Decizia civilă nr. 280/2013. Întoarcere executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 280/R/2013
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
T. constituit din: PREȘEDINTE: F. G. C., președinte secție JUDECĂTOR: R. -I. B.
JUDECĂTOR: M. -L. B. GREFIER: M. -M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. T., împotriva sentinței civile nr.2657/_ pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr._ *, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
T. constată că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantul Tribunalul Harghita.
La data de_, recurentul a depus la dosar, prin serviciul de registratură, în original, calculul rezultat din baza de date salarii a T. ui H., reactualizat, inclusiv pentru luna februarie 2013 referitor la sentința civilă nr. 2925/_, sentința civilă nr. 2851/_ și sentința civilă nr. 418/_ .
T., constatând că nu sunt alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține pricina spre soluționare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.2657/_ pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr._ *, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Tribunalul Harghita în contradictoriu cu pârâtul S. T. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 15.627 lei cu titlu de restabilire a situației anterioare.
Pentru pronunțarea aceste sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele.
Prin sentința civilă nr.420/2008 a T. ui H. reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 15627 lei cu titlu de drepturi salariale - coeficient de multiplicare DNA DIICOT, în temeiul acestui titlu executoriu reclamanta i-a achitat pârâtului suma de 15627 lei, astfel cum rezultă din extrasul de pe statul de plată f.14, necontestat de pârât, iar prin decizia civilă nr.735/R/2010 a Curții de apel Mureș sentința de fond a fost desființată, iar acțiunea respinsă.
Întrucât achitarea de reclamant către pârât a sumei de 15627 lei a reprezentat un act de executare potrivit art.371/1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea instanței a fost adusă la îndeplinite de bunăvoie, prima instanță a admis cererea formulată, ținând cont de prevederile art.404/1 Cod procedură civilă ce arată că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea silită însăși, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului, iar în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul compensării sumei de 15627 lei la plata căreia a fost obligat cu titlu de restabilire a situației anterioare, cu această sumă datorată reclamant acestuia în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În motivarea recursului s-a arătat că recurentul nu contestă temeinicia cererii formulate dar solicită aplicarea dispozițiilor art.1617 cod civil referitoare la intervenirea compensației de drept ce operează între două datorii certe, lichide și exigibile, situație existentă între părți. Astfel, prin sentința civilă nr.2851/2007 a T. ui H., definitivă prin decizia civilă nr.249/R/2008 a Curții de apel Mureș, cât și prin sentința civilă nr.2925/2007 a T. ui H., definitivă prin decizia civilă nr.490/R/2008 a Curții de apel Mureș reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului diferite sume de bani cu titlu de drepturi salariale al căror cuantum depășește cu mult suma solicitată în cauză, sens în care a depus la dosar înscrisuri justificative.
În drept, s-au invocat prevederile art.304/1 Cod procedură civilă și art.1617 Cod civil.
Intimatul reclamant, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Trebuie precizat că inițial cererea de recurs a fost depusă și înregistrată sub nr._ * la Tribunalul Harghita, instanță care a scos dosarul e pe rol și l-a trimis spre soluționare T. ui Bistrița Năsăud, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamantul Tribunalul Harghita prin încheierea civilă nr.1218/_ a Înaltei curți de casație și justiție.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului potrivit argumentelor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
T. constată că pârâtul recurent nu a formulat întâmpinare în fața primei instanțe și nici nu a invocat verbal intervenirea compensației de drept, însă acest fapt nu constituie un motiv care să atragă casarea sentinței atacate, fiindcă, potrivit art.316 Cod procedură civilă dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor din acest capitol, iar potrivit art.294 alin.2 teza finală Cod procedură civilă, în apel se va putea solicita compensația legală.
Așa fiind, coroborând aceste texte legale evocate, tribunalul consideră că se poate invoca direct în recurs de către partea interesată, chiar dacă acest lucru nu s-a invocat în fața primei instanțe, constatarea intervenirii compensației legale, neexistând prevederi legale prohibitive.
Potrivit art.1616 Cod civil, datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, iar conform art. 1617 Cod civil, compensația
operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Trebuie precizat că sunt aplicabile prevederile Noului Cod civil în ce privește compensația, ținând cont de data introducerii acțiunii de reclamant, pe de o parte, iar pe de altă parte, de data stabilirii întinderii datoriei avute de pârât, respectiv a caracterului cert, lichid și exigibil, ce s-a realizat tocmai prin sentința atacată, pronunțată ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
T. constată că potrivit înscrisurile justificative depuse de recurentul pârât, necontestate de intimat, reclamantul trebuie să plătească recurentului pârât cu titlu de drepturi salariale diferite sume de bani stabilite prin titluri executori, respectiv prin sentința civilă nr.2851/2007 a T. ui H., definitivă prin decizia civilă nr.249/R/2008 a Curții de apel Mureș, sporul de confidențialitate de 15%, suma de plată fiind de 30263 lei conform calcului anexat realizat de compartimentul financiar contabil din cadrul reclamantului f.11-13, iar prin sentința civilă nr.2925/2007 a T. ui H., definitivă prin decizia civilă nr.490/R/2008 a Curții de apel Mureș, sporul de 50%, suma de plată fiind de 94687 lei, conform calcului anexat realizat de compartimentul financiar contabil din cadrul reclamantului f.8-10.
T. constată că prin sentința atacată, la rândul său, pârâtul recurent a fost obligat să plătească reclamantului intimat suma de 15.627 lei, cu titlu de restabilire a situației anterioare.
Așa fiind, se constată că între părțile litigante există datorii reciproce, suma totală netă datorată de reclamantul intimat Tribunalul Harghita recurentului pârât conform titlurilor executorii reliefate fiind mai mare decât suma pe care pârâtul recurent a fost obligat să o plătească reclamantului intimat, respectiv cea de 15.627 lei.
Având în vedere această situație, tribunalul constată că între părțile litigante există două datorii certe, lichide și exigibile, și care au ca obiect o sumă de bani, caz în care urmează a constata intervenită compensația de drept între suma netă de 15627 lei stabilită prin sentința atacată, datorată de pârât reclamantului Tribunalul Harghita, și suma netă de 15627 lei pe care reclamantul Tribunalul Harghita o datorează recurentului pârât S. T. în temeiul sentinței civile nr.2851/2007 a T. ui H. .
La stabilirea modul de compensare a datoriilor reciproce, față de faptul că recurentul are două creanțe stabilite prin titluri executorii diferite împotriva intimatului, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 1620 raportat la art.1509 Cod civil, respectiv datoria avută de reclamant față de pârât ajunse prima la scadență, respectiv cea stabilită în temeiul sentinței civile nr.2851/2007 a T. ui H. . Faptul că în ce privește sumele datorate de reclamant pârâtului, s-a dispus printr-un act normativ, OUG nr.71/2009, eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii pe o perioadă de 5 ani nu împiedică constatarea compensației de drept, fiindcă nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ și expres prevăzute de art.1618 Cod civil ce reglementează cazurile când este exclusă compensația.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.2,3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.2657/2012 a Judecătoriei M. C., pronunțată în dosarul_, va modifica sentința atacată în sensul că se va constată intervenită compensația între suma netă de
15627 lei stabilită prin sentința atacată, datorată de pârât reclamantului Tribunalul Harghita, și suma netă de 15627 lei pe care reclamantul Tribunalul Harghita o datorează recurentului pârât S. T. în temeiul sentinței civile nr.2851/2007 a T. ui H. .
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința atacată prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Tribunalul Harghita în contradictoriu cu pârâtul S. T. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 15.627 lei cu titlu de restabilire a situației anterioare.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S. T., domiciliat în G., str. M.
, nr.9, județul H., împotriva sentinței civile nr.2657/2012 a Judecătoriei M. C.
, pronunțată în dosarul_, modifică sentința atacată în sensul că:
- constată intervenită compensația între suma netă de 15627 lei stabilită prin sentința atacată, datorată de pârât reclamantului Tribunalul Harghita, cu sediul în Mircurea C., str.S. E., nr.6, județul H., și suma netă de 15627 lei pe care reclamantul Tribunalul Harghita o datorează recurentului pârât S. T. în temeiul sentinței civile nr.2851/2007 a T. ui H. .
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
G. | C. F. R. | I. B. | M. | L. B. M. M. | E. |
MLB// 2ex// 3 iulie 2013 Jud. fond BEB
| ← Decizia civilă nr. 83/2013. Întoarcere executare silită | Încheierea civilă nr. 236/2013. Întoarcere executare silită → |
|---|
