Decizia civilă nr. 500/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 500/R/2013
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
IER: L. D.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâta C. T. Bîrgăului, prin primar și de intervenienta în nume propriu M. S. împotriva sentinței civile nr.3896/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din data de 18 decembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.3896/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul H. D. , decedat la data de_, pe parcursul procesului și continuată de moștenitorii săi, reclamanții H. F., H. D. D. și
G. F.
, în contradictoriu cu pârâții C. T. Bîrgăului, Prin P.
, C. - D. R.
D. și P. C.
, și Ș. V.
, și în consecință:
S-a dispus rectificarea c.f. nr. 26103 T. -B., partea I, nr. top. 4827/1, în sensul majorării suprafeței de sub acest topografic de la 17265 mp, astfel cum este în prezent înscrisă în evidențele de carte funciară, la suprafață de 39359 mp, astfel cum există în realitate, potrivit expertizei tehnice efectuată de exp. B. iu D. - Tabelul nr. 1 cu propunere de majorare a suprafeței, anexă la acesta, acte ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a constatat că defunctul reclamant H. D. a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței totale de 3,31 hectare, identificat ca făcând parte din C.F.26103 T. B.
, sub nr. top. 4827/1, precum și un drept de proprietate prin edificare asupra construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești localizate în același c.f .
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților, în calitate de moștenitori și continuatori ai acțiunii introductive, cu titlu de uzucapiune, edificare și moștenire, conform Variantei 1 și a Tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din Documentația tehnică inițială întocmită de exp. B. iu, în c.f. 26103 T. -B., sub nr. top. 4827/_ 4 mp casă de locuit, anexe gospodărești, fânaț), nr. top. 4827/1/2 (231 mp neproductiv) și nr.top.4827/_ mp fânaț), cu corectivul ca la poziția proprietari să figureze reclamanții H. F., H. D. D. și H. G.
F. .
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta M. Ș. .
A fost obligată intervenienta în interes propriu la plata, în favoarea reclamanților, a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2.928 lei, respectiv câte 976 lei pentru fiecare dintre reclamanți, din care 419,92 lei taxă judiciară de timbru, 6,4 lei timbru judiciar, 501,7 lei onorar expert pentru expertiza judiciară și 2.000 lei onorariu avocațial.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul
H. D., a chemat în judecată pârâții C. T. B., prin P. și Compania Naționala de
Autostrăzi și D. Naționale - D. regională drumuri și poduri C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamantul a dobândit cu titlu de uzucapiune drept de proprietate asupra suprafeței de circa 2 ha și 5000 mp, teren situat în P. F. între vecinii DN 17 și Burbulea Toni Leonina și înscris, în c.f.10 T. B. nr. top. 4827 și c.f. 921 T. B. . nr.top.4827/2, pe care se află edificate o casă de locuit cu fundație din piatră, compusa din 2 camere și cămară și anexă gospodărească compusă din 2 camere, grajd și șură și adăpost pentru ei, terenul fiind în valoare de circa 2500 lei și construcțiile în valoare de 2500 lei,
valoarea totală fiind de circa 5000 lei; să se dispună identificarea cu date de c.f. și cadastrale a terenului cu localizarea datelor și intabularea dreptului de proprietate; fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, reclamantul a primit de la părinții săi în localitatea P. F., nr.81, un teren în suprafață de circa 2 ha și 5000 mp la data căsătoriei în anul 1976 și de atunci folosesc pașnic și sub nume de proprietar acest teren. Acest teren a fost deținut anterior de părinții săi încă înainte de cel de-al doilea război mondial în aceleași condiții ale posesiei utile, astfel că prin joncțiunea posesiilor s-a împlinit termenul de uzucapiune și dorește să-și intabuleze acest teren. Pe teren, se afla 2 construcții, una fiind o casă de locuit cu 2 camere, cămară și hol și alta mixtă cu 2 încăperi de locuit, șură și grajd și adăpost de animale și au fost edificate cu mulți ani în urma de către părinții săi și renovate din temelie ce către reclamant.
Acest teren primit cu titlu de zestre de la părinți și folosit și de aceștia este înscris în cf 10 T.
B., nr.top.4827/1 având ca proprietar pe S. V., persoană necunoscută în localitate și pentru care a chemat în judecată comuna și c.f.921 T. B., nr.top.4827/2, care are ca și proprietari tabulari pe M. an Vazul, M. an Toader, Burbulea F., M. an Macedon, M. an Ianos, M. an Ileana, care de asemenea sunt persoane necunoscute în localitate și a împrocesuat comuna. Prin adresa nr.35/_ emisă de către Primăria T. B., se confirmă faptul că proprietarii tabulari sunt necunoscuți pe raza localității și prin nota de constatare nr.94 din_ emisă de aceeași Primărie se confirma faptul că deține aceste imobile inclusiv construcțiile. Menționează că, a făcut o schiță cu planul de amplasament al terenului printr-o unitate de proiectare. Terenul reclamantului se învecinează pe o parte cu DN 17, motiv pentru care a împrocesuat pârâta de rândul nr.2 și depune adresa nr.841/_ emisa de către SDN B. . A făcut această precizare pentru că a fost chemat la despăgubiri pentru exproprierea unei părți din terenul deținut și neintabulat pentru construirea autostrăzii și obligata să predea suprafață de 231 mp din nr.top.4827/1 iar despăgubirile i s-au consemnat într-un cont, până va dovedi proprietatea tabulara.
Legal citată, pârâta C. SA, prin D. R. D. și P. C. a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în principiu, nu se opune admiterii acțiunii formulate de către reclamantul H.
D., în măsura în care nu sunt afectate limitele proprietății publice a Statului Român în administrarea Ministerului Transporturilor prin C. S.A-D.R.D.P. C. .
În motivare se arată că terenul deținut de către reclamant se afla în vecinătatea drumului național DN 17. În anul 1970, prin Decretul 405/1970, s-a aprobat exproprierea suprafeței de teren de 1480 mp aparținând lui H. D., în vederea executării modernizării drumului național DN
17. Doveditoare sunt în acest sens procesul verbal încheiat la data de_ de către comisia de aplicare a Decretului 405/1970 în vederea stabilirii suprafețelor de teren expropriate. Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror terenuri s-au expropriat precum și Tabelul cu suprafețele de teren ce s-au expropriat cu acordul deținătorilor acestora. Suprafață de teren de 1480 mp care a fost expropriată se afla din anul 1970 în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea Ministerului Transporturilor prin C. S.A -D.R.D.P. C. .
Pârâta învederează că dreptul de proprietate publică este un drept real principal, inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, care conferă atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui imobil, care, prin declarație a legii, este de utilitate publică, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu. Având în vedere caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate, în sensul că bunurile care fac obiectul proprietății publice nu pot fi dobândite de terțe părți prin uzucapiune, reclamanții nu poate invoca uzucapiunea pentru suprafață de teren expropriată. Titularul dreptului de proprietatea publică în acest sens este Statul Român în administrarea Ministerului Transporturilor prin C. S.A - D.R.D.P. C. .
Drumul național DN 17 se află acum la a IV-a etapă de reabilitare. Pentru execuția lucrărilor a fost necesară exproprierea suprafeței de 231 mp deținut de reclamant. Imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică în vederea realizării obiectivului "Reabilitare DN 17 între km 91 +
000 și km 116 + 000 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul comunei T. B. din județul B. -Năsăud". Conform Legii nr. 198/2004, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat operează de drept de la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere. Prin borderoul de consemnare a despăgubirilor nr. 13.714/_ și a recipisei de consemnare nr. 1457/253360102/_, cuantumul despăgubirilor s-a consemnat pe numele H.
D. . De la această dată, terenul a trecut din proprietatea privată a acestuia în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor. Însă, pentru ridicarea sumei stabilite a despăgubire, reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
În drept s-au invocat prevederile Decretului nr. 405/1970, O.G. nr. 43/1997, modificată și republicată, Legea s-au anexat înscrisuri (f. 23-26).
La termenul din_, M. S. a formulat cerere de intervenție în interes propriu
prin care a solicitat, în contradictoriu cu S. V., H. D. și D. regională de drumuri și poduri C.
, să se constate că a dobândit, prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului neproductiv, în suprafață de 2840 mp, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Domei, Burbulea Toni Leonida, H. D.
- valoarea uzucapiunii este de 1000 lei; și să se dispună ieșirea din indiviziune cu suprafață de 2840 mp teren, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, față de proprietarul de cf și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2840 mp, dobândit prin uzucapiune pe numele intervenientei, într-o nouă coală de carte funciară; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că terenul pentru care intervenienta invocă un drept al său, justifică un interes și solicită intabularea dreptului de proprietate prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor, este înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, se află în proprietatea pârâtului S. V., așa cum rezultă și din adeverința eliberată de Primăria comunei T. Bîrgăului. În realitate, terenul în suprafață de 2840 mp, a fost deținut în posesie utilă de către tatăl intervenientei, H. D., decedat la data de_, dinainte de anul 1944, care l-a folosit în mod public, pașnic, neîntrerupt și sub nume de proprietar, iar în anul 1968, intervenienta a primit terenul zestre și l-a deținut în folosință reală în aceleași condiții ale posesiei utile, dar terenul a rămas scriptic înscris în registrul agricol pe H. D. . În anul 1970 terenul a fost expropriat, pe baza evidențelor din registrul agricol, adică de la H. D., în două etape, odată suprafața de 1480 mp, conform tabelului nominal, fila-23, poziția 5, și în etapa a două a fost expropriată suprafața de 1360 mp, conform tabelului nominal, fila 25, poziția 3, iar exproprierea s-a făcut pentru modernizarea drumului național 17.
În prezent, traseul drumului național 17 a fost schimbat pe alt amplasament, iar terenul în suprafață de 2840 mp, nu se mai utilizează în scopul pentru care a fost expropriat, fiind liber, pentru care, cu acordul intervenientei, Burbulea Toni Leonida, de peste trei ani, folosește efectiv această suprafață de teren și a cerut Primăriei T. B. concesionarea terenului, până la dobândirea proprietății de către intervenientă.
Intervenienta precizează că terenul nu a fost intabulat în cartea funciară, în baza actului de expropriere iar prin întimpinarea depusă, pârâta D. de drumuri nu se opune admiterii acțiunii și restituirii terenului, nefiind afectate limitele proprietății publice ale noului amplasament al DN 17. Niciodată pârâtul H. D. nu a deținut în folosință terenul din "bucla" drumului, care așa cum se poate observa atât din schițele existente la filele 14 și 24, se afla în imediata vecinătate a terenului deținut de Burbulea Toni Leonida și Burbulea Sofia, care au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire legală și testamentară, de la sora intervenientei, D. M., iar delimitarea dintre cele două proprietăți a pârâtului și a intervenientei, merge în linie dreaptă, perpendicular pe axa drumului național, nu așa cum au măsluit pârâtul cu persoana ce a întocmit schița, numită plan de amplasament, de la fila 14.
Intervenienta mai precizează că H. D., înainte de deces a împărțit terenul 2,5 ha și casa, revendicate de pârât în două părți, jumătate la intervenientă și cealaltă jumătate la sora ei, adică la mama pârâtului H. D., dar pentru că aceasta avea o situație materială mai grea, nefiind căsătorita, intervenienta a lăsat acesteia imobilele în întregime, iar pârâtul știe foarte bine această situație.
În drept s-au invocat prevederile art. 49, 50 și urm., 111 Cod procedură civilă, art. 1451 și urm. cod civil austriac, art._, 1847, 1860 Cod civil și art. 22 din Legea nr. 7/1996, completată și modificată.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune încuviințării în principiu a cererii de intervenție
, în condițiile art. 52 Cod procedură civilă, deși nu s-a cerut de către intervenientă; iar în ce privește însă cererile formulate de către intervenientă, respectiv constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate pentru suprafață de 2840 mp, sistarea stării de indiviziune și intabularea dreptului de proprietate, reclamantul solicită respingerea cererii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arat că a primit de la mama sa, H. D., cu ocazia căsătoriei, suprafața de circa 2,5 ha teren care este înscris în c.f.10 și 921 T. Bîrgăului, nr. top. 4827/1 și 4827/2, având ca proprietar tabular pe S. V., M. an Văzul, M. an Toader, Burbulea F., M. an Macedon, M. an Ianos și M. an Ileana. În realitate, acest teren a fost folosit încă din perioada dintre cele două războaie mondiale de către familia H., respectiv de H. D. . Acesta a mai avut copii și cu ocazia căsătoriei fiecăruia din ei le-a dat cu titlu de zestre bucăți de teren. În aceste condiții, mama reclamantului, care a fost căsătorită și care locuia cu aceștia, a primit și ea acest teren pe care l-a posedat până ce acesta s-a căsătorit, când i l-a dat lui, cu titlu de zestre. Pe acest teren, mama reclamantului și acesta, împreună, au edificat construcțiile.
Intervenienta M. S. este fiica lui H. D. și soră cu mama reclamantului și, la data căsătoriei, a primit zestre de terenuri - în ridul Sendroaia. Aceasta a fost căsătorită și a locuit în localitatea Leșu și, de la data căsătoriei, nu a mai locuit în P. F. și nici nu a lucrat vreodată personal terenurile din c.f.10 și c.f.921 T. B. pe care le-au folosit mama reclamantului și apoi acesta. Se știe că uzucapiunea este o modalitate primară de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor urmare a folosirii îndelungate a bunului. Potrivit dispozițiilor art. 1846 Cod civil, "orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii" și "posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitate una sau alta de noi înșine sau de altul în numele nostru".
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din_, intervenienta
M. S.
a solicitat instanței să constate că H. D. (tatăl său), decedat la data de_, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2840 mp, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D. ; că masa succesorală rămasă după H. D., decedat la data de_, cuprinde terenul în suprafață determinată prin măsurători, înscris în cf 10
T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D., la care vocație succesorală are intervenienta; și să se dispună ieșirea din indiviziune cu suprafață de 2840 mp teren, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, față de proprietarul de cf, și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2840 mp, dobândit prin succesiune, pe numele intervenientei, într-o nouă coală de carte funciară.
La termenul din_, pârâta C. SA, prin D. R. D. și P. C., a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în nume propriu prin care a solicitat să se dispună respingerea ei în ceea ce privește terenul expropriat.
În motivare se arată că, așa cum arată chiar intervenienta, în anul 1970, terenul a fost expropriat în vederea modernizării drumului național DN 17. Ca urmare a exproprierii, acest teren a intrat în proprietatea publica a Statului Român. În consecință, indiferent de faptul că traseul drumului menționat a fost sau nu schimbat, terenul care acum se află în proprietatea Statului Român nu poate fi dobândit prin uzucapiune.
Pentru a sprijini această afirmație, se face referire la art. 11, alin. 1, din Legea 213/1998
"Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile". Alin. (2) din același articol arată că actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. I, privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută".
La termenul din_, s-a încuviințat introducerea în cauză, în calitate de reclamanți,a moștenitorilor defunctului reclamant, respectiv H. F., H. F. și H. D. D. .
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei la termenul din_, reclamanții au solicitat
să se dispună rectificarea c.f. 26103 T. -B., partea I, nr. top. 4827/1 în sensul majorării suprafeței de sub acest topografic de la 17265 mp, astfel cum este în prezent înscrisă în evidențele
de carte funciară, la suprafață de 39359 mp, astfel cum există în realitate și a fost determinată de către exp. B. iu D. prin măsurători; și înscrierea dreptului nostru de proprietate conform Tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din Documentația tehnică întocmită de exp. B. iu, în c.f.26103 T. -B., sub nr. top. 4827/_ 4 mp casă de locuit, anexe gospodărești, fânaț, nr.top.4827/1/2 - 231 mp neproductiv - și 4827/_ mp fânaț.
În motivare se arată că reclamanții au formulat prezenta precizare de acțiune raportat la constatările în teren ale expertului, în sensul unui surplus de suprafață în c.f.26103 T. -B. . sub nr. top. 4827/1, suprafață reală determinată fiind de 39359 mp.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din_, intervenienta a solicitat să se
dispună admiterea cererii de intervenție în interes propriu, precizate la termenul de judecată din data de_ ; și admiterea în parte a acțiunii civile a reclamanților, respectiv să se constate că defunctul H. D. (tatăl intervenientei), decedat la data de_, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5732 mp
, înscris în 26103 T. B.
, conversie a cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D. ; să se constate că masa succesorala rămasa după H. D., decedat la data de_, cuprinde terenul în suprafață determinată prin măsurători, de 5732 mp, înscris în 26103 T. B., conversie a cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D., la care vocație succesorală are intervenienta, prin partaj de ascendent; și să se dispună sistarea stării de indiviziune cu suprafață de 5732 mp teren înscris în 26103 T. B., conversie a cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, față de proprietarul de cf; și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5732 mp, dobândit prin succesiune, pe numele intervenientei în cf; cu cheltuieli de judecată, în principal compensarea lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele :
Terenul din litigiu deținut de către reclamant, așa cum reiese din întreg probatoriul administrat în cauză, cu înscrisuri, expertiză tehnică și martori, se află în vecinătatea drumului național DN 17, identificat ca făcând parte din C.F.26103 T. B., sub nr. top. 4827/1 și face parte dintr-o suprafață mai mare de 3,31 hectare.
În anul 1970, prin Decretul 405/1970, s-a aprobat exproprierea unei porțiuni din acesta, adică a suprafeței de teren de 1480 mp aparținând lui H. D., în vederea executării modernizării drumului național DN 17. Doveditoare sunt în acest sens procesul verbal încheiat la data de_ de către comisia de aplicare a Decretului 405/1970 în vederea stabilirii suprafețelor de teren expropriate ( filele 23-26 din dosar), tabelul cuprinzând proprietarii ale căror terenuri s-au expropriat precum și Tabelul cu suprafețele de teren ce s-au expropriat cu acordul deținătorilor acestora. Suprafață de teren de 1480 mp care a fost expropriată se afla din anul 1970 în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea Ministerului Transporturilor prin C. S.A -
D.R.D.P. C. .
Drumul național DN 17 a fost în reabilitare, iar pentru execuția lucrărilor a fost necesară exproprierea suprafeței de 231 mp deținută de reclamant pentru cauză de utilitate publică în vederea realizării obiectivului "Reabilitare DN 17 între km 91 + 000 și km 116 + 000 din cadrul etapei a IV- a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul comunei T. B. din județul B. -Năsăud".
Conform Legii nr. 198/2004, s-as operat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului menționat de la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere, iar terenul a trecut din proprietatea privată a acestuia în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor. Prin Hotărârea nr. 87/_ emisă de pârâtă, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat în suprafață de 231 mp, identificat în c.f. 10 T. B., nr. top. 4827/1, în cuantum de 3.805,12 lei, care a fost consemnată pe numele lui H. D., urmând a fi eliberată în momentul când acesta va face dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței în discuție.
Pentru aceste motive, reclamanții au solicitat ca suprafața de 231 mp să fie identificată distinct și a se face propuneri de întabulare pe aceștia. Oricum, în temeiul Legii 198/20045, transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică operează de drept de la data consemnării despăgubirilor, astfel că terenul este în proprietatea Statului român. Se impunea doar ca aceștia să facă dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, pentru a putea ridica despăgubirile consemnate pe numele antecesorului lor, H. D., după cum a arătat și pârâta C. .
Această porțiune de teren, respectiv de 1480 mp+231 mp, nu a format obiectul acțiunii introductive și nu s-a invocat de către reclamant dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe care a fost expropriată în anul 1970 și este în proprietatea publică a Statului român, sens în care și-a manifestat poziția reclamantul prin Răspunsul la întâmpinare pe care l-a depus la dosar ( fila 33). Atât poziția reclamantului inițial, cât și a descendenților săi, care și-au însușit și continuat acțiunea antecesorului lor sunt în concordanță și cu apărările formulate de către pârâta C. SA., care a arătat în întâmpinarea depusă la dosar că bunurile care fac obiectul proprietății publice nu pot fi dobândite de terți prin uzucapiune, dat fiind caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate.
S-a relevat prin acțiunea introductivă de către reclamantul inițial, H. D., decedat pe parcursul procesului, dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafețe de circa 2,5 hectare teren, situată în P. Fântînele, teren pe care se află identificate și construcțiile proprietatea reclamantului.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, respectiv din declarațiile martorilor P.
G. și B. G., reiese starea de fapt expusă în acțiune, martorii confirmând faptul că antecesorul reclamanților, H. D., a folosit suprafață de teren de circa 3 hectare situată în P. F. între vecinii Burbulea Toni Leonida și DN 17. Astfel, din depozițiile martorilor rezultă cu evidență faptul că pe o porțiune din terenul folosit de reclamant este construită o casă de locuit cu 3 camere și anexe gospodărești: adăpost pentru animale, grajd, șură, casa fiind edificată de bunicii reclamantului, iar anexele de acesta împreună cu mama sa.
Din Nota de constatare nr. 94/_, eliberată de Primăria comunei T. B., se reține că pe terenul folosit de reclamant și soția sa s-au identificat următoarele construcții: casă de locuit cu 2 camere, hol și cămară, edificată în anul 1960 și anexe gospodărești constând în grajd, șură și adăpost pentru oi, ridicată în anul 1987, fiind reale în acest sens susținerile reclamantului, potrivit cărora casa veche ridicată de bunici, a fost practic transformată radical de reclamant și părinți în anii "60, anexele fiind edificate de reclamant și mama lui în anii "80 (tatăl reclamantului a decedat în noiembrie 1976).
De altfel, nu s-a contestat de către vreo persoană, nici de către intervenienta M. Ș. dobândirea dreptului de proprietate prin edificare de către H. D. asupra casei de locuit și anexelor, în modalitatea invocată de către acesta prin acțiune.
În ceea ce privește terenul obiect al acțiunii introductive, după cum au relevat și martorii, acest teren a fost folosit de către bunicii reclamantului, numiții H. D. și S., apoi de mama acestuia, numita H. D., iar apoi de către reclamant, care a locuit în aceste construcții și a folosit exclusiv terenul de la decesul mamei sale, de circa 20 de ani (în anul 2009, la momentul luării declarației), probatoriul testimonial administrat evidențiind astfel îndeplinirea condițiilor unei posesii utile, întrucât reclamantul și antecesorii lui au folosit terenul fără a fi tulburați în posesie, în mod neîntrerupt, fără a exista discuții cu vecinii în privința limitelor de hotar ale terenului,împrejmuit cu gard din lemn și cu plasă din sârmă.
Martorii, în calitate de persoane în vârstă ( 65 de ani - la data audierii lor -mai 2009) au declarat instanței că, de când se știu, de copii mici - anii "44-45 - terenul a fost folosit "neîntrerupt" de antecesorii reclamantului și de acesta, probatoriul testimonial fiind în concordanță și cu proba cu înscrisuri, respectiv cu Adeverința nr. 3840 din_ eliberată de Primăria com. T. B., prin care se atestă faptul că H. Dorm figurează în registrul agricol cu suprafață totală de 3,18 hectare teren, din care 1,98 ha teren și 0,02 ha curți, situat în P. F. .
În ceea ce privește terenul în suprafață de 2840 mp pe care îl solicită intervenienta M.
, care invocă în cererea sa de intervenție în interese propriu ( fila 42), că ar fi dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren, din care 1480 mp a fost expropriat în anul 1970 de la H. D. care figura în evidențele registrului agricol, iar 1360 mp expropriat recent, pentru modernizarea DN 17, instanța reține că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil, astfel că nu sunt îndeplinite nici condițiile unei posesii utile în persoana intervenientei pentru ca aceasta să invoce dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune, iar susținerea sa din cerere că, în prezent, traseul drumului național 17 a fost schimbat pe alt amplasament, iar terenul de 2840 mp nu se mai utilizează pentru scopul pentru care a fost expropriat, fiind liber, nu a fost dovedită în speță. Totodată, intervenienta arată că acest teren ar fi
fost folosit efectiv de 3 ani (în anul 2009, când s-a formulat cererea de intervenție) de către numitul Burbulea Toni Leonida, care ar fi solicitat Primăriei T. B. concesionarea acestuia.
Din probele administrate în cauză, se deduce faptul că intervenienta este într-o gravă eroare de fapt și de drept asupra cererii sale de dobândire a unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren care nu numai că a fot expropriat, cum ea însăși arată, fiind în proprietatea publică a Statului român, dar pe care nici măcar nu îl folosește, tot ea afirmând că, cel puțin din anul 2006, terenul este folosit de o altă persoană.
În această privință martorii arătați au declarat că intervenienta este vecină cu reclamantul, dar nu a folosit niciodată terenul folosit de reclamant cu antecesorii lui, iar martorii propuși de către intervenientă nu cunoșteau situația concretă, de la fața locului, ci dimpotrivă, martora Șut M. audiată la ultimul termen de judecată, când i s-a prezentat spre vedere schița întocmită de exp. B. iu, a indicat 3 variante de poziționare a terenului pe care susținea că îl folosește M. S., una între vechiul DN 17 și actualul traseu, una în interiorul buclei formată de vechiul drum și una între vechiul DN 17 și Burbulea Toni Leonida, dar aceste precizări și declarațiile martorei sunt infirmate de către înscrisurile aflate la dosar - adresa nr. 841/_, emanată de la pârâta Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA., în care se arată, referitor la situația juridică a terenului din zona DN 17 km 109+674 - 109+767, faptul că "suprafața de teren din interiorul buclei de la km 109+ 674 - 109+ 767 DN 17 este proprietatea d-lui H. D., în conformitate cu cadastrul drumurilor".
Față de starea de fapt expusă mai sus, constatând că suprafața reală a terenului măsurată de expert este mai mare decât cea scriptică, înscrisă în CF ,așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. B. iu D., în baza art. art. 26 din Legea 7/1996, OG nr. 43/1997, art. 1452 și urm. din Codul civil austriac, art. 111 din C.pr.civ., art. 22 și 34 din L. 7/1996 rep., instanța va admite acțiunea promovată de def. H. D. și continuată de succesorii săi, în calitate de moștenitori, astfel cum a fost formulată și precizată și, în consecință, a dispus rectificarea c.f.26103
-B., partea I, nr. top. 4827/1, în sensul majorării suprafeței de sub acest topografic de la 17265 mp, astfel cum este în prezent înscrisă în evidențele de carte funciară, la suprafață de 39359 mp, astfel cum există în realitate, potrivit expertizei tehnice efectuată de exp. B. iu D. - Tabelul nr. 1 cu propunere de majorare a suprafeței, anexă la acesta, acte ce vor face parte integrantă din prezenta hotărâre; s-a constatat că defunctul reclamant H. D. a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței totale de 3,31 hectare, identificat ca făcând parte din C.F.26103
T. B., sub nr. top. 4827/1, precum și un drept de proprietate prin edificare asupra construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești localizate în același c.f și se va dispune înscrierea dreptului lor de proprietate, în calitate de moștenitori și continuatori ai acțiunii introductive, conform Variantei 1 și a Tabelului de mișcare parcelară nr. 2 din Documentația tehnică inițială întocmită de exp. B. iu, în c.f. 26103 T. -B., sub nr. top. 4827/_ 4 mp casă de locuit, anexe gospodărești, fânaț), nr. top. 4827/1/2 (231 mp neproductiv) și 4827/_ mp fânaț), cu corectivul ca la poziția Proprietari să figureze reclamanții H. F., H. D. D. și H. G. F. . S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către M. Ș., potrivit argumentelor expuse.
Conform art. 274 din Cod procedură civilă, raportat la soluția adoptată, cum intervenienta este parte căzută în pretenții, instanța a obligat-o să achite reclamanților H. F., H. D. D. și H. G. F. cu cheltuieli de judecată în cuantum total de 2.928 lei, respectiv câte 976 lei pentru fiecare dintre reclamanți, din care 419,92 lei taxă judiciară de timbru, 6,4 lei timbru judiciar, 501,7 lei onorar expert pentru expertiza judiciară și 2.000 lei onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C. T. Bîrgăului, Prin P.,
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că prind adresa nr.360/_ a solicitat ca în momentul deplasării în teren a expertului să fie anunțată de către acesta, a primit un exemplara depus de intervenientă, dar nu s-a ținut cont de poziția acestei pârâte la atribuirea terenului conform folosinței de către părțile litigante. S-a mai susținut că sentința atacată s-a pronunțat fără citarea și participarea reprezentanților recurentei la efectuarea măsurătorilor în vederea întocmirii raportului de expertiză, fiind încălcate prevederile legale incidente sub acest aspect.
În drept, s-au invocat prevederile art.208 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs și intervenienta M. Ș. solicitând admiterea recursului,
casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este vădit netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii ce impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare. Intervenienta nu s-a opus acțiunii reclamanților și a solicitat să se constate dobândirea prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei, a proprietății asupra terenului din P. F. și întabularea proprietății asupra terenului cu suprafața aproximativă de 2840 mp, iar după executarea măsurătorilor topometrice a rezultat suprafața reală măsurată de 5732 mp, teren separat și delimitat de cel al reclamanților.
În acest sens, a reliefat că la termenul de judecată din_ a depus precizare a cererii și a solicitat să se să constate că H. D. (tatăl său), decedat la data de_, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2840 mp, înscris în cf 10 T. B.
, cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D. ; că masa succesorală rămasă după H. D., decedat la data de_, cuprinde terenul în suprafață determinată prin măsurători, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D., la care vocație succesorală are intervenienta; și să se dispună ieșirea din indiviziune cu suprafață de 2840 mp teren, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, față de proprietarul de cf, și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit prin succesiune, pe numele intervenientei.
A precizat că reclamanții nu s-au opus în principiu cererii de intervenție formulată și nici obiecțiunilor la raportul de expertiză tehnică, pârâta C. nu s-a opus cererii de intervenție în măsura în care nu e afectată suprafața de teren expropriată și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică.
Recurenta intervenientă a mai susținut că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție precizată, nu s-a pronunțat asupra petitului de uzucapiune în favoarea defunctului și nici asupra celui de succesiune în favoarea intervenientei, reținând în mod eronat prima instanță că intervenienta ar fi în eroare de fapt și de drept și că ar fi solicitat uzucapiunea asupra terenului expropiat, instanța de judecată mai mult a atribuit reclamanților în mod nelegal și neîntemeiat mai mult teren decât s-a cerut pe motiv că s-a constat surplus de suprafață.
Recurenta a mai susținut că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, invocând în final și faptul că nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată față de reclamanți, deși prin cererea de intervenție precizată nu s-a opus admiterii acțiunii reclamanților.
În drept, s-au invocat prevederile art.299, art.304, art.304/1, art.305 și art.312 Cod procedură
civilă.
Recursul declarat de intervenientă a fost legal timbrat.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâtă și
intervenientă solicitând respingerea recursurilor declarate ca nefondate
f.31-37.
În ce privește recursul pârâtei s-a reliefat că pârâta a fost legal citată de expertul B. iu D. că instanța dispus comunicarea lucrării efectuate cu această pârâtă, că s-a luat poziția părților la termenul din 05.12.20+12 față de lucrarea întocmită, consemnându-se în încheiere că nu se formulează obiecțiuni, iar mai mult ulterior această pârâtă a depus un înscris în care reliefează că este de acord cu admiterea variantei 2 din raportul de expertiză.
Referitor la recursul declarat de intervenientă s-a susținut că intervenienta prin precizarea cererii depuse la termenul din_ deși și-a modificat temeiul de drept al cererii de intervenție nu a motivat și faptic această modificare a cererii introductive, aceasta cuprinzând doar obiecțiunile intervenientei la raportul de expertiză efectuat de expert. Contra celor susținute de recurenta intervenientă prin acea precizare nu a solicitat altă suprafață de teren decât cea de 2840 mp și nicidecum suprafața de 5732 mp cum ar fi reieșit din măsurători. Intimații reclamanți nu s-au opus admiterii în principiu a cererii de intervenție, dar s-au opus pe fond acesteia după cum reiese din întâmpinarea depusă la dosar.
În ce privește fondul cauzei s-a dovedit de către reclamanți că antecesorul acestora a folosit suprafața de teren în litigiu de cca.3 ha, că pe acel teren s-a edificat o casă de locuit cu 3 camere și
anexe gospodărești, casa veche construită de bunici fiind radical transformată de reclamant, fiind îndeplinite condițiile unei posesii utile în sensul legii pentru uzucapare, în acest sens fiind și adeverința nr.3840/_ eliberată de Primăria comunei T. Bîrgăului din care reiese că H. D. figurează în registrul agricol cu o suprafață totală de 3,18 ha teren. Referitor la intervenientă, martorii audiați au reliefat că e vecină cu reclamantul, dar nu a folosit niciodată terenul folosit de reclamant și antecesorii săi. Contrar afirmațiilor recurentei, prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor petitelor din cerea de intervenție și a respins-o ca neîntemeiată. A invocat că ar fi dobândit un drept de proprietate prin uzucapiuune asupra terenului de 2840 mp, dar suprafața de 1480 mp a fost expropriată în 1970 de la H. D. și 1360 mp a fost expropriată recent pentru modernizarea DN 17, dreptul de proprietate publică fiind imprescriptibil, nefiind îndeplinite nici condițiile unei posesii utile în persoana acesteia.
Intimata pârâtă C. D. R. D. și P. C. a depus la dosar note scrise cu valențe de întâmpinare intitulate poziție procesuală și precizare poziție procesuală f.44,51,
prin care a arăta că nu se opune admiterii recursului declarat de intervenientă însă solicită respectarea dreptului de proprietate a Statului Român asupra suprafețelor de teren dobândite prin expropriere în 1970 și 2005-2007, susținând că sentința atacată este greșită fiindcă s-a dispus înscrierea dreptului de proprietatea reclamanților asupra suprafeței de 231 având nr.top. 4827/1/2, suprafață expropriată în anul 2005 de la reclamant în temeiul HG nr.745/2005, terenul respectiv trecând în proprietatea statului iar ca urmare nu se putea înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al reclamanților.
Recurenta intervenientă la termenul de judecată din 18 decembrie 2013 a precizat verbal cererea în sensul că solicită casarea sentinței atacate, iar în principal respingerea acțiunii civile introductive precizate ca nelegală și netemeinică, iar în subsidiar a cerut
casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sens în care a depus și concluzii scrise la dosar prin care tribunalul constată că s-au invocat critici noi și diferite decât cele anume arătate în motivarea recursului declarat de intervenientă.
Examinând sentința
atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune respingerea recursului declarat de pârâtă și admiterea în parte a recursului intervenientei în ce privește acordarea cheltuielilor de judecată la fond, potrivit celor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Recursul declarat de pârâta C. T. Bîrgăului, Prin P., este nefondat și va fi respins ca atare
neexistând vreun motiv care să atragă casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Contrar celor susținute de pârâta recurentă, tribunalul, examinând actele dosarului, constată că în raportul de expertiză avut în vedere de prima instanță la soluționarea cauzei, întocmit de expert. B. iu Dasniel, se indică că părțile au fost convocate în vederea efectuării măsurătorilor în data de _
, deci inclusiv pârâta, însă se constată că nu a participat nici un reprezentant al acesteia. Se mai constată că la termenul de judecată din_ instanța de fond a citat această pârâtă cu 1 ex. al completării raportului de expertiză, însă pârâta nu a formulat obiecțiuni la termenul de judecată următor în sensul că nu ar fi fost legal citată să participe la măsurători.
Având în vedere această situație, reținând că motivul de nulitate invocat de recurenta pârâta privind nelegala sa citare de către expert la efectuarea măsurătorilor este de natură relativă, fiind vorba de nerespectarea unei dispoziții legale ce ocrotește un interes al părții, nefiind vorba de încălcarea unei norme de ordine publică, ținând cont de prevederile art.108 alin.2,3 Cod procedură civilă ce permit invocarea unei nulități relative la prima zi de înfățișare ce a urmat pretinsa neregularitate și înainte de a se pune concluzii pe fond, tribunalul constată că pârâta nu mai putea să invoce direct în recurs o presupusă vătămare a intereselor sale procesuale prin neconvocarea acesteia la efectuarea măsurătorilor de către expert, ci doar în fața primei instanțe, ceea ce nu a făcut, caz în care nu se poate reține existența vreunui caz de nulitate care atragă casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Așa fiind, motivul de casare invocat de pârâtă nu este întemeiat și se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă.
Analizând recursul declarat de intervenientă
, tribunalul constată în prealabil că nu pot fi examinate alte motive decât cele anume indicate în scris în cererea de recurs inițială, fiindcă motivarea recursului trebuie făcută sub sancțiunea nulității în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate sau cele invocate în termenul de recurs, potrivit art.303 coroborat cu art.301 Cod procedură civilă, motivele și criticile invocate ulterior fiind lovite de nulitate, cu excepția celor de ordine publică, conform art.306 Cod procedură civilă.
În acest sens, tribunalul constată că cererea recurentei interveniente formulate la ultimul termen din recurs în data de 18 decembrie 2013, de casare a sentinței atacate, iar în principal de respingere a acțiunii civile introductive precizate ca nelegală și netemeinică, pentru motivele anume indicate în concluziile scrise depuse în recurs, a fost făcută mult după expirarea termenului de 15 zile pentru motivarea recursului, caz în care aceste critici nu pot fi examinate, fiind lovite de nulitate absolută, criticile invocate prin concluziile scrise neavând natura unor cazuri de casare de ordine publică ce ar fi putut ridicate din oficiu de tribunal, ci se referă la netemeinicia soluției primei instanțe de admiterea a acțiunii formulate de reclamanți, iar aceste critici puteau și trebuiau invocate de intervenientă prin cererea de recurs, ceea ce după cum s-a reliefat anterior nu a făcut.
Tribunalul constată că este nefondată critica recurentei interveniente potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de intervenție așa cum a fost precizată, dimpotrivă tribunalul constată că instanța de fond a respins cererea de intervenție ca neîntemeiată. Nici faptul că nu s-ar fi cercetat toate petitele din precizarea cererii de intervenție nu este justificat atât timp cât prin acea precizare de cerere de intervenție s-a cerut să se constate că H. D. (tatăl său), decedat la data de_, a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2840 mp, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D. ; că masa succesorală rămasă după H.
D., decedat la data de_, cuprinde terenul în suprafață determinată prin măsurători, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, situat în localitatea P. F., între vecinii DN 17 B. Vatra Dornei, Burbulea Toni Leonida, H. D., la care vocație succesorală are intervenienta; și să se dispună ieșirea din indiviziune cu suprafață de 2840 mp teren, înscris în cf 10 T. B., cu nr. top 4827/1, față de proprietarul de cf, și intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, dobândit prin succesiune, pe numele intervenientei f.69, atât timp cât soluția de respingere a cererii vizează toate petitele indicate în cererea de intervenție precizate.
Tribunalul constată că această precizare a cererii de intervenție nu a fost motivată deloc, cuprinzând doar obiecțiunile intervenientei la raportul de expertiză, deși intervenienta ar fi trebuit să indice motivele pentru care și-a precizat cererea de intervenție inițială și temeiul juridic în susținerea acesteia. Aspectul că se face referire la terenul ce ar rezulta din măsurători nu este suficient pentru a considera că prima instanță ar fi fost investită cu uzucaparea terenului de 5732 mp de către antecesorul intervenientei atât timp cât nu s-a depus o altă cerere scrisă de precizare sub acest aspect, făcând așa ceva doar prin concluziile scrise după închiderea dezbaterilor asupra fondului, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța era ținută să se pronunțe cu privire la terenul de 2840 mp anume indicat în precizarea scrisă, ceea ce a făcut și a respins cererea de intervenție, reținând corect că dreptul de proprietate publică este imprescriptibil și că nu sunt îndeplinite nici condițiile unei posesii utile în persoana intervenientei pentru ca aceasta să invoce dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiune, iar susținerea sa din cerere că, în prezent, traseul drumului național 17 a fost schimbat pe alt amplasament, iar terenul de 2840 mp nu se mai utilizează pentru scopul pentru care a fost expropriat, fiind liber, nu a fost dovedită în speță. În aceste condiții nici petitele subsecvente privind stabilirea masei succesorale și întabulare nu puteau fi admise, fiindcă nefiind admis petitul privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către antecesorul intervenientei nu se putea dezbate masa succesorală și nici dispune întabularea asupra unui drept de proprietate ce nu exista.
Nefondată este și critica recurentei conform căreia prima instanță nu a motivat corespunzător sentința și că aceasta cuprinde motive străine de pricină, dimpotrivă, tribunalul constată că instanța de fond a respectat cerințele impuse de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, indicând motivele de fapt și de drept pentru care a fost admisă acțiunea reclamanților și a fost respinsă cererea de intervenție.
Nici faptul că reclamanții nu s-au opus în principiu cererii de intervenție formulată și nici obiecțiunilor la raportul de expertiză tehnică și că pârâta C. nu s-a opus cererii de intervenție în măsura în care nu e afectată suprafața de teren expropriată și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică nu constituie motive care să atragă casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiindcă esențial era să se dovedească și să se stabilească antecesorul intervenientei ar fi avut posesia utilă a imobilului indicat în precizarea cererii în termenul anume prevăzut de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ori din probatoriul administrat sub acest aspect nu se poate reține cu certitudine așa ceva, declarațiile martorilor
propuși de intervenientă nefiind suficient de concludente în ce privește întinderea terenului și perioada exercitării posesiei de către intervenientă ori tatăl acesteia.
Tribunalul constată că este întemeiată critica recurentei interveniente privind nelegalitatea soluției de obligare a acesteia la plata sumei totale de 2928 lei cheltuieli de judecată reclamanților.
Sub acest aspect, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în baza art. 274 din Cod procedură civilă, raportat la soluția adoptată, că intervenienta este parte căzută în pretenții, și a obligat-o să achite reclamanților H. F., H. D. D. și H. G. F. cu cheltuieli de judecată în cuantum total de 2.928 lei, respectiv câte 976 lei pentru fiecare dintre reclamanți, din care 419,92 lei taxă judiciară de timbru, 6,4 lei timbru judiciar, 501,7 lei onorar expert pentru expertiza judiciară și 2.000 lei onorariu avocațial.
Potrivit art. 274 din Cod procedură civilă se impune ca partea care cade în pretenții să suporte cheltuielile de judecată, dacă se reține culpa procesuale a părții respective. În cauză, tribunalul constată că prin acțiunea formulată de reclamanți nu a fost chemată în judecată ca pârâtă și M. Ș., aceasta a depus cererea de intervenție f.42 ulterior la termenul din 18 mai 2009, dată la care era deja achitată taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorarul expert de 501, 7 lei f. 31. Mai mult, tribunalul, ținând cont de obiectul acțiunii introductive ce a avut ca obiect o suprafață de cca.3 ha, iar intervenienta a formulat cerea de intervenție doar pentru o parte din terenul vizat și de reclamanți, arată că nu se poate stabili că prin admiterea acțiunii intervenienta ar fi căzut în pretenții cu privire la toate cheltuielile de judecată suportate de reclamanți, ci doar în limita interesului procesual al acesteia, celelalte cheltuieli suportate de reclamanți, eventual, ar fi putut fi puse în sarcina pârâților chemați în judecată prin acțiune.
Tribunalul constată că soluția primei instanțe de obligare a intervenientei la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți este lipsită de suport legal, fiindcă, în ce privește sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru și onorariu expert anterior indicate acestea au fost plătite de către reclamanți anterior formulării cererii de intervenție, deci nu puteau fi puse în sarcina intervenientei, ci eventual a pârâților împotriva cărora s-a formulat acțiunea. Așa fiind, suma de 419,92 lei taxă judiciară de timbru, 6,4 lei timbru judiciar f.3-5, 501,7 lei onorar expert f.31 trebuie înlăturate în întregime, neputând fi puse în sarcina intervenientei, aceste sume trebuiau achitate chiar dacă nu se formula nici o cerere de intervenție, așadar urmează a rămâne în sarcina reclamanților în condițiile în care nu au solicitat obligarea la plata acestor sume de către pârâții chemați în judecată prin acțiunea dedusă judecății.
În ce privește onorariul avocațial achitat, tribunalul constată că doar o parte se impune a fi pus în sarcina intervenientei, fiindcă acesta a fost achitat nu doar pentru a se formula apărări la cererea de intervenție, ci în principal pentru redactarea și susținerea acțiunii, iar doar o parte din munca prestată de avocatul reclamanților ce a constat în redactarea întâmpinării și susținerea acesteia față de cererea de intervenție poate și trebuie imputată intervenientei. Stabilind global și echitabil suma cuvenită cu acest titlu din suma totală de 2000 lei plătită de reclamanți, raportat la obiectul cauzei și munca prestată de avocat în ce privește apărările împotriva cererii de intervenție, tribunalul consideră că se impune ca intervenienta să plătească reclamanților suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond, parte din onorariul avocațial achitat, diferența rămânând în sarcina acestora în condițiile în care nu au solicitat-o de la pârâții chemați în judecată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. Bîrgăului, Prin P., împotriva sentinței civile nr.3896/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, să admită în parte recursul declarat de intervenienta M. Ș., împotriva sentinței civile nr.3896/2013 a Judecătoriei B., va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga intervenienta M. Ș. să plătească reclamanților H. F., H. D. D. și H. G. F.
, suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Se vor menține în întregime celelalte dispoziții din sentința atacată. Trebuie precizat că nu au putut fi examinate criticile invocate de pârâta intimată C. în notele scrise depuse la dosar privind înscrierea dreptului de proprietatea reclamanților asupra suprafeței de 231 având nr.top. 4827/1/2, în condițiile în care aceasta parte nu a formulat recurs sub acest aspect, deoarece, ținând cont de principiul disponibilității, tribunalul nu poate fi investit sub acest aspect decât printr-o cerere de recurs scrisă formulată în condițiile prevăzute de lege și cu respectarea termenului de recurs, iar nu prin întâmpinare sau prin alte note de ședință.
În temeiul art. 274 din Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurenta intervenientă este în culpă procesuală parțială ținând cont că o parte din criticile acesteia nu au fost găsite întemeiate, motiv pentru care va obliga recurenta intervenientă M. Ș. să plătească intimatei
H. F. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând o parte din onorariul avocațial achitat potrivit chitanței justificative depuse la dosar, suma fiind stabilită global și echitabil de tribunal raportat la soluția luată în ce privește recursul intervenientei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. T. Bîrgăului, Prin P. , cu sediul în
T. Bîrgăului, str. P., nr. 452, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.3896/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Admite în parte recursul declarat de intervenienta M. Ș. , cu domiciliul în T. Bîrgăului, sat P. F., nr. 62, jud. B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr.3896/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosar nr._, modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă intervenienta M. Ș. să plătească reclamanților H. F., H. D. D. și H. G. F. , toți având domiciliul procesual ales în comuna T. Bîrgăului, sat P. F., nr. 81, jud. B. -Năsăud, suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată.
Obligă recurenta intervenientă M. Ș. să plătească intimatei H. F. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | I. B. L. | D. |
MLB// 2ex.// 16 ianuarie 2014 Jud. fond M. NL.
| ← Încheierea civilă nr. 119/2013. Uzucapiune | Decizia civilă nr. 37/2013. Uzucapiune → |
|---|
