Decizia civilă nr. 4046/2013. Legea 10/2001

Comentarii

0

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4046/R/2013

Ședința publică din 18 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C.

G.: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. B. M., PRIN

P., împotriva sentinței civile nr. 906 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat G. C. V.

, precum și pe pârâtele intimate S. C. M. A. S. și UNIVER- SITATEA DE N. B. M., chemate în judecată pentru opozabilitate, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent M. B. M., prin P., doamna consilier juridic C. A. A., care depune la dosar delegație de reprezentare și reclamantul intimat G. C. V., asistat de doamna avocat I. A., cu împuternicire avocațială pentru redactare întâmpinare la recurs, pentru formulare cereri, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C., care se află la f. 11 din dosar, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de pârâtul M. B. M., prin P., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin fax de reclamantul intimat G. C. V., prin intermediul doamnelor avocat I. A. și Ban Ș. ia, prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 906 din_ a T. ui Maramureș, cu cheltuieli de judecată în recurs.

La întâmpinare au fost anexate chitanța care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 4000 lei și împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că reclamantul intimat G. C. V. le-a împuternicit pe doamnele avocat I. A. și Ban Ș. ia pentru redactare întâmpinare la recurs, pentru formulare cereri, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel C. .

Reprezentanta pârâtului recurent și reprezentanta reclamantului intimat arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent și reprezentantei reclamantului intimat asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită, în temeiul art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii și menținerea ca temeinică și legală a Dispoziției nr. 2238/_, emisă de P. ul M. ui B. M., pentru motivele de recurs dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care arată că le susține în totalitate.

De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent arată că potrivit H.G. nr. 5/2000 s-a transferat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu din proprietatea unei societăți comerciale în proprietatea Statului Român, care l-a dat în administrarea M. ui Învățământului.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui B. M., reprezentanta pârâtului recurent arată că a invocat această excepție la Tribunalul Maramureș și solicită admiterea acesteia.

De asemenea, reprezentanta pârâtului recurent arată că M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pentru că nu este unitate deținătoare. Mai arată că Tribunalul Maramureș a pronunțat o hotărâre nelegală, întemeiată pe prevederile speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în speță, consideră că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, pentru că singura măsură reparatorie pe care putea să o acorde instanța era măsura

compensatorie sub formă de puncte.

Solicită instanței să aibă în vedere că instanța de fond a dispus și ieșirea la fața locului, dar a dat o hotărâre de restituire a unui teren fără ieșire la stradă și, totodată, arată că se obturează calea de acces către clădirea ce reprezintă o "P. icărie"; a Universității de N. B. M. .

În concluzie, reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 906 din_ a T. ui Maramureș, cu cheltuieli de judecată, pentru aspectele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.

Reprezentanta reclamantului intimat arată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a P. ului M. ui

1. M., învederează următoarele aspecte:

   • dispozițiile Legii nr. 10/2001 au fost completate de Legea nr. 215/2001 și Decizia nr. 1956/_ a I.C.C.J.;

   • consideră că în mod corect a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe

M. B. M. și nu pe P. ul M. ui B. M. ;

- apreciază că M. B. M. are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs care se referă la Legea nr. 165/2013, arată că Tribunalul Maramureș a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pentru că Legea nr. 165/2013 nu a modificat celelalte articole din Legea nr. 10/2001, și nici nu a abrogat-o, astfel încât, nici acest motiv de nelegalitate nu este temeinic și nu poate fi reținut ca atare.

Dispoziția nr. 2238/_ emisă de P. ul M. ui B. M. a fost modificată în parte și s-a arătat motivul pentru care instanța nu a dispus modificarea în totalitate a acestei dispoziții, așa cum susține pârâtul recurent.

Prin decizia nr. 188/_, AVAS a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile înscrise in CF nr. 3275 B. M. nr. top. 445/1, 444/1, 446/2 și 447/1 și a declinat competența de soluționare a notificărilor cu

privire la imobilele identificate cu nr. top. 444/2 si 447/2, în favoarea Primăriei mun. B. M. .

Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație, iar prin decizia civilă nr. 462/A/_, Curtea de Apel București, în dosar nr._ a modificat în parte decizia, în sensul ca a declinat competența de soluționare a notificării și cu privire la imobilele identificate cu nr. top. 444/1 și 447/1 către Primăria mun. B.

M., menținând restul dispozițiilor din decizia nr. 188/2007.

Urmare acestei decizii, Primăria mun. B. M. a emis Dispoziția nr.

2238/_, contestată în prezentul dosar.

Reclamantul a susținut că asupra terenurilor identificate cu nr. top. 444/1 si 447/1, proprietar este Statul R., prin urmare, competența de soluționare a notificării revine Primăriei mun. B. M., ca reprezentant al Statului Român și nicidecum Universității de N. B. M., care este doar administratorul acestor terenuri.

De asemenea, reprezentanta reclamantului intimat arată că legiuitorul nu a avut în vedere un criteriu exact atunci când se restituie un imobil în natură, astfel încât, imobilul poate fi restituit, fie pe cale de convenție, fie pe cale judecătorească.

În concluzie, reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 906/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ , s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. M. .

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G. C. V., împotriva pârâților M. B. M. prin P., U. de N. B. M. și A. S.C.M.

A fost anulată în parte dispoziția nr. 2238 din_, emisă de P. ul M. ui B. M. .

A fost menținută competența de soluționare a notificării formulate de petentul G. C. V., în favoarea Primăriei M. ui B. M., și pentru imobilele terenuri identificate cu nr. topo 444/1 și 447/1, înscrise în CF nr. 12327 B. M. .

S-a dispus restituirea în natură către petentul G. C. V. a terenului în suprafață de 373 mp, identificat cu nr. topo 444/1, înscris în CF nr.12327 B.

M., a suprafeței de 45 mp teren din nr. topo 447/1 înscris în CF nr. 12327 B.

M., configurată între reperele 5-2 și limita construcției CT clădire parter în anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar Ș. Ovidiu, a suprafeței de 259 mp din terenul identificat cu nr. topo 444/2, înscris în CF nr. 3275 B. M., (excluzându-se din totalul de 304 mp suprafața de 45 mp pe care este amplasată construcția casa de locuit nr. 9 de pe strada Carpați din B. M. ), precum și suprafața de 660 mp din terenul identificat cu nr. topo 447/2 din CF nr. 3275 B. M., excluzându-se din totalul de 772 mp suprafața de 112 mp ocupată de construcția cu destinația popicărie, amplasată parțial pe acest nr. topo, conform planului de situație-Anexa nr. 1 la raportul de expertiză efectuat în cauză.

S-a dispus pârâtului M. B. M. prin P. a întocmi și înainta propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele teren în suprafață de 117 mp, parte din nr. topo 447/1 înscris în CF nr. 12327 B. M., ocupat de construcția CT clădire parter, pentru suprafața de 45 mp teren, parte din nr. topo 444/2, înscris în CF nr. 3275 B. M., ocupată de casa de locuit de pe strada Carpați nr. 9, B. M., precum și pentru suprafața de 112 mp teren, parte din nr. topo 447/2, înscris în CF nr. 3275 B. M., ocupată de construcția popicărie.

A fost menținut dispoziția contestată, sub aspectul propunerii acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de tip parter, în prezent demolată.

A fost obligat pârâtul M. B. M. prin P. să achite reclamantului suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele acesteia, următoarele:

"Prin contestația înregistrată pe rolul T. ui Maramureș în data de_ sub nr._ reclamantul G. C. V. a chemat în judecată pe pârâtul M.

B. M., prin P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea in parte a dispoziției nr. 2238/_, in sensul modificării in tot a articolelor 1 si 2 din dispoziția atacata; menținerea competentei de soluționare a notificărilor inregistrate sub nr. 10210/_ si 8441/_ in ce privește terenul in suprafața de 508 mp inscris in CF 3275 B. M. nr. top. 444/1 si 447/1 in favoarea M. ui B. M., prin P. ; admiterea cererii de restituire in natura a terenului in suprafața de 508 mp inscris in CF 3275 B. M. nr. top. 444/1 si 447/1 si a terenului in suprafața de 1076 mp identificat in CF 3275 B. M. nr. top. 447/2 si 444/2; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în baza Legii nr. 10/2001 a notificat atat Primăria Baia Mare cat si Prefectura, solicitând restituirea in natura a terenului liber de construcții si despăgubiri pentru imobilul in natura casa de locuit cu anexe. Prin decizia nr. 188/_, AVAS propune acordarea de masuri reparatorii pentru terenurile înscrise in CF 3275 B. M. nr. top. 445/1, 444/1, 446/2 si 447/1 si declina competenta de soluționare a notificărilor cu privire la imobilele identificate cu nr. top. 444/2 si 447/2 în favoarea Primăriei municipiului B. M. . Împotriva acestei decizii a formulat contestație, iar prin decizia civila nr. 462A/_, Curtea de Apel București, in dosar nr._ a modificat în parte decizia, in sensul ca a declinat competența de soluționare a notificării și cu privire la imobilele identificate cu nr. top. 444/1 447/1 către Primăria municipiului B. M., menținând restul dispozițiilor din decizia nr. 188/2007.

Urmare acestei decizii, Primăria Mun. B. M. a emis dispoziția nr.

2238/_, contestata prin prezenta cerere.

Reclamantul a susținut că asupra terenurilor identificate cu nr. top. 444/1 si 447/1, proprietar este Statul R., prin urmare, competența de soluționare a notificării revine Primăriei municipiului B. M., ca reprezentant al Statului R., si nicidecum Universității de N. B. M., care este doar administratorul acestor terenuri. Conform susținerilor din dispoziția atacata, prin HG 5/2000 imobilul construcții si terenul aferent in suprafața de 2049 mp, identificat prin CF 12327 B. M. nr. top. 444/1, 445/1, 445/2, 446/1, 446/2 si 447/1, situate in B. M.

, str. C. nr. 10, a fost transferat, cu plată, din patrimoniul SC IRIS -T.A. S.A. B.

M. in proprietatea publica a statului si in administrarea M. ui Educației Naționale, pentru U. de N. B. M. . Potrivit art. 20 din L. 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a bunului imobil revendicat. Conform opiniei exprimate in doctrina de specialitate, exclude ipoteza potrivit căreia prin "deținător"; legiuitorul ar fi avut in vedere că aceste persoane juridice au un drept de administrare. În consecința, reclamantul a susținut că,

competența de soluționare a notificării pentru aceste doua parcele revine Primăriei B. M., asa cum de altfel impune si Curtea de Apel București, prin decizia 462A/_ .

În ce privește art. 2 din dispoziția atacata, s-a învederat că în mod nelegal si netemeinic a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilelor identificate cu nr. top. 447/2 si 444/2, in natura teren in suprafața de 1076 mp, inscris in Cf 3275 B. M., pe considerentul ca aceste parcele sunt ocupate de construcții. Potrivit art. 10 al. 2 din L. 10/2001, se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de _

, precum si construcții ușoare sau demontabile. In cazul de fata, construcțiile care afectează terenul revendicat sunt fie construcții ușoare sau demontabile, fie construcții realizate fara autorizație de construcție. Astfel, terenul de handbal nu poate fi asimilat unei veritabile construcții, fiind mai mult decât evident ca se inscrie in categoria construcțiilor ușoare sau demontabile. P. icăria și casa au fost construite fără autorizație de construcție. In privința popicăriei, se invocă existenta unei autorizații de construcție, insa aceasta a fost emisa pentru nr. administrativ 14, iar imobilul revendicat a figurat la nr. administrativ 10-12. Chiar intimata recunoaște ca popicăria s-a extins pe o suprafața de 125 mp pe nr. top. 447/2. Această parte a construcției nu a fost autorizata. In privința imobilului proprietatea numiților Pircsi, acesta a fost edificat fără autorizație de construire.

Reclamantul a arătat că Legea 10/2001 instituie, prin art. 9 si urm., principiul restituirii in natura a imobilelor naționalizate. Acolo unde insa nu este posibila restituirea integrala in natura, este legiferata posibilitatea restituirii si pro parte a imobilului. Este pe deplin justificata soluția de restituire in natura a acestor doua parcele, reținând ca acele construcții care le afectează sunt fie provizorii - nr. top. 444/1 - fie pentru nr. topo. 447/1, construcția ocupa doar o parte din teren, existând posibilitatea restituirii parțiale in natura. In speța de fata, terenurile revendicate sunt parțial ocupate de construcții, cea mai mare parte a acestora fiind posibil de restituit in natură.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 9, 10 si urm., art. 20 si urm. din Legea nr. 10/2001.

Cererea este scutită de obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu prevederile art. 50 alin.1 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare.

P. ul M. ui B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se respinge acțiunea.

Pârâtul a arătat că terenurile identificate cu nr. topo. 444/1 și 447/1 au fost trecute din patrimoniul SC Iris SA în proprietatea publică a statului și în administrarea M. ui Educației Naționale pentru U. de N. B. M. prin Hotărârea Guvernului nr. 5/2000.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste). Consideră că unitate deținătoare în sensul legii este U. de N. B. M., respectiv unitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică cu privire la imobilul notificat, în consecință competența de soluționare a notificării cu privire la

numerele topo. 444/1 și 447/1 aparține Universității de N. B. M., care potrivit art. 7 alin.8 din Legea nr. 84/1995 este unitate cu personalitate juridică.

Pârâtul a mai arătat că imobilele identificate cu nr. topo. 447/2 și 444/2, în natură teren în suprafață de 1076 mp, înscris în CF 3275 B. M., sunt imposibil de restituit în natură întrucât terenul este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv parte din popicărie, teren de sport și casă de locuit. În baza autorizației de construire nr. 469/1971 Asociația Sportivă Voința care aparținea de Uniunea Județeană a Cooperativelor Meșteșugărești a executat o popicărie și un teren de sport pe terenul identificat prin nr. topo. 447/2 și 448/1. Potrivit adresei nr. 884/2003 emise de A. Maramureș pe terenul identificat prin nr. topo. 447/2, cu suprafața de 772 mp, este situată o parte din construcția cu destinație de popicărie, respectiv o suprafață de 125 mp și parte din terenul de handbal, respectiv o suprafață de 647 mp, aparținând Asociației Sportive Voința actualmente A. București.

Terenul identificat prin nr. topo. 444/2, în suprafață de 304 mp, este situat în curtea imobilului de pe str. Carpați, nr. 9. Pe acest teren se află o parte dintr-o construcție cu destinație de locuință și anexe, realizate înainte de anul 1989, fără autorizație de construcție, imobil deținut de Pircsi Istvan și Pircsi Aniko Clara.

Potrivit art. 10 alin.3 din Legea nr.10/2001 se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. Ca atare acest teren este imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv de parte din popicărie, teren de sport și casă de locuit.

În data de_ reclamantul a modificat acțiunea, prin extinderea cadrului procesual pasiv, chemând în judecată A. Maramureș, U. de N.

B. M., pentru ca hotărârea ce urma a se pronunța să le fie opozabilă. S-a arătat că acești pârâți nu au nici un drept de proprietate asupra terenului revendicat, A. având amplasate pe nr. top. 444/2 și 447/2 două construcții, mai exact o popicărie și un teren de sport, iar U. de N. B. M. are amplasate pe nr. top. 444/1 și 447/1 parte din clădirea durabilă tip parter, o magazie realizată pe stâlpi metalici și o platformă betonată. Întrucât reclamantul solicită restituirea întregii suprafețe de teren rămase neafectată de construcții, apreciază că se impune chemare în judecată a acestor persoane juridice, doar pentru opozabilitatea hotărârii.

Aceleași aspecte au fost reiterate prin precizarea de acțiune înregistrată în data de_, iar prin precizarea înregistrată în data de_ s-a indicat denumirea corectă a pârâtei ca fiind S. C. Meșteșugărescă A. S. .

Aceasta din urmă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea in totalitatea a capătului de cerere referitor la restituirea in natura a terenului in suprafața de 1076 mp, cuprins in CF. nr. 3275, nr. top 447/2 si 444/2 si menținerea ca temeinica si legală a dispoziției primarului municipiului B. M. nr. 2238/19. VII.2010, asa cum este menționata in art. 2 din aceasta.

Pârâta a susținut că pe baza Autorizației pentru executarea de lucrări nr. 469/10.XI. 1971, Asociația Sportiva "Voința", aparținând fostei UJCM Maramureș, actualmente S. cooperativa meșteșugăreasca A. S.C.M., a construit pe terenul in suprafața de 1300 mp cuprins in CF. nr. 3275, nr. top 444/2 si 447/2 o clădire P+l cu destinația de popicarie si un teren de sport. Consiliul executiv al Consiliului popular municipal de la acea data, prin adresa nr. 2039/1971, a comunicat asociației sportive "Voința" avizul favorabil pentru transmiterea in administrare a terenului cuprins in CF. nr. 3275, nr top 447/2 si 444/2 in suprafața de 1300 mp. In aceasta adresa se face mențiunea ca terenul este situat in B. M., str. C. nr 14. Pentru acest motiv și autorizația de

construire s-a dat conform acestei adrese. Susținerile contestatarului referitoare la faptul ca popicaria s-ar fi construit fără autorizație este absurdă. De la început aceasta construcție a avut forma actuala, nu a suferit extinderi ulterioare.

S-a mai arătat că terenul de handbal este aferent bazei sportive a Asociației sportive, iar restituirea acestuia ar afecta buna desfășurare a activității bazei sportive care si in prezent are de suferit deoarece din cauza cererii de restituire pârâta n-a putut realiza lucrări de modernizare a imobilelor si a terenului de sport. Imobilele s-au construit pe baza de autorizație legala, iar in consecința terenul nu poate fi restuit in natura, în acest sens fiind invocate dispozițiile art.

10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care imobilul "P. icărie" s-a construit pe baza autorizației nr. 469/10.XI.1971 si s-a recepționat conform Procesului verbal de recepție din data de 17.X. 1973.

Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de_ reclamantul a arătat că popicăria se susține că a fost realizata in baza autorizației de construire nr. 469/_, insa se omite a se observa faptul ca autorizația de construire a fost emisa pentru locația str. C. nr. 14, iar terenul in litigiu este poziționat pe str. C. nr. 10. Separat de popicărie, o suprafața de 509 mp este ocupata de o platforma asfaltata cu destinația teren de sport, realizata de Asociația Sportiva Voința, actuala intimată, fara autorizație de construire, anterior anului 1989. Solicită instanței să aprecieze superficialitatea afirmațiilor intimatei, cand susține ca restituirea in natura a acestei suprafețe de teren ar afecta buna desfășurare a activității sportive, cat si faptul ca cererea reclamantului de restituire in natura a terenului a impiedicat-o pe intimată sa efectueze lucrări de renovare a imobilului. La momentul naționalizării acestui imobil, pierderea suferita de familia reclamantului a fost incomensurabila, iar pe baza tuturor principiilor democratice, de reparare a prejudiciilor produse de abuzurile comuniste, măsura de restituire in natura a unei părti din proprietatea luata abuziv este o cerere perfect legala, morala si umană.

În ședința publică din data de_ M. B. M. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând prin concluzii scrise că fiind o excepție de fond peremtorie (dirimanta) poate fi invocata oricând. S-a argumentat că având in vedere dispozițiile art.25 alin 2 din L. 10/2001 unitatea deținătoare este obligata sa se pronunțe prin dispoziție motivata asupra cererii de restituire in natura. Prin dispoziție primarul s-a pronunțat asupra notificării, iar petentul a atacat dispoziția potrivit art.26 alin.3 din L. 10/2001 si nu a ințeles sa se judece cu emitentul actului contestat ci cu M. B. M. . Așadar modificarea dispoziției conform petitului nu se pate dispune de către instanță câtă vreme emitentul actului nu este parte in proces, iar sentința nu-i va fi opozabila.

Reclamantul a depus concluzii scrise.

La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.

S-a efectuat de către expert tehnic judiciar Ș. Ovidiu un raport de expertiză în specialitatea topografie-cadastru, depus la filele 57-62 dosar, ulterior completat (filele 75-76; fila 85; filele 166-167; filele 178-179 dosar).

De asemenea, s-a efectuat de către expert tehnic judiciar Dorolți V. un raport de expertiză în specialitatea construcții, atașat la filele 151-154 dosar.

S-a administrat proba cu cercetarea la fața locului, procesul verbal fiind depus la filele 142-143 dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin notificarea adresată Prefecturii Județului Maramureș și înregistrată la Cabinet executor judecătoresc S. Attila sub nr. 115/_ reclamantul G. C.

V., în calitate de fiu și unic moștenitor al lui G. Iosif și Vigdorovits Etelca a

solicitat restituirea contravalorii proprietății părinților săi, cuprinse în CF nr.3275 nr. topo. 444, 447, 445/1, 446/2 de pe strada C. nr.10-12 din B.

M., casă demolată, despăgubiri pentru bunurile confiscate cu ocazia naționalizării casei. Reclamantul s-a adresat cu o cerere de retrocedare în natură a terenurilor rămase libere în urma întabulării schiței de dezmembrare nr. 1769/1994 în favoarea SC Iris SA, și Primăriei M. ui B. M. .

Notificarea adresată Prefecturii Județului Maramureș a fost înaintată de aceasta Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, care prin Decizia nr. 188/_ a dispus următoarele: a propus acordarea de măsuri reparatorii petentului pentru terenurile înscrise în CF nr.3275 B. M., nr. topo. 445/1, 444/1, 446/2 și 447/1, care au fost evidențiate în patrimoniul SC Iris SA B. M. ; a declinat competența, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4, art.10 și art.32 din lege, către Primăria M. ui B. M., în vederea soluționării notificării cu privire la imobilele aflate sub nr. topo. 444/2 și 447/2 și cu privire la construcțiile preluate de stat și ulterior demolate, respingând notificarea cu privire la bunurile mobile revendicate, întrucât acestea nu fac obiectul Legii nr.10/2001.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamantul G. C. V., solicitând admiterea cererii de restituire în natură a terenului identificat cu nr. topo. 444/1 și 447/1. Cererea sa a fost în primă instanță respinsă, dar prin decizia civilă nr. 462A din_, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie în dosarul nr._ a fost admis apelul, s-a schimbat în tot sentința în sensul că s-a admis contestația și s- a modificat în parte decizia nr. 188/_, în sensul că s-a declinat competența de soluționare a notificării și cu privire la imobilele aflate sub nr. topo. 444/1 și 447/1 către Primăria M. ui B. M. . Recursul declarat de A.V.A.S. a fost irevocabil respins prin Decizia civilă nr. 1890 din_, pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._ . Instanțele au reținut că anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 bunurile vizate prin acțiune fuseseră transferate în domeniul public al Statului Român și în administrarea M. ui Educației Naționale, prin H.G. nr.5/2000, astfel încât întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenurile identificate cu nr. topo. 444/1 și 447/1 nu mai erau deținute de SC Iris SA, competența de soluționare a notificării revine Primăriei M. ui B. M.

.

Prin dispoziția nr.2238/_ P. ul M. ui B. M. a declinat competența de soluționare a notificării înregistrate la Primăria M. ui B. M. sub nr. 10210/_ și a notificării înregistrate la Prefectura. Maramureș cu nr. 8441/_, de G. C. V., în ceea ce privește terenul în suprafață de 508 mp înscris în CF. nr. 3275 B. M., nr. topo 444/1 și nr. topo. 447/1, în favoarea unității deținătoare a terenului, respectiv în favoarea Universității de N. din B. M., întrucât această unitate exercită, în temeiul H.G. nr. 5/2000 și în numele statului, dreptul de proprietate publică cu privire la imobilul notificat.

De asemenea a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1076 mp, identificat prin CF. nr. 3275 B. M. nr. topo 447/2 și nr. topo. 444/2, teren imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv de parte din: popicărie, teren de sport și casă de locuit.

S-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile Titlului VII privind "regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente pentru imobilul, casă de tip parter, având o suprafață construită de 345 mp, conform expertizei sistării indiviziunii din anul 1948,

compusă, conform releveului depus, din 5 camere, bucătărie, 2 băi, 3 holuri, o cămară, o spălătorie, pivniță de 90 mp și terasă, lemnărie în suprafață de 32 mp, și teren în suprafață de 1076, identificat prin CF. nr. 3275 B. M., nr. topo. 4.47/2 și nr. topo. 444/2, imposibil de restituit în natură, construcțiile fiind demolate, iar terenul este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv de parte din popicărie, din teren de sport și din casa de locuit.

Conform datelor actuale de carte funciară, terenul în suprafață de 373 mp respectiv 135 mp, identificat cu nr. topo. 444/1 și 447/1 din CF nr. 12327 B.

M. a fost întabulat în proprietatea SC Iris SA B. M. cu titlu de drept aplicare

H.G. nr.834/1991, aceasta intrând în faliment, iar potrivit încheierii din_, în baza adresei nr. 9218/2002 dată de Primăria M. ui B. M., a schiței de dezmembrare nr. 845/02, dreptul de proprietate asupra terenurilor nr. topo. 445/1, 445/2, 446/1, 446/2, 444/1 și 447/1 și asupra construcției P+3E cu 44 încăperi și anexe (garaje, centrală termică, etc.) s-a transmis în favoarea Statului Român, cu drept de administrare în favoarea M. ui Educației Naționale pentru U. de N. B. M. .

Competența de soluționare a notificării petentului cu privire la terenurile identificate cu nr. topo. 444/1 și 447/1 aparține M. ui B. M., în mod greșit prin dispoziția atacată adoptându-se soluția declinării de competență.

Este adevărat că M. B. M. nu a fost parte în dosarul nr._, dar prin decizia civilă nr.462/A din_ a Curții de Apel București s-a statuat tocmai asupra competenței Primăriei M. ui B. M. de a soluționa notificarea în ce privește la terenurile identificate cu nr. topo. 444/1 și 447/1 și în considerarea împrejurării că bunurile fuseseră transferate în domeniul public al Statului român și în administrarea M. ui Educației Naționale.

Este adevărat că potrivit definiției cuprinse în H.G. nr.250/2007, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste), dar entitatea învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate). Așadar între cele două noțiuni nu există o suprapunere necesară.

Se apreciază că întrucât U. de N. B. M. nu este nici măcar titulara unui drept de administrare (acesta revenind M. ui Educației Naționale), sunt aplicabile prevederile art. 21 alin.4 din Legea nr.10/2001, astfel încât soluția de declinare a competenței este nejustificată, fiind pe de altă parte de natură a prelungi excesiv și nerezonabil procedura administrativă.

În virtutea plenitudinii sale de jurisdicție, instanța va evoca fondul notificării în ceea ce privește terenurile identificate cu nr. topo. 444/1 și 447/1. În acest sens sunt statuările obligatorii din Decizia nr.XX din_, prin care Secțiile Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție au stabilit că instanța este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Deci în virtutea plenitudinii de jurisdicție, instanța învestită cu cenzurarea dispoziției de respingere a notificării, trebuie să evoce ea însăși fondul

cererii de restituire, iar nu să retrimită în acest scop cauza la unitatea deținătoare.

Astfel, conform înscrierilor din CF nr. 3275 B. M., proprietari tabulari asupra terenurilor identificate cu nr. 445/1 (grădină în strada C. nr.12) în suprafață de 660 mp și nr. topo 446/2 (casă) și teren în suprafață de 155 mp au fost părinții reclamantului, G. Iosif și soția Vigdorovits Etelca (sub B9, 10, B12 și 13) la_ . Apoi, în_ s-a întabulat, în considerarea dispozițiunilor Decretului nr. 92/1950, dreptul de proprietate cu titlu de drept naționalizare în favoarea Statului Român. Așadar, raportat la prevederile art. 2 alin.1 lit.a) din Legea nr.10/2001, imobilele au fost preluate abuziv de la părinții reclamantului care, în aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2, art.3 alin.1 lit.a) din același act normativ, este îndreptățit la măsuri reparatorii. Ulterior s-a notat asupra acestor nr. topo, dreptul de administrare operativă directă în favoarea Întreprinderii de Transporturi Auto B. M. (1970), după care în baza certificatului de atestare seria M 0081/19993 și a schiței de dezmembrare vizată sub nr. 1769/94, nr. topo. 444 s-a parcelat în nr. topo. 444/1 și 444/2, iar nr. topo. 447 în nr. topo. 447/1 și 447/2, după care nr. topo. 445/1, 444/1, 446/2 și 447/1 s-au înscris în CF 1237 în favoarea SC Iris SA, carte funciară al cărei cuprins a fost anterior relevat.

Așadar, pentru nr. topo. 445/1 și 446/2 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului prin decizia nr. 188/2007 a AVAS, pentru nr. topo. 444/1 și 447/1 M. B. M. a declinat competența de soluționare, iar pentru nr. topo. 444/2 și 447/2 pârâtul a respins cererea de restituire în natură, propunând acordarea de despăgubiri petentului.

Conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic judiciar Ș. Ovidiu, pe parcela de teren cu nr. topo. 444/1 cu suprafața de 373 mp și 447/1 cu suprafața de 135 mp sunt edificate următoarele construcții: o suprafața de 117 mp din clădirea durabila tip parter înscrisa in CF nr. 12327 B. M. sub B4 (centrala termica) in proprietatea Statului R. cu drept de administrare in favoarea M. ui Educației Naționale prin U. de N. B. M. ; in întregime o magazie realizata pe stâlpi metalici cu suprafața de 65 mp înscrisa in CF nr. 12327 B. M. sub B4 in proprietatea Statului R. cu drept de administrare in favoarea M. ui Educației Naționale prin U. de N. B.

M. ; in întregime un "depozit", care este de fapt o platforma betonata la nivelul curții, carosabila si constituie parte din curtea interioara a Universității de N. B.

1. , înscrisa in CF nr. 12327 B. M. sub B4 in proprietatea Statului R. cu drept de administrare in favoarea M. ui Educației Naționale prin U. de

2. B. M. .

De asemenea, pe parcela de teren cu nr. topo. 444/2 cu suprafața de 304 mp și 447/2 cu suprafața de 772 mp, înscrise în CF nr. 12327 B. M. sunt edificate următoarele construcții: o suprafața de 45 mp din casa de locuit cu nr. 9A de pe str. Carpati, deținuta de Pircsi Istvan-lanos si Pircsi Aniko-Clara, realizata înainte de anul 1989 fara autorizație de construire; o suprafața de 130 mp din construcția cu destinația P. icărie, realizata de Asociația Sportiva Voința, actualmente A. Maramureș cu Autorizația de Construire nr. 469/_ înainte de anul 1989; o suprafața de 509 mp din platforma asfaltata cu destinația teren de sport, realizata de Asociația Sportiva Voința, actualmente A. Maramureș fara autorizatie de construire inainte de anul 1989.

În ce privește regimul juridic al terenurilor ocupate de construcții, din perspectiva Legii nr.10/2001, se rețin următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, "In cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în

natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi _, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent", iar potrivit art. 10 alin. (3) din aceeași lege, "Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare și demontabile."

Rezultă că art. 10 alin. (2) exceptează de la regula restituirii în natură terenurile ocupate de construcții edificate după preluare în baza unor autorizații legale, iar per a contrario, regula restituirii în natură se aplică terenurilor ocupate de construcții noi neautorizate, indiferent dacă data edificării acestora se situează înainte sau după 1 ianuarie 1990, deoarece textul nu face o asemenea distincție, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă. Faptul că în alin. (3) al art. 10 se prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au edificat construcții neautorizate după data de 1 ianuarie 1990, nu conduce la concluzia că terenurile pe care s-au edificat construcții neautorizate înainte de 1 ianuarie 1990 nu se restituie în natură, deoarece textul care reglementează excepția de la regula restituirii în natură în cazul terenurilor ocupate de construcții noi, edificate după preluare, este art. 10 alin. (2). Cum excepția este de strictă interpretare și aplicare, rezultă că numai terenurile ocupate de construcții noi, autorizate nu se pot restitui în natură, pe când cele ocupate de construcții noi, neautorizate nu intră în sfera de aplicare a excepției și, prin urmare, pot fi restituite în natură, indiferent dacă edificarea construcțiilor fără autorizație s-a făcut înainte sau după data de 1 ianuarie 1990.

După cum s-a arătat în practica judiciară, această interpretare a art. 10 alin. (2) nu este infirmată de dispozițiile de la alin. (3), întrucât acestea din urmă nu fac decât să reglementeze cazuri particulare de aplicare a regulii restituirii în natură, și anume pentru terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 1 j ianuarie 1990 și pentru terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile (în același sens, de exemplu, deciziile nr. 1302/_, nr. 6538/_, nr. 2065 din_ ale Înaltei Curți de C. și Justiție). Regimul juridic al construcțiilor noi neautorizate nefiind stabilit de Legea nr. 10/2001, pentru acestea rămân aplicabile normele dreptului comun în materia accesiunii imobiliare artificiale, care ar implica plata de despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează.

Din această perspectivă, urmează a se reține o serie de aspecte în speță:

Pe parcela cu nr. topo. 444/1 sunt edificate o magazie pe stâlpi metalici cu suprafață de 65 mp, înscrisă în CF nr. 12327 B. M. și o platformă betonată la nivelul curții (depozit), fără autorizație de construire, prima fiind de altfel o construcție ușoară, demontabilă. Se va dispune așadar restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 373 mp (nr. topo. 444/1), iar din terenul cu nr. topo. 447/1, suprafața de 45 mp (conform completării raportului de expertiză de la fila 76 dosar). Nu a fost reținută opinia expertului tehnic judiciar în sensul că retrocedarea în natură a acestui ultim teren ar limita folosirea rațională a curții interioare și a construcției CT-clădire parter deoarece accesul în centrala termică se face prin lateral (nr. topo. 446/1), iar restituirea în natură, pe care reclamantul a solicitat-o, este regula în materie, conform art. 7, art.9 din Legea nr. 10/2001, cazurile în care este admisibilă restituirea prin echivalent fiind stabilite prin prevederile art. 18 din același act normativ. De asemenea art. 10 alin.2 din lege exceptează de la restituirea în natură doar suprafața ocupată de construcții noi (autorizate), cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților rurale și urbane, ceea ce nu este cazul în speță.

De altfel, prin concluziile scrise, pentru nr. topo. 447/1 reclamantul a arătat că poate fi parțial restituită în natură suprafața liberă, neocupată de construcții, excluzând doar 117 mp ocupați de clădirea durabilă tip parter. Se

observă însă că în perimetrul 5-2 - limita clădirii (Anexa nr.1 la raportul de expertiză) suprafața este de 45 mp teren, conform precizărilor expertului, teren a cărei restituire în natură se va dispune.

În ce privește nr. topo. 444/2, instanța va dispune restituirea suprafeței de 259 mp, prin excluderea din totalul de 304 mp a suprafeței de 45 mp pe care este amplasată construcția casa de locuit nr. 9 de pe strada Carpați din B. M. .

Pe acest teren este edificată, aparent fără autorizație de construire, casa familiei Pircsi, cei doi soți nefiind atrași în cadrul procesual. Și în cazul acestora petentul a solicitat restituirea în natură doar a terenului neocupat de construcție (detaliind relevant calculele prin concluziile scrise) și, în aprecierea T. ui, acestei solicitări urmează a i se da curs, în condițiile în care reclamantul se află practic în cadrul judiciar de față într-o cale de atac, iar din varii considerente (situații conflictuale, fiscalitate, etc.), restituirea în natură inclusiv a terenului de sub casa familiei Pircsi ar putea echivala cu o agravare a situației sale.

În ce privește nr. topo. 447/2 în suprafață de 772 mp, se reține că pe acest teren este amplasată o suprafață de 509 mp din platforma asfaltată cu destinația de teren de sport, realizată de Asociația Sportivă Voința, fără autorizație de construire, înainte de anul 1989, astfel încât terenul afectat de platforma respectivă urmează a fi restituit în natură.

Pe același teren este amplasată o parte din construcția popicărie aparținând A. S. (130 mp, conform raportului de expertiză efectuat de expert Ș. Ovidiu). O parte din această suprafață este ocupată de o construcție provizorie cu funcțiunea de magazie, după cum a arătat expertul Dorolți V. (fila 153 dosar), alipită popicăriei, în suprafață de 18 mp (132 mp-18 mp=112 mp), care nu a fost executată pe bază de proiect și nu are autorizație de construcție.

Prin adresa nr. 2039/1971 (fila 114 dosar) emisă de Comitetul Executiv al Consiliului P. ular Municipal B. M., s-a comunicat Asociației Sportive "Voința"; avizul favorabil pentru transmiterea în administrare a suprafeței de 1300 mp, teren cuprins în CF nr. 3275 nr. topo. 447/2 și 444/2, situat în strada C. nr.14, necesar extinderii bazei sportive "Voința";.

Asociația a obținut autorizația pentru executare de lucrări nr. 469 din_ pentru construirea unei popicării la Asociația "Voința";, în localitatea B. M., strada C., nr.14, lucrare recepționată definitiv conform procesului verbal de recepție din_ (fila 115 dosar).

Coroborând aceste înscrisuri cu concluziile raportului de expertiză efectuat de expert Dorolți V., care a arătat că imobilul "popicărie"; a fost construit în limitele stabilite de autorizația de construire nr. 469 din_ și proiectul de construire, precum și cu faptul învederat în ședința publică din data de_, că în zonă nu s-au edificat două popicării, ci doar cea în litigiu, T. constată că respectiva construcție este autorizată.

Este irelevantă împrejurarea că în cuprinsul autorizației de construire s-a consemnat eronat adresa ca fiind strada C. nr. 14 (sediul Asociației Voința) iar nu nr. 12, câtă vreme terenul dat în administrare în vederea extinderii bazei sportive este cel din litigiu, popicăria respectă proiectul care a stat la baza emiterii autorizației și este unicul supraedificat cu această destinație.

Pe cale de consecință, popicăria fiind autorizată, cererea reclamantului de restituire în natură a terenului de sub construcție (mai exact, 112 mp) nu poate fi primită, intimatul urmând a fi obligat să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele teren în suprafață de 117 mp, parte din nr. topo 447/1 înscris în CF nr. 12327 B.

M., ocupat de construcția CT clădire parter, pentru suprafața de 45 mp teren, parte din nr. topo 444/2, înscris în CF nr. 3275 B. M., ocupată de casa de

locuit de pe strada Carpați nr. 9, B. M., precum și pentru suprafața de 112 mp teren, parte din nr. topo 447/2, înscris în CF nr. 3275 B. M., ocupată de construcția popicărie.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.

B. M., aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată. În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 68 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna expres actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o obligație asumată în nume propriu. Ca atare, în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă nu aparține primarului, în nume propriu, ci unității administrativ-teritoriale, deoarece dispoziția nu este emisă de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al unității administrativ teritoriale. Pe cale de consecință, acesteia din urmă îi revine calitatea de subiect pasiv, iar nu primarului în nume propriu.

În ce privește cheltuielile de judecată, reținând culpa procesuală a pârâtului M. B. M., în aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța îl va obliga să achite reclamantului cu acest titlu suma de 1500 lei, o parte din onorariul de avocat și onorariile pentru experții tehnici judiciari, întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at re curs, în termen legal, pârâtul M.B. M. prin P., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., rap. la art. 312 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii.

În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu greșita aplicare a legii, subzistând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin sentința recurată este obligat intimatul M. B. M. să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri stabilite în condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Recurentul consideră că în mod nelegal instanța de fond respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui B. M. .

Potrivit prevederilor art.25 alin.2 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Prin Dispoziție P. ul s-a pronunțat asupra notificării, iar petentul a atacat dispoziția potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 și nu a înțeles sa se judece cu emitentul actului contestat ci cu M. B. M. .

Modificarea dispoziției nu se poate dispune de către instanță atâta timp cât emitentul actului nu este parte în proces.

În mod nelegal instanța de fond menține competența de soluționare a notificării formulate de către petent în favoarea Primăriei M. ui B. M., atâta timp cât unitatea deținătoare este U. de N. B. M., unitate cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică cu privire la imobilul notificat.

În opinia recurentului instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, întemeiată pe prevederile speciale ale Titlului VII din Legea 247/2005.

În speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Astfel, potrivit prevederilor art. l alin. (2), în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este

compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III: 11 Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte [..

)";.

Potrivit art.4, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în material restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor de judecată [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe cale de consecință, cauza se afla încă pe rol, instanța pronunțând sentința la data de 03 iunie 2013 - după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Contrar celor dispuse de către instanță, în sensul "admiterii în parte a acțiunii formulate și anularea în parte a dispoziției nr. 2238/2010 emisă de P. ul M. ui B. M. " din dispozitiv reiese că întreaga dispoziție este anulată,

nefiind păstrat nici un articol:

Astfel, potrivit art. 1 din Dispoziția nr. 2238/_, "se declină competența de soluționare a notificării înregistrate la Primăria M. ui B. M. [..] în ceea ce privește terenul în suprafață de 508 mp în favoarea unității deținătoare a terenului respectiv în favoarea Universității de N. B. M. ". însă, potrivit dispozitivului instanța de fond "menține competența de soluționare a notificării formulate de către petentul G. V. în favoarea Primăriei M. ui B. M., anulând astfel art. l din dispoziție.

Potrivit art.2 din Dispoziție, "se respinge cererea de restituire în natură formulată de către notificatorul identificat la art. 1 a terenului în suprafață de 1076mp identificat în CF 3275 B. M. nr. topo 447/2 și 444/2 teren imposibil de restituit în natură întrucât este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv de parte din popicărie, teren de sport și casă de locuit" însă prin sentință se dispune restituirea în natură a suprafețelor de teren indicate prin dispozitiv.

Instanța de fond nu are în vedere faptul că terenul asupra căruia se dispune restituirea în natură are caracter de loc înfundat, fără cale de acces, așa cum arată și expertul prin completarea nr.2 din raportul de expertiză tehnică judiciară: "terenul care face obiectul cauzei nu are acces direct la o cale publică de acces și în sensul legii are caracter de loc înfundat".

Dispunându-se de către instanța de fond restituirea în natură a terenului identificat prin nr. topo 444/2 și 447/2 se închide practic calea de acces la popicăria edificată cu autorizație de construcție înainte de anul 1989 care aparține pârâtei S.C. M. A. .

Prin întâmpinarea formulată, reclamantul G. C. V. a solicitat respingerea recursului declarat de M. B. M. reprezentat de P., cu menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecata in recurs.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat de recurent, se impune respingerea acestuia, întrucât in mod corect instanța a pronunțat sentința in contradictoriu cu paratul municipiul B.

M. prin P., respingând astfel excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. B. M. .

Conform art. 19 din Legea 215/2001, "comunele, orașele si județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina."

Potrivit art. 21 din același act normativ, " autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locala in comune si orașe sunt consiliile locale,

comunale si orășenești, ca autorități deliberative, si primarii, ca autorități executive."

Aceste prevederi legale sunt completate de Decizia nr. 1956/_ pronunțata de Î.C.C.J. din România, care a hotărât ca in conformitate cu prevederile art. 21 al. 1 din Legea nr. 215/2001, doar unitatea administrativ teritoriala are calitate procesuala, având personalitate juridica, si nu Consiliul local sau Primăria, care nu sunt entități cu personalitate juridica, ci organ deliberativ, respectiv structura executiva a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosința a drepturilor civile pentru a fi parte in judecata. In consecința, cadrul procesual determinat de reclamantul intimat este corect stabilit, parat fiind M. B. M. prin P. . De altfel, si recursul este declarat de M. B. M. prin P. .

In privința normei legale incidente in speța, intimatul considera nelegal si netemeinic motivul de nelegalitate invocat de recurent, cu referire la Legea 165/2013. Astfel, instanța a soluționat in mod just litigiul dedus judecații, prin referire la dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Legea nr. 165/2013 reglementează in mod preponderent procedura de soluționare a cererilor de restituire in natura a imobilelor preluate in mod abuziv, fara insa a abroga dispozițiile Legii nr. 10/2001. Acele articole ale Legii 10/2001 care sunt modificate prin Legea 165/2013 nu sunt determinante pentru modul in care a fost soluționata prezenta cauza de către instanța fondului.

Astfel, deși art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede ca dispozițiile acestei legi se aplica cauzelor aflate pe rol, instanța nu a încălcat prevederile acestei legi, care in art. 1 spune: "imobilele preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist se restituie in natura".

Astfel, conform dispozitivului sentinței civile recurate, al. 5, dispune restituirea in natura a suprafețelor de teren identificate ca fiind libere, conform raportului de expertiza efectuat in cauza, iar la al. 6, obliga recurentul sa întocmească si sa înainteze propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent constând in despăgubiri stabilite in condițiile prevederilor speciale ale Titlului VII din Legea 247/2005 pentru partea de teren ocupata de construcții.

De observat ca Legea 165/2013 nu prevede in mod expres care este procedura pentru litigiile pe rol, ci doar procedura prealabila, administrativa, stabilind termene limita de finalizare a procedurii de soluționare a cererilor anii 2014 sau 2016.

Prin urmare, acele aspecte de drept care nu sunt reglementate prin Legea 165/2013, urmează a fi soluționate de instanțele care judeca litigii pe Legea 10/2001, conform dispozițiilor cuprinse de aceasta lege, ramase neabrogate sau modificate.

Conform art. 21 din Legea 165/2013, in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura, entitățile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de masuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora si documentele care atesta situația juridica a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

Cu alte cuvinte, in baza noii legi, se acorda tot masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura. Titlul VII din Legea 247/2005 nu a fost abrogat in totalitate, ci doar unele articole, restul rămânând valabile.

Pe cale de consecința, dispoziția instanței ca recurentul sa întocmească si sa înainteze propunerea de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent nu este contrara dispozițiilor Legii 165/2013. In consecința, acest motiv de nelegalitate este neîntemeiat.

Instanța a anulat in parte Dispoziția nr. 2238/_ . Astfel, a fost anulat art. 1, in sensul ca menține competenta de soluționare a notificării formulate de intimat, in favoarea Primăriei M. ui B. M., si pentru imobilele terenuri identificate cu nr. top. 444/1 si 447/1 înscrise in CF 12327 B. M. . De asemenea, a anulat art. 2, in sensul ca a dispus restituirea in natura a terenului determinat ca fiind liber, conform raportului de expertiza, modificând astfel parțial art. 3.

Acest art. 3 din dispoziție prevede acordarea de masuri reparatorii prin echivalent atât pentru imobilul in natura construcții, care in prezent nu mai exista in natura, fiind demolate, cat si pentru terenul aferent in suprafața totala de 1076 mp. Pentru parte din acest teren, instanța a dispus restituirea in natura, iar pentru diferența ocupata de construcții, a menținut practic dispoziția contestata, in sensul acordării de despăgubiri in echivalent.

Pe cale de consecința, critica formulata din aceasta perspectiva nu este întemeiata. Acțiunea intimatului a fost admisa in parte, deoarece acesta a solicitat restituirea in natura a unei suprafețe de teren mai mare decât cea acordata de instanța, iar din acest punct de vedere, este alegerea reclamantului ca nu a declarat recurs, recurentul neavând interes sa critice sentința sub acest aspect.

In privința accesului la terenul pentru care s-a dispus restituirea in natura, legea nu distinge daca restituirea in natura se face ținând cont de un astfel de criteriu. Singurul criteriu avut in vedere de legiuitor este caracterul liber sau ocupat de construcții a terenului. După rămânerea definitiva a unei hotărâri de restituire in natura, exista posibilitatea rezolvării pe cale amiabila sau prin instanța, a accesului la teren sau la alte construcții existente in zona.

Recursul este fondat.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui B. M. . Obiectul cauzei pendinte îl constituie o veritabilă plângere la Legea nr.

10/2001, reclamantul solicitând, prin "contestația"; înregistrată pe rolul T. ui Maramureș, anularea în parte a Dispoziției nr. 2238/_, emisă de P. ul M. ui B. M., în sensul modificării în tot a art. 1 și 2 din dispoziție; menținerea competenței de soluționare a Notificărilor nr. 10210/_ și nr. 8441/_, în ce privește terenul în suprafață de 508 mp, înscris în CF nr. 3275 B. M., nr. top 444/1, 447/1, în favoarea M. ui B. M., prin P. ; restituirea în natură a terenului în suprafață de 508 mp, înscris în CF nr. 3275 B. M., nr. top 444/1 și 447/1, și a terenului în suprafață de 1076 mp, identificat în CF nr. 3275 B. M., nr. top 447/2 și 444/2.

În concret, prin Dispoziția nr. 2238/_, emisă de P. ul M. ui B.

M., prin art. 2, s-a respins cererea reclamantului, de restituire în natură a terenului în suprafață de 1076 mp, identificat prin CF nr. 3275 B. M., nr. top 447/2 și 444/2, pe motiv că acest teren este imposibil de restituit în natură, întrucât este ocupat de construcții realizate înainte de anul 1989, respectiv, de parte din popicărie, teren de sport, și casă de locuit (f. 6-8 dosar fond), propunându-se acordarea de despăgubiri pentru acest teren, prin art. 3 din Dispoziție, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. 1 al aceleiași Dispoziții, s-a declinat competența de soluționare a Notificării nr. 10210/_, înregistrată la Primăria municipiului B. M., și a Notificării nr. 8441/_, înregistrată la Prefectura Maramureș, în ceea ce privește terenul în suprafață de 508 mp, înscris în CF nr. 3275 B. M., nr. top 444/1, și 447/1, în favoarea unității deținătoare a terenului, respectiv, în favoarea Universității de N. B. M., pe motiv că această unitate exercită,m în temeiul H.G. nr. 5/2000 și în numele Statului, dreptul de proprietate publică cu privire la imobilul notificat.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neîndoielnic o plângere la Legea nr. 10/2001, plângere care are ca obiect anularea Dispoziției nr. 2238/_, emisă de P. ul municipiului B. M., cu consecința restituirii în natură a terenului notificat, în favoarea reclamantului.

Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a T. ui în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Art. 26.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în redactarea inițială, respectiv H.G. nr. 250/2007, prevede faptul că emiterea deciziei sau dispoziției se face de unitatea deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură sau, după caz, de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Prin Capitolul II din aceleași Norme metodologice se explicitează înțelesul unor sintagme, formulări sau noțiuni din cuprinsul legii, precizându-se în mod expres că prin "unitate deținătoare"; se înțelege, fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (Minister, Instituția Prefectului, Primăria sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat bunul în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (Regii Autonome, Societăți/Companii Naționale și Societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).

Se arată totodată că prin entitate învestită cu soluționarea notificării se înțelege, după caz, unitatea deținătoare, conform celor anterior expuse, sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său, fiind exemplificate în acest sens, prin textul Normelor metodologice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Finanțelor Publice, precum și alte autorități publice centrale sau locale implicate.

Independent însă de cine anume este unitatea deținătoare, respectiv, entitatea învestită cu soluționarea notificării, în ipoteza în care se atacă dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către P., este absolut obligatoriu și necesar ca plângerea împotriva acestei dispoziții să fie judecată și soluționată în contradictoriu cu emitentul dispoziției respective, adică în contradictoriu cu P. ul.

În speță, reclamantul nu a înțeles să-l cheme în judecată pe emitentul dispoziției atacate, respectiv, pe P. ul municipiului B. M., acesta înțelegând să se judece doar în contradictoriu cu intimatul M. B. M., reprezentat prin P. (f. 1 dosar fond).

Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale";.

În conformitate cu art. 21 alin. 1 din aceeași lege, "unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în

condițiile legii";, în timp ce alin. 2 al aceluiași articol prevede în mod expres cum sunt reprezentate aceste unități administrativ-teritoriale în justiție.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.

Prin art. unic din Legea nr. 74/_, publicată în Monitorul Oficial nr. 346/_, a fost introdus la art. 21 din Legea nr. 215/2001 un aliniat nou, 21, care prevede următoarele:

"Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal";.

Desigur, nimic nu se opune ca P. ul să angajeze un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale în justiție, această posibilitate cunoscând și o reglementare legală, conținută în alin. 3 al art. 21 din aceeași lege, text legal care prevede că "P. ul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ- teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție";.

Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, precizează faptul că "P. ul îndeplinește o funcție de autoritate publică";, în timp ce potrivit art. 62 alin. 1 din aceeași lege, "P. ul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";.

Prin urmare, este evident că pârâtul M. B. M., reprezentat prin P.

, nu se confundă cu pârâtul P. ul municipiului B. M., acesta din urmă trebuind să fie împrocesuat în calitatea sa de emitent al Dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001 și atacată prin prezenta plângere.

Se constată astfel de către Curte că emitentul Dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, respectiv, P. ul municipiului B. M., nu a fost chemat în judecată, fiind de neconceput să se anuleze o dispoziție emisă de acest primar fără ca emitentul dispoziției să fie împrocesuat în litigiu.

Dispoziția emisă de P. în temeiul Legii nr. 10/2001 este, de principiu, un act juridic civil, așa cum acest caracter este stabilit prin art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, și produce efecte pe planul dreptului de proprietate, născând drepturi cu caracter patrimonial, în favoarea persoanei îndreptățite când este admisă, astfel că are un caracter irevocabil și, deci, nu poate fi retractată de către organul emitent după ce a fost comunicată persoanei îndreptățite.

De principiu, litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, care au ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, au caracter civil, indiferent de calitatea unității deținătoare ori entității învestită cu soluționarea notificărilor, fie ea autoritate publică sau societate comercială, și aceasta pentru că, în cadrul acestor proceduri autoritățile publice au calitatea de unitate deținătoare a bunului a cărui restituire este solicitată și ele nu acționează în regim de putere publică potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, raporturile juridice cu persoana îndreptățită sau cu terții având caracter civil.

Este știut faptul că prin "act administrativ"; se înțelege manifestarea unilaterală și expresă de voință a unei autorități publice realizată în scopul de a produce efecte juridice în temeiul puterii publice, prin "putere publică"; înțelegându-se dreptul derivat dintr-o lege pe care îl are o anumită entitate

(persoană juridică sau persoană fizică) de a-și impune cu forța obligatorie deciziile altor subiecte de drept.

Actul administrativ concretizează voința autorității publice, ca subiect de drept special, învestit cu putere publică și, în consecință, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public, el fiind obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa.

De principiu, actul administrativ este executoriu din oficiu, el putând fi executat imediat după aducerea sa la cunoștința persoanelor interesate, respectiv, prin publicarea sa, fără a mai fi nevoie de intervenția unui alt act în acest sens.

Decizia/dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 și necontestată de titularul notificării, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, sau de către prefect, în cadrul controlului de legalitate, conform Legii nr. 554/2004, devine definitivă (și irevocabilă), și conferă notificatorului "o speranță legitimă";, respectiv, "un bun";, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, respectiv, fie un drept de proprietate asupra bunului notificat, fie un drept de creanță cu privire la imobilul imposibil de restituit în natură în procedura Legii nr. 247/2005 urmând a se determina numai cuantumul despăgubirilor și modalitatea de plată.

După emiterea dispoziției P. ului cu propunere de acordare de despăgubiri se realizează, sau ar trebui să se realizeze controlul de legalitate al prefectului, conform Legii nr. 554/2004, iar dacă prefectul apreciază că dispoziția emisă este ilegală, prefectul este cel care trebuie să atace în contencios administrativ această dispoziție.

P. ul emitent al dispoziției, după comunicarea acestuia către notificator, nu mai are posibilitatea să o revoce, legea prevăzând în mod expres modalitatea în care se cenzurează legalitatea acestei dispoziții, și anume, pe calea acțiunii în contencios administrativ, cu respectarea procedurii Legii nr. 554/2004.

Din coroborarea art. 25.6 și a art. 25.7 din H.G. nr. 250/2007 se desprinde cu evidență concluzia că dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, fiind vorba doar despre dispoziția de aprobare a restituirii în natură, este un act administrativ de putere, în principiu revocabil, revocarea putând să intervină doar până la momentul la care noul proprietar efectuează formalitățile de publicitate imobiliară.

După efectuarea acestor formalități de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată.

Până la momentul efectuării formalităților de publicitate imobiliară o astfel de dispoziție poate fi revocată doar în condițiile exercitării de către prefect a controlului de legalitate în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Curtea apreciază că Dispoziția emisă de P. în soluționarea notificărilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, chiar dacă

P. ul acționează ca reprezentant al autorității publice locale, este un act juridic civil, care produce efecte în planul dreptului de proprietate, astfel că, pentru respectarea principiului stabilității raporturilor juridice, el poate fi contestat, până la momentul îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, doar în condițiile expres prevăzute de lege, adică în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, de către persoana îndreptățită, respectiv, în temeiul Legii nr. 554/2004, de către prefect, cu ocazia exercitării de către acesta a controlului de legalitate.

Însă, dacă această dispoziție este atacată de persoana îndreptățită în condițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, este în mod necesar

chemarea în judecată a emitentului Dispoziției, în speță, a P. ului municipiului B. M. .

Or, în speță, reclamantul nu a înțeles să îl cheme în judecată pe emitentul Dispoziției, limitându-se să se judece doar în contradictoriu cu M. B. M., reprezentat prin P. .

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul instanței de fond de către expert inginer Ș. Ovidiu, completat ulterior prin patru completări (f. 57, 75, 85, 166, 178 dosar fond), rezultă faptul că numerele topografice 441/2, în suprafață de 304 mp și nr. 447/2, în suprafață de 772 mp, sunt în proprietatea Statului Român, înscrise în CF nr. 3275 B. M. .

În ceea ce privește nr. top 441/1, în suprafață de 373 mp și nr. 447/1, în suprafață de 135 mp, acestea sunt înscrise în CF nr. 12327 B. M., în proprietatea Statului Român în administrarea M. ui Educației Naționale, pentru U. de N. B. M. .

În mod normal, conform capitolului II din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, coroborat cu art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată - potrivit căruia notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare -, și cu art. 26 alin. 1 din aceeași lege - care vorbește despre deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării -, reclamantul ar fi trebuit să se judece în contradictoriu cu M. Educației Naționale, pentru U. de N. B. M., în ceea ce privește cele două numere topografice, nr. top 441/1, în suprafață de 373 mp și nr. 447/1, în suprafață de 135 mp, ambele înscrise în CF nr. 12327 B. M. .

În ceea ce privește nr. top 444/2 și 447/2,a cestea sunt deținute și sunt folosite de S.C. A. Maramureș, care nu a fost chemată în judecată de către reclamant decât pentru opozabilitate.

Din completarea nr. 3 la expertiză, coroborată cu completare nr. 4 rezultă faptul că nr. top 444/1, 444/2 și 447/2 reprezintă platformă asfaltată teren de sport, popicărie, magazie, depozit platformă betonată, aparținând societății

S.C.M. A., care a fost chemată în judecată doar pentru opozabilitate și în contradictoriu cu care nu au fost formulate pretenții concrete (f. 109, 78, 83 dosar fond).

Însă, prin precizările de acțiune depuse la filele 78 și 83 din dosarul instanței de fond, reclamantul a arătat că înțelege să îi introducă în cauză pe pârâții A. Maramureș și U. de N. B. M. doar pentru ca hotărârea ce urmează a se pronunța să le fie opozabilă, respectiv, "determinat strict de necesitatea ca hotărârea ce se va pronunța în cauză să le fie opozabilă, fără ca față de aceste două pârâte să formuleze pretenții";.

Simpla împrocesuare pentru opozabilitate, a unui pârât, nu echivalează cu chemarea acestuia în judecată, în condițiile art. 109 alin. 1 C.pr.civ., respectiv, nu se pot dispune niciun fel de dispoziții în contradictoriu cu pârâtul chemat în judecată pentru opozabilitate, câtă vreme în contradictoriu cu acesta nu au fost formulate pretenții concrete.

De altfel, reclamantul nu a înțeles să se conformeze nici Deciziei nr. 462/A/_ a Curții de Apel București, Secția a III-a Civilă, pronunțată în dosar nr._ (nr. vechi 498/2008), decizie prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că notificarea reclamantului cu privire la numerele topografice 444/1 și 4447/1 trebuie soluționată de către Primăria municipiului B. M. (f. 10, 11 dosar fond).

Cu alte cuvinte, în temeiul acestei hotărâri judecătorești, reclamantul ar fi trebuit să cheme în judecată Primăria municipiului B. M. .

Or, nu există, nici în cererea introductivă de instanță și nici în precizările ulterioare ale acesteia, vreo mențiune privind împrocesuarea în litigiu a Primăriei municipiului B. M. .

Drept urmare, Curtea constată că reclamantul a chemat în judecată o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, respectiv, pe M. B. M., împrejurarea în raport de care, în mod nelegal, Tribunalul Maramureș a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.

Nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, așa cum nefondat a reținut Tribunalul Maramureș, în condițiile în care, pentru incidența acestui text legal, ar fi fost necesar ca imobilul litigios să fie deținut de unitatea administrativ teritorială - ipoteză care nu este prezentă în cauză, imobilul nefiind deținut de către M. B. M., ci de către S.C.M. A., respectiv, de către M. Educației Naționale pentru U. de N. B. M. -

, știut fiind că textul art. 21 alin. 4 prevede că "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a P. ului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui Consiliului județean";.

Oricum, și dacă ar fi fost incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, calitate procesuală pasivă ar fi avut P. ul municipiului B. M., iar nu M. B. M. .

Așa fiind, constatându-se că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, Curtea, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va admite recursul declarat de M. B.

M., prin P., va modifica sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. M., cu consecința respingerii în întregime a cererii reclamantului, astfel cum a fost extinsă și precizată.

Sunt fondate și celelalte motive de recurs invocate, contradicțiile dintre modalitatea de soluționare a plângerii, respectiv, anularea în parte a Dispoziției și păstrarea în parte a acesteia și imposibilitatea restituirii în natură a unui teren care are caracter de loc înfundat - din perspectiva art. 769 NCC, coroborat cu art.

9 teza finală din Legea nr. 10/2001, însă Curtea constată că acestea nu mai comportă niciun fel de analiză, dat fiind că în cauză are prioritate de aplicare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată.

Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M. B. M., reprezentat prin P.

, împotriva sentinței civile nr. 906 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică, după cum urmează:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. M.

.

Respinge în întregime cererea extinsă și precizată formulată de reclamantul

1. C., în contradictoriu cu pârâții M. B. M., prin P., A. S.A. și U.

   de N. B. M., acești doi ultimi pârâți fiind chemați în judecată doar pentru opozabilitate.

   Decizia este irevocabilă.

   Dată și pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2013.

   PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
   A. -A. P.	C.	-M.	CONȚ	I. -D. C.

   G.

   1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 3 ex./_

Jud.fond: A.A.S. -T.

← Decizia civilă nr. 1775/2013. Legea 10/2001		Încheierea civilă nr. 169/2013. Legea 10/2001 →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 3533/2013. Legea 10/2001 Decizia civilă nr. 531/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 66/2013. Legea 10/2001 Decizia civilă nr. 1775/2013. Legea 10/2001 Încheierea civilă nr. 169/2013. Legea 10/2001 Încheierea civilă nr. 464/2013. Legea 10/2001 Sentința civilă nr. 483/2013. Legea 10/2001 Decizia civilă nr. 3994/2013. Legea 10/2001