Decizia civilă nr. 3678/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3678/R/2013
Ședința publică din data de _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
ANA I.
C. -M. CONȚ
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul T. D., împotriva deciziei civile nr. 155/A din 27 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul M. C. -N. precum și pe intervenientul în nume propriu P. M. CALUJ-N., având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 18 septembrie 2013, Încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 21197/_, pronunț ată de Judec ăto r ia Clu j -Napocaîn dosar nr._ , s-au respins ca neîntemeiate acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulate de reclamantul M. C. -N. prin P.
, respectiv P. municipiului C. -N., în contradictoriu cu pârâtul T. D. .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"În fapt, la data de_, s-a constatat de către reclamant că pârâtul, în calitate de beneficiar și executant, a executat lucrări de construcții amenajări interioare și modificări de compartimentare interioare la imobilul din C. -N., str. Mecanicilor nr. 49, ap, 1B, fără a deține autorizație de construire, el fiind sancționat contravențional.f7.
În data de_, reclamantul a sesizat că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse anterior. F8.
Văzând probațiunea administrată în cauză-fotografii, înscrisuri, corespondență, raport de expertiză - f 36, instanța a apreciat că starea precară a
imobilului a necesitat intervenția de urgență incompatibilă cu procedura greoaie de obținere a autorizației de construire ce oricum nu poate fi obținută pe parcursul litigiului de față. Înlocuirea instalației electrice vechi și a celei sanitare nu necesită autorizație.
Luând în considerare disp. art. 32 alin. 1 litera b din Legea nr. 50/ 1991, art. 1075 din Codul civil și actele dosarului, instanța a apreciat că acțiunea principală și cererea de intervenție in interes propriu nu sunt întemeiate, rațiune pentru care le-a respins ca atare";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at apel, în termen legal, reclamantul M.C. -N. , solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.
Criticile de nelegalitate ale hotărârii au fost grupate în două puncte:
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei rezultă că au fost efectuate lucrări de modificări de compartimentări interioare, amenajări interioare, fără ca intimatul să fi obținut autorizație de construire.
Nu se poate reține motivarea instanței de fond privitoare la procedura greoaie de obținere a autorizației de construire, fiind de remarcat că petentul nu a respectat termenul de intrare în legalitate, stabilit prin procesul verbal de sancționare.
Neconformarea în termen a măsurilor dispuse prin procesul verbal implică sesizarea instanței de judecată, iar legislația nu prevede prin niciun act normativ prelungirea termenului stabilit de către agentul constatator care a încheiat procesul verbal.
Dispozițiile art. 28 alin. 3 din Legea 50/1991 se aplică și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Pârâtul nu a contestat faptul că nu deținea autorizația de construire la data de încheierii procesului verbal și nici nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul verbal.
Măsura de intrare în legalitate nu a fost îndeplinită în termenul specificat.
In timatu l, deș i leg al c itat, nu s -a preze n tat l a soluț ion are a c auze i ș i nu a
depus întâmpinare.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 155/A/_, pronunțată în dosar nr. _ , a admis apelul reclamantului M. C. -N., a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de M. C. -
N., împotriva pârâtului T. D. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să desființeze lucrările de construcție executate nelegal la imobilul situat în C. -N.
, str. Mecanicilor, nr. 49, ap. 1 B și aducerea imobilului la starea inițială în 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei.
M. ivând decizia pronunțată T. ul a reținut în considerentele acesteia, următoarele:
"Intimatul T. D. a fost sancționat contravențional prin procesul verbal seria G nr. 0000859 întrucât a executat lucrări de construcții și amenajări interioare modificări de compartimentări interioare fără a deține autorizație de construire.
Acest proces verbal nu a fost contestat și la data de_ s-a constatat că intimatul nu a respectat măsurile dispuse, respectiv de a obține o autorizație de construire.
Instanța a fost sesizată în temeiul art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 republicată întrucât măsurile dispuse prin procesul verbal nu au fost aduse la îndeplinire.
În fața instanței de fond recurentul a făcut doar dovada solicitării unei cereri pentru emiterea autorizației de construire fără ca aceasta să fi fost emisă.
Prin notele de ședință intimatul a învederat că lucrările efectuate au fost din categoria celor care nu necesită autorizație de construire.
Din analiza planșelor foto și coroborate cu cele reținute în procesul verbal de contravenție rezultă că intimatul nu a făcut doar lucrări urgente necesare menținerii imobilului în stare de funcționare, ci și recompartimentări interioare.
Pe de altă parte atâta timp cât legea impune necesitatea, pentru legalizarea acestor lucrări, obținerii autorizației de construire, nu există nici un motiv ca petentul să facă o excepție, eventuală starea de degradare a imobilului nefiind în măsură să justifice pasivitatea intimatului în realizarea demersurilor legale.
Fiind o procedură ce se impune a fi urmată de toată lumea reținerea instanței de fond cu privire la caracterul greoi al acesteia nu poate fi primită.
Pe de altă parte este de reținut că între momentul întocmirii procesului verbal de contravenție și data constatării neîndeplinirii obligațiilor puse în sarcina intimatului au trecut mai mult de 4 luni, timp rezonabil în condițiile în care exista o voință reală de obținere a actelor care justifică legalitatea acțiunii formulate de intimat.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiilor art. 28 și 32 din Legea 50/1991 republicată, limitele în care a fost atacată hotărârea, soluția asupra cererii de intervenție nefiind apelată, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța va admite apelul declarat de M. C. -N., împotriva Sentinței civile nr. 21197/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va schimba în sensul că va admite în parte acțiunea civilă formulată de M.
-N. împotriva pârâtului T. D. și în consecință va obliga pârâtul să desființeze lucrările de construcție executate nelegal la imobilul situat în C. -N.
, str. Mecanicilor, nr. 49, ap. 1 B și aducerea imobilului la starea inițială în 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei.
În calea de atac a apelului nu s-au solicitat cheltuieli de judecată";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul T. D. , solicitând, în temeiul art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 5 C.pr.civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului C. .
În motivarea recursului recurentul solicită să se constate că procedura de comunicare a sentinței de la fond cu reclamantul nu a fost îndeplinită, astfel nefiind îndeplinită legal nici procedura de citare a reclamantului în fața instanței de apel.
Așadar, recurentul consideră că se află și se încadrează în condițiile art. 103 al. 2 C.pr.civ., procedura de comunicare a sentinței fiind viciată, încălcându- se dispozițiile art. 92 C.pr.civ., procedura fiind viciată, deoarece sentința a fost comunicată reclamantului la adresa din C. -N., str. Mecanicilor nr.49, ap. lB, județul C., în fața instanței de apel fiind citat de la aceeași adresă greșită.
Domiciliul reclamantului, conform C.I., este în C. -N., str. Cetății nr. 26, ap.1, iar în fața instanței de fond prin notele de ședințe depuse reclamantul a învederat domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat B. H. -A., în C. -N., b-dul 21 D. 1989 nr.48.
Recurentul arată că întâmplător a aflat în data de 10 aprilie 2013 de la arhiva T. ului că în data de 27 martie 2013 s-a judecat apelul declarat în prezentul dosar, iar dosarul în data de 10 aprilie 2013 deja era trimis înapoi Judecătoriei C. -N., fără ca să fi fost trecut termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea deciziei.
Astfel, reclamantul nu a putut să se apere în fața instanței de apel, deoarece nu a fost legal citat.
Mai menționează recurentul că nici decizia pronunțată în apel de Tribunalul Cluj în prezentul dosar până azi data declarării prezentului recurs nu i-a fost comunicată.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul M. C. -N., reprezentat prin Primar, a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că afirmația recurentului, în sensul că nu ar fi primit comunicarea sentinței, este contrazisă de dovada de comunicare a sentinței, de la dosarul de fond, comunicare care face dovada veridicității mențiunilor pe care le cuprinde până la înscrierea în fals, neputând fi, deci, cu succes combătută de simpla afirmație a recurentului.
Recursul este fondat în parte, în limitele motivului de recurs de
ordine public ă.
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.proc.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publică, și anume, excepția lipsei calității procesuale active, atât a reclamantului M. C. -N., în promovarea cererii de chemare în judecată, cât și a intervenientului P. municipiului C. -N., în promovarea cererii de intervenție în interes propriu, excepție fundamentată pe următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată și actualizată ca urmare a ultimelor modificări ce i-au fost aduse prin Legea nr. 401/2003, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1,
organul care a apli cat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Alin. 2 al aceluiași art. 32 prevede ca în cazul în care instanța va admite cererea formulată de organul care a ap licat sancțiunea , va stabili și termenele limită de executare a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a construcțiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
Art. 27 din aceeași lege stabilește cine anume are în competență urmărirea respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții, respectiv, cui îi revine competența de aplicare a sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu:
"(1)Președinții consiliilor județene, primarii si organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația sa urmărească respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor in construcții in cadrul unităților lor administrativ-teritoriale si, in funcție de încălcarea prevederilor legale, sa aplice sancțiuni sau sa se adreseze instanțelor judecătorești si organelor de urmărire penala, după caz.
Arhitectul-sef al județului si personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a construcțiilor.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h)- l), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului B. ești, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului B. ești, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.
Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, in vederea aplicării sancțiunii, sefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului B. esti in a cărui raza s-a săvârșit contravenția";.
Din dispozițiile art. 32 alin. 1 și 3, coroborat cu art. 28 alin. 1 și 26 din Legea nr. 50/1991 republicată, rezultă neîndoielnic că, în speță, nu M. C. -
N. ori P. sunt organele abilitate de lege să aplice sancțiunea, să sesizeze instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a și b, respectiv, să aducă la îndeplinire măsurile dispuse de instanță în condițiile alin. 2 și 3 ale art. 32 din același act normativ, ci Inspectoratul Județean în Construcții C., având în vedere că această instituție a încheiat proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria G nr. 0000859/_ (f. 7 dosar fond).
Este adevărat că ulterior încheieri procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din_, de către Inspectoratul Județean în Construcții C., s-a mai încheiat un proces-verbal de constatare nr. 84/_, de către Direcția Poliția Comunitară - S. Control Urbanism și Disciplină în Construcții din cadrul M. C. -N., prin care s-a propus sesizarea instanței de judecată pentru obligarea recurentului la desființarea lucrărilor de construcții nelegal executate (f. 8 dosar fond), dar nu este mai puțin adevărat că existența acestui proces-verbal de constatare nr. 84 nu poate să îi confere altei persoane ori instituții, alta decât cea care a încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, competența legală de a sesiza efectiv instanța cu o cerere pentru obligarea contravenientului la desființarea lucrărilor de construcții nelegal executate.
Din dispozițiile Legii nr. 50/1991 rezultă cu evidență faptul că singurul căruia legiuitorul i-a conferit competența de a aplica sancțiunea, de a sesiza
instanța în condițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, și de a pune în executare măsurile dispuse de instanță este exclusiv organul care a
aplicat sancțiunea, în speță, Inspectoratul Județean în Construcții C. .
Pe cale de consecință, Curtea constată că, în speță, nici M. C. -N. și nici P. municipiului C. -N. nu justifică în cauză calitatea procesuală activă pentru a solicita instanței obligarea contravenientului la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal, o atare calitate putând justifica doar Inspectoratul Județean în Construcții C. .
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 306 alin. 2 C.pr.civ., art. 312 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art.
304 pct. 9 C.pr.civ., art. 316 C. pr. civ. și art. 296 teza II C. pr. civ., Curtea urmează să admită în parte prezentul recurs, conform dispozitivului deciziei.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul T. D. împotriva deciziei civile nr. 155/A din_, a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul M. C.
-N. prin Primar, în contra sentinței civile nr. 21197/_ a Judecătoriei C. -
N., pronunțată în dosar nr._ . Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
C. V.
ANA I.
C.
-M. CONȚ
GREFIER
M. -L. T.
Red.CMC/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: S.I.
Jud.apel: A.S.Seleșiu/D.Tatu
| ← Decizia civilă nr. 281/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 274/2013. Obligatie de a face → |
|---|
