Decizia civilă nr. 4048/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4048/R/2013
Ședința publică din 18 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta L. M., împotriva deciziei civile nr. 615 din 28 mai 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanții intimați G. E. V., G. G. R. și
G. M. E., precum și pe pârâtul intimat C. LOCAL AL MUN. Z., având ca obiect revendicare imobiliară - servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente L. M., domnul avocat M. O.
, care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat M. D., lipsă fiind pârâta recurentă personal, reclamanții intimați și reprezentantul pârâtului intimat C. Local al mun. Z. .
Dosarul se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâta L. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost timbrat la data înregistrării sale.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Domnul avocat M. O. depune la dosar delegația de substituire, care atestă împrejurarea că a fost împuternicit să se prezinte în prezenta cauză, de către avocatul titular M. D., cu împuternicire avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de A. C., care se află la f. 5 din dosar.
La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată de reclamanta intimată G. E., prin care aceasta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 615/_ a Tribunalului Sălaj și a sentinței civile nr. 4225/_, pronunțată de Judecătoria Zalău, la care au fost anexate următoarele: o copie de pe sentința civilă nr. 9/1994 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. 53/1993; o copie de pe dispozitivul deciziei civile nr. 368/1998 a Curții de A. C. și decizia civilă nr. 368/1998 pronunțată de Curtea de A. C. - Secția civilă, în dosar nr. 859/1997.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar chitanța care atestă achitarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente că taxa judiciară de timbru pentru recurs a fost achitată în contul Municipiului C. -N.
, iar pârâta recurentă L. M. are domiciliul în Z., astfel încât, taxa judiciară de timbru pentru recurs trebuia achitată în contul Municipiului Z. .
Reprezentantul pârâtei recurente arată că la Oficiul Poștal a indicat că pârâta recurentă L. M. are domiciliul în Z., dar probabil nu s-a înțeles și pentru că taxa judiciară de timbru nu s-a putut achita în contul Municipiului Z.
, a fost achitată în contul Municipiului C. -N. . De asemenea, arată că citația nu a ajuns la recurentă.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente că acesta avea cunoștință despre împrejurarea că taxa judiciară de timbru se achită la Primăria în raza căreia își are domiciliul debitorul creanței fiscale.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că la Oficiul Poștal a indicat că pârâta recurentă L. M. are domiciliul în Z., dar dintr-o eroare s-a eliberat chitanță pentru Municipiul C. -N. .
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâtei recurente, referitoare la împrejurarea dacă poate face dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei, în contul Municipiului Z., acesta arată că azi nu poate face această dovadă, dar solicită acordarea unui termen pentru achitarea acestei taxe judiciare de timbru în contul Municipiului Z. .
Curtea constată că pentru acest termen de judecată, pârâta recurentă L.
M. a fost legal citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru pentru recurs, în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Având în vedere acest aspect, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 306 C.pr.civ. și art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 146/1997 invocă și pune în discuție excepția netimbrării recursului declarat de pârâta L. M. .
De asemenea, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 299 alin. 1, art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ. invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității prezentului recurs, având în vedere valoarea terenului indicat prin cererea de chemare în judecată - 20.000 lei, pentru suprafața de teren de 638,50 mp, precum și valoarea indicată în primul ciclu procesual, pentru cota de ½ parte din imobil, prin întâmpinarea formulată de pârâta L.
M., care se află la f. 85 din dosarul instanței de fond.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei recurente împrejura- rea că acesta a promovat un recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, astfel încât, recursul este inadmisibil.
De asemenea, Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtei recurente o chestiune prealabilă, respectiv de ce acesta a înțeles să se judece în calea de atac a apelului și nu în calea de atac a recursului, având în vedere valoarea indicată prin întâmpinarea formulată de pârâta L. M., care se află la f. 85 din dosarul instanței de fond.
Cu privire la excepția netimbrării recursului, reprezentantul pârâtei recurente arată că taxa judiciară de timbru pentru recurs a fost achitată în contul Municipiului C. -N. dintr-o eroare și nu este vorba de rea credință, iar cu privire la excepția inadmisibilității recursului, reprezentantul pârâtei recurente arată că a indicat o valoare de 123.000 lei pentru obiect și la această valoare s-a plătit taxa judiciară de timbru, aspect pentru care, cauza a trebuit judecată exclusiv în apel.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar un script întitulat "Memoriu tehnic"; întocmit de domnul Vaida V. Pavel -Florin - persoană fizică autorizată, despre care spune că reprezintă un memoriu extrajudiciar, care a fost finalizat doar în data de_ și, de asemenea, depune la dosar un script întitulat "Detalierea motivelor de recurs";.
Curtea constată că aceste scripte au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, a fost înregistrată la dosar o chitanță care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, în contul Municipiului Z., care a fost expediată prin fax de către pârâta recurentă L.
M. .
În aceiași zi, după pronunțarea hotărârii în cauză, a fost înregistrată la dosar o cerere formulată și expediată prin fax de către pârâta recurentă L. M.
, prin care aceasta arată că depune la dosar o copie după dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 4 lei.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 615 din 28 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta L. M.
, împotriva Sentinței civile nr. 4225 din_ a Judecătoriei Z. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta L. M.
solicitând admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la instanța de apel, în urma calificării căii de atac împotriva Sentinței Civile nr. 4225 din 0_ a Judecătoriei Z. ca fiind apelul și nu recursul și obligarea la cheltuieli de judecată.
În susținerea motivelor de recurs, recurenta a arătat că prin decizia contestată, Tribunalul nu a lămurit problema căii de atac a sentinței civile, deși recurenta a intitulat calea de atac ca fiind apelul.
A solicitat aceasta în baza art. 282 și art. 2821Cod proc. civ. având în vedere că a formulat mai multe capete de cerere al căror obiect nu era evaluabil în bani și aveau o importanță deosebită la soluționarea cauzei:
A solicitat în mod distinct prin acțiune de sine stătătoare, în data de _
, constatarea faptului dobândirii dreptului de servitute prin uzucapiune sau stabilirea unei servituți de trecere în schimbul unei suprafețe de teren echivalent, cauza formând obiectul dos. nr._ al Judecătoriei Z., dosar conexat ulterior.
A solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și a reclamanților prin cererea depusă la_, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat deși la fila 401 dosar, a depus și obiectivele de expertiză topografică în vederea stabilirii liniei de hotar.
A solicitat prin cerere reconvențională, anularea Deciziei nr. 121/_ a Biroului Executiv a C. ui Local Z., prin care s-a dispus în mod greșit trecerea în proprietatea statului a terenului din litigiu și a solicitat rectificarea
C.F. ținând cont de erorile făcute prin decizia sus menționată în sensul că terenul trecut la stat era al familiei Jimborean, cel puțin în cotă de 1/2 și nu a familiei G.
. Și în mod greșit, instanța de fond nu a dat curs acestei cereri.
De asemenea a solicitat instanței să constate modul cum s-a desfășurat licitația în anul 1974 și ce s-a vândut în realitate la acea licitație, dar probele au fost în prima faza admise, iar apoi respinse. Instanța nu a ținut cont de fapt că Legea nr. 4 din 1973 a fost declarată abuzivă de instanța supremă și nu a admis cererea în probațiune formulată.
A ridicat pe parcursul procesului, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dat fiind faptul că nu au dovedit calitatea de proprietari și nici pe cea de moștenitori, dar instanța nu a dat nici un răspuns acestei excepții.
Prezenta cerere de recurs reprezintă ultima cale de a dobândi proprietatea asupra unui teren pe care părinții recurentei l-au plătit în anul 1975 familiei G.
, în urma ieșirii din indiviziune cu privire la întregul imobil, casă și teren în suprafață de 1277 mp.
Începând cu anul 1990 au început procesele între familiile Jimborean și G.
, cu privire la terenul din litigiu și de atunci procesele nu s-au mai terminat.
A sperat că prin ajungerea cauzei la Curtea de A. C., se va ajunge la o analiză obiectivă a situației juridice a terenului din litigiu, în sensul că părinții recurentei au plătit în anul 1975 terenul din litigiu familiei G. . Pentru edificarea instanței, a depus la instanța de fond, în primul ciclu de judecată o întâmpinare detaliată cu privire la istoricul imobilului din litigiu, întâmpinare din care rezultă faptul că ea are dreptate.
Practic, familia G., a beneficiat de despăgubiri plătite de statul comunist în anul 1975, conform Deciziei nr. 121 /_ a C. ui P. ular Z., de plata prețului cotei de 1/2 din construcții și întreg terenul de 1277 mp, conform Adeverinței nr. 14704/05._ a C.E.C. Z. și Sentinței
Civile nr. 2042/1974, iar în prezent beneficiază și de proprietatea asupra terenului.
În concluzie, prin interpretările greșite ale instituțiilor juridice, făcute de instanțe s-a ajuns la o triplă premiere a familiei G. .
Dar ca o ironie a sorții, nu este destul că familia G. primește o parte din terenul indispensabil folosirii casei recurentei, le blochează și accesul din strada
L. R. și li se propune să deschidă o altă intrare în casă, pe o alee pietonală, care se găsește în proprietatea mun. Z. .
În aceste condiții, stabilirea liniei de hotar era imperios necesară, având în vedere că aleea de intrare în casă construită încă în anul 1958, a fost atribuită reclamanților.
Părinții recurentei, au cumpărat în anul 1975 la licitație publică, casa și grădina de aproximativ 1200 mp, având în vedere faptul că are acces la strada L.
R., așa cum au toate casele din zonă. Dacă acest acces nu era recunoscut de familia G. sau instanță, părinții recurentei nu ar fi cumpărat imobilul.
A ajuns actualmente, că familia G. le sună și le amenință că le blochează accesul în casă, prin execuție silită, după ce familia recurentei a folosit acest acces în casă, încă din anul 1958, când a cumpărat-o în coproprietate cu familia
G. .
Instanța de fond și cea de apel, a refuzat în mod constant citarea reclamanților personal la interogator, pentru a putea dovedi toate cele susținute, și în acest mod s-a încălcat principiul aflării adevărului.
De asemenea, prin modul stabilirii a taxei de timbru, instanța de fond a limitat accesul recurentei la justiție.
Dacă Tribunalul ar fi ținut cont de probele scrise depuse la dosar, la ultima ședință de judecată a apelului nu s-ar fi ajuns la situația în care recurenta și familia sa să nu aibă acces în casă. Se referă aici la extrasele C.F. depuse, din care rezultă rectificarea C.F. admisă de Curtea de A. C., prin Decizia nr. 166/R/2013 pronunțată în dos. nr._ *, extrase conform cărora are în proprietate, în total suprafața de 638.50 mp, iar prin expertiza efectuată anterior datei deciziei curții li s-a stabilit o suprafață mai mică cu 90 mp, suprafață care reprezintă exact aleea de acces în casă.
În drept, dispozițiile art. 282, 2821, 304 C. proc.civ.
Recurenta L. M. prin detalierea motivelor de recurs
a arătat că
sentința atacată era supusă căii de atac a apelului și nu a recursului și datorită faptului că valoarea imobilului, stabilită de instanță, a fost de 123.464 lei, adică peste valoarea de 100.000 lei prevăzută la art. 2821Cod pr. civilă.
Instanța a stabilit această valoare la primirea cererii și a menținut această valoare și după ce a fost formulată o cerere de reexaminare a taxei de timbru,
cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ /al. În acest dosar anexat, instanța s-a pronunțat prin încheierea de la fila 6 în sensul că respinge cererea de reexaminare și menține aceiași valoare a obiectului cauzei.
Criteriul valoric în funcție de care se califică calea de atac, consideră că este de ordine publică și poate fi invocat în mod excepțional conform art. 306 alin 2 pct. 2 C. proc.civ.
În vederea edificării instanței cu privire la greșelile făcute la soluționarea prezentei cauze, depune anexat un memoriu tehnic topografic extrajudiciar, întocmit de un expert riguros care a constatat că în realitate terenul revendicat de reclamant cu nr. top. 421 nu se învecinează cu str. L. R. . Expertul care a făcut raportul de expertiză judiciară în acest dosar nu a analizat medalionul de CF din care rezultă că acest nr. top. nu se învecinează și nu s-a învecinat niciodată cu str. L. R. . Acest lucru l-a aflat după respingerea apelului(calificat recurs) de către Tribunalul Sălaj, când s-a pus în mod efectiv problema că nu mai aveau acces în casă din str. L. R. .
Dacă s-ar fi analizat problema liniei de hotar și uzucapiunii în mod științific, s-ar fi observat că dezmembrarea sa făcut greșit și că nr. top. 421 Z. nu se învecinează cu str. L. R. .
Intimata G. E. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii analizat de instanța de fond îl constituie obligarea pârâților să predea o suprafață de teren, să elibereze acel teren, să ridice un gard și un garaj, în scopul eliberării acelui teren, sau să autorizeze reclamantul la aceasta.
După cum reiese din acțiune (fila 2 dosar nr._ al Judecătoriei Z. ), valoarea imobilului este apreciată la suma de 20.000 lei, deci sub suma de
lei prevăzută de art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă.
În cauză a fost formulată o cerere reconvențională (fila 151 dosar nr._ al Judecătoriei Z. ) având ca obiect stabilirea și constituirea unei servituți de trecere.
Potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Apoi art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date in prima instanța in cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv (sau 100.000 lei în urma denominării din 2004), atât în materie civilă, cât și în materie comerciala, acțiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrările in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevăzute de lege.
În speță obiectul acțiunii principale îl constituie o revendicare având ca obiect un bun imobil în valoare de 20.000 lei.
Prin urmare valoarea, fiind sub 100.000 lei calea de atac în prezenta cauză este recursul iar nu apelul.
Chiar dacă în cauză pârâta a formulat o cerere reconvențională având ca obiect o servitute de trecere, calea de atac este dată de cererea principală iar nu de cererile incidente, cât timp art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă stabilește că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în prima instanța în cererile introduse pe cale principală.
Această soluție concordă cu dispozițiile art. 120 Cod procedură civilă, care prevăd că cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, fiind logic că dacă se judecă deodată i se aplică aceleași reguli ca și cererii principale, mai ales că art. 17 Cod procedură civilă dispune la rândul lui că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Dacă reclamanta reconvențională ar fi dorit ca cererea sa să aibă un regim distinct putea să o înregistreze separat, dar, fiind formulată ca o cerere incidentă, acceptă ca aceasta să fie supusă regulilor cererii principale, iar cum calea de atac este unitară aceasta se poate stabili doar în funcție de cererea principală.
Prin urmare corect a fost stabilită și judecată calea de atac de către Tribunal ca fiind recursul.
Hotărârea atacată de către recurentă este o decizie pronunțată în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă "Hotărârile date fără drept de apel, cele date in apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului."
Prin urmare nu este admisibilă atacarea cu recurs a unor alte hotărâri judecătorești decât a celor prevăzute expres și limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
Cum printre hotărârile judecătorești care pot fi atacate cu recurs nu figurează și deciziile pronunțate în recurs rezultă că o cale de atac prin care se tinde la atacarea unei astfel de hotărâri este inadmisibilă.
Din principiul legalității căilor de atac, rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.
Potrivit art. 377 (2) pct. 4 din Codul de procedura civilă, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, sunt irevocabile, deci, nesusceptibile de a fi atacate cu un al doilea recurs.
Cum, în cauza decizia civilă nr. 615 din 28 mai 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._ a fost pronunțată de Tribunalul Sălaj, ca instanță de recurs, fiind irevocabilă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil și urmează să fie respins ca atare.
Nu în ultimul rând, mai trebuie observat că prezenta cauză a mai parcurs anterior ciclul procesual al recursului la Tribunalul Sălaj, unde s-a pronunțat decizia civilă nr. 1045/2010.
Se poate afirma că prezentele critici formulate cu privire la obiectul acțiunii și la calea de atac puteau fi formulate și împotriva acestei decizii, nr. 1045/2010.
Nefiind formulate, cele statuate prin decizia civilă nr. 1045/2010, inclusiv că doar recursul este calea de atac, cât timp această decizie nu a fost atacată, au intrat în puterea lucrului judecat.
Față de acestea, în temeiul art. 299 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta L. M. împotriva deciziei civile nr. 615 din 28 mai 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
Excepția netimbrării va fi respinsă pentru că prezenta cale de atac exercitată de către parte nu este prevăzută de lege și prin urmare nu se poate stabili nici o taxă de timbru în atari condiții.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția netimbrării recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta L. M. împotriva deciziei civile nr. 615 din 28 mai 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M. CONȚ
I. -D. C.
Red. I.D.C./Dact. V.R.
2 ex./_
Jud.fond: E.Roxana Ursuța D. - Judecătoria Zalău
Jud. recurs: DP /C. D. /C. N. C. - Tribunalul Sălaj
GREFIER
A. M.
| ← Decizia civilă nr. 1155/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 96/2013. Revendicare mobiliară → |
|---|
