Decizia civilă nr. 400/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 400/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent D. V. Sentinței civile nr. 10142 in_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimat C. M. PENTRU S. D. DE P. P. A.
T. C. N., intimat C. J. PENTRU S. D. DE P. P.
A. T. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul D. V., personal și asistat de avocat Ana M. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de_ s-a depus la dosar răspuns la adresa instanței din partea Municipiului C. -N. -S. Revendicări Fond funciar și Registru Agricol prin care se depune la dosar copie certificată după dosarul de fond funciar depus de numita Szilaghi Floarea (Florica) în temeiul Legii nr. 274/2005 și înregistrată sub nr._, împreună cu copia filei de registru de intrări unde a fost înregistrată cererea mai sus amintită. De asemenea se face precizarea că prin adresa nr. 51627/304/_ s-a comunicat în scris cererea cu nr._ a fost soluționată în cadrul ședinței de fond funciar din data de_, iar soluția comisiei a fost comunicată în scris prin adresa nr. 63176/304/_ (filele 36- 68).
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei C. municipală de fond funciar C. -N. răspuns la adresa instanței prin care se precizează că prin adresa nr. 51627/304/_ s-a comunicat în scris că cererea cu nr._ a fost soluționată în cadrul ședinței de fond funciar din data de_, iar soluția comisiei a fost comunicată în scris prin adresa nr. 63176/304/_ . Se menționează de asemenea faptul că soluția comisiei a fost de respingere a cererii în considerarea faptului că nu a făcut dovada calității de persoană deposedată nedepunând acte de proprietate a terenului revendicat. Această soluție nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege (filele 69-70).
T. ul comunică un exemplar din răspunsul comunicat de către intimata
C. locală de fond funciar la data de_ reprezentantei recurentului.
Reprezentanta recurentului solicită instanței comunicarea răspunsului comunicat de intimată la data de_ .
În urma verificării actelor de la dosar, tribunalul contată că al doilea exemplar din răspunsul comunicat de intimată la data de_ a fost cusut la dosar la filele 71-88, astfel se vor desprinde acest al doilea exemplar din răspuns și se comunică cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentului, avocat Ana M. B. solicită instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și în consecință admiterea plângerii, anularea hotărârii Comisiei Județene C., fără cheltuieli de judecată. Susține oral motivele de recurs expuse în scris la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.10.142/09 Mai 2012, pronunțată în dosarul civil nr.39._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă actiunea formulata de reclamantul D. V. in contradictoriu cu paratele
C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C.
-N. si C. judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C., avand ca obiect plangere impotriva Hotărârii nr.698/27 octombrie 2010 a Comisiei Județene C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În primul rand, astfel cum au invocat si paratele, reclamantul nu a fost in masura sa faca dovada existentei contractului de vanzare-cumparare a terenului de la proprietarii tabulari, invocat de catre el.
Avand in vedere ca numai un contract de vanzare-cumparare in forma autentica face dovada transferului de proprietate, eventuala existenta a unei promisiuni de vanzare-cumparare nu ar fi fost suficienta pentru legitimarea demersului reclamantului.
De altfel, reclamantul nu a fost in masura sa precizeze daca acest contract a fost incheiat sau nu in forma autentica, reprezentanta acestuia a arătat in sedinta publica din_ ca nu exista acte mai vechi de anul 1953 inregistrate la notar, iar reclamantul isi aminteste a terenul ar fi fost cumparat in anul 1952 (desi in actiune a mentionat ca a plecat in armata in 1953 si ca terenul ar fi fost cumparat cu 2-3 ani inainte).
Aspectele legate de distrugerea documentelor, deci inclusiv acele contracte, desi teoretic poate fi reala, nu este veridica deoarece la intrebarea adresata de catre instanta, la acelasi termen, reclamantul a declarat ca tatal sau a decedat in anul 1960 iar mama sa in anul 2000 (recasatorindu-se in anul 1957).
La acelasi termen, reclamantul a sustinut ca a facut cereri pentru toate terenurile dupa D. Floarea, iar pentru acest teren a facut o cerere separata atat in anul 1991 cat si in anul 2005.
Confuzia reclamantului este majora intrucat din inscrisuri a rezultat ca a mai existat o cerere doar in anul 1998 si nicidecum in anul 1991, fara a se putea dovedi pentru ce terenuri s-a formulat cererea, dar nici pentru aceasta nu ar fi avut calitate atata timp cat mama sa era inca in viata, deci nu putea formula cerere pentru toate terenurile dupa D. Floarea.
De altfel, s-a născut intrebarea de ce reclamantul a asteptat pana in anul 2005, dupa moartea mamei sale, pentru a formula cerere cu privire la acest teren. Nu in ultimul rand, este de remarcat ca cererea inregistrata in anul 2005 a fost formulata de catre reclamant in calitate de titular a dreptului de proprietate (?) si nicidecum ca si mostenitor a parintilor sai, asa-zisii cumparatori a terenului.
În al doilea rand, instanta a retinut ca exista la dosar copia registrului agricol depusa de catre reclamant si copia registrului agricol solicitata oficial de catre instanță cu privire la terenurile detinute de tatal reclamantului, D. Iosif.
Din compararea celor 2 inscrisuri, a rezultat ca cel depus de catre reclamant este diferit de cel oficial, in sensul ca pe acesta exista o suprapunere a unei alte inscrieri, singura in care apare Valea Fanatelor, ceea ce determina concluzia unei contrafaceri a inscrisului depus de catre reclamant.
În al treilea rand, in ceea ce priveste declaratiile martorelor D. Raveca si Silaghi Floarea pentru dosarul de fond funciar si declaratiile date in instanță, instanță de fond a reținut ca acestea sunt pline de inadvertente, nefiind credibile, posibil atat din cauza varstei dar posibil si din cauza necunoasterii situatiei reale.
Astfel, daca declaratiile depuse in 2005 la dosarul de fond funciar au îmbrăcat o forma tipizata, pe care martorele doar au semnat-o (putin probabil ca in acea forma au si declarat-o) si unde s-a arătat ca parcela a fost cumparata de D. V.
!!!, adica reclamantul si nu parintii sai, in anul 1958!!! (ceea ce presupune ca ar fi putut fi identificat contractul in arhiva notariala), in schimb in instanta, ambele declaratii sunt pline de incertitudini, atat cu privire la momentul dobandirii, persoanele care l-au dobandit, locul situarii terenului si vecinii acestuia.
În consecinta, avand in vedere lipsa probelor, multitudinea de inconsecvente si nerespectarea dispozitiilor prevazute de art. 6 alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000, cu privire la toti vecinii terenului, instanta a apreciat ca plangerea reclamantului impotriva Hotararii Comisiei Judetene este neintemeiata, el nefacand dovada calitatii de persoana indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in discutie, motiv pentru care a respins plangerea acestuia.
Împotriva Sentinței civile nr.10.142/09 Mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal, reclamantul D. V. (f.2-6), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul admiterii plângerii, anularea Hotărârii nr.698/27 Octombrie 2010 a Comisiei Județene C., invalidarea hotărârii Comisiei municipale de fond funciar C. -N. și admiterea cererii formulate de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 iugăre (în urma măsurătorilor rezultând o suprafață de 6.330 mp., corespunzătoare celei înscrisă în cartea funciară), situat în C. -N., înscris în C.F nr.17957 C., nr. topo 17992/104,
"Arătura la Coada Teleacului"; și în C.F. nr.17960 C., nr. topo 17992/105,
"Arătura la Coada Teleacului";; obligarea intimatei C. municipală C. -N. la punerea în posesie asupra terenului descris anterior, la întocmirea întregii documentații aferente eliberării titlului de proprietate și la înaintarea acesteia Comisiei Județene C., cu obligarea intimatei Comisiei Județene C. la eliberarea titlului de proprietate asupra terenului în discuție.
În motivare a arătat că instanța de fond a făcut o analiză surprinzătoare a probelor administrate la dosar, raportat la natura cauzei - fond funciar, precum șu la faptul că reclamantul și martorii audiați sunt cu toții persoane cu vârsta de peste 70 de ani care au încercat să-și reamintească cu acuratețe evenimentele care au avut loc în urmă cu cca. 60 de ani iar, pe de altă parte, instanța de fond a reținut ca inadvertențele anumite elemente ale stării de fapt, care sunt fapte reale, instanța fiind cea care se afla în eroare asupra lor.
Consideră recurentul că, în realitate, probele administrate în fața instanței de fond probează susținerile sale și se coroborează unele cu altele pentru a configura, cu toate dificultățile determinate de perioada lungă de timp de la cooperativizare și de lipsa actelor, tocmai starea de fapt redată de către el.
Una dintre problemele care au fost ridicate în fața instanței de fond a fost cea a formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului pentru prima dată în baza Legii nr.247/2005, situație în care erau aplicabile dispozițiile art.6 alin.13din Legea nr.1/2000, respectiv era necesară depoziția de recunoaștere a proprietarilor vecini pe toate laturile terenului sau în baza Legii nr.18/1991, forma inițială sau așa cum a fost modificată de Legea nr.169/1997, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată, care permit dovada suprafeței de teren adusă în C.A.P. cu orice martori.
Pornind de la această situație, instanța de fond a apreciat reclamantul s-ar fi contrazis cu privire la momentul când a formulat cerere, aspect care nu este adevărat, susținând în continuare că a făcut cerere și în anul 1991 și ulterior, precum și în anul 2005.
Mai mult, recurentul subliniază faptul pe care l-a reiterat și în fața instanței de fond, și anume acela că în realitate a audiat vecinii de pe toate laturile, pentru că, așa cum rezultă din planul topo al zonei, cele două numere topografice în litigiu 17992/104 și 17992/105 prezintă pâraie pe trei laturi, respectiv la Nord, la Sud și la Vest, între D. Raveca, iar concluzia care se desprinde în opinia sa este aceea că din această perspectivă au fost respectate oricum și dispozițiile art.6 alin.13din
Legea nr.1/2000, fiind audiați vecinii de pe toate laturile, pe celelalte două, terenul fiind învecinat de pâraie.
Recurentul consideră nelegală susținerea instanței de fond că probă suprafeței de teren adusă în C.A.P. de antecesorii săi se poate face numai cu contract autentic de vânzare-cumpărare, această susținere fiind total contrazisă de dispozițiile art.11 din Legea nr.18/1991 care prevede mijloacele de probare.
În ceea ce privește existența contractelor de vânzare-cumpărare cu proprietarii tabulari, acestea au existat și le-a văzut, terenul fiind cumpărat anterior anului 1953, când a plecat în armată, iar după anul 1989 a reintrat în posesia și folosința terenului, pe care l-a folosit în continuare, netulburat până azi, formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în discuție.
Instanța de fond a mai reținut că tatăl său a decedat în anul 1960, mama sa recăsătorindu-se în anul 1957, în realitate, mama sa recăsătorindu-se după decesul tatălui său, respectiv în anii 1970 iar, pe de altă parte, nu a susținut niciodată că mama sa a distrus contractele de vânzare-cumpărare, ci familia în care ea a intrat după decesul soțului ei, mai exact o fiică vitregă care evident nu o moștenea pe mama sa vitregă și care a făcut doar un gest de lipsă de respect.
Mai învederează recurentul că mama sa a trăit până în anul 2000, fiind menționată în cererile formulate în anul 1991.
Referitor la copia registrului agricol, recurentul arată că a depus la dosar copia deținută, pe care o obținu-se de la S. agricol din cadrul Primăriei municipiului C. -N., chiar el sesizând faptul că acea copie pare a fi rezultatul suprapunerii a mai multor extrase din registrul agricol, solicitând efectuarea unei adrese pentru comunicarea copiei corecte, iar nu instanța din oficiu, iar motivul pentru care a solicitat copia corectă este acela că acest teren este situat în zona denumită "Râtul Bocomaii"; sau "Hotarul Bocomaii";.Astfel, prevederile speciale ale Legii nr.18/1991 nu se referă la dovedirea dreptului de proprietate, ci la dovedirea suprafeței de teren adusă, înscrisă sau preluată la C.A.P., acesta fiind și sensul probațiunii administrate în cauză, pentru a dovedi că familia sa a cumpărat acest pământ, l-a folosit și lucrat efectiv anterior colectivizării și că acest teren a fost preluat la C.A.P. de la ei.
În ceea ce privește depoziția martorelor audiate în fața instanței de fond, nu poate fi de acord cu acestea, depozițiile fiind pline de inadvertențe, nefiind credibile. Pentru toate aceste motive, consideră că în realitate probele administrate se coroborează astfel că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat și
motivat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.51-53 din Legea nr.18/1991, H.G. nr.890/2005, art.8-11 din Legea nr.18/1991, Legea nr.247/2005.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește critica circumscrisă punctului 1 al memoriului de recurs, în sensul că în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamantul s-ar fi contrazis cu privire la momentul în care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate tribunalul o apreciază ca fiind nefondată având în vedere argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat admiterea plângerii, anularea Hotărârii nr.698/_ a Comisiei Județene de Fond Funciar C. și pe cale de consecință invalidarea hotărârii Comisiei Municipale de fond funciar C. -N. și admiterea cererii formulată de reclamant sub nr.63194/2005 de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 iugere.
Pe cale de consecință tribunalul conchide că în speță devin incidente dispozițiile art.6 alin 1³ din Legea nr.1/2000 potrivit cărora în situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea
dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, acest articol fiind introdus de pct. 8 al art. I, Titlul VI din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 22 iulie 2005.
Aceste condiții restrictive se aplică doar în cazul cererilor de reconstituire formulate în temeiul Legii 247/2005, ipoteză pe deplin existență în speța de față, prin raporatre la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către reclamant și înregistrată la C. locală de fond funciar C. -N. sub nr. 63194/2005(fila 41 din dosarul de fond).
În această ipoteză este necesar să se facă de către reclamant dovada că martorii solicitați în dovedirea pretențiilor sale sunt proprietari vecini sau moștenitori ai proprietarilor vecini.
Dovada faptului că martorii sunt proprietari vecini se va face cu actele de proprietate, fie acte primare de proprietate, fie acte de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Or, în ceea ce privește martorul Szilaghi Floarea, audiat în fața primei instanțe(fila 65 din dosarul de fond), așa cum rezultă din adresa nr.59722/304/_ comunicată instanței de recurs de către C. locală de fond funciar C., tribunalul reține că cererea nr._ formulată de Szilaghi Floarea a fost soluționată în cadrul ședinței de fond funciar din data de_, iar soluția comisiei a fost comunicată în scris prin adresa nr.63176/304/_ (fila 36 din dosarul de recurs).
În aceste condiții, în privința acestui martor, tribunalul conchide că nu sunt îndeplinite cerințele edictate de dispozițiile legale anterior menționate, respectiv art.6 alin 1³ din Legea nr.1/2000, în sensul că nu este dovedită calitatea de proprietar vecin al terenului în litigiu.
Dovada faptului că acest martor este proprietar vecin nu se poate face doar cu simple declarații, fie date în fața comisiilor locale de fond funciar, fie în fața notarului, întrucât astfel de declarații nu fac dovada dreptului de proprietate, deoarece părțile prin voința lor nu-și pot crea drepturi.
De asemenea critica circumscrisă punctului 2 al memoriului de recurs nu poate fi primită ca fiind fondată în condițiile în care prima instanță a reținut doar că reclamantul nu este în măsură să facă dovada existenței contractului de vânzare-cumpărare a terenului încheiat de către antecesorii săi cu proprietarii tabulari, în condițiile în care susținerile acestuia referitoare la distrugerea acestui contract de vânzare cumpărare de către fiica vitregă a mamei sale au rămas la stadiul de simple afirmații, fără nici un suport probator.
În ceea ce privește critica adusă sentinței recurate, existentă la punctul 4 al motivelor de recurs, referitoare la veridicitatea Registrului Agricol al numitului D. Iosif, tribunalul apreciază că în mod judicios prima instanță a statuat că există diferențe între Registrul depus de către reclamant și cel comunicat instanței de judecată de către C. locală de fond funciar C. -N. existent la fila 75 din dosarul de fond.
Susținerea recurentului potrivit căruia prevederile speciale ale Legii nr.18/1991, respectiv art.8 și art.11 nu se referă la dovedirea dreptului de proprietate, ci la dovedirea suprafeței de teren adusă, înscrisă sau preluată la C.A.P., acesta fiind și sensul probațiunii administrate în cauză, pentru a dovedi că familia sa a cumpărat acest pământ, l-a folosit și lucrat efectiv anterior colectivizării și că acest teren a fost preluat la C.A.P. de la ei, nu poate fi reținută ca fiind un argument al admiterii contestației împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar C., în condițiile în care, așa cum am evocat anterior, tocmai din perspectiva probațiunii testimoniale administrate în cauză, tribunalul a statuat că nu au fost respectate exigențele impuse de art.6 alin 1³ din Legea nr.1/2000.
Odată statuat asupra acestui aspect, al nerespectării exigențelor impuse de art.6 alin 1³ din Legea nr.1/2000, tribunalul apreciază ca nefondată și ultima critică adusă sentinței recurate, și anume greșita interpretare de către judecătorul fondului a depozițiilor martorilor audiați.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva Sentinței civile nr. 10142 in_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva Sentinței civile nr. 10142 in_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
Președinte, O. -R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
Red. A.P.B./11 Aprilie 2013 Red. A.F.D./2 exemplare/_
Judecător fond: N. -F. B. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 597/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 893/2013. Fond funciar → |
|---|
