Sentința civilă nr. 336/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.336
Ședința publică din 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
G. ier M. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea asupra cauzei civile formulate de către reclamanta R. Ana R., cu domiciliul în B. S., str. G., nr. 48, județul M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B., str. Apollodor nr.17, sector 5 și cu la sediul procesual ales la mandatara D. G. a F. P. a Județului M. din B. M., A. S., nr. 2A, județul M., având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamanta R. Ana R. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate calitatea de persoană cu condamnare politică a bunicului său R. Ianos, precum și să dispună obligarea pârâtului la plata de despăgubiri morale în sumă de 10.000 euro.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că bunicul său R. Ianos a fost deportat la Cernavodă în perioada 1950-1954, iar reclamanta nu a fost despăgubită.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 998-999 Cod civil, Legea nr. 221/2009.
Acțiunea este scutită de obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în esență Decizia nr. 1358/_ a Curții Constituționale, caracterul obligatoriu al acesteia.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Urmare a demersurilor efectuate de către instanță, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a comunicat că nu au fost identificate dosare pe numele lui Ianos R., întocmite de fosta Securitate, nici în evidențele Serviciului Român de Informații, s-a verificat inclusiv cartoteca M. ui Afacerilor Interne, referitoare la dislocările de persoane.
În ședința publică din data de_ instanța a invocat din oficiu excepția de tardivitate a cererii reclamantei cu privire la petitul acțiunii privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în sumă de 10.000 euro, raportat la prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, iar la termenul de judecată din data de 20 februarie 2013 s-a pus în discuție și excepția de prescripție raportat la dispozițiile art. 998-999 din Codul civil de la 1864, invocate de către reclamantă.
Analizând cererea formulată, T. reține următoarele:
Conform susținerilor reclamantei, bunicul său R. Ianos ar fi fost deportat la Cernavodă începând cu anul 1950 pentru o perioadă de 4 ani.
Se reține că potrivit prevederilor art. 5 al. 1 din Legea nr. 221/2009,
"orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 ori repunerea în drepturi, dacă s-a dispus prin hotărârea de condamnare decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Termenul de 3 ani statornicit de lege a avut ca moment de debut data de_ întrucât Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.396/_ și a intrat în vigoare la trei zile de la publicare, potrivit disp. art.
78 din Constituția României, actul neprevăzând o dată ulterioară de intrare în vigoare. Acțiunea introductivă a fost expediată T. ui în data de_, după expirarea termenului (_ ). S-a apreciat de către Tribunal că în speță acțiunea a fost depusă tardiv deoarece termenul de 3 ani stabilit de lege este unul de decădere, iar nu de prescripție (susceptibil de întrerupere și suspendare în condițiile dreptului comun). Împlinirea acestuia atrage însăși stingerea dreptului de a solicita despăgubiri morale și materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, drept neexercitat în termenul prevăzut de lege, ceea ce este specific decăderii, iar nu prescripției.
Reclamanta a invocat în drept și dispozițiile art. 998-999 din Codul Civil de la 1864. Raportat la aceste dispoziții legale, se apreciază că solicitarea de obligare a statului român la despăgubiri față de reclamantă, în condițiile răspunderii civile delictuale, este prescrisă în considerarea prevederilor art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Distinct de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada legăturii sale de filiație cu numitul R. Ianos și nici a unei fapte ilicite imputabile pârâtului, având în vedere că potrivit susținerilor reclamantei, deportarea bunicului său a luat sfârșit în anul 1954, de la acel moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, potrivit dreptului comun (art. 1 alin. 1, art. 3 din Decretul nr. 167/1958). Pe cale de consecință, excepția de prescripție raportat la prevederile de drept comun invocate este apreciată întemeiată.
În ce privește constatarea caracterului politic al măsurii deportării numitului R. Ianos la Cernavodă în perioada 1950-1954, T. reține că Legea nr. 221/2 iunie 2009 definește prin dispozițiile art. 3 măsurile administrative cu caracter politic, incluzând în sfera acestei noțiuni orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din actele normative enumerate expres de lege. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4 din același act normativ, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Pe cale de consecință, este admisibilă constatarea caracterului politic și al altor măsuri administrative decât cele expres enumerate de lege, cu condiția ca persoanele vizate prin respectivele măsuri să fi comis fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, respectiv: "exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale
ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială";.
T. reține că Legea nr. 221/2009 are un caracter reparator și compensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, concluzie ce își are fundamentul în chiar titlul legii.
Prin probațiunea administrată reclamanta nu a dovedit în condițiile art. 1169 din Codul Civil de la 1864, îndeplinirea elementelor anterior evocate. Declarația numitei Iva M. relevă doar că numitul R. Ianos ar fi fost deportat la Cernavodă începând cu anul 1950, nu și elemente relative la fapta imputată acestuia și care a determinat pretinsa deportare ori relația de rudenie cu reclamanta. De asemenea, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a identificat urmare a verificărilor efectuate, dosare sau documente pe numele lui Ianos R. . În aceste condiții, reținând că reclamanta nu a administrat alte probe, instanța va respinge cererea reclamantei conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de tardivitate, invocată din oficiu.
Respinge ca tardivă cererea reclamantei R. Ana R., domiciliată în
B. S., strada G. nr. 48, județul M., de obligare a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procesual ales la D.
G. a F. P. a Județului M., în B. M., A. S. nr. 2A, județul
M., la plata sumei de 10.000 Euro despăgubiri morale în baza Legii nr. 221/2009.
Admite excepția de prescripție, invocată din oficiu.
Respinge ca prescrisă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de daune morale, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Respinge solicitarea reclamantei de constatare a caracterului politic al deportării în Cernavodă a numitului R. Janos.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. -T. A. H. M.
Red.S.T.A./_
Tred. M.H./_ - 6 ex
| ← Decizia civilă nr. 132/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 33/96. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
