Decizia civilă nr. 399/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 399/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. DE PE L. P. J. C.
împotriva Sentinței civile nr. 3203/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimat DS, intimat C. L. DE F. F.
, intimat B. M., intimat V. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei reclamante DS, avocat Remus Vlasiu și intimata pârâtă B. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este formulat în termen, este motivat, comunicat și scutit de taxă judiciară de timbru.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei reclamante DS întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, la care sunt atașate, chitanța privind onorariul avocațial și împuternicirea avocațială (filele 16-17).
Reprezentantul intimatei reclamante DS, avocat Remus Vlasiu și intimata pârâtă B. M. arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante DS, avocat Remus Vlasiu solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței atașate la întâmpinare. Susține oral motivele expuse în întâmpinare.
Intimata pârâtă B. M. solicită instanței respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă C. J. de fond funciar C. .
T R I B U N A L U L
A. cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3203/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta DS în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A.
T. I., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. C.
, V. C., B. M., având ca obiect fond funciar.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta B.
M., în contradictoriu cu C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A.
T. I., C. J. și reclamanta DS | PENTRU S. D. DE P. având ca obiect fond funciar. | P. | A. | T. | C. | |
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul V. | ||||||
C. T. | , în contradictoriu cu C. L. PENTRU S. I., C. J. PENTRU S. D. | D. DE P. | DE P. P. A. | T. | P. | A. C. |
, reclamanta DS având ca obiect fond funciar.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 27757/969/_ emis pe seama pârâtei B. M., respectiv tarla 37, parcela 27, intravilan, în suprafață de 2982 mp.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 27980/441/_ emis pe seama pârâtului V. C., respectiv tarla 37, parcela 26, intravilan, în suprafață de 3663 mp.
Au fost obligați pârâții, în mod egal, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3317 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în favoarea reclamantei DS a fost emis la data de_ titlul de proprietate nr. 3089/1483 (fila 93) pentru suprafața de 1,41 ha teren situat administrativ pe teritoriul satului C. I., com. I., identificat ca parcela 27 din tarla 37, intravilan, cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul Pasca S. .
Instanța de fond a reținut, din probele administrate în cauză, că titlul de proprietate nr. 3089/1483/_ a fost emis în favoarea reclamantei în temeiul sentinței civile nr. 5013/2000 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 5067/2000, irevocabilă la data de_ prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 12/A/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția civilă în dosarul civil nr. 2786/2001.
Cercetând cuprinsul dosarului civil nr. 5067/2000 al Judecătoriei Turda precum și al dosarului civil nr. 2786/2001 al T. ului C., instanța va reține că în favoarea reclamantei a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 1,41 ha în calitate de moștenitoare a defunctului Pasca S., prin anexa 3, poziția 309, aflată și la dosarul cauzei la fila 88, acesteia fiindu-i eliberată adeverința de proprietate nr. 157/_ (fila 7 dosar civil nr. 5067/2000).
Ca urmare a acestei validări reclamanta a fost pusă în posesie cu suprafața de teren de 1,41 ha în tarla 37, parcela 27, potrivit procesului-verbal de punere în posesie nr. 701/_ (fila 6 dosar civil nr. 5067/2000).
Instanța a apreciat astfel că reclamanta este îndreptățită la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,41 ha în temeiul validării anterioare a Comisiei Județene C., iar în urma pronunțării acestei sentințe, reclamantei i-a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 2637/_ (fila 101) și ulterior titlul de proprietate nr. 3089/1483 din_ .
În ceea ce o privește pe pârâta reconvențională B. M., în favoarea acesteia a fost emis titlul de proprietate nr. 27757/969 din data de_ (fila 39), pentru suprafața de 2982 mp teren situat administrativ pe teritoriul satului C. I., com.
I., identificat ca parcela 27 din tarla I 37, intravilan, cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate după antecesorul B. Mihăilă.
La baza emiterii titlului de proprietate a stat cererea de reconstituire formulată de pârâta B. M., înregistrată la Primăria com. I. sub nr. 1256/_ (fila 30) prin care aceasta a solicitat, în calitate de moștenitor al defunctului B. Mihăilă, suprafața de teren de 4,48 ha.
În dovedirea cereri de reconstituire pârâta a depus fila de registru agricol a defunctului B. Mihăilă (fila 31) și contract de vânzare-cumpărare din anul 1948 (fila 32), prin care defunctul alături de Pașca Ludean a cumpărat suprafața de teren de trei sferturi de jugăr, situat la hotarul loc. C. I. .
Pârâtei i-a fost validat dreptul de proprietate prin anexa 3 (fila 41) și a fost pusă în posesie prin procesul-verbal nr. 1391 din data de_ (fila 40), cu suprafața totală de 0,2992 ha, din care parcela 27 în suprafață de 0,0976 ha,
parcela 28 în suprafață de 0,0756 ha și parcela 30 în suprafață de 0,1260 ha, toate în tarla I 37.
Titlul de proprietate a fost emis în favoarea pârâtei pentru suprafața de 0,2982 ha identificat în parcela 27 tarla I 37.
Prin titlul de proprietate nr. 27980/441 din data de_ (fila 70) pârâtului
V. C. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 0,4599 ha situat administrativ pe teritoriul satului C. I., com. I., identificat ca parcela 26 din tarla I 37, în suprafață de 0,3663 ha și parcela 25 din tarla I 37 în suprafață de 0,0936 ha intravilan, cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de titular.
Potrivit actelor ce constituie dosarul de fond funciar depus de către pârâta C.
L. I., titlul de proprietate a fost emis potrivit procesului-verbal de punere în posesie nr. 1390/_ (fila 71).
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârât nu a fost identificată în evidențele Primăriei com. I., la dosarul de fond funciar fiind depus doar contractul de vânzare-cumpărare (fila 69) în temeiul căruia pârâtul a dobândit în anul 1981 suprafața de teren de 48 ari în loc. C. I. .
Terenurile ce fac obiectul litigiului de față au fost identificate topografic potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic ing. Coltan Dan Mihai.
S-a constatat în urma măsurătorilor efectuate în teren că suprafața parcelei reconstituite în favoarea reclamantei este de 1 ha 1983 mp, mai mica cu 2117 mp decât suprafața înscrisa in titlul de proprietate și, în urma comparării planului de situație rezultat in urma măsurătorilor cu planul de punere in posesie se identifica cu parcelele numerotate cu 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31 pe acest plan, din tarlaua I 37. In titlul de proprietate reclamanta are înscrisa doar parcela 27 a cărei suprafața raportat la dimensiunile reprezentate pe planul de punere in posesie nu corespund cu suprafața din titlul de proprietate fiind mult mai mica decât suprafața de 1 ha 4100 mp.
Expertul a stabilit astfel că din suprafața rezultata in urma măsurătorilor reclamanta DS, folosește suprafața de 1283 mp, restul fiind in folosința lui
V. C. o suprafața de 4768 mp, B. M. o suprafața de 3685 mp, Cirebea Paraschiva o suprafața de 2247 mp, iar suprafața folosita actualmente de reclamanta se identifica aproximativ cu parcela numerotata cu 31 din tarlaua I 37.
Terenul din titlul de proprietate nr. 27757/969 emis la data de_, in suprafața de 2982 mp, pe seama paratei B. M., este identificat ca fiind parcela 27 din tarlaua 137 și, conform numerotării parcelei și vecinătăților înscrise in titlul de proprietate, se suprapune integral peste terenul din titlul de proprietate al reclamantei. Conform planului de punere in posesie acest teren se suprapune peste parcelele 27, 28, 29 si parțial cu 30.
Terenul din TP nr. 27980/441 din data de_, in suprafața de 4599 mp emis pe seama paratului V. C., este identificat ca fiind parcela 25, Curți construcții, in suprafața de 936 mp, si parcela 26, Fanat in suprafața de 3663 mp și, conform numerotării parcelelor acest teren nu se suprapune cu terenul reclamantei, dar conform vecinătăților înscrise in titlul de proprietate si conform indicațiilor pârtilor in momentul efectuării măsurătorilor de la fata locului acest teren se suprapune integral peste terenul din titlul de proprietate al reclamantei, fiind situat in partea mediana a imobilului in litigiu limitrof drumului. Pe acest teren sunt amplasate casa familiala si anexele gospodărești proprietatea lui V. C. situate la numărul administrativ 163 al localității C. I. . Conform planului de punere in posesie acest teren se suprapune peste parcelele 25 si 26.
Instanța de fond a reținut că pe baza probelor administrate în cauză și a identificării topografice realizate prin raportul de expertiză, se poate aprecia că terenurile incluse în titlurile de proprietate ale celor doi pârâți se suprapun peste terenul inclus în titlul de proprietate al reclamantei.
În acest sens a constatat, contrar susținerilor pârâților, că deși titlul de proprietate al reclamantei este emis ulterior celor ale pârâților, cu toate acestea
validarea reconstituirii dreptului de proprietate și punerea în posesie a reclamantei asupra terenului în litigiu s-au realizat anterior celor care îi privesc pe pârâți.
Astfel, reclamantei i s-a validat dreptul de proprietate în anul 1991 și a fost pusă în posesie în anul 1993, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 701/_, parcela 27 din tarla 37 intravilan.
Împrejurarea că reclamantei nu i-a fost eliberat și titlul de proprietate imediat punerii în posesie este imputabilă exclusiv celor două Comisii de fond funciar, culpa acestora determinând promovarea de către reclamantă a unei acțiuni în justiție - dosar civil nr. 5067/2000 al Judecătoriei Turda - pentru obținerea titlului de proprietate.
Ca atare, probele de la dosarul cauzei confirmă faptul că la momentul punerii în posesie a celor doi pârâți, B. M. și V. C., respectiv în anul 1994, terenul în litigiu era deja atribuit în mod legal reclamantei, astfel încât nu putea fi considerat a fi liber din punct de vedere juridic.
Totodată s-a reținut că deși pârâta B. M. a fost pusă în posesie cu suprafața de teren de 0,2992 ha, din care parcela 27 în suprafață de 0,0976 ha, parcela 28 în suprafață de 0,0756 ha și parcela 30 în suprafață de 0,1260 ha, toate în tarla I 37, titlul de proprietate a fost emis pentru suprafața de 0,2982 ha identificat doar în parcela 27 tarla I 37.
Motivele de nulitate a titlului de proprietate emis pe seama reclamantei D.
, invocate de către pârâta B. M. pe calea cererii reconvenționale privesc exclusiv anterioritatea titlului său de proprietate față de cel al reclamantei. În mod similar, pârâtul V. C. a invocat aceleași susțineri în cererea reconvențională pe care a formulat-o împotriva reclamantei.
Or, așa cum s-a arătat anterior, suprapunerile de terenuri se datorează punerii în posesie realizate în favoarea pârâților, în condițiile în care la momentul întocmirii proceselor verbale de punere în posesie ale acestora, reclamantei i se atribuise deja parcela 27 în suprafață de 1,41 ha.
Un alt motiv de nulitate invocat de către pârâtul V. C. în susținerea cererii sale reconvenționale constă în lipsa cererii de reconstituire formulate de către reclamantă. Pe de altă parte s-a constatat, din probele administrate în cauză și din precizările Comisiei Locale I., că nici cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către pârât nu se regăsește în evidențele Primăriei.
Instanța de fond a reținut sub acest aspect că lipsa de la dosarul de fond funciar a cererii de reconstituire formulate de oricare dintre părți nu atrage, în sine, anularea titlului de proprietate, în lipsa unor indicii certe în acest sens neputându- se prezuma că o astfel de cerere nu a existat.
Potrivit dispozițiilor art. III din legea nr. 169/1997 "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;
actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în
cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri";.
Motivele de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate sunt expres și limitativ prevăzute în textul de lege citat, iar pe baza probatoriului administrat în cauză nu se pot reține împrejurări care să conducă la concluzia nelegalității titlului de proprietate al reclamantei.
Raportat la considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și a respinge cererile reconvenționale formulate de către pârâții B. M. și V. C., reținând că punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate în favoarea pârâților s-au realizat cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei și, prin urmare, a constata nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise pe seama pârâților în limita suprafețelor pentru care s-a constatat existența suprapunerii.
Astfel instanța a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 27757/969/_ emis pe seama pârâtei B. M., respectiv tarla 37, parcela 27, intravilan, în suprafață de 2982 mp, respectiv va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 27980/441/_ emis pe seama pârâtului V.
C., în ceea ce privește tarla 37, parcela 26, intravilan, în suprafață de 3663 mp.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâților, a dispus obligarea acestora la plata, în mod egal, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3317 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert, conform chitanțelor de la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. (f.6) solicitând modificarea hotărârii în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii învederează instanței că este atributul exclusiv al Comisiei locale de stabilire a amplasamentului sau de a propune altul în cazul în care vechiul amplasament nu poate fi restituit în natură, de a întocmi procesul verbal de punere în posesie și de a înmâna titlurile de proprietate persoanelor îndreptățite.
Din motivarea sentinței rezultă că suprapunerile pe teren din cele două titluri de proprietate se datorează punerii în posesie realizate în favoarea pârâților, în condițiile în care la momentul întocmirii proceselor verbale de punere în posesie ale acestora reclamantei i se atribuise deja parcela 27 în suprafață de 1,41 ha.
În plus, este atributul exclusiv al Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară C. de a scrie titlul de proprietate în favoarea reclamantei și de a-l înainta prefectului.
Mai precizează că nu are personal specializat în vederea efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești, nu deține bază de date în vederea identificării amplasamentelor, recunoscând doar dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite.
De asemenea, se prevalează de faptul că nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, finanțarea acțiunilor legate de aplicarea legii fondului funciar se asigură din fondurile alocate anual cu această destinație Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin Legea bugetului de stat, iar prevederile art. 274 C.pr.civ. nu i se aplică deoarece cel obligat la o diligență funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Obligarea Comisiei județene la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu Comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acestora.
În drept se invocă prevederile art. 275, art. 304, art. 304 ind. 1 C.pr.civ.,
Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, OUG nr. 69/2000, Ordinul nr. 634/2006 și 621/2011.
Prin întâmpinarea formulată (f.16) reclamanta solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimata arată că recurenta, prin poziția adoptată prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, așa încât judecătoria a făcut o corectă aplicare a art. 277 C.pr.civ., pârâții fiind obligați să suporte în mod egal cheltuielile de judecată.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că recurenta nu are patrimoniu propriu câtă vreme i s-a recunoscut nu numai calitatea de persoană juridică ci și calitatea procesuală pasivă.
Dacă ar fi fost de acord cu acțiunea promovată, în baza art. 275 C.pr.civ. ar fi fost exonerată de plata acestor cheltuieli.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu și-au exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul motivării judecătoriei T. ul reține faptul că reclamantei i s-a validat dreptul de proprietate în anul 1991 și a fost pusă în posesie în anul 1993, împrejurarea că nu i-a fost eliberat și titlul de proprietate imediat punerii în posesie este imputabilă exclusiv celor două comisii de fond funciar, culpa acestora determinând promovarea de către reclamantă a unei acțiuni în justiție - dosar civil nr. 5067/2000 al Judecătoriei Turda pentru obținerea titlului de proprietate în contradictoriu cu ambele comisii.
Ca atare, la momentul punerii în posesie a celor doi pârâți respectiv în anul 1994, terenul în litigiu era deja atribuit în mod legal reclamantei, astfel încât nu putea fi considerat liber din punct de vedere juridic.
Cu alte cuvinte, emiterea ulterioară a titlului de proprietate în favoarea reclamantei față de titlul de proprietate emis în favoarea pârâților nu înlătură nulitatea ultimului titlu de proprietate menționat.
Într-o atare situație, T. ul apreciază că acest litigiu a fost determinat inclusiv de conduita Comisiei județene care a fost obligată pe cale judecătorească să elibereze un titlu de proprietate în favoarea reclamantei, deși punerea în posesie fusese realizată, așa cum s-a arătat, la momentul anului 1993, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 701/_ .
Eliberarea în timp util a acestui înscris respectiv la o dată apropiată față de momentul punerii în posesie ar fi dus probabil la evitarea prezentului litigiu în contextul în care cel de-al doilea titlu nu se mai putea elibera pentru același amplasament.
Chiar dacă în virtutea dispozițiilor legii fondului funciar și a normelor de aplicare C. locală are atribuții exclusive în privința stabilirii amplasamentului și punerii în posesie, C. județeană în virtutea acelorași acte normative, respectiv art.2 alin.5 și art.6 lit.b din HG 890/2005 are la rândul său atribuții de supraveghere și control asupra Comisiei locale, fiind inadmisibil ca procesul de fond funciar să treneze atâta timp, așa cum s-a întâmplat în speța prezentă.
Raportat la prevederile art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 conform cărora prevederile art. 274 C.pr.civ. sunt aplicabile atât comisiei locale cât și comisiei județene, T. ul apreciază că sunt neîntemeiate criticile privind lipsa personalității juridice, lipsa patrimoniului, dependența financiară față de Ministerul Agriculturii și statutul acesteia de oficialitate, în virtutea atribuțiilor de aplicare și veghere a aplicării dispozițiilor legii fondului funciar.
Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că nu s-a formulat întâmpinare prin care eventual să se recunoască pretențiile reclamantei pentru a fi incidente prevederile art. 275 C.pr.civ. și în plus, toți pârâții căzuți în pretenție au fost
obligați să suporte fiecare câte ¼ din cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial și onorariu expert, reținând culpa procesuală a fiecărui pârât în parte, raportat la conduita, respectiv atribuțiile fiecăruia.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul cu consecința păstrării în întregime a sentinței judecătoriei.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurentului, îl va obliga să plătească intimatei reclamante suma de 1200 cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 33/_ eliberate de avocat Remus Vlasiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de fond funciar C. împotriva Sentinței civile nr. 3203/2012 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei DS suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 12 Aprilie 2013 OT/G.P. 26 Aprilie 2013
Judecător A. G. N. -Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 25/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 742/2013. Fond funciar → |
|---|
