirea sumei de
15.000 USD, susținând doar că actul juridic care stă la baza împrumutului este nul pentru cauză ilicită, aspect reținut și în considerentele hotărârii atacate.
Prima instanță a înlăturat motivat aceste apărări, reținând că în legislația care a guvernat încheierea pbvc vânzarea bunului altuia nu era interzisă, însă a dispus restituirea sumei de 15.000 USD, mai înainte ca actul intervenit între părți să fie desființat.
În situația juridică astfel creată, promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare (din care, cum s-a subliniat deja, face parte și contractul de împrumut), rămâne în ființă, doar una din părți fiind obligată la restituirea prestațiilor, respectiv la restituirea unor sume de bani.
Fiind în prezența unui contract sinalagmatic, interdependența și reciprocitatea între prestații apare ca un element definitoriu al relațiilor contractuale dintre părți.
De aceea, prin raportare la dispozițiile legale care reglementează rezoluțiunea, respectiv anularea unui contract, mai înainte de a dispune restituirea prestațiilor este necesar a se desființa însuși actul care consfințește efectuarea acestei prestații.
Numai într-un cadrul procesual astfel fixat poate fi verificată de către instanță conduita contractuală a fiecăreia din părți, respectiv îndreptățirea părții păgubite prin neexecutare de a solicita părții aflate în culpă repunerea în situația anterioară, ca efect al desființării însuși contractului.
În speță, reclamanții au solicitat instanței direct restituirea sumei achitate pârâților, ceea ce în cadrul procesual astfel fixat apare nefondat.
Apreciind astfel asupra recursului de față, în baza art.304 pct.8 și 9 raportat la art.312 alin.2 Cod procedură civilă, recursul de față va fi admis.
Se va modifica în tot sentința atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților I. A. și I. J. împotriva pârâților S. I. și S.
G., pentru restituire preț.
Se vor menține dispozițiile cu privire la soluționarea excepțiilor.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanții intimați I.
A. și I. J. la 2.552 lei cheltuieli de judecată în recurs, către pârâții recurenți S. I. și S. G. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâții S. I. și S. G. contra sentinței civile nr.249/2013 a Judecătoriei Ș. -S., pe care o modifică în tot și judecând în fond respinge ca nefondată acțiunea reclamanților I. A. și I.
J., împotriva pârâților S. I. și S. G., pentru restituire preț. Menține dispozițiile cu privire la soluționarea excepțiilor.
Obligă reclamanții intimați I. A. și I. J. la 2.552 lei cheltuieli de judecată în recurs, către pârâții recurenți S. I. și S. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. C. R. -M. | P. D. | -D. | I. | A. V. |
În C.O.
Semnează președinte tribunal
M. K.
Red.DDI/_
Dact.AV/_ /2 ex.
Judecător fond - D. M. -A.
| ← Încheierea civilă nr. 47/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 552/2013. Pretenții → |
|---|
