Decizia civilă nr. 95/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/A
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: H. D. M.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta D.
V., domiciliată în V. de Sus, str. 22 D. nr. 14H, sc. B, et. 4, ap. 8, jud.
M., împotriva sentinței civile nr. 512/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul cu nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, iar reprezentantul apelantei, avocat Ț. G. copii CF nr.9506 V. de Sus și nr. 4707 V. de Sus actualizate s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_, iar apoi pentru termenul de azi.
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ un înscris din partea reprezentantului apelantei, avocat Ț. G. la care s-au atașat copii CF nr. 9506 V. de Sus și nr. 4707 V. de Sus.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 512/17 februarie 2011 a fost respinsă acțiunea civilă intentată de reclamanta D. V. prin mandatar D. Iosif și D. Alexa împotriva pârâților T. I., T. M. și T. M. . Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Așa cum rezultă și din economia dosarului nr. 2560/2004, dosar ce are ca și obiect revendicare imobiliară, reclamanți fiind pârâții din cauza de față, dosar prin care se solicită ca să fie obligați pârâții D. Valerica, D.
Alexandru și D. Iosif, să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștiră posesie terenurile identificate în c.f., nr. top și suprafețele menționate.
În dosarul de mai sus se efectuează o expertiză tehnico judiciară de specialitate topografică, expertiza a cărei concluzii sunt parțial aceleași ca și cea din expertiza de față.
Pârâții din cauza menționată, cheamă în garanție orașul V. de Sus prin primar, autoritate ce a girat schimbul de terenuri realizate între părțile din cauza de față ( T. M. și D. V. și Parohia Rădeasa ).
În concluziile depuse la fila 80 a dosarului, chemata în garanție recunoaște faptul că, schimbul efectuat între Parohia Rădeasa și părțile menționate mai sus, nu s-au realizat asupra întregii suprafețe de 18.870 m.p.,Primăria recunoscând că a făcut și o ofertă pentru diferența de 4165 m.p. teren ofertă refuzată de părți, după schimbul efectuat însă la data depunerii așa ziselor concluzii de către chemata în garanție (_ ), aceasta arată că nu mai poate pune la dispoziția părților, diferența de teren menționată, această diferență părțile o pot lua însă din terenul dat la schimb Parohiei Rădeasa- ce a rămas neocupat de construcții sau alte utilități.
În cauza de față expertul arată că, pârâta, deține suprafața de 10.517
m.p. teren inclusiv drumurile de acces, fiind incluse în această suprafață, iar total teren primit în schimb de către Parohia Rădeasa este suprafața de 15.266 m.p.
Diferența neprimită de către părți în urma schimbului, fiind de 3604 m.p.. În prezent, reclamanta deține, așa cum rezultă din expertiza ordonată în cauză, suprafața de 6245 m.p., la care dacă s-ar adăuga diferența neprimită cu ocazia schimbului, rezultă că aceasta, ar avea în proprietate suprafața de 9849
m.p., suprafață ce nu este mai mică decât a pârâților, pârâții într-adevăr dețin
10.517 m.p., din aceasta se scade, suprafața de 1498 m.p aferent drumurilor.
Pe de altă parte, la data când pârâții și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate, în cauză, a avut calitate de pârâtă și reclamanta din cauza de față ( dosar nr. 1098/2003), aceasta nu a avut în cauză nici un fel de obiecții, fiind prezentă în instanță, la termenul când s-a soluționat cauza.
Mai mult, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite nici unul din motivele prev.de art. 34 Legaea nr. 7/1996, iar față de obiectul cauzei de față, respectiv rectificarea de c.f., și a respins acțiunea formulată de către reclamantă.
Reclamanta poate să își întregească suprafața de teren cu care se consideră nedreptățită, așa cum s-a menționat și mai sus, după care, într-adevăr nici în această situație părțile nu vor deține cote de ½ parte din suprafața de18.870 m.p., urmează să se adreseze instanței pentru a-și reîntregi suprafața avută inițial în proprietate și a făcut obiectul schimbului cu parohia ortodoxă Rădeasa.
În baza art .274 C. pr. civ prima instanță a obligat reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată justificate de onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 512/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, a formulat apel apelanta D. V., solicitând admiterea apelului și în principal, desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată și precizată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că, în cursul procesului a decedat pârâta T. M., moștenitorii acesteia introduși în cauză fiind T.
I. și T. M. .
Apelanta solicită desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe deoarece, prin completarea de acțiune s-au formulat mai multe capete de cerere care nu au fost analizate de judecătorul fondului, fiind incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
Referitor la petitul 1 și 2 al precizărilor, judecătorul nu a analizat în niciun fel aceste petite, dar mai ales nu se regăsesc motivele pentru care se respinge aceste petite.
Referitor la petitul 3 al precizărilor, expertul nu a identificat numerele topografice și nu a făcut o schiță aptă de întabulare, deși există un petit în acest sens.
Referitor la punctul 4 al precizărilor: apelanta a solicitat ca expertul să formeze două loturi valoric egale. Această cerere a fost făcută deoarece parcela de teren ce este în posesia apelanților are o pantă accentuată, nefiind teren pentru construcții, în timp ce terenul pârâtului-intimat este un loc drept, apt pentru se construi, iar pe cale de consecință, prețul de circulație al celor două loturi este diferit. Față de acest aspect, apelanta a solicitat ca expertul să formeze două loturi valoric egale. În acest sens, instanța a încuviințat completarea raportului de expertiză și ulterior a revenit asupra acestei probe. Pe cale de consecință, judecătorul fondului nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Apelanta critică de asemenea și motivarea dată sentinței atacate. Astfel, deși se reține în motivare faptul că terenul primit de la Primăria Orașului V. de Sus de către defuncta T. M. și D. V. în indiviziune și în cote părți egale este mai mic faptic decât scriptic cu 3604 mp, deși se reține că pârâții intimați folosesc o suprafață mai mare decât cota de ½ raportat la terenul primit efectiv în schimb, așa cum se arată în concluziile raportului de expertiză, se reține totodată că dacă s-ar adăuga cei 3604 mp lipsă, reclamanții apelanți ar avea în proprietate la fel cât au în proprietate și pârâții.
Atâta timp cât nu se pronunță o hotărâre prin care să se dispună ieșirea din indiviziune, nu se poate ști care este soarta contractului de vânzare- cumpărare, iar faptul că apelanta a fost chemată în judecată la data când intimații și-au înscris dreptul de proprietate, nu înseamnă că a avut loc o ieșire din indiviziune.
civilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură
În probațiune s-a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică
judiciară pentru formarea a două loturi valoric egale, precum și identificarea topografică a terenului în litigiu, cu date de carte funciară, expertul urmând să întocmească schițe apte de întabulare.
Intimatul T. I. a depus întâmpinare la apelul formulat de către apelanta D. V., solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul T. I. arată că prezenta cauză a mai fost casată cu trimitere. Ulterior, reclamanta-apelantă, la file 8-10 dosar de fond, a completat și modificat acțiunea introductivă, respectiv petitele 1-6 sunt nou introduse, iar petitul nr. 7 s-a reiterat.
Intimatul afirmă că instanța fondului nu a fost legal investită cu petitele 1-6, deoarece, după casare cu trimitere acțiunea nu se mai poate modifica în niciun fel.
Așa fiind, cele invocate prin motivele de apel, respectiv faptul că, prin completarea la acțiune s-au formulat mai multe capete de cerere, nu prezintă nicio relevanță, din punct de vedere juridic, deoarece instanța era deja investită potrivit acțiunii formulate în anul 2008, iar această investire nu mai putea fi completată pe anii 2010-2011.
Intimatul apreciază că, în speță, s-a intrat în cercetarea fondului, deoarece chiar apelanta afirmă iar lucrările dosarului confirmă în opinia intimatului, faptul că inițial s-a admis o completare a lucrării de expertiză, însă ulterior instanța a revenit asupra probei.
Intimatul consideră motivarea sentinței atacate mai mult decât pertinentă cauzei, deoarece, potrivit poziției procesuale formulate de reclamanta-apelantă, rezultă că aceasta a fost în cunoștință de cauză de toate lucrările și înscrisurile aflate la dosar, astfel că, în cauza de față, în opinia intimatului, nu se mai poate pune din nou problema o dată finalizată a unei noi ieșiri din indiviziune.
Instanța fondului reține în mod corect faptul că, în cauză nu sunt incidente niciunul din motivele prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește cererea în probațiune formulată în apel, intimatul a arătat că se opune admiterii acesteia.
În drept, apelantul a invocat dispozițiile art. 294, 295, 296, 274 Cod procedură civilă.
Prealabil soluționării apelului, s-au administrat: proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie. Raportul de expertiză întocmit de expert Filip Denisa a fost depus la filele 62-73 din dosarul instanței de apel.
Analizând sentința civilă nr. 512/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ prin prisma motivelor de apel formulate și în
conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 969/R/2007/10 mai 2007 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis recursul reclamantei D. V. împotriva deciziei civile nr. 331 din 23 iunie 2006 a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care a casat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare apelului la Tribunalul Maramureș.
În motivarea deciziei, Curtea de Apel susține că, prin decizia civilă nr. 2146/2.X.2006 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr. 1276 din 2006 s-a admis recursul reclamantei D. V. împotriva deciziei civile nr. 173/A/26 mai 2006 a T. ui M. pronunțată în dosarul nr. 1353/2006 care a fost casată iar dosarul s-a trimis pentru rejudecarea apelului reclamantei la Tribunalul Maramureș.
Curtea de Apel a reținut că J. ecătoria V. de Sus prin sentința civilă nr. 134 din_ pronunțată în dosar nr. 113/2006 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei D. V. împotriva pârâților T. I. și T. M. având ca obiect anularea încheierilor de întabulare nr._ .
J. ecătoria a arătat în motivarea sentinței că întrucât prin sentința civilă nr. 1153/_ a Judecătoriei V. de Sus s-a admis acțiunea în constatare a reclamanților T. împotriva pârâtei D. V. și alții constatându-se că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în V. de Sus înscris în CF 4706 nr. top. 4385/1 în suprafață de 1752 mp, nr. top. 4385/2, în suprafață de 7683 mp nr. top. 4385/3 în suprafață de 254 mp și nr. top. 4385/4 în suprafață de 828 mp întabulându-și dreptul de proprietate astfel obținut prin încheierea de CF_, acțiunea urmează a fi respinsă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta invocând faptul că pârâții se află în relații de prietenie cu judecătorul C. I. care a fost recuzat iar cererea de recuzare a fost respinsă nemotivat.
În ce privește fondul cauzei apelanta a arătat că pârâții s-au întabulat cu viclenie pe suprafața de 3175 mp din terenul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 173/A/_ pronunțată în dosarul nr. 1353/2006 Tribunalul Maramureș a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că potrivit extrasului CF 5046 Moisei nr. top. 1240/a/1/1 cu suprafața de 1 ha 8870 mp reclamanta împreună cu sora sa T. M. erau coproprietare tabulare cu titlu de uzucapiune. Acestea au făcut schimb de teren privind terenul înscris în CF 8913 nr. top. 4401/1, schimb validat prin sentința civilă nr. 1625/_ a Judecătoriei V. de Sus. T. M. și-a vândut partea ei de teren primit în schimb de la statul român fiului ei T. I. și soției T. M., însă aceștia în loc să-și întabuleze dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare asupra parcelei cu nr. top. 4401/1/1, s-au întabulat asupra parcelei cu nr. top. 4385/2 în suprafață de 7683 mp înscris în CF 5506 V. de Sus.
Reclamanta nu a dovedit că a dobândit cu titlu de schimb și această suprafață de 3841 mp, și în mod justificat acțiunea acesteia a fost respinsă de
prima instanță nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 34 și 44 din Decretul- Lege nr. 115/1938.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamanta D. V. care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii apelului reclamantei și a schimbării în totalitate a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii.
Curtea de Apel C. apreciind recursul fondat l-a admis prin decizia civilă nr. 2146/R/_ pronunțată în dosarul nr._, a casat decizia tribunalului și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Maramureș.
Prin decizia civilă 331/A/_ pronunțată în dosarul_ Tribunalul Maramureș a respins ca nefondat apelul reclamantei D. V. . În motivarea deciziei tribunalul a reținut că apelanta a declarat că își însușește toate actele de procedură întocmite de instanța de fond și că nu are alte probe de administrat.
Soluționând apelul pe fond a reținut că acesta este nefondat întrucât în speță nu sunt întrunite prev. art. 36 și 53 din legea 7/1996 și nici ale art. 34 și 44 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către recurenta D. V. solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de apel iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și a acțiunii.
Examinând decizia tribunalului Curtea de Apel reține că în prima decizie de casare nr. 2146/_ a Curții de Apel C. s-a constatat că hotărârea fondului este lovită de nulitate prin prisma dispozițiilor art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 C.pr.civ.
De asemenea s-a reținut că cererea de recuzare formulată de reclamanta
D. V. la_ a rămasă nesoluționată și că din actele de la dosar a rezultat faptul că judecătorul C. I. cu privire la care s-a formulat cererea de recuzare trebuia să uzeze de prev. art. 25 C.pr.civ. având în vedere că a îndeplinit calitatea de avocat al intimaților în numeroase procese purtate în contradictoriu cu recurenta.
Instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor din decizia de casare și problemelor de drept dezlegate încălcând prev. art. 315 C.pr.civ. Aceasta duce la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare apelului la Tribunalul Maramureș.
Reținând îndrumarul deciziei de casare nr. 2146/2.X.2006 a Curții de Apel C., care a reținut incidența art. 105 și 106 C.pr.civ. privind nulitatea hotărârii instanței de fond, și incidența art. 297 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
Întrucât prima decizie de casare a Curții de Apel C. a statuat cu putere de lucru judecat împrejurarea că hotărârea fondului, respectiv sentința civilă nr. 134/19.I.2006 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosar nr. 113/2006 este lovită de nulitate absolută, fiind incidente în cauză prev. art. 105 alin. 2, coroborat cu art. 106 C.pr.civ., tribunalului ca instanță de apel nu-i rămâne
decât să se conformeze îndrumarului dat prin decizia de casare a instanței ierarhic superioare.
Cum, potrivit art. 315 C.pr.civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, tribunalul a admis apelul reclamantei D. V., a desființat sentința atacată, constatând că sunt incidente în cauză prev. art. 297 C.pr.civ. și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
În rejudecare, tribunalul a îndrumat instanța de fond să respecte prima decizie de casare a Curții de Apel C. cea cu nr. 2146/R/2 octombrie 2006, în sensul de-a proceda la rejudecarea fondului cauzei, reținând că toate actele de procedură au fost îndeplinite de un judecător necompetent, ceea ce a dus la nulitatea hotărârii.
În rejudecare, la fila 8 în dosarul instanței de trimitere, reclamanta D.
V. a depus la dosar completare și modificare de acțiune, solicitând: să se constate că suprafața reală a imobilului primit în schimb de părți de la Parohia ortodoxă Română V. de Sus - Rădeasa este de 13.985 mp; să se constate că reclamanta are dreptul la cota de ½ parte din acest teren primit în schimb; să se dispună înscrierea în CF a reclamantei D. V. și T. M. fiecare cu cota de ½ parte, conform sentinței civile nr. 1625/2002 din dosar nr. 2127/2002 în CF 4707 V. de Sus, sub nr. top ce va fi identificat de expert; să se dispună ieșirea din indiviziune în natură prin formarea a două loturi valoric egale; să se dispună anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare din data de intervenit între T. M., T. I. și T. M., raportat la suprafața vândută, până la concurența suprafeței ce-i va fi atribuită numitei T. M. conform petitului 4 al prezentei; să se dispună rectificarea înscrierii în CF nr. 9506 V. de Sus în sensul că să se rectifice suprafața întabulată pe numele pârâtului conform suprafeței ce i se va atribui ca urmare a admiterii petitului 4; să se dispună anularea în parte a încheierii de întabulare nr. 1980 - 1990/2004 cu privire la suprafața de 3175 mp; în subsidiar să se dispună anularea în parte a încheierii de întabulare nr._ cu privire la suprafața pentru care se va anula convenția de vânzare-cumpărare. Totodată cheamă în judecată și pe T.
M. domiciliată în localitatea V. de Sus str. P. nr. 14, jud. M. .
În ședința publică din_, s-a consemnat faptul că reprezentantul pârâților a solicitat un termen până la care se va pronunța în scris asupra cererii de modificare și de precizare de acțiune, formulate de către reclamantă
- fila 11 din dosar în rejudecare.
La fila 13 din dosar se află întâmpinarea depusă de intimații T. G. și T. M., prin avocat Cotoz Francisc.
Pârâții prin avocat, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar urmare comunicării modificării acțiunii introductive de instanță, arată că își menține punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea depusă inițial, arătând că formularea unor petite suplimentare nu schimbă aspectele ce interesează soluționarea cauzei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, DL 115/1938 și Legea nr. 7/1996 - fila 13 din dosarul instanței de trimitere.
Pârâții nu s-au opus judecării modificării și comunicării de acțiune în cadrul procesual creat.
Nici în consemnările cuprinse în încheierea ședinței publice din_ nu s-a menționat nimic în acest sens - file 15-16.
Dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ și, cu acordul părților, cererea completatoare, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, poate fi soluționată în cadrul aceluiași dosar. Această interpretare rezultă din aplicarea a fortiori a dispozițiilor art. 135 Cod procedură civilă.
Dacă modificarea de acțiune privește constatarea unei nulități absolute a convenției, aceasta trebuie să fie examinată de instanță chiar dacă partea a formulat-o peste prima zi de înfățișare, deoarece existența unei cauze de nulitate absolută poate fi ridicată chiar din oficiu, de către instanță. Prin urmare, termenul la care se produce modificarea de acțiune într-o astfel de situație este irelevant în cauză.
Dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă neavând caracter imperativ, pârâtul poate accepta, expres sau tacit, o modificare ulterioară primei zile de înfățișare.
Dacă pârâtul nu s-a opus la modificarea cererii de chemare în judecată, deși aceasta a fost făcută după prima zi de înfățișare, iar la acel termen era prezent în instanță, atunci el nu mai poate ulterior să invoce tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată.
Soluția se justifică pe împrejurarea că art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă care stabilește momentul până la care reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată nu este de ordine publică, ci de ordine privată, astfel încât nesocotirea lui ar putea fi invocată numai de către pârât, nu și de instanță din oficiu, in limine litis, adică la termenul respectiv sau dacă pârâtul nu este prezent la acel termen, la termenul de judecată următor, în ambele cazuri înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă.
În speță, pârâții nu au ridicat nicio obiecție în fața primei instanțe, deși erau asistați, respectiv reprezentați de avocat. Neridicând nicio obiecție în fața instanței de fond, pârâții nu mai pot invoca aceste aspecte în calea de atac.
Pârâții au luat la cunoștință despre modificarea cererii de chemare în judecată și nu s-au opus primirii acesteia, în limine litis, prin urmare nu mai pot reveni ulterior, prin exercitarea căilor de atac, asupra acestei poziții.
În cauză, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului primei instanțe, rezultă că aceasta avea a se pronunța asupra tuturor petitelor formulate prin acțiune și completarea și modificarea de acțiune.
Prima instanță nu analizează și nu aduce în cauză o soluție, nemotivând în niciun fel pe aspectele invocate în completarea și modificarea de acțiune, așa cum rezultă din dispozitivul precum și din considerentele sentinței atacate.
Petitele formulate în modificarea și completarea de acțiune sunt indisolubil legate de cele din acțiunea introductivă, astfel încât, prin nepronunțarea asupra completării și modificării de acțiune sunt incidente dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă vizând necercetarea fondului cauzei.
Așa fiind, în baza art. 297 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, instanța fondului va proceda la soluționarea cauzei pe fond, cu observarea considerentelor ce preced și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE apelul
declarat de apelanta D. V., cu domiciliul în loc. V. de Sus, str. 22 D., nr. 14H, scara B, et. 4, ap. 8, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 512 din data de 17 februarie 2011, pronunțată de J. ecătoria
V. de Sus în dosarul cu nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||||
H. | D. M. | Ț. | D. | O. | V. |
Red. H.D.M./_
T.Red. O.V./_
6 ex.
J. . la fond: G. Mariș com. 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 907/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 44/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
