Decizia civilă nr. 1775/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1775/R/2013
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. - M. CONȚ
Judecători: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. I. ȘI F. ANA împotriva deciziei civile nr. 6 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect Plângere în baza legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamanții recurenți prin motivele de recurs ( fila 2 din dosar) au solicitat judecarea cauzei în lipsă, cerere reiterată și prin scriptul depus la dosar la data de 8 aprilie 2013 ( fila 13 din dosar).
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 27 martie 2013, pârâtul intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr.6/2013, pronunțată de Tribunalul Cluj și sentinței civile nr. 18555/2012,
pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca ca legale și temeinice.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.316 raportat la art. 394 alin.1 C.pr.civ, invocă excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii direct în recurs prin invocarea pentru prima dată în recurs ca temei juridic al acțiunii a dispozițiilor art. 998-999 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanții F. I. și F. Ana împotriva pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice se solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să oblige pârâtul la plata prețului de piață al apartamentului nr.4, situat în C. -N., str. Dorobanților nr.65, jud. C., iar în subsidiar obligarea aceluiași pârât la
plata prețului reactualizat cu rata inflației până la data achitării integrale, aferent contractului de vânzare-cumpărare nr.32566/_ încheiat cu SC Constructardealul SA, prin care statul român le-a vândut apartamentul în litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin contractul de vânzare- cumpărare nr.32566/_ încheiat cu SC Constructardealul SA le-a vândut apartamentul nr.4 situat în C. -N. nr.65, jud. C. în temeiul Legii nr.112/1995 pentru care au achitat prețul de 25.614.269 lei, din care a achitat 16.626.280 lei cu titlul de avans restul fiind achitat în rate lunare.
Prin sentința civilă nr.7432/2008 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil nr._ s-a dispus rectificarea cf și dreptul lor de proprietate a fost radiat. Totodată, prin aceeași hotărâre sau fost și evacuați din apartament.
Potrivit dispozițiilor art.50 indice 1 alin.1 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.1/2009 proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Menționează că acțiunea este fundamentată și pe prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional CEDO, conform căruia, corespunzător prejudiciului suferit ca urmare a anulării unor acte ce conferă proprietatea asupra unui bun în înțelesul convenției, este imperios ca despăgubirile să fie reale. De asemenea coroborarea încălcării dreptului lor de proprietate cu absența oricărei despăgubiri, determină un prejudiciu excesiv, pe care sunt nevoiți să-l suporte, fapt incompatibil cu dispozițiile art.1 din Protocolul a adițional la CEDO.
Prin întâmpinare, pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamanții solicită atâta prețul de piață al imobilului, cât și prețul achitat reactualizat, cele două petite privesc calitate procesuală diferită, cât și cauză juridică diferită.
Întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului, neavând calitate pentru a formula o astfel de acțiune. În ceea ce privește restituirea prețului reactualizat, această cerere urmează a fi respinsă, Ministerul Finanțelor Publice neputând fi obligat la restituirea comisionului.
Prin sentința civilă nr. 18555/_, pronunțată în dosarul nr. _
, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de instanță în ceea ce privește petitul de obligare la restituirea prețului reactualizat.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții F. I. și F. Ana împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată în privința capătului de cerere privind obligarea la plata prețului de piață al apartamentului situat în C. -N., Calea Dorobanților, nr.65, ap.4, jud. C. și ca prescrisă în privința capătului de cerere privind obligarea la restituirea prețului actualizat.
A respins excepția invocată de pârât cu privire la inadmisibilitatea acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoatele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.32566/_ încheiat între Consiliul local al municipiului C. -N. prin mandatar SC Constructardealul SA, în calitate de vânzător și reclamanții F. I. și F. Ana, cei din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4, situat în imobilul din C. -N., str. Dorobanților, nr.65, jud. C., pentru prețul de 25.614.269 lei.
Prin sentința civilă nr.838/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr.5954/2002 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții Predoviciu M. F. și Roșca D. Ana împotriva pârâților Consiliul local al municipiului C. -N., SC Constructardealul SA, Mureșan I., F. I. și F. Ana și s-a constatat că imobilul situat în C. -N., str. Dorobanților, nr.65, jud. C. constând din casă din cărămidă cu 5 camere, 2 bucătării, dependințe; casă din cărămidă cu 6 camere, 1 bucătărie și dependințe, curte și grădină în suprafață de 476 stjp, înscris în CF 4192 C.
, nr.4743 a fost preluat fără titlu de statul român.
Totodată s-a constatat nulitatea absolută contractului de vânzare- cumpărare nr. 32566/_ încheiat între Consiliul local al municipiului C.
-N. și reclamanți cu privire la apartamentul nr. 4, jud. C. .
S-a reținut că reclamanții au fost de rea-credință la cumpărarea apartamentului nr.4 întrucât fiind vecini cu Roșca D. Ana aceasta i-a avertizat despre intenția sa de a revendica imobilul. Martorul B. Gavril propus de pârâții F. a arătat că după ce aceștia și-au depus cerere de cumpărare a apartamentului numărul 4, la 2-3 săptămâni a dorit să depună și el o asemenea cerere însă i s-a refuzat înregistrarea motivat de faptul că foștii proprietari revendicaseră imobilul. În fine, s-a reținut că în baza Legii nr.112/1995 puteau fi cumpărate doar imobilele trecute în proprietatea statului român cu titlu, situație care nu este incidentă în speță.
Prin Decizia civilă nr.1875/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar civil nr. 7752/2004 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții F. I., F. Ana, Mureșan I. și Consiliul locala la municipiului
C. -N. împotriva sentinței civile nr.838/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr.5954/2002. S-a reținu că imobilul a fost preluat fără titlu de statul român, astfel că nu cădea sub incidența dispozițiilor Legii nr.112/1995 și nu putea face obiectul contractelor de vânzare cumpărare. Totodată reaua credință a cumpărătorilor a fost dovedită prin declarațiile martorilor care au arătat că cumpărătorii cunoșteau faptul că foștii proprietari revendică imobilul.
Prin urmare s-a statuat cu putere de lucru judecat că familia F., reclamanții în prezenta cauză, nu îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995 pentru a cumpăra apartamentul în litigiu. Aceste condiții constau nu doar în condițiile generale prevăzute la art.948 Cod civil, ci și condițiile speciale, adică ca imobilul să poată fi vândut în condițiile Legii nr.112/1995 și să nu fi fost restituit fostului proprietar. Or, în condițiile în care Curtea de Apel C. a statuat că imobilul fiind preluat fără titlu nu cădea sub incidența Legii nr.112/1995, el nu putea fi vândut, astfel că reclamanții nu au încheiat contractul cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995.
Fata de dispozițiile art. 50 și 50¹ din Legea nr. 10/2001,prima instanță a reținut ca pentru ca reclamanții sa beneficieze de restituirea prețului de piață al imobilului ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumpărare 32566/_, acesta trebuia sa fi fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Or, așa cum s-a aratat mai-sus, s-a decis în mod irevocabil ca acest contract a fost încheiat cu eludarea dispozițiilor art. 9 si
art. 14 din Legea nr. 112/1995, situație în care aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discuție în prezenta cauza, în privința lor existând autoritate de lucru judecat.
Asa fiind, instanta a retinut ca in speta nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art. 50¹ din Legea nr.10/2001 pentru restituirea către reclamanți a pretului de piata al imobilului in discutie, motiv pentru care a apreciat ca cererea formulata de reclamanți în acest sens este nefondată .
În ceea ce privește petitul cu privire la restituirea prețului reactualizat, instanța a apreciat că acesta este prescris. Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani. În cauză, așa cum s-a menționat anterior, reclamanților li s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32566/1997 prin Sentința civilă nr.838/2004 pronunțată la_ rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr.1875/A/2004 a Curții de Apel, respectiv respingerea recursului prin Decizia nr.6028/2006 pronunțată de I. în dosar civil nr.43169/2004 la data de 20 iunie 2006. Prin urmare, termenul de 3 ani a început să curgă de la_, iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la 10 iunie 2011, la aproximativ 5 ani. Nu poate fi primită susținerea reclamanților potrivit căreia termenul a fost întrerupt
urmare a pronunțării sentinței civile nr.7432/2008 a Judecătoriei C. -N. în dosar civil nr._ prin care s-a dispus rectificarea CF, iar evacuarea reclamanților s-a produs abia în anul 2009. Articolul 16 din Decretul nr.167/1958 prevede expres care sunt cazurile de întrerupere, iar acțiunile invocate de către reclamanți au fost împotriva și nu în favoarea lor, iar rămânerea în posesie nu întrerupe prescripția.
În aceste condiții, instanța a apreciat că termenul de prescripție nu a fost întrerupt, astfel că în ceea ce privește cererea de restituire a prețului reactualizat a operat prescripția.
În fine, în ceea ce privește excepția invocată de pârât potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă este neîntemeiată, întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat doar în subsidiar plata prețului reactualizat și nu concomitent. Prin urmare atâta timp cât nu s-au solicitat ambele pretenții,ci fie una fie alta, excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 6/_, pronunțată în dosar nr._ , a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții F. I. și F. Ana împotriva sentinței Judecătoriei C. -N. .
T. ul a reținut că dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001 fac distincție între desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași ca efect al eludării prevederilor Legii nr.112/1995 și desființarea acestor contracte ca efect al altor cauze, esențial fiind ca actele să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
În prima categorie intră anularea contractului pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 (imobilul nu făcea obiectul Legii nr.112/1995, nu putea fi înstrăinat, etc.), iar în cea de-a doua întră admiterea acțiunii în revendicare a fostului proprietar, în cadrul căruia se compară titlurile, precum și orice altă acțiune care are ca efect lipsirea de efecte juridice a contractului, fără să se constate eludarea prevederilor Legii nr.112/1995.
În speță, din considerentele hotărârilor judecătorești menționate mai sus rezultă că actul de vânzare-cumpărare a fost anulat pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Totodată, tribunalul consideră ca fiind lipsită de relevantă buna sau reaua credință a apelanților, dispozițiile art.50¹ alin.1 din Legea nr.10/2001 condiționând îndreptățirea
foștilor chiriași la restituirea prețului de piață al imobilelor doar de încheierea contractelor cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
În consecință, tribunalul a considerat corectă concluzia primei instanțe privind neîndeplinirea condițiilor stabilite prin dispozițiile art.50¹ alin.1 din Legea nr.10/2001, apelanții nefiind îndreptățiți să solicite restituirea prețului de piață al imobilului în litigiu.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului reactualizat, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data introducerii acțiunii, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.7 alin.1 din același decret prescripția începe de la data când se naște dreptul la acțiune.
De asemenea, potrivit art. 16 alin.1 din decret, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția sau prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanta judecătoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent.
În speță, apelanții au invocat, pe de o parte, că dreptul lor la acțiune s-a născut abia la data de_, când au fost evacuați din imobilul în litigiu, pe de altă parte, că termenul de proscripție a fost întrerupt prin posesia continuă asupra bunului și prin faptul că erau înscriși în CF ca proprietari tabulari.
T. ul a considerat nefondate susținerile apelanților, prima instanță reținând în mod corect că dreptul la acțiunea pentru restituirea prețului reactualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, se naște la data rămânerii irevocabile a acestor hotărâri, în speță la data de_, întrucât din acel moment contractul a fost desființat cu efect retroactiv și apelanții puteau solicita restituirea prețului. Sub acest aspect nu prezintă relevanță data la care s-a dispus radierea din CF a dreptului de proprietate al apelanților sau data la care aceștia au părăsit efectiv imobilul.
Totodată, tribunalul a considerat corectă soluția primei instanțe în sensul că aspectele invocate de apelanți nu pot fi încadrate în cazurile de întrerupere a prescripției prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958, nefiind vorba despre o recunoaștere a dreptului lor sau de o acțiune la care se referă aceste dispoziții legale.
În privința calității procesuale pasive în cauză, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F. P. a fost admisă prin încheierea din_ .
Potrivit dispozițiilor art.282 alin.2 C.proc.civ. "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul";.
T. ul a considerat că în condițiile în care apelul reclamanților are ca obiect doar sentința civilă nr.18555/2012, nu și încheierea din_, aspectele referitoare la calitatea procesuală a pârâtului nu mai pot fi invocate. Pe de altă parte, tribunalul a considerat corectă soluția primei instanțe, întrucât prin dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 s-a prevăzut doar că achitarea efectivă a sumelor prevăzute la alin.2 și 2¹ se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, fără să se stabilească în cadrul proceselor privind îndreptățirea la obținerea acestor sume calitatea procesuală a acestui minister.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.296 C.proc.civ. tribunalul a respins apelul declarat de reclamanți și a menținut sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții F. I. și F. Ana, solicitând în conformitate cu disp. art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza admiterea apelului declarat împotriva hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv: în principal, obligarea pârâtului la plata prețului de piață a apartamentului nr. 4 situat în C. -N., str. Dorobanților, nr. 65, județul C. ; în subsidiar, obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat cu rata inflației până la data achitării integrale, aferent contractului de vânzare cumpărare nr. 32566/_ încheiat cu SC CONSTRUCT ARDEALUL SA C. -N., prin care S. Român a vândut reclamanților apartamentul nr. 4 situat în C. -N., str. Dorobanților, nr.
65. Cu plata cheltuielilor de judecată în proces.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel, în mod nelegal respinge apelul înaintat de subsemnații, făcând o greșită interpretare a prevederilor privind Legea 112/1995, precum și a prevederilor privind prescripția dreptului la acțiune.
Recurenții consideră ca nelegale atât sentința civilă nr. 18555/2012 pronunțată de instanța de fond, cât și decizia civilă nr. 6/2013 pronunțată de instanța de apel, având în vedere următoarele considerente:
Însăși instanțele de judecată, motivează în mod contradictoriu neîncadrarea în dispozițiile art. 50" ai. 1 al Legii 10/2001, respectiv instanța de fond reține în motivarea soluției că reclamanții au fost de rea-credință ia încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pe când instanța de apel, arată că acest aspect este irelevant, dar că, nu au fost respectate prevederile legii 112/1995 la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Recurenții consideră, dimpotrivă, că toate prevederile Legii 112/1995 au fost respectate de reclamanți, în ce îi privește, și ca atare sancțiunea nerestituirii prețului de piață prin respingerea acțiunii este nelegală.
De asemenea, T. ul nu s-a pronunțat pe critica formulată de noi în apel, privind inexistența autorității de lucru judecat privind constatarea relei credințe a cumpărătorilor. Se menționează faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se poate analiza culpa cumpărătorilor raportat la culpa vânzătorilor, culpă majoră.
Autoritatea de lucru judecat presupune o identitate de cauză, obiect și părți, lucru care între prezenta cauză și cea soluționată prin Sentința nr. 838/2004, rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J nr. 6028/2006, nu poate fi reținut nici măcar formal. Prezenta cauză are ca obiect o cerere de despăgubire, iar în autoritatea de lucru judecat intră soluția dată în cauză, nu și considerentele hotărârii care privesc aspecte de fapt și, cu atât mai puțin, cele privind aspectele stării de fapt luate în considerare.
Deși reclamanții au sesizat atât instanța de fond, prin acțiune, cât și instanța de apel, prin motivele de apel, că reclamanții nu au avut vreo culpă în încheierea contractului de vânzare-cumpărare și au respectat prevederile Legii 112/1995, și culpa a aparținut exclusiv S. ui Român, care, prin instituțiile sale abilitate, avea obligația să verifice situația juridică a imobilului în litigiu și să stabilească dacă imobilul pe care chiriașul îl deține poate fi înstrăinat sau nu, și care le-a creat aparența unei înstrăinări valabile.
Vânzătorul S. Român era obligat să cerceteze dacă imobilul era în circuitul civil, dacă intra sub incidența altor legi speciale de reparație, iar din
moment ce vânzătorul a acceptat oferta făcută de cumpărătorul chiriaș, iar lucrul vândut a fost considerat ca fiind în circuitul civil și proprietatea vânzătorului, fapt devenit opozabil erga omnes prin înscrierea în CF și publicarea într-un ziar oficial doar a imobilelor ce nu pot fi înstrăinate chiriașilor reprezintă o privare de dreptul de proprietate al cumpărătorului chiriaș și o încălcare culpabilă din partea S. ui, care a înstrăinat imobilul în favoarea chiriașului deși acesta trebuia să stabilească înainte de publicarea într-un ziar oficial, respectiv vânzare, dacă imobilul pe care chiriașul îl deține poate fi înstrăinat sau nu,
Lipsa de diligență asupra condiției esențiale ca lucrul vândut să fie în circuitul civil, nu putea fi imputată cumpărătorilor, cu atât mai mult cu cât cererea de cumpărare s-a făcut în contextul legislativ de la data respectivă - art. 9 din Legea 112/1995 și art. 1 al. (2) H.G. 20/1996, în conformitate cu care erau considerate ca fiind preluate cu titlu în proprietatea statului imobilele cu destinația de locuință în baza Decretului 92/1950, iar H.G. nr. 11/1997 a apărut ulterior cererii de vânzare-cumpărare și finalizării procedurii de cumpărare.
Lipsa de diligentă a S. ui asupra "condiției esențiale ca lucrul vândut să fie în circuitul civil nu poate fi imputata cumpărătoarei, iar acceptarea ofertei de cumpărare de către chiriașii cumpărători reclamanți a creat o speranță legitimă pentru aceștia în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, iar privarea ca urmare a invalidării contractului de vânzare-cumpărare poate fi compensată prin obținerea valorii de înlocuire a bunului la prețul de circulație ai apartamentului.
In acest sens, art. 1 din Protocolul 1 C.E.D.O.. coroborat cu dispozițiile legale interne, confirmă necesitatea ca despăgubirea acordată să fie corespunzătoare prejudiciului suferit, urmare a anulării unui act ce conferă proprietatea asupra unui bun în înțelesul Convenției, pentru care s-au plătit taxele ce se impuneau S. ui Român, iar încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor, concomitent cu absența totală a despăgubirilor, i-a făcut să suporte un prejudiciu disproporționat și excesiv, incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul mai sus invocat (cauza Belasin c/a României - Hotărârea din_ ).
S-a mai reținut în practica C.E.D.O. că în condițiile în care S. Român care a preluat abuziv imobilul în litigiu de la fostul proprietar și ulterior 1-a vândut chiriașilor, nu. a acționat la timp și în mod coerent pentru protejarea cumpărătorilor, care au pierdut dreptul de proprietate, prin plata către acești; corespunzătoare prețului locuinței, se face răspunzător în condițiile art. 998-999 C.civ., de prejudiciul suferit de reclamanți prin lipsa de folosință a executații silite a hotărârii prin care s-a dispus radierea dreptului lor de proprietate și evacuarea acestora din apartament, în speță Sentința Civilă nr. 7432/_ și Sentința Civilă nr. 761/2010 ale Judecătoriei C. -N., coroborate cu procesul-verbal de evacuare a reclamanților.
2. In ce privește cererea subsidiară, se arată că instanțele de judecată în mod nelegal au respins petitul privind restituirea prețului reactualizat cu rata inflației până la data achitării integrale, pe motiv că ar fi prescris, interpretând în mod greșit dispozițiile legale în materie de prescripție, apreciind că termenul de 3 ani a început să curgă de la data de_, data constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin hotărâre judecătorească, în condițiile în care recurenții nu aveau nici măcar un interes în exercitarea acestei acțiuni, având în vedere faptul că prin Sentința nr. 838/2004 rămasă irevocabilă prin Decizia I.C.C.J nr.
6028/2006 a fost respinsă rectificarea înscrierilor din CF în sensul adierii dreptului de proprietate al S. ui Român și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari.
Recurenții au rămas în continuare proprietari de carte funciară, cu toate efectele de opozabilitate față de terți recunoscute de lege, și locuind efectiv în imobil. Numai prin Sentința Civilă nr. 7432/_, rămasă irevocabilă după 15 zile de la comunicare, având ca obiect rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al subsemnaților din CF și înscrierea lui în favoarea S. ui Român, nu am mai fost trecuți ca proprietari în cartea funciară, deși în continuare au locuit în apartament până la data de_, data evacuării prin executor ca urmare a anulării contractului nostru de vânzare cumpărare, conform Sentinței Civile nr. 761/2010 a Judecătoriei C. -N., dosar nr._ .
Astfel, reclamanții au păstrat posesia bunului până la data evacuării, data de_, dată la care, în urma rectificării întabulării dreptului de proprietate a S. ui Român și ulterior a foștilor proprietari, s-a născut dreptul subiectiv al reclamanților la restituirea prețului apartamentului pierdut, de atunci începând să curgă și termenul de prescripție și interesul meu în exercitarea acțiunii, născut și actual.
Așadar, prescripția stabilită de lege a fost întreruptă prin posesia continuă asupra bunului și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Chiar dacă este neîndoielnic că rambursarea prețului plătit, actualizat cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, respectiv suma de 27.160,17 RON nu acoperă prejudiciul încercat de reclamanți prin privarea dreptului lor de proprietate, reprezintă totuși o cale care să permită o compensare a diferenței între prețul de cumpărare actualizat și valoarea apartamentului în discuție.
Mai mult, consideră recurenții, că S. Român este obligat și moral să restituie din oficiu prețul încasat pentru apartamentele pe care le-a vândut și contractele de vânzare-cumpărare au fost anulate din culpa acestora, statul însușind și folosind banii pe nedrept, îmbogățindu-se fără justă cauză, fără a mai fi necesar niciun demers administrativ sau judiciar, doar astfel recurenții ar putea considera că se respectă statul de drept și egalitatea cetățenilor și statului în fața legii, fiind înlăturat orice dezechilibru între interesele generale ale statului și apărarea dreptului fundamental al individului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului ca nelegal si nefondat si menținerea deciziei recurate, ca legale si temeinice.
Recurenții nu indică motive de nelegalitate care să se încadreze în ipoteza juridică a acestui articol, motiv pentru care intimatul apreciază ca recursul este nelegal formulat.
Recursul reclamanților este nefondat.
Reține Curtea că prin acțiunea civilă în justiție reclamanții au solicitat restituirea prețului de piață al apartamentului nr. 4, situat administrativ în
C. -N., str. Dorobanților nr. 5, iar în subsidiar, obligarea pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata prețului reactualizat cu plata inflației, până la data achitării integrale, preț pe care l-au plătit în executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 32566/1997, anulat ulterior prin efectul sentinței civile nr. 838/2004, definitivă și irevocabilă.
Acțiunea reclamanților a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.
501din Legea nr. 10/2001, republicată.
În raport cu textul normativ mai sus evocat, Curtea reține că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Potrivit art. 50 alin. 2 și alin. 21din același act normativ, "cererile sau acțiunile in justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(21) Cererile sau acțiunile in justiție având ca obiect restituirea prețului de piața al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru";.
Din analiza acestor norme, rezultă cu puterea evidenței, intenția legiuitorului de a distinge între situația cumpărătorilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și situația acelor cumpărători ale căror contracte de vânzare- cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, regimul juridic instituit fiind diferit. Astfel, celor dintâi legea le conferă dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, iar celor din urmă, legea le conferă dreptul la restituirea prețului actualizat plătit în executarea contractelor de vânzare-cumpărare care au fost desființate ulterior prin hotărâri judecătorești definitive.
În prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare nr. 32566/_
, încheiat de reclamanți cu privire la apartamentul nr. 4 situat în C. -N., str. Dorobanților nr. 5, a fost desființat prin sentința civilă nr. 838/2004 a T. ului C., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1875/A/2004 a Curții de Apel C. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 6028/_ a Înaltei Curți de
C. și Justiție.
Prin aceste hotărâri judecătorești s-a statuat, cu puterea lucrului judecat, că actul juridic de vânzare cumpărare a fost încheiat de chiriași cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995, precum și ale Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, respectiv H.G. nr. 20/1996 și H.G. nr. 11/1997, întrucât imobilul a fost preluat de S. Român fără titlu, iar în baza Legii nr. 112/1995, puteau fi vândute numai imobilele cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea S. ui Român sau a altor persoane juridice cu titlu. Prin urmare, obiectul contractului de vânzare cumpărare s-a dovedit a fi unul ilicit. Acesta este motivul pentru care actul de vânzare cumpărare s-a constatat a fi fost nul absolut, iar hotărârile judecătorești prin care s-a statuat în acest sens sunt opozabile reclamanților din prezentul proces întrucât au avut în precedentul proces calitatea de pârâți. Mai mult decât atât, cele statuate de instanțe cu puterea
lucrului judecat, referitor la încheierea actului de vânzare cumpărare cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 se impun în prezentul proces ca obligatorii, prin efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Acest efect nu
împiedică o nouă judecată, pentru o cerere având un alt obiect și o altă cauză, iar parțial alte părți, însă împiedică instanța să dea o nouă statuare ori să o ignore pe cea precedentă, dată cu privire la un aspect de care depinde soluționarea prezentului proces, care a fost invocat în apărare de pârâți și le este opozabil reclamanților.
Prin urmare, motivele de recurs ale reclamanților sub acest aspect urmează a fi respinse ca neîntemeiate, Legea nr. 10/2001 conferindu-le exclusiv dreptul la restituirea prețului actualizat ce a fost plătit.
Curtea apreciază că sunt corecte cele reținute de către instanța de apel cu privire la restituirea prețului actualizat, operând prescripția dreptului material la restituire, prin împlinirea termenului general de 3 ani, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Temeinic instanța de apel, asemeni primei instanțe, a reținut că dreptul la acțiunea pentru restituirea prețului actualizat se naște la data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care contractul de vânzare cumpărare în temeiul căruia se pretinde restituirea a fost desființat, din acel moment chiriașii având posibiltiatea de a cere repunerea în situația anterioară. Or, hotărârea de desființare a contractului a rămas irevocabilă în data de 20 iunie 2006, iar cererea având ca obiect restituirea prețului actualizat a fost formulată în data de 10 iunie 2011, în afara termenului general de prescripție de 3 ani. Din perspectiva cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție, data radieri dreptului de proprietate al reclamanților din cartea funciară, ori data la care aceștia au părăsit efectiv imobilul rămâne fără relevanță juridică.
Față de cele ce preced, întrucât niciunul dintre motivele de recurs nu se verifică, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. I. ȘI F. ANA împotriva deciziei civile nr. 6 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
C. | -M. CONȚ | D. | -L. | B. | A. | C. |
GREFIER
S. -D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex.
| ← Sentința civilă nr. 66/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 4046/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
