Decizia civilă nr. 4089/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4089/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. G. SA
B. M., împotriva sentinței civile nr. 1132 din 1 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta S.
I. L. -M., precum și pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtei-recurente SC S. G. SA B. M., avocat Răzvan Caramoci și reprezentanta reclamantei-intimate Bonyhai G. -E., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 30 septembrie 2013, s-a depus la dosar o cerere din partea reclamantei- intimate prin care se solicită amânarea judecării cauzei, în vederea comunicării recursului.
Reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, întâmpinare, și arată că înțelege să nu mai susțină cererea de amânare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantul pârâtei- recurente și se lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia de a lua la cunoștință conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei-recurente SC S. G. SA B. M., avocat Răzvan Caramoci și reprezentanta reclamantei-intimate Bonyhai G. -E., lipsă fiind restul părților.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței
recurate și în consecință respingerea acțiunii introductive de instanță. În opinia sa, în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă. Instanța de fond nu a luat în seamă faptul că prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu se referă la societăți comerciale integral privatizate așa cum este cazul în speță, ci la societăți la care statul este acționar majoritar. De fapt în speță sunt incidente prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Raportat la cele anterior arătate, cererea reclamantei de restituire în natură a imobilelor preluate de către stat este inadmisibilă față de pârâta SC S. G. SA, reclamanta având doar posibilitatea legală de a solicita despăgubiri în bani, iar obligația plății acestora revenind AVAS-ului, care avea obligația și de a stabili măsurile reparatorii în echivalent.
Consideră că sentința civilă nr. 130 din 7 februarie 1956 pronunțată în dosarul nr. 88/1956 de T. P. ular al Orașului B. M. a constituit preluarea de către stat a imobilului din litigiu, cu titlu valabil, iar în această situație AVAS are obligația de astabili măsurile reparatorii prin echivalent.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâta nu a reușit să prezinte autorizațiile de construire pentru grajdurile construite pe teren. Această autorizație constituie anexa 6 la raportul de expertiză efectuat în cauză de dl. expert Pintilie Florin. Este real că nu s-au putut depune autorizațiile de construire pentru grajduri, însă acestea au fost construite în anii 1979-1980, însă expertul a opinat că acestea au existat în mod cert, imobilele fiind intabulate definitiv în cartea funciară, dar în prezent s-au pierdut.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, însă legiuitorul nu a impus prin norma legală prezentarea autorizațiilor de construire emise în perioada dinainte de 1990, motiv pentru care apreciază că motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect este nelegală și se impune a fi cenzurată.
Așa cum s-a dovedit prin expertizele efectuate în cauză, ferma funcționează, și are ca obiect creșterea taurinelor. Societatea deține toate avizele de funcționare primite de la autorități la diferite momente și care au fost depuse la dosar. Deși prin raportul de expertiză în construcții, expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, arătând că în ceea ce privește ocupația funcțională a terenului, că în partea de NV există amplasate locuințe particulare înșiruite cu acces principal la str. V. iei, iar față de limita proprietății fermei,se află la aproximativ 250 m, o porțiune de spațiu verde cu destinație de pășune sau plantație. În mod cu totul inexplicabil, instanța de fond nu reține acest aspect deși prin Ordinul nr. 536/1997 al
M. ui Sănătății privind Norma de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației prevede că distanța minimă de protecție sanitară recomandată între zonele protejate și fermele de îngrășare taurine este de 200 m, deci mai puțin decât distanța existentă în prezent.
Întrucât imobilul a fost înstrăinat de AVAS în anul 1998 în cadrul procesului de privatizare, singura posibilitate de restituire este numai prin măsuri reparatorii prin echivalent și nicidecum în natură, întrucât în speță nu sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, dovada acestora fiind depusă la fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, conform chitanței anexate la întâmpinare.
Imobilele din litigiu au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, fapt ce atrage inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, deoarece nu sunt întrunite toate condițiile cerute în vederea aplicării acestuia.
Pârâta nu a reușit să depună autorizațiile de construire pentru grajdurile edificate pe teren, întrucât aceste autorizații nu există, neputând fi indicat nici măcar un număr al acestora, singura concluzie care rezultă este aceea că imobilele edificate după naționalizare sunt neautorizate, și prin urmare ilegale, astfel că în speță sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 din Norma metodologică, care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor.
Având în vedere că imobilele revendicate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, unitatea deținătoare la data apariției Legii nr. 10/2001 a fost o societate în curs de privatizare, fără să respecte condițiile impuse prin contractul de privatizare, luând în considerare și jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție cu privire la respectarea cumulativă a condițiilor ce trebuie să fie îndeplinite în vederea aplicării art. 29 din lege, condiții care în speță nu au fost respectate, precum și faptul că odată cu naționalizarea imobilelor reclamanta nu a beneficiat de nici o despăgubire, deși Constituția în vigoare la acea dată a prevăzut această obligație a statului, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1132/_ a T. ui Maramureș s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. I. L.
M., în contradictoriu cu pârâta SC S. G. SA, și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei nr. 1/_, emisă de SC S. G.
SA.
S-a dispus retrocedarea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor
identificate în prezent în CF 13504 B. M. nr. top_ /2,_ /1, CF 13504/a B. M. nr. topo 4989/2 și CF 5870 B. M. nr. topo 4989/1 și 4989/3, în natură teren intravilan de 28.902 mp, teren intravilan de 9.165 mp, teren arabil de 5313 mp și teren arabil de 1664 mp, precum și construcțiile vechi edificate pe terenurile de mai sus, construcții identificate prin completarea la expertiză efectuată în cauză de expert R. Butean la data de_, care face parte din prezenta sentință.
S-a dispus obligarea pârâtei SC S. G. SA la plata către reclamantă a sumei de 8895,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AVAS: Societatea SC S. SA a fost privatizată integral la data de_ .
Conform dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, astfel încât orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu aceste bunuri privesc exclusiv pe titularul dreptului de proprietate.
În cadrul activității sale și în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar AVAS nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului.
Așadar, regimul juridic al bunurilor ce fac parte din patrimoniul societății comerciale, este guvernat de dispozițiile menționate mai sus, deci orice litigiu născut din exercițiul dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie soluționat exclusiv în contradictoriu cu proprietarul acestora, respectiv SC S. SA B. M. .
Autoritatea pentru V. Activelor S. nu are obligația legală de a restituit în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoarea a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede: "imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație… vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare";.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate s-a reținut că AVAS nu are nicio obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Raportat la considerentele de mai sus, excepția a fost admisă conform dispozitivului.
Pe fondul acțiunii, s-au reținut următoarele aspecte:
Prin notificarea nr. 137/_ și completările ulterioare depuse la Biroul executorului judecătoresc S. Attila reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor, terenuri și clădiri, aflate actualmente în proprietatea unității deținătoare SC SEMTESCT G. SA.
Reclamanta a fost proprietara tabulară a imobilelor indicate mai sus. Din data de 2 martie 1948 a fost mutată cu domiciliul forțat în localitatea Gherla, iar ulterior la T. M., cu interdicția de a părăsi localitatea, fără a avea posibilitatea de a exercita dreptul de proprietate asupra imobilelor naționalizate. Interdicția a fost instituită din data de_, restricția fiind ridicată la data de_, așa cum rezultă din adresa nr. 75474/_ emisă de către Ministerul de Interne aflată la fila 70 din dosar.
Prin aplicarea Decretului nr. 111/1951 s-a dispus în baza sentinței civile nr. 130/_ pronunțată în dosar nr. 88/1956 de T. P. ular al orașului
B. M., trecerea tuturor imobilelor în proprietatea S. Român fără achitarea unei despăgubiri, constatându-se că bunurile au rămas fără stăpân.
Decretul nr. 111/1951 nu respectă Constituția din 1984 care garanta dreptului de proprietate încălcând și Tratatul de pace de la Paris semnat de România la 10 februarie 1947.
Astfel sentința sus indicată nu poate fi reconsiderată ca fiind un titlu valabil, ținând cont de faptul că prin stabilirea domiciliului forțat a fost obligată și silită să părăsească toate bunurile din proprietatea tabulară, actual revendicate, precum și de faptul că procedura de citare a fost efectuată la domiciliu necunoscut, neavând nici măcar o șansă teoretică de a exercita dreptul la apărare, în vederea protejării dreptului reclamantei de proprietate.
Statul Român nu are un just titlu, iar imobilele preluate în baza Decretului nr. 111/1951 în temeiul art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 10/2001 sunt considerate că au fost efectuate abuziv.
Unitatea deținătoare a fost înființată în cursul anului 1991 ca o societate cu capital integral de stat. În cursul anului 1998 Fondul Proprietății de Stat a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM711 din_ . Prin acest contract la punctul 8.10.1 a fost stabilită obligația cumpărătorului de a efectua o investiție de 1.219.646 USD în termen de 3 ani, începând cu anul 1999 până în anul 2001 inclusiv. Pentru garantarea realizării integrale a investițiilor, cumpărătorul a constituit drept gaj întregul pachet de acțiuni care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Această obligație se pare că nu a fost respectată de către cumpărător, astfel că instituția implicată în privatizare, AVAS prin adresa nr. 37344 din_ în conformitate cu art. 41 alin. 2 din Legea nr. 137/2002, a solicitat executarea gajului și implicat și reînregistrarea ca acționar a instituției publice implicate. AVAS prin adresa nr. 17602/_ de la fila 53-54 a comunicat la dosar că "nu are calitatea de proprietar sau deținător al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar calitatea de acționar conform legii, în numele statului";, "litigiul trebuie soluționat în contradictoriu cu S. ";.
Î. Culte de C. și Justiție prin Decizia nr. 6461/_ a constatat că aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (actualmente în urma republicării art. 29) este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două elemente: preluarea proprietății cu titlu valabil; faptul evidențierii ei în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste condiții a fost îndeplinită, procedura acordării măsurilor reparatorii este guvernată de dispozițiile art. 20 din lege (în urma republicării art. 21 din lege) deoarece art. 27 este de strictă interpretare. La data naționalizării dreptul de proprietate al reclamantei a fost garantat de art. 8 din Constituția din 1948 iar naționalizarea s-a efectuat fără a se achita vreo despăgubire, deși art. 10 din Constituția din 1948 a prevăzut obligația de a stabili o dreaptă despăgubire.
Ținând cont de acestea și de aspectele privind naționalizarea imobilului prezentat mai sus rezultă că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil și în mod abuziv.
Obligația legală de restituire în natură prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.
Argumentele sus menționate au fost susținute și de către unitatea implicată în privatizare respectiv AVAS prin adresa nr. 35490/_ a retransmis toată documentația și notificarea nr. 137/2001 formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 întrucât a considerat că societatea SC S.
G. SA este competentă să soluționeze, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Au fost încuviințate efectuarea expertizelor în domeniul topografie, construcții și specialitatea zootehnie. Expertul topograf prin completarea raportului a indicat suprafața liberă de 11.397 mp. Experții în construcții au stabilit următoarele: D-na Butean R. prin completarea la raportul de expertiză a indicat clădirile vechi stabilind pe cea de la poziția 56 din planul de situație (birou - casă veche) în suprafață construită de 263 mp, cea de la poziția 53 (magazia de furaje) suprafață construită de 153 mp, indicând că în incintă există construcții demontabile, construcții metalice ușoare, respectiv cea de la poziția 34 - tabără de vară, suprafață construită de 627 mp, cea de la poziția 40 fânar mic, suprafață construită de 103 mp, cea de la poziția 43 - baracă parc rece, suprafață construită de 367 mp. Experta a indicat în raportul de expertiză valoarea de piață stabilită prin metoda comparațiilor de piață pentru terenul imposibil a fi retrocedat de 29,65 euro/mp.
D-na expert B. L. tina prin opinia exprimată a confirmat existența clădirilor vechi și indică ca valoare de piață a terenului obținut prin metoda comparațiilor de piață valoarea de 24,37 euro/mp.
D-nul expert Pintilie Florin la punctul 6 din expertiză a înșirat clădirile vechi care se pot retroceda centrala termi8ă notată la poziția 67 din planul de situație, casa veche poziția 56, și magazia de furaje.
Un aspect foarte important este că pârâta nu a reușit să prezinte autorizație de construire pentru grajdurile construite pe teren. Acest aspect este confirmat atât de către d-nul expert Pintilie prin răspunsul dat obiecțiunilor pct. 3, de către dna expert Butean prin completarea la raport, cât și de către reprezentantul pârâtului. Afirmațiile în acest sens au fost consemnate în încheierea din_ . Întrucât autorizația de construire nu există, neputând fi indicată nici măcar un număr al acesteia, se poate trage concluzia că imobilele construite/edificate după naționalizare sunt neautorizate, ilegale, astfel sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 din Norma metodologică, care instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor.
La fila 295 din vol. II Garda Națională de Mediu prin adresa nr. 793/_ a comunicat reprezentantei reclamantei că în ceea ce privește instalațiile și dotările SC S. G. SA la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprită. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate.
În concluzie imobilele revendicate au fost preluate în mod abuziv și fără titlu valabil, unitatea deținătoare la data apariției Legii nr. 10/2001 a fost o societate în curs de privatizare fără să respecte condițiile impuse prin contractul de privatizare, și luând în considerare și jurisprudența Înalte Curți cu privire la respectarea cumulativă a condițiilor ce trebuie îndeplinită în vederea aplicării prevederilor art. 29 din lege, care în cazul de față nu sunt respectate, precum și faptul că odată cu naționalizarea imobilelor reclamanta nu a beneficiat de nicio despăgubire, deși Constituția din 1948 a prevăzut această obligație a statului, sens în care acțiunea va fi admisă în sensul restituirii în natură a imobilelor revendicate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 8.895,4 lei, cheltuielile de judecată
reprezentând 6395,4 lei onorarii expertize și 2500 lei onorariu avocațial dovedit cu chitanța seria BNH nr. 32/_, anexată în original concluziilor scrise depuse de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, S.
G. SA, solicitând modificarea in tot a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii introductive, pentru următoarele considerente:
In cadrul considerentelor hotărârii cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS, instanța a reținut faptul ca aceasta "nu are obligația legală de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoarea a imobilului, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede: "imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv indiferent de destinație... vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură, prin decizie sau după caz prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare". Așadar, față de dispozițiile legale menționate AVAS nu are nicio obligație legală de a soluționa o notificare privind restituirea în natură și nici restituirea în natură a imobilului revendicat în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, republicată. "
In același timp insa, in cadrul judecării aceleiași excepții, instanța a reținut si faptul ca "Societatea SC S. SA a fost privatizată integral la data de_ ."
Potrivit art. 21 alin. 1, din Legea nr. 10/2001 republicata, se restituie în natură imobilele - terenuri si construcții - preluate in mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute de societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, iar potrivit alin. 2 din art. 21, sunt aplicabile aceleași dispoziții legale și dacă statul este asociat sau acționar minoritar, însă sub condiția ca valoarea acțiunilor sau pârtilor sociale deținute sa fie mai mare sau egala cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire in natura este ceruta.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca prevederile art. 21 din Legea 10/2001 nu se refera la societăți comerciale integral privatizate, asa cum este cazul in speța de fata, ci la societăți la care statul este acționar majoritar.
Faptul că în anul 2005, AVAS a revenit printre acționarii minoritari ai SC Sem-test G. SA, nu schimbă însă prevederile legale aplicabile, deoarece AVAS este acționar minoritar deținând 6,36 din capitalul social, respectiv acțiuni în valoare de 97.182 lei, în vreme ce valoarea de piață a terenului la acea data, stabilită de un evaluator independent, era de
6.397.100 lei. Revenirea AVAS printre acționarii S. G. SA nu a fost efectuata insa prin anularea sau des¬ființarea in vreun mod a contractului de privatizare ci prin executarea silita parțiala a acțiunilor deținute de acționarul german, RPN G. International GmbH, care deține incepand cu acel moment un procent de 92.98% din acțiunile societății S. G. SA.
Raportat la prevederile legale de mai sus și la structura acționariatului de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, recurenta consideră ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede ca "pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21
alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate".
In consecința, considera ca cererea reclamantei de restituire in natura a imobilelor preluate de către stat este inadmisibila fata de parata S. G. SA, reclamanta având doar posibilitatea legala de a solicita despăgubiri in bani iar obligația plații acestora revenindu-i AVAS-ului, care avea obligația si de a stabili masurile reparatorii in echivalent.
În opinia recurentei, menționarea de către instanța de fond a celor statuate prin decizia 6461/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție (anterioara modificării Legii 10/2001 prin Legea 247/2005), este eronată, întrucât, prin Titlul I, art. 1, din Legea nr. 247/2005, prevederile art. 27 din Legea 10/2001, au fost modificate, fiind instituită o singură condiție pentru acordarea de despăgubiri bănești (si nicidecum pentru restituirea in natura) și anume evidențierea imobilului în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Întreaga fundamentare a acțiunii reclamantei are la bază întrunirea cumulativă a preluării cu titlu valabil și evidențierea în patrimoniul societății a imobilului, întrunire cumulativă care nu se mai regăsește ca și condiție a restituirii în echivalent, în actuala redactare a art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Reiese că obligația de despăgubire a reclamantei, pentru imobilul preluat abuziv de către statul roman îi revine AVAS-ului, care are obligația de a stabili măsurile reparatorii în echivalent si nicidecum recurentei, proprietara actuala a imobilului (restituirea in natura de către recurentă nefiind prevăzuta de lege in forma in vigoare la momentul emiterii deciziei).
In ceea ce privește aplicarea art. 29 in forma modificata, prin Titlul I art. 1 din Legea nr. 247/2005, aceasta are loc de la data intrării în vigoare prevăzută de art. 78 din Constituție, astfel încât la data promovării acțiunii
-_ acest text legal era aplicabil.
Referitor la reținerea de către prima instanță a preluării "cu titlu" a imobilului de către statul roman, reclamanta susține că și pe acest considerent obligația stabilirii măsurilor reparatorii, care pot fi numai prin echivalent, revine AVAS.
În ce privește analiza existentei autorizațiilor de construire pentru ferma edificata pe terenul preluat de Statul R., recurenta arată că în mod greșit judecătorul fondului a reținut ca "parata nu a reușit sa prezinte autorizațiile de construire pentru grajdurile construite pe teren".
Astfel, chiar anexa 6 la Raportul de expertiza tehnica judiciara efectuata de d-nul expert Pintilie Florin este reprezentata de Autorizația de construire nr. 784/_ pentru executarea lucrărilor de construire următoarelor: patul, fanar, tabăra de vara, garaj 3 boxe, 12 fose septice, șarpanta filtru sanitar si centrala termica.
Mai mult, anexa 1 a expertizei in construcții a d-lui Pintilie este reprezentata de Memoriul general al Consiliului P. ular al Județului Maramureș pentru proiectul nr. 6200/1980 pentru obiectivul "Ferma testare taurine performante proprii" ce urma a fi edificat in B. M., str. V. iei nr. 149; iar anexa 2 este reprezentata de Acordul unic nr. 458 din data de 13
Octombrie 1979 al Consiliului P. ular al Județului Maramureș, Comitetul executiv pentru ferma menționata, acord ce cuprinde si descrierea investițiilor respective (grajduri, fanar 200 tone, platforma dejecții, fosa septica, pod bascul, extindere preparare, extindere centrala termica, drumuri si platforme, împrejmuire). Aceste documente au atașate un tabel de parcele si un plan de situație.
Este adevărat ca pentru momentul la care a fost înființata ferma (aproximativ 1979-1980) nu au fost găsite autorizațiile de construire dar expertul in construcții a opinat ca acestea au existat in mod cert, imobilele fiind intabulate definitiv in CF dar ca in prezent s-au pierdut. Insa, in cuprinsul adeverinței nr. 14067/_ (anexata), eliberata de Primăria Municipiului B. M., sunt menționate pentru înscrierea in CF toate imobilele existente la acel moment in incinta (cuprinzând si construcțiile ridicate înainte de 1990), ceea ce denota faptul ca acestea au fost ridicate cu autorizarea Primăriei.
Conform prevederilor art. 10 alin 3 din Legea 10/2001 "se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990. Legiuitorul nu a impus prin norma legala prezentarea autorizațiilor de construire emise in perioada de dinainte de 1990, fapt pentru care considera recurenta ca motivarea instanței cu privire la acest aspect este nelegala si se impune a fi cenzurata de instanța superioara.
Referitor la considerentele privind ocuparea funcționala a terenului preluat de către Statul R., recurenta a invocat următoarele:
Cu privire la funcționarea societății S. G. SA, instanța de fond a reținut faptul ca "Garda Națională de Mediu prin adresa nr. 793/_ a comuni¬cat reprezentantei reclamantei că în ceea ce privește instalațiile și dotările SC S. G. SA la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprita. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate";.
În cauză au fost efectuate un număr de 3 expertize tehnice - expertiza topografica, expertiza zootehnica si expertiza in construcții. Aceste expertize au constatat faptul ca in imobilul respectiv funcționează societatea S. G. SA, având ca obiect de activitate "creșterea taurinelor". Aceasta societate are toate avizele de funcționare primite de la autorități (depuse la dosarul cauzei), la diferite momente.
In legătura cu ocuparea funcționala a terenului afectat, recurenta arată ca, in conformitate cu constatările expertizei in specialitatea zootehnie existenta la dosarul cauzei, pârâta deține la ora actuala următoarele autorizații: autorizație de mediu nr. 11-9 din_ ; autorizație sanitar- veterinara nr. 1 din_, pentru aprovizionarea, depozitarea si comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine; autorizație sanitar-veterinara nr.86/_ pentru colectare, creștere, îngrășare si comercializare tineret bovin; autorizație zootehnica de funcționare nr. 4 din
_ pentru depozitarea si comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine, autorizațiile respective fiind depuse la dosarul cauzei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia efectuării expertizei in construcții rezulta ca exista proiecte de renovare completa a fermei, proiecte care sunt suspendate in momentul de fata pana la terminarea prezentului litigiu. De asemenea, acționarul principal RPN G. International GmbH a depus înscrisuri din care rezulta ca acesta deține un număr de 750 capete tauri de valoare genetica deosebita, existând intenția alocării taurilor pentru repopularea fermei, in limita capacităților de găzduire existente. Este evident faptul ca renovarea si repopularea fermei se vor desfășura dupa terminarea definitiva a prezentului litigiu. Acest lucru nu poate insa elimina caracterul funcțional al fermei.
În conformitate cu concluziile expertizei zootehnice aflate la dosarul cauzei, suprafața necesara pentru stabulație libera pe cap de taur reproducător este de minim 40 m. p. Zonele verzi din incinta fermei sunt necesare pentru stabulația libera a animalelor si pentru buna funcționare a
fluxului din ferma. Daca se ia in considerare un minim de spațiu verde necesar de 40 m.p./cap, acesta se poate asigura pe suprafețele libere de construcții din cadrul fermei. Depozitele de stocare a hranei, cele doua fanare, patului, magazia de concentrate si cea de furaje din incinta SC S.
G. SA sunt necesare acesteia in realizarea obiectului de activitate al pârâtei recurente.
Întrucât, in conformitate cu art. 11 alin. 4 din L. 10/2001, daca lucrările executate de Statul R. in cadrul proiectului "Ferma testare taurine performante proprii" ocupa funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. De asemenea, art. 11.6 din Norma metodologica de aplicare unitara a Legii 10/2001 prevede ca "ipoteza enunțata la alin. 4 al art. 11 din lege vizează situația in care terenul expropriat este integral ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, caz in care se vor stabili numai masuri reparatorii in echivalent pentru întregul imobil", fara a condiționa aplicarea sa de funcționarea societății la capacitate maxima.
Mai mult, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001 "imobilele expropriate si ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor îndreptățite, daca nu au fost înstrăinate, cu respectarea condițiilor legale". Având in vedere ca respectivul imobil a fost înstrăinat de AVAS in anul 1998 in cadrul procesului de privatizare, considera recurenta ca singura posibilitate de restituire este numai prin masuri reparatorii prin echivalent si nicidecum in natura.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În considerentele hotărârii primei instanțe au fost reținute aspectele referitoare la conținutul notificării și la modul de preluare a imobilului în litigiu - în baza sentinței civile nr. 130/1956 a T. ui P. ular al orașului
M. (f. 26 volum I dosar fond), astfel încât aceste aspecte nu vor mai fi reluate.
Statuările primei instanțe cu privire la preluarea abuzivă a imobilului sunt corecte, fiind evident sub acest aspect că imobilul intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001.
Societatea pârâtă a fost înființată în anul 1991, ca societate cu capital integral de stat, a fost privatizată în anul 1998, prin FPS, iar în anul 2005 AVAS a revenit printre acționarii minoritari ai pârâtei deținând 6,36% din capitalul social, aspect necontestat de pârâtă. 92,98% din capitalul societății este deținut de acționarul RPN G. Internațional GmbH.
Potrivit interogatoriului luat reclamantei (f. 303 vol. I, întrebarea 10), aceasta a arătat că dorește restituirea în natură a terenului.
Din expertizele efectuate în fața primei instanțe și din celelalte acte la care se va face trimitere în cele ce urmează, a reieșit că pe terenul în litigiu, având nr. top inițial 4988, 4989, ulterior dezmembrat, sunt edificate următoarele categorii de construcții:
Construcții edificate anterior naționa lizării.
Potrivit celor relevate prin expertizele efectuate în fața fondului (fila 328 Vol. I, f. 166 și 202 Vol. II), la data naționalizării imobilului, pe teren erau edificate următoarele construcții: casă veche, care există și în prezent, fiind evidențiată la poz. 56 din planul de situație, având destinația birou și magazia de furaje evidențiată la poz. 53 din planul de situație.
Aceste construcții au fost edificate probabil anterior anului 1940 (f. 220 Vol. II), iar vechea construcție casă a fost refăcută după 1979 (f.204 Vol. II).
Construcții edificate ulterior naționalizării, anterior anului 1990,
respectiv în anii 1980-1982.
La f. 113 din Vol. II dosar fond, se arată că actuala incintă a SC S.
G. SA se identifică în întregime cu fosta "Fermă de testare taurine după performanțe proprii și așteptarea rezultatelor";, care a funcționat în incinta OJRSA Maramureș, până în anul 1979.
Funcționarea fermei era limitată de construcțiile incintei OJRSA, clădiri vechi și necorespunzătoare pentru atingerea performanțelor noii ferme.
În anul 1980, conform proiectului nr. 6200/1980, întocmit de CPJ Maramureș, s-a modernizat ferma de testare taurine, prin extinderea cu construcții noi, necesare fluxului tehnologic, în anul 1982 fiind terminată prima etapă de extindere a fermei.
Conform anexelor 1 și 2 la raportul de expertiză în construcții efectuat de expert Pintilie Florin (f. 142-145 Vol. II dosar fond), în perioada 1980-1982 s-a edificat obiectivul Fermă de testare taurine după performanțe proprii și așteptarea rezultatelor";, respectiv următoarele obiective: grajd 96 locuri cu padac pentru testare, grajd așteptare 76 locuri faza I-a, grajd așteptare 76 locuri faza a II-a, grajd așteptare 76 locuri faza a III-a, fânar 200 tone, carusel, platformă dejecții și fosă, pod bascul, extindere preparare, extindere CT, drumuri și platforme, împrejmuire.
Toate aceste edificii au fost construite anterior anului 1990, iar la data înființării societății pârâte - 1991 - precum și a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. MM7111/_ (f.2 Vol. I, acțiunea
introductivă), pârâta a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestor edificate anterior anului 1989, în natură.
În ceea ce privește reținerea de către prima instanță a lipsei autorizației de construire a acestor edificate în perioada 1979 - 1980, este relevantă poziția exprimată de expertul asistent desemnat de pârâtă, arătată la f.169 vol. II dosar fond, potrivit căreia autorizația de construire a acestor edificate nu a putut fi găsită din cauza multiplelor reorganizări prin care a trecut societatea.
Expertul a arătat însă că posibilitatea ca toate aceste edificate să fi fost construite fără autorizație de construire și să reziste o perioadă îndelungată de timp (din 1982), fără a se dispune demolarea lor, este practic exclusă, având în vedere prevederile legale în materie de la acea epocă (f. 170-171 vol. II dosar fond):
Potrivit art. 6, 7 din Decretul nr. 144/1958, nu se acorda nicio finanțare, iar executantul nu putea începe nicio lucrare aparținând sectorului socialist înainte de obținerea autorizației de construire.
Sancțiunea edificării unei construcții fără autorizație, chiar și în cazul apartenenței construcției sectorului socialist, era, în conformitate cu art. 4 din Decretul nr. 545/1958, demolarea.
Or, raportat la aceste dispoziții și la rigoarea acelei epoci (1980-1982), edificarea unui număr atât de mare de obiective - grajd 96 locuri cu padac pentru testare, grajd așteptare 76 locuri faza I-a, grajd așteptare
76 locuri faza a II-a, grajd așteptare 76 locuri faza a III-a, fânar 200 tone, carusel, platformă dejecții și fosă, pod bascul, extindere preparare, extindere CT, drumuri și platforme, împrejmuire - în lipsa autorizației de construire, precum și nedemolarea lor, în ipoteza practic imposibilă a lipsei autorizației de construire, este, în opinia instanței de recurs, cu desăvârșire exclusă.
Cele edificate în baza autorizației de construire nr. 784/1996. Potrivit autorizației de construire nr. 784/_, emisă de Primarul
mun. B. M. (f. 147 vol. II dosar fond), emisă pe numele pârâtei, a fost autorizată executarea următoarelor lucrări de construire: patul, fânar, tabără de vară, garaj 3 boxe, 12 fose septice, șarpantă filtru sanitar și CT.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză în construcții (f. 123 vol.II dosar fond), din aceste construcții autorizate au fost efectiv edificate următoarele: pătul, fânar mic, tabără de vară, garaje 3 boxe și fose septice parțial evacuate, evidențiate pe anexa 3 a raportului de expertiză, la pct. 52, 40, 43 și 25 (f. 139, vol. II dosar fond anexa 3).
Prima instanță prin hotărârea pronunțată a dat curs solicitării reclamantei, dispunând restituirea în natură a întregului perimetru de
45.044 mp teren pe care se află edificate toate cele trei categorii de construcții arătate anterior la pct. a, b, c din prezentele considerente.
Instanța de recurs constată că raportat la dispozițiile legale în materie - art. 29 din Legea nr.10/2001 "pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) si (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate" și art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, "se restituie în
natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de_, precum și construcții ușoare și demontabile"; - cel puțin în ce privește categoriile de construcții arătate la pct. b și c - respectiv cele edificate ulterior naționalizării și anterior anului 1990, precum și cele edificate în baza autorizației de construire nr. 784/_, restituirea în natură nu este posibilă, hotărârea instanței de fond sub acest aspect fiind nelegală.
Așa cum reiese din planurile și schițele anexe la rapoartele de expertiză efectuate în fața primei instanțe (unul dinte cele mai concludente fiind planul de la f. 9 vol. III dosar fond), prin hotărârea primei instanțe a fost restituită practic întreaga incintă a fermei, aparținând recurentei, cu absolut toate construcțiile edificate pe teren, hotărârea contravenind dispozițiilor legale anterior evocate.
Nelegală este hotărârea instanței de fond și sub aspectul reținerii datelor comunicate de către Garda națională de Mediu (f. 295 vol. II dosar fond), în sensul că la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, adăposturile de animale fiind dezafectate de instalații, iar alimentarea cu apă oprită. Această fermă la ora actuală este deja în mediul urban, înconjurată de locuințe, instituții, sedii firme, nu mai poate beneficia de autorizație de funcționare, nefiind îndeplinite condițiile de legislație speciale privind distanțele de mediu locuibil pentru a se putea porni o astfel de activitate.
Pe de o parte, este adevărat că acest act există la dosar, însă în conținutul aceluiași înscris, se menționează că și în prezent societatea pârâtă desfășoară în incinta sa, activitatea de depozitare și distribuție material seminal congelat, activitate care se regăsește în activitățile reglementate prin autorizația de mediu nr. 11-9/_ .
Totodată, la finalul aceluiași înscris, se menționează că titularul autorizației de mediu nr. 11-9/_, adică pârâta, urmează să întreprindă demersurile legale de înștiințare a APM Maramureș cu privire la noile condiții de desfășurare a activității pe amplasamentul din B. M., str. V. iei nr. 149.
Prin urmare, mențiunea din acest înscris referitoare la faptul că la acest moment nu mai există posibilitatea reluării activității de creștere a taurinelor, precum și aceea că momentan activitatea de creștere a taurinelor este oprită, trebuie coroborată cu întregul conținut al înscrisului, în sensul că, în ipoteza în care pârâta va face demersuri pentru obținerea autorizației cu respectarea cerințelor actuale de desfășurare a activității în condiții legale, continuarea activității este posibilă.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care pârâta nu ar mai putea desfășura activitate de creștere a animalelor, din diverse considerente impuse de noile cerințe ale aderării României la UE, restituirea în natură a tuturor edificatelor proprietatea acesteia către reclamantă este nelegală, prin prisma prev. art. 29 și art. 10 alin. 3 din Legea nr.10/2001, întrucât aceste edificate sunt proprietatea pârâtei, aceasta le deține în mod legal, o parte au intrat în patrimoniul ei cu ocazia privatizării, o parte au fost edificate pe bază de autorizație de construcție, iar în calitate de proprietară are dreptul să dispună de bunurile sale, inclusiv în sensul începerii desfășurării unei noi activități, în conformitate cu cerințele legale, în ipoteza în care activitatea de creștere a animalelor nu o va mai putea desfășura.
Chiar dacă în cauză s-au administrat mai multe expertize, niciuna dintre ele nu clarifică în mod pe deplin lămuritor:
totalitatea construcțiilor existente pe terenul în litigiu, cu arătarea clară, explicită, a acestora, astfel: a construcțiilor edificate anterior naționalizării; a construcțiilor edificate după naționalizare, anterior anului 1990; a construcțiilor edificate după anul 1990, în baza autorizației de construire nr. 784/1996.
dacă pe lângă cele trei categorii de construcții există și alte construcții edificate după anul 1990, fără autorizație sau construcții ușoare și demontabile;
- dacă construcțiile și celelalte edificate - drumuri, platforme, împrejmuire - ocupă integral terenul în suprafață de 45.044 mp, sau există suprafețe libere, atât neocupate cât și neafectate utilizării construcțiilor edificate, care ar putea fi restituite în natură;
- dacă construcțiile din categoria a - edificate anterior naționalizării și care în prezent există (cel puțin casa) - pot fi restituite în natură sau raportat la modificările aduse acestora ulterior naționalizării și amplasării lor în incinta societății, o atare restituire nu este posibilă.
În vederea administrării unui supliment la raportul de expertiză sau a unei expertize având obiectivele mai sus arătate în considerentele prezentei decizii, precum și a altor obiective care vor fi apreciate ca utile, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., curtea va admite recursul pârâtei, va casa în întregime sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Totodată, cu ocazia analizării cererii de restituire în natură a eventualelor suprafețe libere, în sensul Legii nr.10/2001, instanța va ține seama și de faptul că pârâta deține la ora actuala următoarele autorizații: autorizație de mediu nr. 11-9 din_ ; autorizație sanitar-veterinara nr. 1 din_, pentru aprovizionarea, depozitarea si comercializarea materialului seminal conservat pentru bovine; autorizație sanitar-veterinara nr.86/_ pentru colectare, creștere, îngrășare si comercializare tineret bovin; autorizație zootehnica de funcționare nr. 4 din_ pentru depozitarea si comercializarea materialului seminal congelat de la specia bovine, autorizațiile respective fiind depuse la dosarul cauzei (f. 356-360 vol. I dosar fond).
Raportat la gradul de ocupare al terenului cu construcții și la regimul juridic al tuturor construcțiilor, pe categorii, care va fi clarificat prin suplimentarea probațiunii în cursul rejudecării, instanța va statua asupra modului de acordare a măsurilor reparatorii.
În ipoteza în care instanța de rejudecare va ajunge la concluzia că restituirea în natură a imobilului fie nu este posibilă, fie este posibilă numai parțial, pentru acea porțiune pentru care restituirea în natură se va aprecia că nu e posibilă, va repune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a AVAS.
În prezent, AVAS este acționar minoritar al societății pârâte, deținând 6,36% din acțiuni, procedura de privatizare a recurentei în anul 1998 s-a făcut prin FPS, antecesorul AVAS, astfel încât, potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent revine acestei entități, chemată în judecată în calitate de pârâtă în
prezentul litigiu ( valoarea cotei deținute de AVAS fiind cu certitudine mai mică decât valoarea imobilului, numai valoarea terenului aflat în incinta SC
S. G. SA fiind stabilită la valoarea de 1.667.789 lei - f. 129, vol. II dos. fond).
De asemenea, dacă în urma probațiunii administrate și a prevederilor art. 10 alin. 3, art. 29 din Legea nr. 10/2001 se va stabili că pentru o parte sau pentru întreg imobilul măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât prin echivalent, instanța de rejudecare va pune în discuție incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, în temeiul art. 4 din acest act normativ.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuție necesitatea administrării acestei probe și a oricăror alte probe pe care le va aprecia ca fiind necesare, utile și concludente legalei soluționări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta SC S. G. SA B. M., împotriva sentinței civile nr. 1132 din 1 iulie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
C. V.
T.
D.
A.
-T.
N.
G.
M. L. -T.
Red. MV dact. GC 3 ex./_
Jud. fond: D.W.
| ← Decizia civilă nr. 421/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 506/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
