Decizia civilă nr. 382/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 382/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O. -S. Judecător D. -I. T. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. N., recurent C. I. împotriva Sentintei civile nr. 14119/2012 pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., privind și pe intimat B. A., intimat J. F. -D., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul C.
N. asistat de av. DS, lipsă fiind intimații. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurenților învederează că nu a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă recursului, sens în care solicită un termen de judecată pentru a achita taxa de timbru.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a T. ului C., raportat la obiectul cauzei și la faptul că una dintre părți este un prestator profesionist.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea excepției necompetenței materiale a T. ului C. și trimiterea cauzei la T. ul Specializat C. .
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
După încheierea dezbaterilor, se prezintă reprezentanta intimaților, av. Haiduc I., care solicită respingerea excepției necompetenței materiale a T. ului C., întrucât contractul a fost încheiat între două persoane fizice.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentința Civilă NR. 14119/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost respinsă ca fiind neintemeiata cererea de chemare în judecata formulata, precizata, completata și extinsa de catre reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâții B. A. și J.
F. D. privind și pe intervenienta în interes propriu C. I. ; a fost respinsă ca fiind neintemeiata cererea reconventionala formulata de catre paratul-reclamant reconventional B. A., în contradictoriu cu reclamantul- parat reconventional C. N. ; au fost compensate cheltuielile de judecata facute de catre reclamant, de catre intervenienta în interes propriu și de catre paratul B. A. ; a fost obligat reclamantul să plateasca paratului J.
F. D. suma de 1.640 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezinta onorariu expert, iar suma de 1.240 lei reprezinta onorariu avocatial.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Asa cum rezultă din contractul de prestări servicii nr. 22 încheiat în data de_ între reclamantul-pârât reconvențional C. N. și pârâtul-reclamant reconvențional B. A., paratul B. A. s-a obligat să realizeze la cabana aparținând reclamantului-pârât reconvențional C. N. din loc. Moara de Pădure, com. Băișoara, jud. C., lucrări de construcții metalice constând în confecționarea, montarea, grunduirea, vopsirea și patinarea unei porți culisante spre stânga, a unei alte porți cu deschidere stânga - dreapta în care se încadrează o poartă pietonală, șase panouri de gard, toate după modelul și mărimile din anexele 1 și 2, a unei scări interioare parter - etajul doi cu 17 trepte pe etaj și a balustradei corespunzătoare, toate după modelul și mărimile din anexele 3 și 4, după cum s-a stipulat în art. 2.1 din contract. Modelul și mărimea lucrărilor ce trebuiau efectuate au fost evidențiate în cuprinsul anexelor 1 - 4 la contract (f. 49 - 51). Prețul contractului a fost convenit de parți la suma de 37.500 lei, din care s-au achitat sumele de 20.000 lei, 3.000 lei și 5.500 lei la datele de_ ,_, respectiv_, rezultând astfel suma totala de 28.500 lei pe care reclamantul-pârât reconvențional C. N. a plătit-o paratului B.
A. (f. 48). Termenul stabilit pentru demararea lucrărilor era fixat, potrivit art. 3.1 din contract, pentru data de_ (f. 9), astfel ca pârâții au transportat în loc. Moara de Pădure, unde era situată cabana reclamantului- pârât reconvențional, panourile de gard și cele două porți, respectiv elementele ce urmau să fie integrate în balustrada scării interioare, după cum se poate observa atât din cele precizate de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. cu ocazia interogatoriului administrat (f. 115), cât și din aspectele învederate de către reclamantul-pârât reconvențional C. N. cu același prilej (f. 128), confecțiile metalice menționate anterior fiind realizate în atelierul pârâtului-reclamant reconvențional Belea A. din C. -N.
, după cum a rezultat din interogatoriul luat acestuia (f. 115), din interogatoriul pârâtului J. F. D. (f. 126) și din declarația martorului Silbertleiner-Csehi Botond (f. 288).
La un moment dat, efectuarea lucrărilor de către pârâți a fost sistată pe motivul vremii nefavorabile și a inconvenientelor rezultate din condițiile specifice de utilizare a curentului electric la imobilul aparținând reclamantului - pârât reconvențional, astfel cum se poate observa din acordul intervenit în acest sens între pârâtul - reclamant reconvențional și intervenienta în interes propriu C. I. (f. 48), respectiv din interogatoriul administrat pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 130), iar apoi lucrările nu au fost finalizate în contextul în care reclamantul - pârât reconvențional C. N. a oprit continuarea lucrărilor, motivând că operațiunile executate nu sunt conforme calitativ și necesită remedierea deficiențelor, după cum a precizat acesta cu ocazia interogatoriului administrat (f. 131 ), situația conflictuală dintre părți nefiind rezolvată nici cu ocazia prezentării la executorul judecătoresc în urma notificării adresate de către pârâtul-reclamant reconvențional B. A. .
Din cuprinsul art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil, texte aplicabile în prezenta cauză în temeiul art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, rezulta ca rezoluțiuna contractului poate fi dispusă de către instanță numai în măsura în care sunt îndeplinite trei condiții, respectiv să existe o neexecutare a obligațiile asumate de către una din părți, ce poate îmbrăca fie forma unei neexecutări totale sau parțiale, fie cea a executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației, această neexecutare lato senso să fie imputabilă pârâtului din litigiul pendinte, adică să se datoreze culpei acestuia și, în fine, se impune ca debitorul să fi fost pus în întârziere
cu privire la neexecutarea obligației, aceasta operând cel mai târziu la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Cât privește particularitățile cauzei de față, instanța reține că reclamantul-pârât reconvențional C. N. a alegat executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul-reclamant reconvențional B. A., concretizata prin faptul că acesta din urmă ar fi realizat la un nivel calitativ de neacceptat scara interioară comandată, care ar fi subdimensionată și confecționată dintr-un material inadecvat, iar poarta culisabilă confecționată nu ar putea fi utilizată întrucât ar fi fost în mod eronat proiectată și realizată. Or, este de observat împrejurarea că într- o asemenea ipoteză s-ar putea dispune rezoluțiunea numai în măsura în care viciile prestației debitorului contractual ar fi suficient de importante, neputându-se ajunge la desființarea contractului pe acest temei în situația în care se pot identifica anumite deficiențe ale lucrării executate, care nu sunt însă de natură a-l pune pe creditor în postura de a nu se putea folosi de lucrare potrivit destinației preconizate sau care pot fi remediate cu eforturi neînsemnate ori pe calea unor simple reparații. Pornind de la aceste succinte precizări, este necesar ca în cele ce urmează instanța să procedeze la examinarea punctuală a deficiențelor pe care le-ar prezenta lucrările executate până la acest moment de către pârâți, pentru a identifica măsura în care aceste deficiente pot fi considerate esențiale, ținând desigur seama de aspectele ce au rezultat în urma ansamblului probelor administrate.
În primul rând, instanța a reținut că potrivit contractului de prestări servicii încheiat intre reclamantul-parat reconvențional C. N. și paratul-reclamant reconvențional B. A. (f. 9), pârâtul-reclamant reconvențional B. A. s-a obligat să realizeze o scară metalică interioară parter - etajul doi, cu un număr de 17 trepte pe etaj, de aproximativ 30 cm lățime și 16,5 cm înălțime și balustrada corespunzătoare. Față de modul în care s-a derulat realizarea lucrării și în raport de rezultatul obținut reclamantul - pârât reconvențional C. N. a apreciat că ar fi în discuție o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. pe fondul deficiențelor de calitate pe care le-ar prezenta lucrarea.
Astfel, reclamantul - pârât reconvențional C. N. a considerat că în condițiile în care pentru realizarea scării interioare s-a utilizat profilul cornier în locul profilului metalic rectangular, lucrarea efectuată nu ar fi conformă.
Instanta observa însă ca din probele administrate în cauză rezultă, pe de o parte, că nu a intervenit un acord expres prin contract asupra materialului ce urma să fie utilizat, făcându-se doar o trimitere generică la condițiile de calitate stabilite de beneficiar - art. 5.1 din convenția perfectată (f. 9) - iar, pe de altă parte, că între contractanți există opinii divergente asupra chestiunii în discuție, în sensul că pârâții au indicat cu ocazia interogatoriilor administrate că reclamantul - pârât reconvențional C. N. ar fi fost cel care a optat pentru profilul metalic cornier care ar fi fost mai ieftin (f. 116 și 122), în timp ce reclamantul - pârât reconvențional C. N. a învederat că, în realitate, nu i-au fost prezentate materialele ce puteau fi utilizate și că nu și-a manifestat acordul pentru întrebuințarea profilului metalic cornier la realizarea scării interioare.
În acest context, sunt relevante concluziile raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de catre dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V., care a opinat în sensul că materialele folosite sunt corespunzătoare din punct de vedere al rezistenței, ele fiind din
oțel laminat, iar calitatea metalului nu se poate stabili decât prin mostre încercate distructiv în laboratoare de specialitate (f. 209 și 210). Așadar, față de concluzia expertului, instanța apreciază că susținerile reclamantului C.
N. privitor la natura necorespunzătoare a materialului utilizat pentru confecționarea scării interioare nu sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât părțile nu au stabilit în mod explicit metalul ce urma să fie întrebuințat, respectiv profil cornier sau rectangular. Ca atare, în speța primesc aplicare prevederile art. 1103 din vechiul Cod civil, care reglementând obligația de predare a unor bunuri de gen, se referă la predarea lucrurilor de calitate medie, nu a celor de cea mai bună specie, nici însă de cea mai rea. Nu mai puțin, față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V., arătate mai sus, instanța apreciază că nu sunt fundamentate tehnic susținerile expertului asistent solicitat de către reclamantul - pârât reconvențional, dl. expert ing. Marie S. Sever, în sensul că executarea scării este total greșită prin utilizarea profilului cornier în locul celui rectangular atâta vreme cât nu sunt prezentate argumentele care stau la baza alegațiilor sale și, în plus, nu s-ar putea considera că există standarde privitoare la dimensiunea și natura materialelor care să fie întrebuințate la construcția unei scări interioare. În același sens sunt și aspectele evidențiate de către martorul Kallo Iosif (f. 287), care alegă fără vreun suport tehnic sau concret, factual, că lucrarea executată trebuia realizată utilizându-se profilul rectangular în locul celui cornier, cu atât mai mult cu cât martorul nu deține o specializare în domeniul construcțiilor metalice, fiind de meserie tâmplar, cum dumnealui însuși a precizat. Cât privește destinația lucrării, astfel cum a fost avută în vedere de catre părți la încheierea contractului, instanța reține că prin folosirea profilului metalic cornier nu se ajunge la imposibilitatea utilizării scării conform așteptărilor reclamantului - pârât reconvențional C. N. doar pentru ca montajul realizat îngreunează realizarea ulterioară a treptelor din lemn, întrucât aceasta deficiența poate fi remediată prin montarea, prin înșurubare, a unor fururi din lemn în cornier, ulterior operațiunii treptele putând fi prinse de fururi, după cum s-a reliefat în cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. (f. 210). Față de această din urmă precizare a d-lui expert Vescan Virgiliu V.
, nu poate fi luată în considerare susținerea martorului Kallo Iosif, în sensul că structura metalică realizată de pârâți nu poate utilizată ca scară interioară. Ținând așadar seama de ansamblul aspectelor astfel învederate, instanța apreciază că raportat la materialul utilizat pentru realizarea scării interioare, nu se poate discuta în cauză despre o executare necorespunzătoare suficient de importantă care să atragă rezoluțiuna contractului.
Referitor la cerințele legate de proiectarea și executarea scării interioare, instanța reține că înălțimea treptelor normale prezintă o valoare situată între 16,6 și 17,5 cm, iar a celor înalte între 17,5 și 22,5 cm, că lățimea treptelor trebuie să respecte relația 2h + l = 62 ... 64 cm, în cazul scărilor balansate lățimea minimă fiind de cel puțin 12 cm, iar lungimea necesară ar trebui să fie de cel puțin 0,95 m în cazul construcțiilor de locuit cu două nivele, după cum se poate observa din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. (f. 209). Față de modalitatea în care s-a executat scara interioară de către pârâți, se impune constatarea că distanța dintre trepte este egală, de 21 cm, cu excepția ultimelor trei trepte
care sunt de 17,3 cm, că lățimea scheletului metalic în zona dreaptă este cuprinsă între 22,5 și 25 cm, variație care se poate regla prin treapta orizontală de lemn care urmează a fi montată pe structura metalică (f. 209). Rezulta așadar ca scara executată prezintă capacitatea portantă necesară, aspect evidențiat în raportul de expertiză tehnică (f. 209), chiar expertul asistent solicitat de către reclamantul - pârât reconvențional și de către intervenienta în interes propriu, dl. expert Marie S. Sever precizând că lățimea treptelor este bine aleasă, la fel și înălțimea dintre acestea la parter și la primul etaj al construcției (f. 249). Se poate observa ca exista din această perspectivă o contradicție în concluziile d-lui expert asistent Marie
S. Sever, care menționează ulterior că înălțimea între trepte este fundamental greșită (f. 249), în cuprinsul răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză dl. expert Vescan Virgiliu V. indicând în mod clar împrejurarea că înălțimea constatată a treptelor, de 21 cm (cu excepția a trei trepte dintre etajele I și II care au inaltimea de 17,50 cm), corespunde pentru trepte înalte recomandate pentru scările secundare (f. 285), că lungimea constatată a treptei, cu o valoare intermediară de 1 m, corespunde anexei nr. 3 la contract și întrunește standardul ce impune o lungime de cel puțin 0,95 m pentru clădirile cu două nivele. În raport de aceste concluzii ale raportului de expertiză, se impune constatarea că au fost respectate în linii mari standardele legate de dimensiunea scării interioare, având în vedere destinația preconizată a lucrării. În context, mai trebuie precizat că în mod contrar celor susținute de către reclamantul - pârât reconvențional C. N., dl. expert Vescan Virgiliu V. a relevat că scara confecționată de către pârâți nu prezintă asimetrii (f. 210) și, mai mult decât atât, trebuie reliefată împrejurarea că stabilirea dimensiunilor lucrării nu depindea în mod exclusiv de către pârâți, atâta vreme cât scara a fost executată într-un gol deja existent, de 2 m pe 2,85 m cu diferența între nivele de 2,9 m, așa încât pârâții au fost nevoiți să se încadreze în dimensiunile prestabilite, după cum s-a evidențiat în conținutul răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 285). Ținând seama de aspectele astfel învederate, instanța apreciază că în cauză nu poate fi pusă în discuție o deficiență esențială a scării interioare executate sub aspectul dimensiunilor sale, deficiență care să conducă la pronunțarea rezoluțiunii contractului pentru executarea necorespunzătoare a lucrării.
În raport de posibilitatea realizării unei termoizolații interioare ulterior confecționării și montării scării metalice, instanța constată că în cuprinsul contractului intervenit între părți (f. 9) nu se face nici o mențiune privitor la executarea lucrării în condiții care să permită apoi izolarea, anexa nr. 3 la contract nestabilind spațiul necesar a fi păstrat în raport de peretele ce ar fi urmat să fie izolat, față de configurația actuală a scării o asemenea operațiune fiind dificil de realizat și, oricum, ar conduce la reducerea lungimii treptelor sub standardul admis, astfel cum a precizat dl. expert Vescan Virgiliu V. în cuprinsul raportului de expertiza (f. 210). Așadar, în prezent nu mai poate fi vorba despre realizarea izolației interioare, după cum a apreciat și martorul Kallo Iosif cu ocazia audierii sale (f. 287). Totuși, luând în considerare împrejurarea că, pe de o parte, nu s-a stabilit în contract necesitatea efectuării lucrării așa încât să poată fi executată și izolația și, pe de altă parte, că în mod obiectiv pârâții nu aveau posibilitatea menținerii unui spațiu corespunzător față de perete fără a afecta dimensiunile normate și atâta vreme cât scara interioară trebuia să fie integrată în golul deja existent (f. 285), instanța apreciază că nu poate fi reținută o deficiență majoră a lucrării care să atragă rezoluțiunea
contractului. Astfel, defectul alegat interesează nu atât scara interioară executată, ci eventuala realizare a izolației interioare, deci nu este în discuție un pretins viciu inerent lucrării, aceasta putând fi utilizată potrivit destinației avute în vedere la încheierea contractului și, în plus, împrejurarea discutată nu poate fi în mod exclusiv imputată pârâților, în condițiile în care reclamantul - pârât reconvențional C. N. nu a prezentat în mod clar împrejurarea că urma să fie efectuată și lucrarea de termoizolare, acesta mărginindu-se a considera, după cum rezultă din interogatoriul administrat, că pârâții puteau să își dea seama de necesitatea menținerii unei distanțe corespunzătoare față de perete, ceea ce nu s-a întâmplat (f. 128). Or, în lipsa unei stipulații contractuale exprese sau a unui acord ulterior în acest sens nu s-ar putea aprecia că pârâții și-ar fi asumat obligația realizării scării astfel încât să poată fi executată și izolația interioară, mai ales în condițiile limitate de spațiu în care trebuia integrată lucrarea.
Sub aspectul gradului de rezistență, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciara în specialitatea construcții efectuat în cauza de către dl. expert dr. ing. Vescan Virgiliu V. au fost în sensul că sunt îndeplinite cerințele pentru exploatarea în condiții de locuire normale, fără aglomerație de persoane pe scări și fără a se crea șocuri dinamice (f. 210), scara suportând sarcina generată de un flux de circulație (f. 285), din această perspectivă neputând fi primită aprecierea d-lui expert asistent Marie S. Sever, solicitat de către reclamantul - pârât reconvențional (f. 249) potrivit căreia rezistența lucrării este afectată prezentând pericol de distrugere și prăbușire din cauza sudurii realizate, similară fiind și aprecierea martorului Kallo Iosif (f. 287), în condițiile în care împrejurarea astfel alegată nu este susținută prin elemente de fapt concrete care să conducă la concluzia mai sus redată, atâta vreme cât la baza alegațiilor nu stau fundamentările unui raport de expertiză tehnică de rezistenta și stabilitate în construcții și, mai mult decât atât, sudurile realizate trebuie considerate provizorii, urmând a fi întărite prin cordoane și eventual eclise la finalizarea lucrării, după cum s-a arătat de către dl. expert Vescan Virgiliu V. (f. 285), așadar nu se ridică probleme din perspectiva stabilității și rezistenței lucrării executate.
În acest context, instanța apreciază că unele precizări suplimentare se impun în privința stâlpilor fixați pentru susținerea scării, în condițiile în care există un dezacord al părților raportat la acest element. Față de ansamblul probelor administrate în cauză, este de reținut împrejurarea că lucrarea nu putea fi realizată pe calea prinderii treptelor de pereții exteriori prin mijlocirea unui singur stâlp de susținere, astfel cum au considerat dl. expert asistent Marie S. Sever (f. 249), respectiv martorul Kallo Iosif (f. 287), atâta vreme cât prin anexa nr. 3 la contract s-a stabilit fixarea scheletului metalic prin intermediul celor doi stâlpi (f. 51) și, în plus, este evidentă contradicția din cuprinsul raportului de expertiza efectuat de către dl. expert asistent Marie S. Sever, care a considerat că prin modul în care a fost executată, respectiv utilizându-se doi stâlpi pentru susținere, scara prezintă pericol de prăbușire, iar un asemenea risc nu ar exista în contextul fixării lucrării prin mijlocirea unui singur stâlp de susținere (f. 249), ceea ce nu poate fi acceptat.
Cu privire la poarta, instanța observa ca din prevederile art. 2.1 din contractul încheiat intre reclamantul-parat reconvențional C. N. și paratul-reclamant reconvențional B. A. rezulta obligația pârâtului - reclamant reconvențional de a confecționa o poartă culisantă (f. 9). În prezent, poarta în sine a fost realizată, însă nu s-a putut proceda în concret
la montare în condițiile în care nu erau executate șina care să permită culisarea și longrina din beton armat corespunzătoare, după cum a arătat dl. expert Vescan Virgiliu V. în cuprinsul raportului de expertiza (f. 210 ), așadar în cauză nu se poate discuta despre o executare necorespunzătoare care să prezinte un caracter esențial și care să poată atrage rezoluțiuna contractului.
Ținând seama de poziția contradictorie a părților sub aspectul obligației de realizare a șinei de culisare, respectiv a longrinei de beton, a căror neexecutare a făcut imposibilă montarea porții ce a fost confecționată, instanța reține cu titlu preliminar că părțile nu au convenit expres prin contract asupra îndeplinirii lucrărilor menționate, art. 5.1 referindu-se la obligația prestatorului de a realiza serviciile indicate de art. 2.1, iar art. 5.2 stabilind în privința beneficiarului obligația de a crea condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului, în cazul în care acestea ar depinde de beneficiar (f. 9). Mai mult decât atât, cum pârâtul - reclamant reconvențional B. A. nu și-a asumat în mod expres obligația executării lucrărilor necesare în vederea montării porții culisante, nu s-ar putea da prevederilor contractuale o asemenea interpretare, întrucât aceasta ar contraveni principiului stabilit de art. 983 din vechiul cod civil potrivit căruia convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Nu mai puțin, în circumstanțele în care poate fi acceptată ideea că pârâtul - reclamant reconvențional B. A. are calitatea de profesionist în domeniul confecțiilor metalice, totuși este de observat împrejurarea că executarea lucrărilor impuse de montarea porții culisante, respectiv șina și longrina din beton corespunzătoare, se integrează în specialitatea construcțiilor civile, or, nu poate fi acceptat faptul că pârâtul - reclamant reconvențional B. A. și- ar fi asumat sarcina realizării unei lucrări care nu intra în domeniul său de activitate și în raport de care nu deținea cunoștințele necesare. Față de ansamblul aspectelor astfel învederate, instanța apreciază că executarea șinei de culisare și a longrinei de beton nu au fost stabilite în sarcina pârâtului - reclamant reconvențional B. A., prin urmare nu poate fi alegată nerealizarea acestora ca temei al pretențiilor reclamantului - pârât reconvențional C. N. . Ca atare, nu poate fi pusă în discuție rezoluțiunea contractului pentru executarea necorespunzătoare a porții culisante.
În al treilea rând, cât privește poarta fixă cu deschidere stânga - dreapta confecționată de către pârâți, trebuie reținut că în prezent partea metalică este realizată și montată în totalitate, având o calitate corespunzătoare, gradul de realizare al gardului și al porților metalice fiind de aproximativ 95 %, după cum a relevat dl. expert Vescan Virgiliu V. (f. 211), iar deficiențele ce au fost semnalate atât de către dl. expert Vescan Virgiliu V., cat și de catre dl. expert asistent Marie S. Sever (f. 249) pot fi remediate cu ocazia lucrărilor ulterioare de vopsitorie și definitivare a zonelor de prindere. În privința stâlpilor de susținere din beton a porții pivotante duble, aceștia sunt corespunzători din punct de vedere al rezistenței, aspect relevat în cuprinsul răspunsului d-lui expert Vescan Virgiliu V. la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 286). Fata de aceste constatări privind modalitatea de executare a lucrării, instanța apreciază că nu poate fi alegată o executare necorespunzătoare cu un caracter esențial care să permită rezoluțiuna contractului.
Ținând seama de ansamblul aspectelor anterior învederate punctual, respectiv de împrejurarea că în opinia d-lui expert Vescan Virgiliu V. gradul de realizare a scării interioare este de aproximativ 70 %, iar a
gardului și porților metalice de 95 %, astfel că valoarea lucrărilor executate este de aproximativ 78 - 80 % din valoarea totală contractată (f. 210), instanța observa ca în speța este vorba de o neexecutare parțiala a obligației de către paratul B. A. . Aceasta neexecutare parțiala a obligației ar putea atrage rezoluțiunea contractului numai în circumstanțele în care partea din obligație rămasa neexecutata a fost considerată esențială la perfectarea convenției, neputându-se dispune desființarea contractului în ipoteza în care neexecutarea alegată ar fi minimă, lipsită de importanță. Pe baza probelor administrate în cauza, instanța apreciază că în speța nu poate fi vorba despre o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către debitorul contractual sau de o neexecutare parțială care să fie esențială, prin urmare nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil. Ca atare, petitele din cererea de chemare în judecata privind rezoluțiunea contractului nr. 22 din data de_, repunerea parților în situația anterioara, obligarea paratului B. A. la restituirea parții din preț încasate, în suma de 28.500 lei și obligarea celor doi parați la ridicarea lucrărilor executate de către pârâți urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la petitul din cererea de chemare în judecată referitor la obligarea pârâților la achitarea sumei de 1.260 lei cu titlu de despăgubiri, din care 1.100 lei reprezentând contravaloarea a 5 mc lemne de foc, iar 160 lei reprezentând costul cazării pe o perioadă de trei săptămâni, instanța reține mai întâi că pe durata efectuării lucrărilor la cabana reclamantului - pârât reconvențional C. N. în loc. Moara de Pădure, pârâții au ocupat o cameră din imobilul menționat, pe care au încălzit-o prin utilizarea unor lemne de foc puse la dispoziție de către reclamantul - pârât reconvențional
C. N., astfel cum reiese din declarația martorului Silbertleiner-Csehi Botond (f. 288) și din interogatoriile luate pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 117), pârâtului J. F. D. (f. 123 și 124) și reclamantului - pârât reconvențional C. N. (f. 129).
Cu toate acestea, în momentul în care s-a convenit asupra faptului că pârâții urmau să rămână la cabană pentru a lucra până la o oră mai târzie și a finaliza în mod prompt lucrările derulate, nu s-a fixat un preț care să reprezinte contravaloarea cazării oferite, după cum a relevat reclamantul - pârât reconvențional C. N. (f. 129). Or, în asemenea condiții, pârâții au considerat că oferta de cazare era făcută cu titlu gratuit de către reclamantul - pârât reconvențional, aspect evidențiat de către pârâți cu ocazia interogatoriului administrat (f. 117, respectiv 123 și 124). În acest context, instanța observă totodată că la încălzirea camerei utilizate au fost întrebuințate lemne de foc dintre cele puse la dispoziție de către reclamantul
- pârât reconvențional C. N., aspect necontestat de către părți, însă nu s-ar putea accepta că masa lemnoasă folosită pentru încălzirea unei singure camere ar fi fost de 5 mc, după cum a considerat și pârâtul - reclamant reconvențional B. A. (f. 127), aspect confirmat de către martorul Silbertleiner-Csehi Botond (f. 288), care a menționat totodată că focul era făcut seara, cu aproximativ o oră înainte ca lucrătorii să finalizeze munca planificată pentru ziua respectivă (f. 288), or, în raport de aceste precizări, nu este verosimilă aprecierea reclamantului - pârât reconvențional C. N. că ar fi fost consumată o masă de 5 mc lemne de foc. Nu mai puțin, instanța observă că din ansamblul circumstanțelor în care reclamantul - pârât reconvențional C. N. a făcut propunerea de cazare pârâților, era rezonabil pentru aceștia din urmă să considere că era în discuție o ofertă cu titlu gratuit, mai ales că reclamantul - pârât reconvențional era interesat de
finalizarea cât mai rapidă a lucrărilor, iar camera utilizată era oricum disponibilă, iar alte încăperi ale cabanei erau întrebuințate de către ceilalți muncitori care fuseseră angajați de către reclamantul - pârât reconvențional, după cum a relevat și acesta din urmă cu prilejul interogatoriului administrat (f. 129). În fine, instanța reține că reclamantul - pârât reconvențional C. N. nu a propus probe care să releve în mod cert contravaloarea cazării oferite, respectiv a lemnelor de foc efectiv utilizate, așa încât față de ansamblul considerentelor anterioare, ținând seama de împrejurarea că în opinia instanței propunerea de cazare a fost făcută cu titlu gratuit de către reclamantul - pârât reconvențional C. N., petitul din cererea de chemare în judecata referitor la obligarea pârâților B. A. și
J. F. D. la plata costului cazării și a lemnelor de foc întrebuințate urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.
În privința petitului privind obligarea pârâtului - reclamant reconvențional B. A. la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de dobândă legală la sumele pretinse prin petitele inițiale și totodată cu titlu de daune- interese pentru ceea ce depaseste cuantumul dobânzii legale datorate, instanța reține mai întâi că, după cum s-a reliefat pe larg mai sus, nu s-a constatat o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. care să atragă rezoluțiunea contractului și repunerea parților în situația anterioara, așadar inclusiv restituirea sumelor achitate cu titlu de parte din preț de către reclamantul - pârât reconvențional și nici nu s-au considerat ca fiind întemeiate pretențiile legate de costul cazării și contravaloarea masei lemnoase utilizate. De aici decurge implicit concluzia că pârâtul - reclamant reconvențional B. A., nefiind obligat la restituirea sumelor menționate, nu va putea fi obligat nici la plata dobânzii legale corespunzătoare. În al doilea rând, cât privește daunele-interese solicitate, instanța observă că pentru a produce efecte clauza penală stipulată de părți în cuprinsul art. 6.1 din contract (f. 9), este necesar să fi fost constatată o neexecutare sau o executare necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către una dintre părți. Or, nu aceasta este situația în cauza de față, atâta vreme cât s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile unei executări necorespunzătoare esențiale care să atragă rezoluțiunea contractului. În consecință, ținând seama de cele două precizări anterioare, instanța urmează a respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului - reclamant reconvențional B. A. la plata sumei de
15.000 lei cu titlu de dobândă legală la sumele pretinse prin petitele inițiale și daune-interese pentru ceea ce depășește cuantumul dobânzii legale datorate ca fiind neîntemeiat, oricum neputând fi acceptată soluția obligării debitorului contractual atât la plata dobânzii legale, cât și a sumei rezultând din aplicarea procentului stabilit printr-o clauză penală la prețul plătit atât vreme cât acestea îndeplinesc aceeași funcție, respectiv acoperirea prejudiciului produs creditorului prin lipsa de folosință a sumei de bani achitată către debitorul contractual.
Cu privire la cererea reconvenționala:
Cât privește cererea reconvențională, instanța reține mai întâi că nu poate fi primită critica reclamantului - pârât reconvențional C. N. în sensul că față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecata, promovarea cererii reconvenționale în prezenta cauză ar fi inadmisibilă, ținând seama de caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor părților în contractele sinalagmatice. Astfel, instanța are în vedere împrejurarea că litigiul prezent pornește de la pretinsa executare necorespunzătoare de către pârâtul - reclamant reconvențional B. A. a obligațiilor asumate,
neexecutare care în opinia reclamantului - pârât reconvențional C. N. ar atrage rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 - 1021 din vechiul Cod civil. Totuși, după cum lesne se poate observa, și pretențiile pârâtului - reclamant reconvențional B. A. decurg din aceeași convenție, respectiv din stipulația art. 6.1 din contract privind consecințele neexecutării sau executării necorespunzătoare, materializate în plata sumei determinate potrivit clauzei penale, iar conform art. 119 alin. (1) C.pr.civ. pârâtul are posibilitatea formulării cererii reconvenționale în măsura în care are pretenții în legătură cu cererea reclamantului. Așadar, legiuitorul instituie doar condiția existenței unei simple legături între cele două cereri ce urmează a fi soluționate împreună, or această cerință este în mod evident întrunită în prezenta cauză, atâta vreme cât pârâtul - reclamant reconvențional B. A. are pretenții față de cererea reclamantului, pretenții care izvorăsc din același raport juridic de natură contractuală.
Referitor la petitul din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului-pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate începând cu data de_ și până în data de_, conform contractului, trebuie observat că în temeiul principiului libertății contractuale, consacrat de art. 969 alin. (1) din vechiul Cod civil, reclamantul - pârât reconvențional C. N. și pârâtul - reclamant reconvențional B. A. au convenit, potrivit art. 6.1 din contractul perfectat (f. 9), că pentru ipoteza neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către una dintre părți, cealaltă parte este îndreptățita să pretindă daune-interese în valoare de 0,5 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere. Față de aceasta prevedere contractuală, pârâtul - reclamant reconvențional B. A. a pretins obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei reprezentând penalități de întârziere datorate pentru perioada_ și până la data de_ ca urmare a nerespectării de către reclamantul - pârât reconvențional a obligației stabilite de art. 5.2 din contract, prin aceea că nu ar fi creat prestatorului condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului, respectiv construcția șinei și a longrinei de beton corespunzătoare pentru asigurarea culisării porții metalice confecționate și asigurarea unei intensități adecvate a curentului electric în vederea utilizării instrumentelor necesare realizării confecțiilor metalice.
Totuși, astfel cum s-a reliefat mai sus, în contextul examinării petitului din cererea de chemare în judecata referitor la rezoluțiunea contractului, nu s-a determinat în mod clar prin contract partea căreia îi revenea sarcina executării operațiunilor de construire anterior menționate, așa încât nu ar putea fi alegat de către pârâtul - reclamant reconvențional B.
A. ca efectuarea acestora ar fi căzut în sarcina reclamantului - pârât reconvențional C. N. . De altfel, astfel cum stabilește art. 5.2 din contract (f. 9), beneficiarul serviciilor se obligă să creeze prestatorului condițiile necesare pentru realizarea obiectului contractului în cazul în care aceste condiții depind de beneficiar. Față de absența asumării în mod expres de către reclamantul - pârât reconvențional C. N. a obligației de a realiza construcția șinei de culisare și a longrinei de beton, care în opinia instanței exced cadrului condițiilor necesare pentru executarea lucrării de către pârâtul - reclamant reconvențional, nu s-ar putea concluziona că reclamantului - pârât reconvențional C. N. i-ar fi revenit sarcina realizării operațiunilor de construire menționate mai sus. Instanța constată că din perspectiva discutată stipulațiile contractuale inserate de părți în cuprinsul convenției perfectate sunt deosebit de sumare, astfel că instanța
nu poate ajunge nici măcar pe cale de interpretare la determinarea voinței părților, concluzia ce se impune față de ansamblul probelor administrate fiind în sensul că, în realitate, părțile nu s-au preocupat de problema realizării lucrărilor de construcție necesare pentru montarea porții culisante, aspect ce rezulta și din poziția contradictorie a parților cu privire la turnarea șinei de culisare, respectiv a longrinei de beton corespunzătoare (f. 117 și 123, respectiv 128).
Cât privește problema curentului electric, instanța reține că asigurarea unei intensități a acestuia în măsură să permită utilizarea normală a aparaturii necesare realizării confecțiilor metalice nu poate fi calificată drept o obligație care să revină reclamantului - pârât reconvențional C. N. în temeiul art. 5.2 din contract, atâta vreme cât aspectul discutat este complet independent de voința acestuia din urmă și, mai mult decât atât, nu există o asumare expresă a unei asemenea obligații în cuprinsul contractului, a cărei nerespectare să atragă activarea clauzei penale. De altfel, ținând seama și de locul situării imobilului unde urmau să fie executate lucrările preconizate, instanța conchide că nu poate fi vorba despre o obligație în sarcina reclamantului - pârât reconvențional C. N. de a asigura intensitatea adecvată a curentului electric, acesta neavând nici măcar posibilitatea de a prevedea că pârâții vor utiliza aparatură ce necesită condiții speciale pentru funcționare, respectiv că intensitatea curentului electric va prezenta un caracter fluctuant în anumite perioade, așa încât în raport de aceste aspecte, pretențiile pârâtului - reclamant reconvențional B. A. nu sunt întemeiate.
Ținând seama de ansamblul considerentelor anterioare, cum instanța a apreciat că nu pot fi identificate obligații în sarcina reclamantului - pârât reconvențional C. N. a căror nerespectare să atragă activarea clauzei penale, petitul din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului- pârât reconvențional C. N. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de penalități de întârziere urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la petitul privind obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la construirea centurii de beton și a stâlpilor de beton, elemente necesare susținerii părții culisante, instanța are mai întâi în vedere împrejurarea că potrivit art. 1021 din vechiul Cod civil, partea îndreptățită să solicite rezoluțiunea contractului are totuși posibilitatea să silească cealaltă parte a executa convenția, în condițiile în care dispunerea acestei măsuri de către instanță ar fi încă posibilă. În al doilea rând, după cum s-a învederat mai sus, în contextul examinării petitului din cererea reconvenționala privind obligarea reclamantului - pârât reconvențional C.
N. la plata unor penalități de întârziere în măsura obligațiilor neexecutate, nu s-ar putea considera că reclamantul-parat reconvențional C.
N. și-ar fi asumat sarcina executării lucrărilor de construcții necesare în vederea montării porții culisante. Or, în absența consimțământului unei persoane, nu se poate aprecia că aceasta și-ar fi asumat o obligație, așa încât ținând seama de precizările anterioare, petitul prin care s-a solicitat obligarea reclamantului - pârât reconvențional C. N. la construirea centurii de beton și a stâlpilor de beton, elemente necesare susținerii portii culisante, urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la cererea de chemare în judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, în speța a intervenientei în interes propriu C. I. :
Instanța observa că în temeiul art. 57 alin. (1) din C. proc. civ., Oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, așadar condiția fundamentală
instituită de legiuitor în vederea admiterii cererii de chemare în judecata a unei alte persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul se referă la posibilitatea celui a cărui introducere în proces se urmărește de a putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, evitându-se pe o asemenea cale ca eventuala hotărâre favorabilă pârâtului să nu poată fi invocată și față de persoana care, din perspectiva raportului juridic dedus judecății, se află într-o poziție identică cu cea a reclamantului.
Față de particularitățile prezentei cauze, instanța reține mai întâi împrejurarea că d-na C. I. a precizat în mod expres cu ocazia interogatoriului administrat că de comun acord cu soțul său, reclamantul - pârât reconvențional C. N., a stabilit să semneze contractul în numele soțului sau (f. 135), așadar a existat o înțelegere între soți cu privire la desemnarea soției reclamantului - pârât reconvențional C. N. pentru a se îngriji de aspectele legate de încheierea contractului și de executarea contractului, respectiv a convenit cu pârâtul - reclamant reconvențional B.
A. amânarea executării pentru o dată ulterioară (f. 135), deci d-na C. I. a primit mandat de la reclamantul - pârât reconvențional C. N. de a perfecta contractul în numele său și de a asigura executarea obligațiilor ce decurg din acesta, aspect relevat inclusiv prin plățile făcute pârâtului - reclamant reconvențional B. A. (f. 48), participând așadar la raporturile contractuale derulate cu acesta din urmă prin reprezentarea soțului său, în temeiul mandatului primit. Față de aceste precizări, nu poate fi primită alegația că d-na C. I. ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul - pârât reconvențional C. N., atâta vreme cât numai acesta din urmă este parte în contract. Nu mai puțin, în opinia instanței apare ca fiind esențial faptul că cererea de chemare în judecată promovată, respectiv cererea reconvențională, urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, așadar ținând seama de ansamblul aspectelor astfel învederate, cererea de chemare în judecată a altor persoane urmează a fi respinsă de asemenea ca fiind neîntemeiată.
Fata de considerentele de mai sus, văzând prev. art. 1020 și 1021 din vechiul Cod civil și celelalte texte legale arătate mai sus, instanța a respins ca fiind neîntemeiata cererea de chemare în judecata formulata, precizata, completata și extinsa de către reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâții B. A. și J. F. D., privind și pe intervenienta în interes propriu C. I. .
Totodată, instanța a respins ca fiind neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de către paratul-reclamant reconvențional B. A. în contradictoriu cu reclamantul-parat reconvențional C. N. .
De asemenea, instanța a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, cerere formulată de către pârâtul B. A. în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu C. I. .
Potrivit art. 274 alin. (1) C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate celeilalte părți prin derularea litigiului, iar în temeiul art. 276 C.pr.civ. revine instanței sarcina de a determina măsura în care părțile pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată dacă pretențiile fiecăreia sunt admise numai în parte, fiind posibilă compensarea.
Cât privește particularitățile cauzei de față, instanța reține că atât cererea de chemare în judecata, cât și cererea reconvențională și cererea de chemare în judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, în speța a intervenientei în interes propriu C.
I., urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate. Fata de aceste aspecte, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată făcute de către reclamantul C. N., de către intervenienta în interes propriu C. I. și de către paratul B. A. .
Referitor la pârâtul J. F. D., întrucât cererea de chemare în judecata formulată de către reclamantul C. N. a fost respinsă inclusiv cu privire la petitele ce îl priveau pe paratul J. F. D., deci paratul J.
F. D. a obținut câștig de cauza, iar reclamantul C. N. a căzut în pretenții, văzând prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. instanța îl va obliga pe reclamantul C. N. să plătească paratului J. F. D. suma de 1.640 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezintă onorariu expert - jumătate din onorariul expert achitat de către parați (f. 159, 266), iar suma de 1.240 lei reprezintă onorariu avocațial (f. 310).
Împotriva Sentinței civile
nr. 14119/2012 a Judecătoriei C., au declarat recurs C. N. și C. I.,
întemeiat pe prevederile art. 299 și urm. C.pr.civ., solicitând instanței admiterea recursului și, în consecință, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința atacată s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fiind schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 8 C.pr.civ. și de asemenea că hotărârea Instanței de fond este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 al. 9 C.pr.civ.
Intimații B. A. și J. F. D. au formulat întâmpinare
, solicitând respingerea recursului ca nefondat, atât în varianta principală, cât și în varianta subsidiară și pe cale de consecință, să se mențină în întregime ca legală și temeinică Sentința civilă nr. 14119/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ ; Să fie obligați recurenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea acestei căi de atac conform prevederilor art.274 Cproc.civ.
În ședința publică din_, T. ul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentului recurs, raportat la natura comercială a litigiului, în temeiul art. 137 alin 1, art. 158 alin 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Asupra excepției de necompetență, tribunalul reține că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de noul Cod civil, iar demersul judiciar al reclamantului vizează neexecutarea obligațiilor debitorilor parați, obligații izvorate din contractul de prestări servicii intervenit între părți.
Recurentul invocă nerespectarea obligațiilor contractuale asumate de parați în calitatea lor de profesioniști, prestatori de servicii, prin contractul menționat, contract esențialmente comercial, precum și incidența din această perspectivă a prevederilor OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include
toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Ca urmare, tribunalul va admite excepția necompetenței T. ului C.
-Secția civilă și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia necompetentei materiale a T. ului C. .
Declina competenta de solutionare a recursului declarat de reclamantii
C. N. si C. I. împotriva Sentintei civile nr. 14119/2012 pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., in favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 10 Aprilie 2013 Red. M. / dact C.H.
Jud. Fond. R. C. R. - JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Decizia civilă nr. 413/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 4/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
