Decizia civilă nr. 389/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ Nr. 389/R/2013 Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. | C. | F. | , președinte secție |
JUDECĂTOR: M. | L. | B. | |
JUDECĂTOR: I. | S. | ||
GREFIER: M. | - M. | E. |
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarele G. N. și O. S. împotriva deciziei civile nr. 293/_ pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarele recurente G. N. și O. S., asistate de avocat dr. M. N. Costin, lipsă fiind intimatele C. județeană pentru aplicarea legii fondului funciar B. -N. și C. locală pentru aplicarea legii fondului funciar
B. -B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a comunicat, prin fax, o cerere de strigare a cauzei pentru orele 11.00 a.m. formulată de apărătorul contestatoarelor recurente, avocat dr. M.
N. Costin.
Tribunalul, constată că prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
În baza art. 319 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta contestație în anulare.
Instanța constată că s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar la care se regăsește atașat dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. .
Reprezentantul contestatoarelor-recurente, avocat dr. M. N. Costin, arată că nu are alte solicitări de formulat în cauză.
Constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri prealabile soluționării cauzei, tribunalul dispune dezbaterea contestației în anulare și acordă cuvântul reprezentantului contestatoarelor în susținere.
Reprezentantul contestatoarelor recurente, avocat dr. M. N. Costin, solicită instanței, în temeiul dispozițiilor art. 318 C.proc.civ., admiterea contestației în anulare astfel cum s-a formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus contestatoarele G. N. și O. Ș. au solicitat în contradictoriu cu intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -B. și
C. județeană B. -N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor anularea deciziei civile nr. 293/R/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. la data de 21 iunie 2013 în dosarul nr._, rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prin primul motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea hotărârii Comisiei locale de fond funciar de pe lângă Primăria Bistrița B. prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren cu motivarea "lipsa acte doveditoare", sens în care s-au învederat următoarele:
"În alți termeni, prima instanța se limitează la a constata că cererea reclamantelor recurente a fost respinsă de către C. locală pentru lipsa actelor doveditoare dar nu constată nelegalitatea acestui mod de rezolvare a respectivei cereri raportat la faptul că reclamantelor nu li s-a recunoscut dreptul de a proba prin martori dreptul lor de proprietate deși o atare probă era prevăzută de lege în acest sens".
S-a invocat deci ca eroare de judecată omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la legalitatea hotărârii Comisiei locale de respingere a cererii depusă de contestatoare.
Din analiza pasajului din memoriul de recurs reprodus mai sus rezultă clar că prin modul de redactare al acestuia s-a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii Comisiei locale de fond funciar.
S-a învederat că instanța de recurs nu a analizat această excepție deși ea a fost clar invocată sub pct. 1 din memoriul de recurs. Ca urmare, din această perspectivă decizia contestată este lovită de nulitate absolută datorită omisiunii de a analiza acest motiv de recurs așa cum a fost invocat prin memoriul de recurs, în speță fiind întrunite condițiile de aplicare ale art. 318 C.proc.civ.
Dezlegarea dată pricinii prin decizia contestată este totodată rezultatul unei erori materiale grave comisă cu ocazia judecării recursului.
În doctrină s-a apreciat că greșelile la care se referă art. 318 C.proc.civ, trebuie să fie evidente și să fie săvârșite de către instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Constituie greșeală materială în sensul dispozițiilor art. 318 C.proc.civ. omisiunea instanței de a analiza și lua în considerare elemente ale stării de fapt care prin natura și specificul lor ar putea determina o altă dezlegare dată pricinii decât aceea dată prin hotărârea pronunțată de către instanța de recurs.
Astfel, în opinia contestatoarelor, în cazul de față greșeala materială gravă comisă de către instanța de recurs constă în omisiunea de a lua în considerare îndeplinirea procedurii administrativ jurisdicționale de către contestatoare.
În realitate această procedură a fost îndeplinită prin formularea de către contestatoare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la C. locală de fond funciar, cerere care a fost respinsă.
Instanța de recurs a considerat fără temei ca fiind neîndeplinită această procedură în condițiile în care reclamantele contestatoare nu au contestat decizia Comisiei locale prin plângerea prevăzută de art. 53 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată.
De subliniat că această plângere în cazul dat nici nu era necesară de vreme ce prin hotărârea Comisiei locale a fost respinsă de plano cererea depusă fără a se oferi o altă alternativă precum reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, acordare de despăgubiri sau admiterea în parte a cererii. Mai exact comisia nu a propus nimic în ceea ce privește contestatoarele astfel încât era inutilă contestarea acestei hotărâri la comisia județeană, contestatoarele fiind îndreptățite să se adreseze direct justiției.
Din analiza considerentelor deciziei contestate rezultă că instanța de recurs nu era suficient lămurită cu privire la opțiunile de rezolvare a cererilor depuse la comisia locală apreciind că această comisie are posibilitatea de a face propunere de admitere sau propunere de respingere a respectivei cereri. În realitate, comisia locală poate propune variante de admitere a cererii sau poate să respingă cererea, iar nu să propună respingerea ei sau variante de respingere.
O altă eroare materială comisă de către instanța de recurs constă în aprecierea potrivit căreia pentru ca procedura administrativ jurisdicțională prealabilă să poată fi considerată îndeplinită este necesar ca această procedură să urmeze și faza contestării hotărârii comisiei locale la comisia județeană, ceea ce este inexact.
Așa fiind, în cazul dat procedura prealabilă a fost îndeplinită.
De altfel, instanța de recurs comite și o altă eroare materială apreciind că această procedură prealabilă este obligatorie, deși art. 21 alin. 4 din Constituția României prevede expres că "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite";.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 C.proc.civ.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Intimatele, legal citate, nu s-au prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține faptul că în cauză au fost invocate două motive justificative ale contestației în anulare și anume:
omisiunea analizării motivului de recurs vizând nelegalitatea hotărârii comisiei locale de fond funciar de respingere a cererii depuse de contestatoare;
eroarea materială gravă constând în omisiunea instanței de a analiza și lua în considerare elemente ale stării de fapt care prin natura și specificul lor ar putea determina o altă dezlegare dată pricinii decât cea dată de instanța de recurs, mai precis omisiunea instanței de a lua în considerare îndeplinirea procedurii administrativ-jurisdicționale de către contestatoare.
Potrivit art. 318 C.proc.civ. invocat de contestatoare, contestația în anulare specială poate fi utilizată numai în următoarele situații: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv al contestației în anulare, invocat de contestatoare, nu poate fi reținut.
Este de netăgăduit faptul că prin recursul declarat, la pct. 1 contestatoarele impută instanței de fond faptul că aceasta s-a limitat la constatarea respingerii cererilor pentru lipsa actelor doveditoare, fără a constata nelegalitatea acestui mod de rezolvare a cererii (f. 3 dosar recurs).
Însă această aserțiune a contestatoarelor recurente nu poate fi echivalată în opinia tribunalului cu o veritabilă excepție de nelegalitate, care să fi obligat instanța de fond să se pronunțe asupra acesteia. Ea reprezintă o simplă apărare a recurentelor.
Este de remarcat faptul că prin recursul declarat nu s-a invocat nelegalitatea vreunei hotărâri, ci nelegalitatea modului de rezolvare a cererii recurentelor constând în refuzul de a se da posibilitatea recurentelor să probeze cu martori dreptul lor de proprietate.
Analizând conținutul recursului declarat tribunalul constată că primul motiv de recurs l-a constituit încălcarea prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și nicidecum nelegalitatea vreunei hotărâri a comisiei de fond funciar.
Referirea recurentelor din finalul motivului 1 de recurs la neconstatarea nelegalității modului de rezolvare a cererii constituie doar o simplă apărare în sprijinul motivului de recurs invocat, acela al încălcării prevederii legale enunțate.
Din cuprinsul frazei înserate la finalul motivului 1 de recurs nu se poate deduce voința neîndoielnică a recurentelor de a invoca excepția de nelegalitate, în condițiile în care primul motiv de recurs, explicit formulat și reiterat în răspunsul la întâmpinare, privește nesocotirea unei prevederi legale, cât se face referire la nelegalitatea unui mod de rezolvare a unei cereri și nu la o anumită hotărâre, individualizată, a comisiei locale de fond funciar.
Neanalizarea expresă a acestei apărări nu echivalează cu omisiunea cercetării unui motiv de recurs. Este adevărat că instanța de recurs trebuie să răspundă la toate motivele de recurs formulate, însă tribunalul reține că instanța de recurs nu are obligația de a răspunde separat la fiecare motiv, ci poate răspunde la motivele de recurs printr-un considerent comun. De aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune, atât timp cât instanța a răspuns motivelor de recurs printr-un considerent comun.
Nu poate fi reținut nici cel de al doilea motiv al contestației în anulare. Noțiunea de greșeală materială vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Ca atare, calea de atac nu poate fi utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe cale ocolită, să se judece încă o dată recursul.
Omisiunea instanței de recurs de a lua în considerare îndeplinirea procedurii administrativ-jurisdicționale nu se circumscrie noțiunii de eroare materială.
Toate aspectele invocate de contestatoare referitor la îndeplinirea procedurii prealabile prin formularea de contestatoare a cererii de reconstituire, la faptul că pentru considerarea procedurii administrativ-jurisdicționale ca fiind îndeplinită nu este necesar ca procedura să urmeze și faza contestației adresată comisiei județene de fond funciar, la caracterul facultativ al procedurii prealabile prin prisma prevederilor art. 21 alin. 4 din Constituție, în privința cărora se invocă faptul că nu au fost luate în considerare de instanța de recurs, constituie, dacă ar fi reale, erori de judecată și nicidecum materiale, deoarece vizează aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale.
Ori, eroarea materială nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Prin urmare, în baza considerentelor reținute și a dispozițiilor art. 318 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarele G. N.
, domiciliată în B., strada P. bloc 2A, scara B, apartament 2A, județul B. -N. și O. Ș. , domiciliată în B., C. M. nr. 14, bloc B, scara B, apartament 14, județul B. -N. împotriva deciziei civile nr. 293/R/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. la data de 21 iunie 2013 în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
G. | C. F. | M. | -L. | B. | I. | S. M. -M. | E. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare _
| ← Decizia civilă nr. 18/7. Fond funciar | Decizia civilă nr. 722/2013. Fond funciar → |
|---|
