Decizia civilă nr. 394/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 394/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: M. - M. E.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr. 2112/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 9 octombrie 2013 în prezența pârâtului C. I., asistat de avocat Bertel A. L. și a reprezentantului reclamantei-intimate avocat Lombrea D., concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată :
Prin sentința civilă nr. 2112/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală invocată de pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de I. M. , în contradictoriu cu pârâții C. I. , V. S. și V. C. T. și în consecință a fost obligat pârâtul C. I. să achite reclamantei suma de 4198 lei cu titlu de despăgubiri.
Au fost respinse toate celelalte petite ale acțiunii ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și în consecință a fost obligat pârâtul C. I. să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1287,84 lei.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele
.
Prin testamentul autentificat de Biroul Notarului Public Buta M. sub nr. 138/_, numita Poescu Fira instituie în calitate de legatar universal, pentru toata averea sa mobila si imobila de orice natura ar fi aceasta și care se va găsi la data decesului în patrimoniul său pe reclamanta I. M. .
La data de 25iunie 2010 P. escu Fira întocmește un alt testament autentificat cu nr. de Biroul Notarului Public Vaida Marsineta sub nr. 1889/_ prin care pârâtul C. I. este instituit ca legatar cu titlu particular pentru imobilul situat în mun. B., Bd. D., nr.25, sc.C, ap.l jud.BN. Prin acest din urmă testament, testatoarea P. escu Fira a menționat că revoca toate dispozițiile testamentare anterioare. La data de_ conform certificatului de deces seria DS nr.3. eliberat la data de_, testatoarea P. escu Fira a decedat.
După decesul testatoarei, reclamanta s-a prezentat la notar pentru valorificarea testamentului încheiat cu defuncta, însă i s-a comunicat că exista un al doilea testament, cel încheiat de defuncta cu paratul, acestuia fiindu-i eliberat certificatul de legatar nr.10/_
În cauză pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală a reclamantei, astfel că instanța în temeiul art.137 C.pr. civila se va
pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă analiza pe fond a pricinii.
Potrivit art. 888 din Codul civil, legatul universal este dispoziția prin care testatorul lasă după moarte la una sau la mai multe persoane universalitatea bunurilor sale. Este și cazul în speță, deoarece vocația succesorală a reclamantei era nu asupra unuia sau mai multor bunuri determinate cum s-ar fi impus în cazul legatului particular. Prin urmare, în termenul prevăzut de art. 700 alin. 1 din Codul civil, reclamanta ar fi trebuit să accepte succesiunea autorului său, în mod expres sau tacit. Cum în speță nu a fost dovedită acceptarea expresă a succesiunii, instanța va analiza dacă a intervenit o acceptarea tacită .
Potrivit art. 689 din Codul civil - acceptarea succesiunii este tacită când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l poate săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii. Așadar, din textul legal rezultă necesitatea întrunirii a două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite: voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita lui (prin actele și faptele săvârșite), din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea. Acțiunile în justiție constituie acte de acceptare tacite a moștenirii ce presupun indirect, dar neîndoielnic, însușirea calității de moștenitor. Având în vedere că testatoarea P. escu Fira a decedat la data de_, iar reclamanta a promovat prezenta acțiune la data de_ având ca scop acceptarea testamentului, instanța de fond a respins excepția invocată ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanța a reținut că prin dispozițiile finale a testamentului autentificat cu nr. de Biroul Notarului Public Vaida Marsineta sub nr. 1889/_ prin care pârâtul C. I. este instituit ca legatar cu titlu particular pentru imobilul situat în mun. B., Bd. D., nr.25, sc.C, ap.l jud.BN, testatoarea P. escu Fira a menționat că revoca toate dispozițiile testamentare anterioare fără să facă vreo distincție între bunuri mobile sau imobile.
În principiu, testamentul, ca și dispozițiile pe care le cuprinde, sunt acte juridice esențialmente revocabile, dacă legea nu prevede altfel în mod expres. Legatele pot fi revocate prin voința unilaterală a testatorului până în ultima clipă a vieții. Potrivit art.920 cod civil testatorul poate revoca testamentul -toate dispozițiile pe care le cuprinde sau numai o parte din ele printr-un testament posterior, cum este cazul în speță, nedemonstrându-se că testatorul nu avea capacitatea de a testa sau că consimțământul i-a fost viciat. Astfel, în aceste condiții reclamanta nu are vocație la moștenire.
Pentru ca o persoană fizică sau juridica ori statul să aibă dreptul de a culege, în tot sau în parte, moștenirea lăsată de o persoană fizică decedată, este necesar ca acea persoană sa aibă și chemare la moștenire, fie în virtutea legii, fie în virtutea testamentului lăsat de defunct. Noțiunea de vocație la moștenire are atât un sens general, cât și unul concret. In sens general, ea desemnează vocația eventuală a unor persoane de a culege moștenirea lăsată de defunct. In sens concret, noțiunea de vocație succesorală desemnează acea vocație efectivă, utilă, determinată prin devoluțiune succesorală în temeiul căreia se stabilesc, dintre persoanele cu vocație succesorală generală, acele persoane care vor culege în mod efectiv moștenirea defunctului.
Altfel spus, legea română stabilește care sunt persoanele care în raport de gradele de rudenie chemate la succesiune vor culege efectiv moștenirea, care este ordinea claselor de moștenitori, care sunt persoanele ce culeg moștenirea în caz de concurs între moștenitori legali și testamentari etc.
Prin revocarea expresă a primului testament întocmit de defuncta P. escu Fira, reclamanta nu mai întrunește această calitate pentru a putea culege moștenirea motiv pentru care instanța de fond a respinge petitele privitoare la
constatarea validității materiale si formale a testamentului autentificat de către Biroul notarului public Buta M. sub nr.138/_ ; la constatarea preferinței titlului său de succesor al defunctei P. ESCU FIRA decedată la data de_ conform certificatului de deces seria DS nr.3. eliberat la data de_, fata de acela al paratului care este un moștenitor aparent; la anularea certificatului de legatar nr.10 din data de 02 martie 2011 eliberat de Notarul public Vaida Marsineta prin care paratul este considerat unic moștenitor și să se constate ca masa succesorală se compune din bunurile mobile aflate in imobilul apartament situat in B., bd. D., nr.25, sc.C, ap. 1, jud. B. -Nasaud constând în: mobilier de bucătărie; masa cu 4 scaune; aragaz cu 4 ochiuri; cuptor cu microunde; doua TV color; mobila de sufragerie; comoda pentru TV; trei fotolii; una buc lada mobilier; măsuță de hol; canapea extensibila; o masa cu 4 scaune; mobilier camera de zi; 4 buc perdele; 2 buc draperii; 2 covoare persane; 3 mochete; un aspirator; doua candelabre; 4 buc corpuri de iluminat (tip aplica tavan); o veioza; 11 (unsprezece) bibelouri; 10 buc prosoape de bucătărie; 10 buc prosoape de baie; 5 buc lenjerii de pat; 2 buc plapume; 4 buc perne; un set de masa pentru 6 persoane format din tacâmuri si farfurii; un set serviciu de cafea;
12 buc pahare de sticla; vesela pentru gatit ( 10 buc); bijuterii din aur de 14 karate constând in: o brățara, 2 verighete, 4 inele ; 2 perechi de cercei si un colier;
Cu privire la petitul obligării pârâtului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reclamanta a invocat drept temei legal al pretențiilor îmbogățirea fără justă cauză.
Fără a lua în discuție buna-credință a îmbogățitului, care - atâta timp cât nu a fost contestată de către reclamantă - se prezumă, admițând acțiunea de in rem verso, instanța îl poate obliga pe acesta să restituie doar valoarea îmbogățirii sale. Reclamanta a făcut dovada întinderii prejudiciului din patrimoniul său doar pentru valoarea de 4198 lei. Chiar dacă relatările martorilor audiați în cauză sunt indirecte, din spusele reclamantei sau a familiei sale elocventa este data la care au fost făcute aceste relatări, respectiv imediat după achiziționarea unui bun sau executarea unei lucrări. Cum, prin expertiza administrată în cauză s-a făcut dovada cu privire la valoarea îmbogățirii pârâtului și cum însărăcitul nu are la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță instanța a admis în parte acest capăt de cerere și obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4198 lei.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, culpa procesuală a reclamantei raportat la cererile respinse ca neîntemeiate și valoarea acestor pretenții, precum și culpa procesuală a pârâtului raportat la capătul de cerere ce a fost admis și valoarea acestuia, instanța a obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 1287 lei reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar calculată pentru petitul admis.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul
C. I. solicitând admiterea recursului
, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, pe de o parte, iar pe de altă parte, sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În ce privește primul motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, recurentul pârât a arătat că în ce privește soluția de obligare a pârâtului la plata sumei de 4198 lei instanța nu a arătat motivele pe care se sprijină, fiind practic nemotivată sub acest aspect, instanța de fond ar fi trebuit să motiveze amplu și convingător această soluție, însă s-a limitat a trage
concluzia că s-a făcut dovada întinderii prejudiciului patrimonial suferit de reclamantă și că prin expertiza administrată s-a făcut dovada valorii îmbogățirii recurentului.
În ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurentul a susținut faptul că în mod greșit s-a admis acțiunea civilă în parte fiindcă nu s-a făcut pe deplin dovada îmbunătățirile pretinse de reclamantă. Astfel, în ce privește montarea tâmplăriei cu geam termopan s-a făcut prin programul de reabilitare a blocului, iar nu pe cheltuiala reclamantei, iar factura emisă de SC Nahop SRL ce atestă plata unor ferestre, pervaze, plase de țânțari a fost emisă pe numele numitei I. C., ce este străină de această pricină. În ce privește anumite bunuri mobile pretinse, facturile de achiziție sunt pe numele lui Marc D. a, persoană străină de această pricină. Așa fiind, prima
instanță ar fi trebuit să respingă în totalitate acțiunea civilă promovată de reclamantă.
Recurentul a criticat și soluția primei instanțe privind obligarea sa la plata sumei de 1287,84 lei cheltuieli de judecată, deoarece instanța nu a arătat din ce este compusă această sumă, cât reprezintă taxă judiciară de timbru și cât onorariu de avocat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct.7, 9 Cod de procedură civilă. Recursul a fost legal timbrat.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat
, cu cheltuieli de judecată în recurs f.13-17.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat faptul că prima critică invocată de recurent este nefondată, fiindcă prima instanță a analizat riguros cererea admisă prin prisma probelor administrate și a motivat adecvat soluția privind obligarea pârâtului la plata sumei de 4198 lei.
Nefondată este și critică privind soluția referitoare la îmbunătățirile aduse de reclamantă apartamentului, fiindcă din probatoriul administrat a reieșit neechivoc faptul că timp de 10 ani a efectuat o serie de investiții și îmbunătățiri de natură a-i spori valoarea, a montat centrala termică, a cumpărat și montat elemente de tâmplărie PVC, a efectuat lucrări de reparații la balcon, a montat gresie și faianță, etc. Cu privire la factura emisă de SC Nahop SRL ce atestă plata unor ferestre, pervaze, plase de țânțari ce a fost emisă pe numele numitei I. C.
, intimata a precizat că aceasta este fiica sa, iar sumele de bani au fost trimise din străinătate de reclamantă, aspect confirmat și de martorii audiați. În ce privește anumite bunuri mobile pretinse, facturile de achiziție sunt pe numele lui Marc D. a, intimata a reliefat că recurentul se află într-o gravă eroare deoarece petitul privind stabilirea masei succesorale și restituirea bunurilor mobile a fost respins, situație în care critica este complet eronată și lipsită de interes.
În ce privește critica recurentului privind soluția de obligare a sa la plata sumei de 1287,84 lei cheltuieli de judecată, prima instanță a indicat componentele cheltuielilor de judecată acordate, respectiv onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar calculată pentru petitul admis, neexistând nici o prevedere legală care să impună indicarea punctuală a fiecărui element din componența cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată
, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că prima critică a recurentului privind nemotivarea sentinței este nefondată
, fiindcă, examinând considerentele sentinței atacate în ce privește soluția de obligare a pârâtului la plata sumei de 4198 lei cu titlu de
despăgubiri, se constată că prima instanță a indicat motivele de fapt și drept ce au condus la luarea acestei soluții, prin prisma probatoriului administrat, astfel s-a indicat de către prima instanță, chiar dacă într-un mod relativ concis, că buna-credință a îmbogățitului, care - atâta timp cât nu a fost contestată de către reclamantă - se prezumă, admițând acțiunea de in rem verso, instanța îl poate obliga pe acesta să restituie doar valoarea îmbogățirii sale, că reclamanta a făcut dovada întinderii prejudiciului din patrimoniul său doar pentru valoarea de 4198 lei, că prin expertiza administrată în cauză s-a făcut dovada cu privire la valoarea îmbogățirii pârâtului și cum însărăcitul nu are la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță, se impune obligarea pârâtului la plata acestei sume.
Aceste elemente indicate în considerentele sentinței privind petitul admis reprezintă o motivare adecvată de natură a satisface cerințelor impuse de art.261 pct.5 Cod procedură civilă, chiar dacă considerentele sentinței nu au fost reliefate într-o un mod mai amplu așa cum se aștepta pârâtul recurent, dar acest fapt nu echivalează cu lipsa motivării, situație în care nu se poate admite recursul din această perspectivă.
Nefondată este și critica recurentului fondată pe art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, recurentul susținând faptul că în mod greșit s-a admis acțiunea civilă în parte, fiindcă nu s-a făcut pe deplin dovada îmbunătățirile pretinse de reclamantă.
Contrar acestei poziții, tribunalul arată faptul că s-a făcut dovada îmbunătățirilor de 4198 lei acordate de prima instanță prin sentința atacată pe care pârâtul recurent trebuie să le plătească reclamantei intimate în virtutea îmbogățirii fără justă cauză. În acest sens, instanța arată că din probatoriul testimonial administrat la cererea reclamantei a reieșit faptul că în timpul vieții numitei P. escu Fira, reclamanta a efectuat anumite lucrări de îmbunătățire la apartamentul situat în B., Bd. D., nr.25, sc.C, ap.l, județul B. Năsăud. Acest lucru a fost realizat dat fiind faptul că reclamanta a fost instituită legatară universală ceea ce-i conferea calitatea de a efectua anumite investiții într-un imobil ce se aștepta să-i revină la decesul testatoarei, imobil ce a revenit însă recurentului pârât în baza legatului particular instituit într-un testament ulterior.
Astfel, din declarațiile martorilor R. C., N. ean Florentina, Istrate V. ui I., a reieșit în mod clar faptul că reclamanta a plătit sumele de bani necesare pentru a se efectua anumite lucrări la apartament, respectiv a plătit cu sume de bani trimise și din străinătate atunci când au fost montate geamurile termopan, când s-a achiziționat și montat o centrală termică și s-au efectuat lucrări de reparații la balcon, iar din expertiza efectuată de expertul desemnat f.121 s-a stabilit că suma de 2962 lei reprezintă montat geamuri, elemente tâmplărie din profile PVC cu plase de țânțari, suma de 780 lei reprezintă valoarea actualizată a centralei termice montate în apartament, iar suma de 456 lei reprezintă reparații la balcon, în total, adunând aceste sume, rezultă suma de 4198 lei la plata căreia a fost obligat pârâtul prin sentința atacată. Tribunalul constată că în mod legal și judicios s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 4198 lei cu titlu de despăgubiri, întrucât acesta în calitate de legatar particular a fost beneficiarul imobilului apartament, iar aceste îmbunătățiri i-au profitat, fiind sporită valoarea de circulație a imobilului.
Cu privire la aspectul că în factura emisă de SC Nahop SRL ce atestă plata unor ferestre, pervaze, plase de țânțari, a fost emisă pe numele numitei I. C., tribunalul reține că această persoană, deși nu a fost parte litigantă, este fiica reclamantei intimate, aspect necontestat de recurent, ceea ce conduce la ideea că s-a plătit suma de bani cu bani primiți de la reclamanta intimată, iar esențial este de unde a provenit suma de bani aferentă acestei facturi, ori din probatoriul
testimonial a reieșit că reclamanta a fost cea care a suportat aceste cheltuieli. În ce privește susținerea recurentului privind facturile de achiziție ce sunt pe numele lui Marc D. a pentru bunuri mobile pretinse, tribunalul constată că recurentul se află într-o gravă eroare deoarece petitul privind stabilirea masei succesorale și restituirea bunurilor mobile a fost respins ca nefondat, situație în care critica este complet nejustificată și lipsită de interes, aspect corect indicat în întâmpinarea depusă de intimată.
În ce privește critica recurentului privind soluția primei instanțe privind obligarea sa la plata sumei de 1287,84 lei cheltuieli de judecată, tribunalul constată că acesta doar a invocat că instanța nu a arătat din ce este compusă această sumă, cât reprezintă taxă judiciară de timbru și cât onorariu de avocat, neformulând critici concrete privind o necompensare parțială a cheltuielilor suportate de pârât, așa încât tribunalul se va limita la această critică anume invocată de recurent.
Tribunalul constată că prima instanță, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 1287,84 lei reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar calculată pentru petitul admis, dar fără a indica cuantumul exact al acestor componente a cheltuielilor de judecată, deși în mod firesc ar fi trebuit precizate pentru a se putea verifica modul de calcul al acestora de către părțile litigante și de către instanța de control judiciar.
Însă această omisiune a primei instanțe strecurată în considerentele sentinței recurate nu poate atrage admiterea recursului sub acest aspect, neexistând vreun temei de casare ori modificare a sentinței, ci tribunalul va suplini această lipsă din considerentele sentinței și va indica componentele cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.
Astfel, tribunalul constată că suma de 347 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 3 lei timbru judiciar calculate pentru petitul admis, iar diferența până la suma acordată de prima instanță cu acest titlu de 1287,84 lei, respectiv suma de 937,84 lei reprezintă parte din onorariu avocațial achitat în total de reclamantă la fond de 1200 lei potrivit chitanțelor justificative depuse la dosar f.192-193, sumă ce se impune a fi menținută ca atare, atât timp cât nu s-a contestat prin recurs că această sumă ar fi prea mare raportat la pretențiile admise și cele respinse din acțiunea formulată. Mai trebuie remarcat și faptul că, în cauză, reclamanta a achitat și onorariul de expert în cuantum total de 770 lei, iar prima instanță nu a avut în vedere aceste cheltuieli la acordarea cheltuielilor de judecată, deși raportul de expertiză a folosit la admiterea pretențiilor reclamantei, dar reclamanta nu a formulat recurs sub acest aspect, situație în care se impune a fi menținută soluția primei instanțe.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I., împotriva sentinței civile nr.2112/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține integral.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recurentul se află în culpă procesuală față de soluția respingerii recursului, motiv pentru care va fi obligat recurentul pârât să plătească intimatei reclamante suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial achitat potrivit chitanței justificative depus la dosar f.21.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I. , domiciliat în B.
, B-dul D., nr. 25, sc. C, ap. 3, județul B. Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2112/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurentul pârât C. I. să plătească intimatei reclamante I. M.
, domiciliată în B., Str. C. V., nr. 6, sc. C, ap. 38, județul B. Năsăud, suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||||
G. | C. F. | M. | L. | B. | I. | S. M. | M. | E. |
MLB// 2ex.// 25 octombrie 2013Jud. fond T. LM.
| ← Decizia civilă nr. 165/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 200/2013. Succesiune → |
|---|
