Decizia civilă nr. 37/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.37/A/2013
Ședința publică din: 21 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către reclamanții C. D. și C.
O. C.
, împotriva sentinței civile cu nr.11388 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții apelanți avocat Moruțan I. n Alin, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 6 martie 2013, de către pârâtul intimat Ș. Cătăli, întâmpinare.
Instanța constată calea de atac în termen legal declarată, motivată, comunicată și legal timbrată. Pune în discuție natura căi de atac, având în vedere că instanța de fond a indicat în sentință calea de atac a apelului, iar, reclamanții prin reprezentant legal și-au intitulat cererea recurs.
Reprezentantul reclamanților apelanți, avocat Moruțan Alin I. n arată că dintr- o eroare materială a intitulat calea de atac recurs, înțelege să-și rectifice această eroare apreciind calea de atac ca fiind apel.
Instanța ia act de rectificarea formulată de reprezentantul reclamanților apelanți, stabilește calea de atac ca fiind apelul.
Reprezentantul reclamanților apelanți, avocat Moruțan I. n Alin susține oral apelul așa cum este formulat în scris, depune la dosarul cauzei practică judiciară. Arată că nu are de formulat cereri prealabile judecării apelului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți, avocat Moruțan I. n Alin solicită admiterea apelului așa cum este formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum este formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 11388 din 22 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins acțiunea formulată de C. D. și C.
O. C. în contradictoriu cu pârâtul Ș. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În anul 2011 între reclamanți și pârâtul Ș. C. s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2323/2011, având ca obiect imobilul înscris în CF nr.1029B. constând din casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcțiilor, situate în B., str. Dr. V. B., nr.8, jud. BN.
Potrivit CF 62060 B. reclamanții sunt proprietarii imobilului casa de lemn cu o încăpere împreună cu terenul aferent construcțiilor în suprafață de 187mp situat în B., str. Dr. V. B., nr.8, intabulați prin încheierea nr. 26940/_ .
Coroborând dispozițiile art. 76,art.77,art.79și art.80 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp. Legii nr.7/1996, întrucât contractul dintre părți a fost încheiat și înscris în evidențele de carte funciară înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil.
Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, (1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Potrivit art. 42 din lege, imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia.
Art. 26 alin. 4 din aceeași lege definește înscrierile, ca fiind de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, și se referă cel mai adesea la operațiuni ce se fac în foaia B și C.
Modificare suprafeței și a categoriei de folosință nu se încadrează în nici una dintre aceste feluri de înscrieri ce pot fi rectificate.
În aceeași idee art. 19 din Legea nr. 7/1996 indică la foaia, sau partea, A că se referă la descrierea imobilelor, iar la foaia, partea, B și C că se referă la înscrieri.
Coroborând aceste texte, art. 19 și art. 26 alin. 4, reiese că o acțiune în rectificare se poate referi doar la înscrieri, anume la foaia B și C, iar o acțiune în modificare se poate referi doar la descrieri, anume la foaia A.
Art. 33 alin. 3 este în concordanță cu art. 19 deoarece dispune că prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, ori aceste aspecte tehnice, descrierea imobilului cu alte cuvinte, este făcută în foaia A.
Această idee trebuie acceptată chiar dacă tehnica legislativă folosită nu este desăvârșită, deoarece nu există o corelare întru totul exactă de noțiuni și definiții pentru că la alin. 1 al art. 33 se prevede că în privința înscrierii se poate cere rectificarea sau modificarea acesteia, pentru ca apoi la alin. 2 să se arate că rectificare se poate folosi pentru înscrierea oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară iar la alin. 3 se arată că prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului.
Au fost amintite și dispozițiile art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 634/2006 al Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară care prevede că "Dacă suprafața din măsurători este diferită de suprafața înscrisă în cartea funciară, suprafața din documentația cadastrală precedentă pentru care nu s-a deschis carte funciară sau de suprafața din actele de proprietate, atunci se va proceda astfel: a) dacă suprafața din măsurători este mai mică, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului, conform anexei nr. 5; b) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de până la 2% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale și a declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5; c) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent cuprins între 2 - 5% inclusiv, atunci suprafața din măsurători se înscrie în cartea funciară în baza documentației cadastrale, cu condiția prezentării declarației proprietarului/proprietarilor, conform anexei nr. 5 și a procesului- verbal de vecinătate care conține acordul proprietarilor tuturor imobilelor învecinate, întocmit conform anexei nr. 18. În această situație oficiul teritorial verifică la teren corectitudinea întocmirii documentației, verificare consemnată într-o notă de constatare semnată de către consilierul de cadastru și contrasemnată de către șeful serviciului cadastru. d) dacă suprafața din măsurători este mai mare cu un procent de peste 5%, documentația se respinge."
În concluzie reclamanții trebuiau să uzeze de o acțiune în modificare a descrierii imobilului, reglementată de art. 33 alin. 3 și art. 42 din Legea nr. 7/1996 iar nu de o acțiune în rectificare a înscrierilor, pentru că cererea lor se referă la descrierea imobilului iar nu la înscrieri.
Pentru că înscrierea în cartea funciară nu garantează întinderea dreptului (suprafața), este permisă modificarea suprafeței prin procedura art. 33 alin. 3 chiar dacă aceasta, suprafața imobilului, este un element de esența dreptului care poartă asupra imobilului și chiar dacă textul art. 33 al. 6 din Legea 7/1996 a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 723/2001, pentru că aceste aspecte nu schimbă cazurile și modul de folosire al celor două feluri de acțiuni, acțiunea în rectificare și acțiunea de modificare.
Reclamanții nu pot explica diferența de suprafață de peste 70%, chiar și în cazul măsurării mai rudimentare, în condițiile în care forma geometrică a parcelei nu este deosebit de complexă iar lățimea și lungimea laturilor nu este suficient de mare ca să explice o astfel de eroare. Mai mult instanța a apreciat că în cauză era necesară citarea în cauză și a vecinilor, pe care reclamanții nu au dorit să-i cheme în judecată deși, instanța a pus în discuția părților acest aspect.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialității, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuția contradictorie a acelor părți care se situează pe poziții diametral
opuse, poziții conferite de calitatea pe care o au de subiecți ai raportului juridic dedus judecății. Acest principiu presupune în mod obligatoriu ca acești subiecți să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt și de drept supuse judecății, or, în speță, acest principiu nu-și poate găsi aplicarea câtă vreme reclamanții nu a înțeles să-l cheme în judecată și vecinii terenului în cauză pentru a înlătura orice dubiu cu privire la suprafața reală de teren deținută.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal reclamanții C.
D. și C. O. C.
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, reluându- se în principal motivele acțiunii introductive.
Reclamanții au arătat că după cumpărarea imobilului înscris în cf nr. 62060 B. de către reclamanți de la pârât, primii au constatat că suprafața terenului, împrejmuit prin gard pe limitele de proprietate, este în realitate mai mare decât cea înscrisă în acte și evidențele cadastrale.
În privința hotărârii pronunțate s-a susținut că motivele care au stat la baza acesteia sunt străine soluționării cauzei. Faptul că nu au fost împrocesuați vecinii nu poate atrage respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Singura soluție ar fi fost admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și dovedită, și pronunțarea unei hotărâri care să nu fi fost opozabilă vecinilor.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin.7,8,9, art. 312 din Codul de procedură civilă, și art. 33 și urm. din Legea 7/1996.
La termenul de judecată din_, reprezentantul reclamanților a învederat că din eroare a intitulat calea de atac ca fiind recursul, și nu apelul așa cum este corect, rectificarea ei fiind consemnată în practicaua sentinței.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă a depus întâmpinare (f.10) prin care s-a declarat de acord cu admiterea căii de atac și a cererii.
Apelul declarat de reclamanți este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 296 din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.
Contrar susținerilor apelanților, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată și a fost corect respinsă de prima instanță iar motivarea deficitară a soluției pronunțate urmează a fi înlocuită cu prezentele considerente.
Reclamanții au investit instanța de fond cu o cerere de rectificare a evidențelor de carte funciară, conform nr. cadastral și măsurătorilor ce se vor efectua în cauză în sensul actualizării suprafeței toatele, respectiv majorarea de la 187 mp la 320 mp, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 și urm. din Legea nr. 7/1996.
Distincția făcută de prima instanță între acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară și cea de modificare a acestora este una corectă, însă ea nu are relevanță în speță, de vreme ce reclamantul a folosit noțiunea de rectificare într-un sens larg, și a invocat generic dispozițiile art. 33 și urm., care reglementează ambele tipuri de cereri, fiind astfel la îndemâna instanței calificarea corectă a acesteia,raportat la împrejurările de fapt invocate.
De altfel, și prima instanță, după ce a adus argumente în ideea inadmisibilității acțiunii, a procedat la soluționarea pretenției deduse judecății pe fond, tribunalul constatând o atare soluționare a cauzei, aspect față de care nu se impune desființarea sentinței.
Atât sub imperiul dispozițiilor Decretului-lege 115/1938, cât și după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, un principiu al publicității imobiliare este că înscrierile în cartea funciară nu garantează întinderea obiectului material asupra căruia poartă dreptul real, fiind permisă modificarea, actualizarea întinderii imobilului, cu condiția ca această schimbare să nu afecteze esența dreptului.
În aplicarea prevederilor Legii 7/1996, în vigoare în prezent, s-a emis Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, care reglementează la art. 25 situațiile și condițiile în care suprafața terenurilor înscrise în cartea funciară poate fi majorată pe cale necontencioasă. Pentru ipoteza în care suprafața măsurată ar fi mai mare decât cea înscrisă în cf cu un procent cuprins între 2 și 5 %, se prevede obligativitatea întocmirii unui proces verbal de vecinătate, care să ateste acordul tuturor proprietarilor imobilelor învecinate cu referire în principal la configurația și limitele imobilului măsurat. Pentru situația în care ar exista diferențe mai mari de 5%, s-a prevăzut soluția respingerii documentației, chiar dacă există acordul vecinilor.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că majorarea suprafeței imobilului este posibilă și peste procentul de 5%, pe calea contencioasă, atunci când există împrejurări de natură tehnică, obiective, care să justifice o atare măsură, iar modificarea să nu afecteze esența dreptului tabular sau drepturile proprietarilor limitrofi.
În speță, reclamanții sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în cf nr.62060 B. nr. top 2465, constând în casă de lemn și teren de 187 mp (f.5), dreptul de proprietate fiind dobândit cu titlu de cumpărare de la pârâtul Ș. C. în anul 2011.
În cuprinsul documentației tehnice depuse în dovedirea solicitării de majorare a suprafeței nr. top 2465, întocmită de expertul B. iu D., se susține că suprafața reală a terenului aflat în folosința reclamanților este de 322 mp, însă expertul nu a adus nici un argument pertinent de ordin tehnic care să justifice majorarea cu peste 70% a suprafeței înscrise în cartea funciară sub nr. top 2465. Diferențele dintre mijloacele de măsurare existente în anul 1998 ( când s-a intabulat dreptul de proprietate al vânzătorului) și cele de la data litigiului de față nu pot justifica asemenea diferențe, cu atât mai mult cu cât ele s-ar regăsi doar pe unele laturi ale terenului. Astfel, diferența dintre frontul la stradă măsurat în anul 1998 și actual este de doar 73 cm, pe când diferența dintre laturile parcelei este de aproape 10 m pe o parte, respectiv aprox. 8 m pe cealaltă parte (f.30,31). Observând schița medalion cf anexată documentației tehnice (f.25), tribunalul constată că între nr. top 2465 și râul
B. ( pe care expertul le-a prezentat ca fiind limitrofe) se interpune nr. top 2470, fără ca expertul să aducă argumente de natură a înlătura inadvertențele. Tribunalul apreciază că atâta timp cât reclamanții urmăresc majorarea suprafeței de tern situate în intravilanul municipiului B. cu peste 70%, modificarea cărții funciare nu este posibilă, întrucât faptul evocat este de natură a afecta substanța dreptului. Aceasta în condițiile în care reclamanții au susținut că suprafața de 322 mp o folosesc neconturbați, iar majorarea nu afectează imobilele învecinate, fără a aduce vreo dovadă în acest sens, și mai mult decât atât, nu au dorit extinderea acțiunii față de aceștia, pentru ca instanța să poată verifica în condiții de
contradictorialitate veridicitatea susținerilor din cererea de chemare în judecată.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. D. și C. O. C.
, ambii domiciliați în B. str. Gh. P. de B. nr. 11 A jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 11388/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | IER, | |||
S. I. | I. | C. | H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex Jud. fond T. L. _
| ← Decizia civilă nr. 78/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 907/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
