Decizia civilă nr. 58/2013. Rezolutiune contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 58/R/2013 Ședința publică din data de 8 februarie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: B. I. S. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții I. R. și I. I. S. împotriva sentinței civile nr. 10.098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții-recurenți I. R. și I. I. -S., asistați de avocat Milea Bogdan, avocat Petra V. pentru reclamanta- intimată, lipsă fiind reclamanta-intimată P. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că, la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de reclamanta-intimată P. A., în două exemplare.
Tribunalul comunică un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului pârâților- recurenți, avocat Milea Bogdan.
Reprezentantul pârâților-recurenți, avocat Milea Bogdan, depune la dosar chitanța privind achitarea sumei de 655 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
Tribunalul constată că recursul declarat de pârâți este în termen formulat, motivat, comunicat și este legal timbrat.
Reprezentantul pârâților-recurenți, avocat Milea Bogdan, arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Petra V. de asemenea arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului, dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul pârâților-recurenți, avocat Milea Bogdan, solicită instanței admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând, a fi respinsă acțiunea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Petra V., solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 10.098/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta defunctă C. N.
, acțiune continuată de reclamanta P. A., în calitate de moștenitoare, în contradictoriu cu pârâții I. R. și I. I. S., pe cale de consecință :
S-a constatat rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1999 din_ de BNP Asociați M. Dițiu și I. n A. Dițiu încheiat între defuncta C.
N. și pârâți prin efectul pactului comisoriu de grad IV prevăzut în contractul încheiat de părți, având drept consecință reîntoarcerea în patrimoniul defunctei C.
N. a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren situat în intravilanul localității P. în suprafață de 2.503 m2 categoria de folosință curți construcții și fânețe, precum și construcțiile aferente casă de locuit compusă din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 hol, 1 cămară, 1 baie și anexe gospodărești compuse din grajd, șură, fânar, și căsuță pe fundație de piatră, pereți de cărămidă și învelitoare din țiglă, imobil înscris CF 25257 Șieu (nr. vechi CF 1892 Șieu-P. ), nr. top. 161.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1.616 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Astfel, în anul 2008, părțile (reclamanta ce a declanșat litigiul și apoi a decedat și pârâții) au încheiat contractul de întreținere viageră autentificat la BNP Dițiu M., sub nr. 1999/_ .
La pct. 3 al contractului menționat se preciza în ultimele 2 (două) teze faptul că neîndeplinirea sarcinilor de pârâți duce de plin drept la rezilierea contractului fără somație sau alt mod de punere în întârziere (n.red. notificare). Îngăduința totală sau parțială a reclamantei inițiale nu duce la anularea pactului comisoriu stipulat în mod expres de părți.
Clauzele contractuale menționate instituie, așadar, un pact comisoriu de grad IV al cărui efect este rezilierea contractului la momentul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâții fără a se putea acorda termen de grație și fără a fi necesară notificarea sau altă formalitate prealabilă.
Pentru a constata incidența pactului comisoriu, instanța trebuie să analizeze dacă a existat o neîndeplinire culpabilă a prevederilor contractuale de către pârâți. În acest sens, instanța a reținut că pârâții aveau obligația de a asigura reclamantei defuncte hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, încălzire, curățenie, etc. (a se vedea pct. 3 din contract fila 20), dar interogatoriul luat pârâtului (filele 48-49), și declarațiile de martori date în cauză (filele 53-58, respectiv, filele 75-78) probează faptul că din anul 2009 pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, între părți existând relații de adversitate și chiar dușmănie ce nu erau compatibile cu un climat optim pentru asigurarea întreținerii reclamantei defuncte de către pârâți. De altfel, chiar și pârâta în interogatorul de la filele 73-74, recunoaște faptul că întreținuta nu i-a mai primit în curte de la finele anului 2008, ei sărind poarta timp de aproximativ o săptămână, apoi însă nu au mai vizitat-o, fapt ce echivalează cu neîndeplinirea obligațiilor contractuale, întrucât este greu de crezut că pârâții puteau să îi asigure cele necesare traiului de zi cu zi (hrană, îmbrăcăminte, medicamente, etc.), câtă vreme nici nu au mai vizitat-o pe defuncta C. N. .
Susținerile pârâților în sensul că nu există o culpă contractuală din partea lor nu pot fi reținute, întrucât la momentul în care au constatat refuzul reclamantei inițiale de a-i primi în curtea sa, aveau posibilitatea de a solicita instanței judecătorești constatarea imposibilității de executare a prestației lor din culpa defunctei C. N. și înlocuirea prestației în natură cu una în bani pentru a proba buna credință a acestora și voința lor de a-și îndeplini în continuare obligațiile contractuale.
În realitate, pârâții au acceptat această stare de lucruri, în speranța că reclamanta va deceda și ei vor rămâne proprietari ai imobilului obiect al contractului de întreținere fără a depune niciun efort și fără costuri de natură patrimonială. De altfel, din toate probele administrate instanța deduce pe cale de prezumție simplă că reclamanta se gospodărea împreună cu Drăguș I., concubinul acesteia, asigurându-și hrana, îmbrăcămintea, încălzirea, etc. fără sprijinul pârâților, fiind greu de crezut că aceștia îi asigurau cele necesare traiului zilnic, câtă vreme ei nu locuiau împreună cu
C. N., ba mai mult, aceasta avea și un concubin ce locuia și se gospodărea împreună cu ea, iar între părți existau relații de dușmănie, fiind formulate chiar și plângeri penale. Chiar și rezoluția procurorului de caz din_ (fila 33) reține că pârâții nu au mai prestat întreținere reclamantei în urma unor neînțelegeri intervenite în cauză după data de_ .
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal pârâții I. I. și I.
R., solicitând admiterea recursului
, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului s-a susținut că în speță nu sunt întrunite condițiile art.1020 din vechiul Cod civil, deoarece pârâților nu li se poate imputa refuzul reclamantei de a primi hrana oferită de ei și nici atitudinea nepoatei sale apărută de
nicăieri, car ei-a împiedicat să se ocupe de funeraliile defunctei.
Conduita defunctei care încalcă flagrant principiul forței obligatorii a contractului, respectiv exercitarea cu bună credință a obligațiilor ce decurg din convenție este probată inclusiv prin plângerea formulată de reclamantă în sensul violării domiciliului acesteia, pârâții fiind nevoiți să procedeze la escaladarea gardului pentru a se interesa de starea de sănătate a acesteia și pentru a-i acorda cele necesare traiului.
Recurenții au susținut că pactul comisoriu înserat în contract nu este de natură a produce vre-un efect juridic, din cauza refuzului netemeinic al defunctei de a accepta întreținerea. Practic defuncta și mai apoi succesoare acesteia își invocă propria culpă, nefiind îndreptățite să solicite aplicarea pactului comisoriu. În același sens s-a învederat că defuncta a mai încheiat anterior un contract de întreținere cu numiții O. u la care a renunțat subit și fără motive temeinice, iar patima alcoolului a determinat-o în nenumărate rânduri să nu-și onoreze obligațiile asumate și să ia decizii bizare.
S-a mai învederat că pretinsa recunoaștere a unei înțelegeri de desființare a contractului cu condiția restituirii cheltuielilor necesare și utile întreprinse în interesul defunctei, care ar fi fost făcută de către pârâți nu semnifică faptul că pactul comisoriu poate produce efecte în litigiul pendinte.
Pârâții recurenți au criticat și statuările instanței de fond referitoare la posibilitatea lor de a solicita transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani plătibilă cu titlu de despăgubiri, arătând că acestea nu sunt conforme cu
prevederile art. 1075 din Codul civil, care lăsa doar la îndemâna creditorului obligației un atare demers, nu și la cea a debitorilor.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct.9 și 312 din Codul de procedură
civilă.
Intimata, legal citată, și-a desemnat mandatar avocat în instanță și a depus la
dosar întâmpinare
(f.14-15) prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a susținut că pârâții nu și-au executat obligațiile de întreținere ce le reveneau, astfel că defuncta a fost nevoită să apeleze la nepoata sa, care i-a asigurat toate cele necesare și i-a făcut și înmormântarea. Realitatea susținerilor rezultă și din cele două plângeri pe care defuncta le-a depus împotriva pârâților,, pe care i-a învinuit de furtul unor bunuri din gospodăria sa.
Intimata subliniază faptul că probele administrate în fața instanței de fond confirmă lipsa de întreținere a defunctei, inclusiv pârâții recunoscând la interogator că au vrut să rezoluționeze contractul, dar nu au ajuns la o înțelegere cum să o facă.
Recursul este nefondat.
Probele administrate în fața instanței de fond relevă îndeplinirea condițiilor din pactul comisoriu expres de gradul IV inserat în contractul de întreținere viageră autentificat cu încheierea nr.1999/_ de către notarul public Dițiu M. . În concret, la punctul 3 din contract s-a stipulat că "Neîndeplinirea acestor sarcini de către numiții întreținători duce cu deplin drept la rezilierea prezentului contract chiar și fără somație sau alt mod de punere în întârziere. Îngăduința totală sau parțială a subsemnatei întreținute nu duce la anularea pactului comisoriu stipulat în mod expres.";
Dată fiind clauza expres înserată în contratul care constituie legea părților, conform art. 969 alin.1 din vechiul Cod civil, instanței nu-i rămâne altceva decât să facă verificările pe care însăși pactul le permite. În această privință se constată a fi nefondate criticile recurenților referitoare la temeiul de drept al desființării care l-ar constitui art. 1020 din Codul civil.
În cauză, fiind prevăzută desființarea de plin drept a contratului, fără nici o formalitate, instanța este obligată să cerceteze dacă a avut loc îndeplinirea condiției rezolutorii, aceea de neexecutare a obligației pârâților de a asigura întreținutei îngrijire și întreținere viageră cu toate cele necesare traiului la domiciliul său sau al întreținătorilor, după caz, și anume să-i dea: hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, spălat, curat, iluminat, încălzire, tratament medical și cuvenita îngrijire în caz de boală și să o înmormânteze potrivit obiceiurilor și credinței sale. Obligația de întreținere este una cu caracter succesiv și permanent, în sensul că trebuie executată zi cu zi, pe tot timpul vieții întreținutului. Drept consecință, și executarea ei, sau împiedicarea executării, după caz, trebuie raportată la fiecare zi din viața întreținutului.
Așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, pârâții recurenți au prestat întreținere către defunctă de la data încheierii convenției arătate și până la finele anului 2008, după care între ei au intervenit neînțelegeri, care au condus la întreruperea oricărei relații. Sursa neînțelegerilor a constitut-o nemulțumirea defunctei față de modul în care pârâții i-au prestat întreținere. În acest sens, s-a arătat că defuncta a formulat plângere penală împotriva pârâtului, finalizată cu rezoluția dată în dosarul penal nr.193/P/2009 (f.33-34), unde se reține că după revocarea
dispoziției testamentare autentificate sub nr. 18/_, pârâții nu și-au mai îndeplinit obligațiile ce le reveneau în virtutea contractului de întreținere.
Deși inițial încercarea pârâților de a menține legăturile cu defuncta s-au lovit de refuzul acesteia din urmă, așa cum rezultă din declarația martorului Drăguș I. (f.76), nici o probă nu atestă încercarea pârâților de a relua întreținerea la care erau obligați contractual. Mai mult decât atât, când întreținuta s-a îmbolnăvit, pârâții nu au îngrijit-o și nu au vizitat-o în spital. Declarația martorului Nicoară Traian(f.57-58) se înlătură ca fiind în mod evident nesinceră, deoarece nu se coroborează cu restul probelor și este dată în condițiile în care acest martor petrecea destul de mult timp în afara țării în ultimii 7 ani. Susținerile pârâților legate de imposibilitatea înmormântării defunctei sunt lipsite complet de suport probator.
În ceea ce privește caracterul defunctei, presupusele vicii și instabilitatea acesteia în derularea contractelor de întreținere, tribunalul reține că aceste împrejurări existau la data încheierii contractului și nu au fost ascunse întreținătorilor, vecini ai întreținutei, ei contractând în deplină cunoștință de cauză.
Concluzionând, tribunalul constată că întreținuta, respectiv moștenitoarea acesteia nu își invocă propria culpă în sprijinul cererii de constatare a rezilierii de plin drept a contractului, iar neexecutarea obligației de întreținere a fost recunoscută și dovedită prin probe neechivoce, motiv pentru care condiția rezolutorie expresă s-a îndeplinit.
În ceea ce privește posibilitatea transformării obligației de întreținere în bani, evocată de instanța de fond și criticată prin motivele de recurs, tribunalul reține că în principiu ea este la îndemâna creditorului obligației de întreținere, așa cum rezultă din coroborarea art. 1073 cu art. 1075 din Codul civil, însă schimbarea se poate realiza și prin acordul părților, la inițiativa debitorului obligației de întreținere în scopul evitării îndeplinirii condiției rezolutorii. În cauză nu s-a dovedit că după cearta dintre părțile contractuale întreținătorii ar mai fi întreprins ceva în sensul executorii obligațiilor ce le reveneau, apărările lor fiind apreciate ca nefondate.
Reținând netemeinicia criticilor formulate prin recurs și legalitatea hotărârii atacate, tribunalul urmează ca în baza prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă să respingă recursul pârâților ca nefondat și să mențină sentința pronunțată de judecătorie.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 400 lei, justificate de aceasta prin plata onorariului avocațial (f.17).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții I. I. și I. R. , ambii domiciliați în com. Șieu sat P. nr.63 jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 10098 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei P. A. suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GEFIER, | ||
S. I. B. | I. S. | N. | C. E. M. M. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex. _
Jud. fond: O. C.V.
| ← Decizia civilă nr. 112/2013. Rezolutiune contract | Decizia civilă nr. 288/2013. Rezolutiune contract → |
|---|
