Decizia civilă nr. 37/2. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.37 2/R/2013 Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C.
JUDECĂTOR: B. M. L. GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamantele recurente B. Ana, S. E. și B. A. S. împotriva sentinței civile cu nr. 591/2013, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată, la solicitarea reprezentantului pârât intimat I.C.A.S.pentru a depune la dosar concluzii scrise, pentru data de azi 26 septembrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.591/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată de petentele B. ANA, S. E. și B.
S., în contradictoriu cu intimatele C. L. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. J.
-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și I. DE C. ȘI A. S. BUCUREȘTI; s-a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a avut în vedere următoarele:
Obiectul prezentului dosar este legat de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 845.475 mp înscris în CF 25708 (număr vechi 3) L., nr. topo 1595 (f. 27).
Prin cererea nr. 6077/_ petentele B. Ana, S. E. și B. A. S. au solicitat în temeiul Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe suprafețe de teren printre care și cea identificată prin CF 3 (număr actual 25708) L., nr. topo 1595, care face obiectul prezentului dosar (f. 121, dosar_, atașat prezentei cauze), cererea fiind depusă, așa cum se poate observa, după data de 30 noiembrie 2005, termenul prevăzut de art. III al Titlului VI din Legea 247/2005, aspect cu privire la care instanța nu s-a pronunțat, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Prin referatul nr. 27/_ (f. 80, dosar_, atașat prezentei cauze) s-a dispus de către comisia locală respingerea cererii petentelor privind reconstituirea dreptului de proprietate cu motivarea că acestea nu dovedesc calitatea de moștenitoare a persoanei deposedate abuziv, B. Balint (Valentin).
Împotriva soluției adoptate de comisia locală petentele B. Ana, S. E. și
B. A. S. au formulat contestație, înregistrată la comisia locală sub numărul 5005/_ (f. 79, dosar_, atașat prezentei cauze), contestația fiind soluționată de comisia județeană prin hotărârea nr. 18/_ (f. 12-18). S-a stabilit că prin SC 566/2008 a Judecătoriei Sighișoara, rămasă definitivă prin DC 95/R/2010 a Tribunalului Mureș petentele au dovedit calitatea lor de moștenitoare după defunctul
Balint și s-a dispus transmiterea cererii și a dosarului către comisia locală pentru a se pronunța cu privire la întinderea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele revendicate.
Prin adresa comisiei județene nr. 28197/1523/_ (f. 29-31, dosar_, atașat prezentei cauze), emisă la o dată ulterioară formulării de către petente a contestației împotriva referatului nr. 27/_, dar anterioară hotărârii nr. 18/_ prin care această contestație a fost soluționată, se arată că numărul topo 1595 din CF 3 (actual 25708) s-a dezmembrat în numărul 1595/1, iar numărul topo 442/1 din CF 1062 Chiraleș s-a dezmembrat în numărul topo 442/22 și se cere comisie locale să procedeze la identificarea terenului din aceste numere topo rezultate prin dezmembrare și să întocmească o notă de constatare semnată de contestatari, de toți membrii comisiei, de reprezentanții OS L., precum și de cei ai ITRSV C., urmând a comunica comisiei județene amplasamentul identificat.
locală s-a conformat dispozițiilor din adresa menționată a comisiei județene și împreună cu reprezentantul ocolului silvic a procedat la întocmirea notei de constatare nr. 4845/_ (f. 26, dosar_, atașat prezentei cauze) în care se reține că nu există porțiunea de hartă referitoare la dezmembrarea numărului topo 1595 și că această dezmembrare nu este menționată în cartea funciară. S-a propus prin aceeași notă amplasamentul în suprafață de 54,4 ha, cu arătarea datelor din amenajamentul silvic (UP și UA), amplasamentul fiind completat ulterior, la_, cu încă 2,95 ha (f. 27, dosar_, atașat prezentei cauze), nota fiind comunicată comisiei județene (f. 25, dosar_, atașat prezentei cauze).
Prin adresa din_ către comisia județeană (f. 28, dosar_, atașat prezentei cauze) petenta B. Ana arată că ele, petentele, nu sunt de acord cu amplasamentul oferit întrucât stabilirea acestuia s-a făcut de către reprezentantul ocolului silvic în mod arbitrar, fiind incluse aici păduri de valoare redusă și fără a se ține cont de propunerile formulate de ele. Se menționează în aceeași adresă că ele, petentele, vor contacta un expert care să întocmească un raport cu privire la identificarea vechiului amplasament.
Deși au anunțat intenția de a apela la sprijinul unui expert pentru stabilirea amplasamentului, petentele nu au întreprins nici un demers în acest sens. În prezenta cauză, la termenul de judecată din_, D-na avocat Bonyhai G. Eleonora, apărătoarea petentelor în substituirea D-lui avocat Valdman Istvan, a reiterat propunerea de întocmire a unei expertize având ca obiectiv stabilirea amplasamentului solicitat, probă față de care intimații comisia locală și I. de C. și A. S. București, prin reprezentanții lor prezenți, nu s-au opus, însă la
termenul următor din_ avocatul titular a anunțat că nu mai stăruie în această probă.
Nu se poate reține astfel nici pasivitatea, nici reaua-credință a comisiilor în ce privește demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate al petentelor. În condițiile în care amplasamentul propus acestora nu a fost acceptat, singura modalitate rămâne ca el să fie stabilit prin expertiză tehnică, demers pe care, așa cum s-a arătat, petentele nu l-au finalizat în faza procedurii administrative, deși s-au angajat în acest sens, iar în fața instanței au renunțat la proba în cauză.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs, în termen legal, reclamantele B. Ana, S. E. și B. A. S., solicitând admiterea acestuia, în principal, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță așa cum a fost formulată, să se constate faptul că reclamantele suntem îndreptățite la retrocedarea unei suprafețe totale de 84.5475 mp de teren acoperit cu vegetație forestieră pe raza administrativ teritorială a localității Chiraleș conform CF 25708 L., nr. top. 1595, a Sentinței din_ a Comisiunii Județene pentru expropriere B., pe baza prevederilor Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005 și pe baza prevederilor L. nr. 247/2005 și, în consecință, să se dispună validarea cererii de restabilire a dreptului de proprietate privată a reclamantelor pentru suprafața de terenuri forestiere în suprafață de 84,5475 Ha situate pe raza teritorială a satului Chiraleș, comuna L., identificat cu nr. top. 1595 și cu date silvice UP 1 Chiraleș UA 21, 22, 23, 24 și 25, aflate în administrarea O. ui S. E.
L., constituind vechile amplasamente libere și pe care nu au fost puse în posesie alte persoane, obligarea Comisiei Locale prin Președinte și a ICAS București prin structura subordonată O. S. E. L. la întocmirea anexelor corespunzătoare cu propunere de validare, apoi la înaintarea către C. J. a propunerii pentru a se emite o hotărâre, în măsură în care se va naște o hotărâre de validare să obligați C. L. la punerea în posesie a subsemnaților sub sancțiunea plății unor daune interese de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a Sentinței ce se va pronunța în cauză, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea atacată s-a pronunțat fără ca instanța să fi cercetat fondul cauzei, pentru următoarele motive:
În fapt, consideră că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată fără a cerceta fondul cauzei, nesoluționând fiecare capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță. Astfel instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind constatarea îndreptățirii recurentelor la reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unei suprafețe totale de 84.5475 mp de teren acoperit cu vegetație forestieră pe raza administrativ teritorială a localității Chiraleș conform CF 25708 L., nr. top. 1595, a Sentinței din_ a Comisiunii Județene pentru Expropriere B. .
Conform actelor aflate la dosarul cauzei instanța putea să soluționeze acest capăt de cerere fără a fi necesară o expertiză tehnică judiciară, deoarece la dosar se aflau actele atestând dreptul de proprietate a antecesorului deposedat B. Valentin.
Așa cum în mod corect a observat instanța de fond în cursul soluționării administrative a cererii de reconstituire s-au întocmit două note de constatare, una cu nr. 3961/_ (care se află în copie la dosarul cauzei fiind depusă de C. L. odată cu dosarul de fond funciar) prin care s-a identificat amplasament pentru 54, 4 Ha din nr. top. 1595/1 și s-a propus de OSE L. teren identificat silvic în unitatea de producție I, unitățile amenajistice
UA21C%-0,4 ha, UA22A -5,8 ha,
UA23A -3.0 ha, UA23B - 17,6 ha, UA24A -8,3 ha,
UA24B -0,9 ha,
UA24C -5,8 ha UA 24D -1,0 ha UA24E -6,0 ha, UA 24F -0,4 ha, UA25A -3,9 ha,
UA25B -1,4 ha
iar a doua cu nr. 4086/_ (de asemenea depusă la dosar) prin care s-au identificat încă 3.15 ha teren forestier liber, s-a propus de către O. S. E. L. din același unitate de producție I unitățile amenajistice
UA21C% - 6,2 ha
UA 22B% - 2,95 ha, în total 57.55 Ha, echivalent a 100 jugăre.
Consideră corecte aceste note de constatare din punct de vedere a identificării corecte, cu date silvice actuale, în parte, a proprietăți antecesorului înscris în cartea funciară mai sus - amintită. Anume în cartea funciară figurează suprafața de 84.5475 mp, iar prin notele de constatare din acea proprietate considerăm că în mod corect s-a identificat parțial amplasamentul de 57,55 Ha ca fiind parte din vechiul amplasament. Dat fiind faptul că și-au exprimat acordul, în timpul judecării cauzei, pentru amplasamentul stabilit de 57,55 Ha și au solicitat și diferența până la 84,5475 Ha, instanța de fond trebuia să ia act de acordul părților în privința suprafeței de 57,55 Ha
și să admită măcar în parte acțiunea.
Dat fiind faptul că din actele eliberate de arhivele naționale a rezultat îndreptățirea reclamantelor la reconstituirea întregii suprafețe a nr. top. 1595, au considerat lămurită problema vechiului amplasament, deoarece a rezultat faptul că au îndreptățire nu doar la o parte din terenul aferent nr. top., ci la întreaga suprafață, dispărând astfel dubiile acestora cu privire la stabilirea amplasamentului de către șeful O. ui S. E. L., amplasament cu care declară că sunt de acord.
Recurentele au apreciat că în măsura în care instanța de fond nu a fost lămurită în privința vechiului amplasament putea să ordone efectuarea unei expertize tehnice judiciare, ca să se poată pronunța în fond asupra plângerii reclamantelor.
În drept, s-a invocat art. 304¹ Cod pr. civ.
Pârâtul I. de C. și A. S. (I.C.A.S.) București, a formulat întâmpinare împotriva recursului formulat de reclamantele B. ANA, S. E. și
B. A. . S., prin care a solicitat respingerea recursului, iar pe fond menținerea dispozițiilor sentinței recurate pentru următoarele motive:
Recursul formulat de către reclamantele-recurente este nelegal și netemeinic deoarece acestea nu au motivat, probat și susținut legal și pertinent solicitările formulate.
Prin cererea înregistrată sub numărul_ petentele au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar L., C. județeană B. - Năsăud și ICAS București să se constate că sunt persoane îndreptățite la retrocedarea
suprafeței de 845 475 mp teren forestier și pășune situată pe teritoriul localității Chiraleș
Dacă inițial cererea petentelor a fost respinsă de C. L. L. deoarece acestea nu erau persoane îndreptățite din cauză că nu dovedeau calitatea de moștenitori ai lui B. Balint (Valentin) prin sentința civilă nr.566/2008 a Judecătoriei Sighișoara acestea sunt recunoscute ca moștenitoare a proprietarului, însă nu formulează cerere în fața Comisiei locale în temeiul și cu respectarea Legii nr. 247/2005.
A invocat în fața instanței de fond aspectul că în cauză petentele nu au calitatea de persoane îndreptățite așa cum cere legea pentru a putea formula și solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum reiese din mențiunile Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L. - C. locală - întreaga documentație în legătură cu cererea de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în CF 25708 (nr. Vechi 3) Chiraleș, nr.top. 1595 pe numele lui Bethlem Valentin, cererea efectivă cu documentele de stare civilă au fost depuse dec ătre B. Nikolas Balint Bela și Wrede Katalin cu respectarea dispozițiilor imperative ale art.3 și urm din Legea nr. 18/1991 coroborată cu Legea nr. 1/2000 și Legea nr.247/2005. Prin sentința civilă nr.566/2008 instanța de la Judecătoria Sighișoara a constatat că, petenții inițiali nu aveau calitatea de moștenitori legii ai lui B. Valentin, însă petentele din cauza de față nu au formulat nici un fel de cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului indicat și arătat în sentința civilă din 10 decembrie 1927, depusă de petenții inițiali.
Astfel, petentele din prezenta cauză, nu au formulat niciodată vreo cerere, în temeiul legii și al normelor imperative ale legilor de fond funciar, de reconstituirea dreptului de proprietate, simpla depunere a sentinței civile nr.566/2008 nefiind în măsură a "acoperi" cerințele și procedurile impuse de lege a fi respectate de cei ce formulează o cerere în fata Comisiilor de fond funciar.
Mai mult decât atât, apreciază că petentele din cauza de față nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece mențiunile înscrise în CF aferentă terenului solicitat sunt evidente și clare pe aspectul că terenul a fost expropriat din posesia lui B. Valentin ca urmare a aplicării unei legi în vigoare la acea dată, lege aplicată și care a dat naștere dreptului de proprietate și calității de persoane îndreptățite către alte persoane fizice.
Există o mențiune clară și indubitabilă în CF pe aspectul că "în baza Deciziei nr.90/1959 a Sfatului popular Beclean asupra imobilului înscris în CF se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, conform Legii nr. 187/1945 cu drept de expropriere." Art. 9 din Legea nr. 18/1991 este norma aplicabilă speței deoarece prevederile Legii nr.187/1945 ( cea care a fost reținută și înscrisă în CF și în temeiul legal al căreia s-a procedat la expropriere) au fost reținute și aplicate pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru alte persoane considerate "persoane îndreptățite " conform normelor legale.
Al treilea motiv, pentru care, se solicită respingerea recursului formulat de petente, pe aspectul că nu au dovedit calitatea de "persoane îndreptățite" la cererea de reconstituirea dreptului de proprietate, este acela că niciodată, pe tot parcursul desfășurării judecății, ca de altfel și pe parcursul judecării în dosarul
nr._ nu au efectuat nici un fel de demersuri în susținerea cauzei, delăsarea fiind mai mult decât evidentă.
Documentul depus sub titlul de sentință civilă din decembrie 1927 arată că se modifică Hotărârea nr.836 din 22 septembrie 1927 și în nr.top 1595/2 se află 52 jugăre 560 st.p. fără a se preciza categoria acestui teren și mai ales suprafața reală și amplasamentul precis. În același document se menționează la fila nr. De top 1592/2 ( diferit față de inițial) pentru ca în dosarul de pus de Comisie să fie menționată suprafața de 8. " pădure și arător " fără a se face diferența dintre aceste două categorii.
Petentele nu au "dorit", de fapt, soluționarea cererii lor, deoarece nu au depus nici un fel de diligente în clarificarea situației destul de neclare pe aspectele invocate anterior și nu este datoria nici a instanței nici a celorlalte părți în depunerea de precizări sau documente de către petente. Delăsarea în soluționarea cauzei este mai mult decât evidentă și nici nu poate fi invocată o eventuală împiedicare în exercitarea drepturilor procesuale de către părți, deoarece s-au acordat mai multe termene pentru completarea probatoriului, iar petentele au refuzat efectiv acest lucru.
Este nelegal și netemeinic motivul că instanța era obligată să admită măcar în parte acțiunea pentru 57,55 ha, care au făcut obiectul Notelor de constatare nr.3961/_ și nr.4098/_, atât timp cât petentele au refuzat expres această suprafață și amplasamentul respectiv și nu și-au exprimat niciodată acordul in timpul judecății.
Instanța a reținut corect că petentele au renunțat expres la cerere deoarece au renunțat la proba cu expertiza ce avea ca obiect stabilirea pretinsului "vechi amplasament" atât timp cât toate instituțiile abilitate au arătat și demonstrat că "nu există porțiunea de hartă referitoare la dezmembrarea numărului topo 1595 și această dezmembrare nu este menționată în CF.
În faza procedurii administrative petentele s-au angajat, în condițiile în care amplasamentul propus acestora de Comisii și de ocolul silvic nu a fost acceptat, la stabilirea lui prin expertiză tehnică, singura modalitate legală de rezolvare a cererii lor, demers pe care nu l-au finalizat și la care au renunțat în fața instanței.
Administrarea probei cu expertiza extrajudiciară depusă de recurente în faza recursului este nelegală și netemeinică deoarece singurele probe admise la recurs sunt înscrisurile, care nu au putut fi depuse și administrate de părți în faza de fond din motive ce nu țin de persoana lor; conform Titlului XIII art.4 alin.5 din Legea nr.247/2005 pentru ca expertizele extrajudiciare să constituie probe trebuie îndeplinite condiții obligatorii ca expertul să fie autorizat de către Ministerul Justiției, procedura prevăzută de art.208 și urm. din C.pr.civ. să fi fost îndeplinită iar expertiza că conțină documentele legale pe care se sprijină.
Solicită respingerea în totalitate pretinsa expertiză depusă de recurentele- petente deoarece aceasta nu este o probă conformă cu normele și cerințele legii, atât timp cât nu este întocmită și efectuată conform legii, arată că în limita cunoștințelor și informațiilor deținute faptele sunt adevărate și corecte. Care fapte, atât timp cât nu reiese sub nici o formă dezmembrarea pretinsă, identificarea și indicarea pretinsului "vechi amplasament", iar expertul a administrat înscrisuri reținute deja de instanță la pronunțare- Notele nr.3961/2010 și nr.4086/2010.
Instanța de fond a reținut corect renunțarea petentelor la acțiune deoarece identificarea "vechiului amplasament" al terenurilor asupra cărora petentele solicită
reconstituirea unui pretins drept de proprietate nu este obligația comisiilor de fond funciar ci numai a solicitantelor, în virtutea faptului că cel ce pretinde trebuie să și dovedească. Nu este culpa niciunuia dintre pârâți sau a instanței că reclamantele nu au depus diligentele pentru reconstituirea sau apărarea unui pretins drept de proprietate, fiind astfel în situația de a pierde termenele legale sau procedurale în care avea posibilitatea reconstituirii unui pretins drept de proprietate.
Pârâta C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor L., a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea recursul declarat in cauza, întrucât acesta nu este întemeiat si, in consecința, să se mențină sentința civila pronunțata, la fondul cauzei, de către Judecătoria Beclean. Totodată excepția inadmisibilității acțiunii de fond .
Apreciază că trebuie avut in vedere faptul ca, recurentele nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor așa cum s- a precizat la fondul cauzei, in temeiul si cu respectarea Legii nr.274/2005.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenului cu vegetație forestiera înscris in C.F. nr.25708 (nr. vechi) Chiraleș, nr. topo nr. 1595 a fost depusa doar ce către B. Nikolas, Balint Bela si Wrede Katalin, nedepunând o astfel de cerere si recurentele reclamante din prezentul dosar.
In altă ordine de idei, există dispoziții procesuale care împiedica o astfel de "tactica", prevăzute de art. 723 vechiul C. proc. civilă care stabilește ca, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credința.
Motivul invocat pentru retrimiterea cauzei la fond este si nelegal, deoarece recurenții solicita nesocotirea dispozițiilor art.129, alin.51 din vechiul C.pr.civilă: " Cu toate acestea părțile nu pot invoca in căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in condițiile legii.
In concluzie, solicită respingerea și a acestui petit de recurs, întrucât nu sunt întrunite exigentele legale pentru a admite o astfel de cerere, având in vedere dispozițiile art.129, alin.51 raportat la art.312, alin.l din vechiul Cod proc. civilă.
In drept, s-au invocat art.109 / art.136 / art.146 / art.312, alin. l vechiul C.pr.civila.
Pârâtul I. de C. și A. S. (I.C.A.S.) București, a depus concluzii scrise prin care reiterează motivele de respingere a recursului invocate prin întâmpinare.
Recursul declarat de reclamante este fondat pentru considerentele și limitele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a omis să cerceteze o împrejurare prealabilă și esențială pentru soluționarea pricinii de față, având ca obiect cererea de constatare a îndreptățirii reclamantelor la retrocedarea unei suprafețe de 84,5475 ha teren acoperit cu vegetație forestieră și cea de validare a cererii de retrocedare pentru suprafața de mai sus pe vechile amplasamente, cu obligarea Comisiei locale pârâte și a ICAS București la întocmirea anexelor corespunzătoare, la înaintarea către C. J. pentru a emite o hotărâre de validare, punerea în posesie a recurenților sub sancțiunea plății în solidar a unor daune interese de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței ce se va pronunța în cauză.
Prima instanță a soluționat pricina fără a cerceta și a se pronunța asupra unui aspect esențial în soluționarea pricinii și de a cărui mod de rezolvare depinde în întregime soluția ce se va pronunța în cauză.
Prima instanță a precizat în mod expres că nu se pronunță asupra depunerii în termenul prevăzut de lege a cererii de retrocedare, pentru motivele pe care nu le-a mai indicat.
În recurs a fost reiterată atât prin întâmpinarea formulată de intimata ICAS București cât și prin concluziile depuse de C. locală L., apărarea de ordine publică, vizând inadmisibilitatea demersului reclamantelor, determinată de inexistența unei cereri de reconstituire formulată cu respectarea prescripțiilor și a termenelor prevăzute de legile reparatorii.
Raportat la lipsa oricăror probe administrate și nepronunțarea instanței de fond cu privire la regularitatea cererii de reconstituire pe care reclamantele pretind că au formulat-o, ținând cont de necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, tribunalul urmează să admită recursul în temeiul art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, să caseze în întregime sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, se vor administra probe pentru a verifica dacă reclamantele au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pretins în termenul prevăzut de art.III al Titlului VI din Legea 247/2005, respectiv 30 noiembrie 2005. În această privință, tribunalul reține că prin Hotărârea Comisiei județene nr. 18/2011(f.12-18) nu s-a verificat existența și respectarea termenului de depunere a cererii de reconstituire, ci doar s-a stabilit calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite ca moștenitoare a defunctului B. Balint, susținerile reprezentantului recurentelor fiind nefondate.
În cazul în care singurul demers în vederea reconstituirii este cel materializat în înscrisul intitulat "notificare";, depus în copie la fila 121 din dosarul nr._, atașat, care însă nu s-a înregistrat în registrul special depus în copie în dosarul de fond (f.95 și urm.), verificările vor viza maniera de depunere a acestei solicitări, respectiv personal sau prin poștă, și identificarea registrului în care a fost evidențiată în cadrul Primăriei L., raportat la ștampila și numărul ce sunt aplicate pe copia menționată.
În cazul în care se va stabili că reclamantele au formulat o cerere de reconstituire cu respectarea termenului evocat, se vor soluționa pe fond pretențiile formulate de către acestea, cu administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei, ținând cont de eventuala incidență în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013 și de criticile pe care reclamantele le-au adus hotărârii în recurs, și care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au mai fost analizate de către instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele B. Ana, S. E. și B. A.
S., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în B. M.
, str.G.C., nr.32/1, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.591 din_, pronunțată de Judecătoria Beclean, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 septembrie 2013.
Președinte, | Judecători, | Grefier, | ||||||
S. | I. | N. | C. | - B. | M. L. | V. | V. |
Red./Dact. S.I. 2ex _
Jud. fond: Z. D.
| ← Decizia civilă nr. 1258/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 208/2013. Fond funciar → |
|---|
