Decizia civilă nr. 4390/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4390/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.
-N., împotriva sentinței civile nr. 304 din 2 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantele S. M. -
și V. A., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001. Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
23 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 30 octombrie 2013, iar apoi, din aceleași motive, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 6 noiembrie 2013, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 304 din 2 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele S. N. decedată în cursul procesului, acțiunea fiind continuată de către celelalte reclamante, S. M. -R. și V. A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. -N., și, în consecință, a fost anulată Dispoziția nr. 3369/17 octombrie 2012 emisă de pârât, s-a constatat îndreptățirea defunctei S. N. la măsura compensării prin puncte conform cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafață totală de 2780 mp și construcții în suprafață de 77,50 mp cu nr. top 21953 din CF 18725 C. -N.
, respectiv nr. top 21952 din CF 27477 C. -N., situat în C. -N., str. Câmpului nr. 154 (fosta. S. Turzii nr. 36) imobile expropriate în baza Decretului nr. 250/1974, ținându-se cont de despăgubirile încasate actualizate la momentul exproprierii, pârâtul a fost obligat să achite reclamantelor S. R. și V. A. 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Conform CF nr. 27477 C., parcela cu nr. topo 21952 în suprafață inițială de 852 stjp ( aprox. 3065 mp) a aparținut inițial lui S. V. sen.
În baza certificatului de moștenitor eliberat de notariatul de stat C. sub nr. 1056/_, asupra cotei de 400/3065 parte din acest imobil s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de moștenire în favoarea lui S. V. jr., soțul, respectiv tatăl reclamantelor.
Cu toate acestea, în baza Decretului nr. 250/1974 imobilul a fost dezmembrat în parcela cu nr. topo 21952/1 în suprafață de 370 mp ce s-a
reînscris în favoarea vechilor proprietari și parcela cu nr. topo 21952/2 în suprafață de 2576 mp ce s-a înscris în CF nr. 39107 în favoarea Statului Român.
În baza sentinței civile nr. 186/A/1998 a Tribunalului C., dată în dosar nr. 2899/1997 s-a rectificat suprafața primei parcele dezmembrate la 989 mp, iar suprafața celei de a doua parcele s-a rectificat la 2076 mp.
Apoi, a fost înscris dreptul de proprietate al reclamantei S. M. R. asupra cotei de 400/3065 parte din imobil cu titlu de moștenire.
În cealaltă carte funciară în discuție, respectiv CF 18725 C., dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. topo 21953 a fost înscris în favoarea lui
V. și soția Oprea M., imobilul având o suprafață de 800 stjp.(aprox.2880 mp).
În baza succesiunii efectuate de către notariat după S. V., conform certificatului de moștenitor nr. S332/1969 asupra 400/6333 parte din porțiunea defunctei soții Oprea M. s-a înscris în favoarea lui S. V. jr.
Apoi, în baza aceluiași decret de expropriere, imobilul nr. topo 21953 s-a dezmembrat în două parcele respectiv 21953/1 casă și teren în suprafață de 250 mp și nr. topo 21953/2, teren în suprafață de 2449 mp, prima parcelă reînscriindu-se în favoarea vechiului proprietar iar cea de a doua în favoarea statului român în CF 39106 C. .
Ulterior, asupra cotei de ½ parte din imobilul rămas neexpropriat s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de succesiune în favoarea lui S.
V., fiind înscrise și alte operațiuni de înstrăinare a imobilului în favoarea reclamantei S. M. R., iar în baza aceleiași sentințe menționate anterior s-a rectificat suprafața imobilului în sensul că parcela cu nr. topo 21953/1 are o suprafață de 939 mp și cea cu nr. topo 21953/2 de 1941 mp. În Decretul de expropriere nr. 250/1974, la poziția nr. 128 figurează defunctul S. V. cu o suprafață expropriată de 1360 mp respectiv 1420 mp din imobilul situat în C. -N., str. Câmpului nr. 154 și cu anexe construcții în suprafață totală de 77,5 mp, terenul și construcțiile fiind evaluate la suma totală de 14.293 lei, despăgubiri încasate conform
declarației reclamantei S. N. .
Conform Deciziei civile nr. 186/A/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2899/1997 s-au rectificat suprafețele imobilului așa cum s-a arătat anterior, având în vedere cererea promovată de către reclamantul
S. V. în contradictoriu cu Consiliul local al municipiului C. -N., prin care a solicitat rectificarea cărții funciare avându-se în vedere faptul că în baza Decretului nr. 250/1974 statul a devenit proprietarul unei suprafețe de 1360 mp din CF 18725 C. nr. topo 21953/1 și nu 2443 mp și respectiv proprietarul unei suprafețe de 1420 mp din CF 27477 C. nr. topo 21952 în loc de 2576 mp, cum din eroare s-a trecut.
În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanta S. N. a solicitat în termen util, restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru terenurile expropriate în temeiul decretului menționat anterior.
Prin Dispoziția nr. 3369/17 octombrie 2012 emisă de pârât a fost respinsă notificarea formulată de reclamantă deoarece revendicatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, raportat la faptul că S. V. jr. era proprietar asupra 400/6333 parte din imobilul cu nr. topo 21953 și 22049, iar asupra terenului cu nr. topo 21952 era S.
V. sen. și S. V. jr., acesta din urmă asupra cotei de 400/3065 parte
din imobilul nr. topo 21952, masele succesorale după S. M. și S. V. incluzând doar porțiunile de 400 parte.
Într-adevăr, așa cum s-a arătat anterior, înscrierile de carte funciară realizate în baza decretului de expropriere nu au fost corelate nici cu situația tabulară anterioară și nici cu măsura exproprierii din perspectiva suprafeței expropriate însă, în cele din urmă, instanța de judecată a tranșat aceste inadvertențe, stabilind suprafața efectiv rămasă în favoarea persoanelor expropriate și suprafața expropriată care oricum este mai mare decât cea pentru care s-a formulat notificare.
Într-o atare situație și în condițiile în care exproprierea s-a realizat conform decretului de expropriere de la S. V. jr. în viață la momentul exproprierii, instanța a apreciat că reclamanta S. N., în calitate de soție supraviețuitoare și persoană care a formulat notificarea, este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, terenul neputând fi restituit în natură.
Această statuare se bazează pe raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, cu ale cărei concluzii a fost de acord și pârâtul prin care s-a concluzionat că suprafața ocupată de către statul român care este în realitate de 4017 mp față de cea înscrisă în decretul de expropriere de 2780 mp, este ocupată în întregime de construcții, drumuri, alei de acces, trotuare și rigole, fiind astfel imposibilă restituirea în natură.
Drept urmare, în baza prev. art. 4, ale capitolul III din Legea nr. 165/2013 coroborate cu art. 11 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis acțiunea.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat să plătească reclamantelor S. R. și V. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 239/_ eliberate de avocat Sztranyiczki Szilard.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. municipiului
C. -N., solicitând instanței modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, din terenul înscris în CF 18725 C. nr. top 21953, a fost expropriat în baza Decretului nr. 250/1974 și imobilul a fost partajat după cum urmează: cu nr. top nou 21953/1 casă și teren în suprafață de 250 mp s-a reînscris în favoarea proprietarilor tabulari, iar imobilul cu nr. top nou 21953/2 teren în suprafață de 2449 mp, s-a transcris în CF 39106 în favoarea Statului Român. Apoi, terenul înscris în CF 27477 C. cu nr. top 21952 a fost expropriat parțial în temeiul Decretului nr.250/1974 și imobilul cu nr. top nou 21952/1 teren în suprafață de 370 mp s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari, iar terenul cu nr. top nou 21952/2 în suprafață de 2576 mp s-a transcris în Cf 39170 în favoarea Statului Român.
Ulterior acestei dezmembrări, prin sentința civilă nr. 186/A/1998, pronunțată de Tribunalul Cluj s-au rectificat suprafețele menționate, astfel, suprafața imobilului cu nr. top 21953/1 este de 939 mp, iar suprafața imobilului cu nr. top 21953/2 este de 1941 mp; suprafața imobilului cu nr. top 21952/1 este de 989 mp și suprafața imobilului cu nr. top 21952/2 este de 2076 mp.
La data exproprierii proprietarii tabulari ai terenului cu nr. top 21953 erau S. V. senior și Oprea M. și S. V. junior, asupra cotei de 400/6333 parte din imobilul cu nr. top 21953 și 22049, iar proprietarii
tabulari ai nr. top 21952 erau S. V. senior și S. V. junior, acesta asupra cotei de 400/3065 parte din imobilul u nr. top 21952.
Prin urmare, recurentul pârât a invocat faptul că, S. V. jn., antecesorul reclamantelor S. M. R. și V. A. nu deținea decât cota de 400/3065 parte din imobilul înscris în Cf 27477 nr. top 21952 și respectiv cota de 400/6333 parte din imobilul înscris în Cf 18725, nr. top 21953.
S-a învederat instanței că în certificatele de moștenitor nr. 332/1969 și 1056/1973 emise de Notariatul de stat după defuncta S. M. și defunctul S. V., apare ca moștenitor S. V. junior, însă în masa succesorală se regăsește numai porțiunea de 400/6335 parte teren cu nr. top 21953 și 400/3065 parte din terenul cu nr. top 21952.
Prin urmare, fiind stabilit dreptul de proprietate în favoarea lui S. V. junior, reclamantele nu puteau beneficia numai de porțiunile deținute de acesta în temeiul Legii nr.10/2001.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul a arătat că în mod nelegal au fost aplicate dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., deoarece nu are nicio culpă procesuală în derularea prezentului litigiu.
În subsidiar, recurentul a arătat că în măsura în care se apreciază ca fiind legală dispoziția de obligare a pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, acesta a solicitat diminuarea cuantumului cheltuielilor, invocând dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/_ .
A fost invocată de asemenea și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că urmează să fie recuperate numai cheltuielile de judecată necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Prin întâmpinare, reclamantele intimate au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele au arătat că V. S. junior era moștenitorul proprietarilor tabulari S. V. și S. N., situație în care, notificarea formulată de intimate a vizat suprafața de teren deținută de către toți proprietarii tabulari S. V. senior, S. M. și S. V. junior, respectiv suprafața menționată în cărțile funciare pentru care s-au formulat notificări.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica principală pe care pârâtul P. M. C. -N. o formulează este ceea referitoare la faptul că reclamantelor li s-a constatat îndreptățirea la o suprafață mai mare de teren decât avea în proprietate antecesorul acestora, S. V. junior, respectiv, 400/6335 parte din nr.top. 21953 și nr. 400/3065 parte din nr. top 21952.
Verificând probele administrate curtea constată că imobilul înscris în
C.F. 27477 C., parcela cu nr. top. 21952 a avut suprafața înscrisă în cartea funciară 852 stjp adică 3067,2 mp și proprietar al acestui imobil a fost S.
V., sub B1.
În baza certificatului de moștenitor cota parte de 400/3065 a fost transmisă în favoarea lui S. V. jr., moștenitorul lui S. V. . Deși certificatul de moștenitor a fost operat în cartea funciară la data de 30
iulie 1974, sub B3-4, se operează Decretul de expropriere nr. 250/1974, imobilul cu nr. top 21952/1 se împarte în două parcele, nr. top 21952/1 cu suprafața de 370 mp. se reînscrie sub A2 în favoarea proprietarilor de până acum, iar parcela cu nr. top 21952/2 cu suprafața de 2576 mp se înscrie în favoarea Statului Român în Cf 39107. Deci, curtea constată că suprafața parcelei cu nr. top 21952, avută în vedere la operarea Decretului de expropriere a fost de 2946 mp (370 mp + 2576 mp), deși în cartea funciară parcela cu nr. top 21952 mp avea 3067,2 mp.
Din cele mai sus reținute, există anumite inadvertențe în înscrierile de carte funciară, care parțial au fost rezolvate, prin decizia civilă nr. 186/A/1998 pronunțată de Tribunalului C. în dosar nr. 2899/1997, în sensul că suprafața corectă a imobilului cu nr. top 21952/1 este de 989 mp, iar suprafața parcelei cu nr. top 21952/2 (expropriată) este de 2076 mp.
Verificând certificatul de moștenitor nr. 1056/1973 emis la data de
10 iunie 1974, curtea constată că după defunctul S. V. unicul moștenitor al acestuia este S. V. junior (f.16).
S. V. junior a decedat, moștenitoare a acestuia fiind soția supraviețuitoare S. N. și S. M. R. și V. A. în calitate de fiice.
Parcela cu nr. top 21925/1 a fost atribuită în urma partajului operat între moștenitoare în favoarea reclamantei S. M. R., după cum rezultă din sentința civilă nr. 11213/2011 (f. 34).
În ceea ce privește CF 18725 C., parcela cu nr. top 21953, este intabulată în cartea funciară cu suprafața de 800 stjp, adică 2880 mp în
favoarea numiților S. V. și soția născută Oprea M. . Sub B2 a fost intabulat certificatul de moștenitor nr. 332/1969, asupra cotei de 400/6333 parte din porțiunea de sub B2 a defunctei soții a lui S. V. născută Oprea M., s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire în favoarea lui S. V. junior. Ulterior, în 1 iunie 1977 în această cartea funciară s-a operat Decretul de expropriere nr. 250/_ și s-a dispus partajarea parcelei cu nr. top 21953, după cum urmează: parcela cu nr. top 21953/1 casă și teren în suprafață de 250 mp, s-a reînscris în aceeași cartea funciară în favoarea proprietarilor de până acum (S. V. și S. V. junior), iar parcela cu nr. top nou 21953/2 în suprafață de 2449 mp s-a transcris în favoarea Statului Român în CF 39106 C. .
Din ele mai sus reținute, curtea constată că suprafața imobilului menționată în cele două topografice dezmembrate ca urmare a exproprierii este de 2699 mp (250 mp + 2449 mp), o suprafață mai mică decât cea menționată în cartea funciară, 2880 mp.
Pentru corectarea acestor inadvertențe, prin decizia civilă nr. 186/A/1998 pronunțată de Tribunalului C. în dosar nr. 2899/1997, s-a rectificat suprafața imobilului în sensul că, suprafața corectă a imobilului cu nr. top 21953/1 este de 939 mp și nu 250 mp, iar suprafața parcelei cu nr. top 21953/2 este de 1941 mp. După S. V. și S. M., unicul moștenitor a fost S. V. junior, după cum rezultă din certificatele de moștenitor nr. 1056/1973 și 332/1969 (f.16-17).
Moștenitoarele lui S. V. junior, reclamantele S. N. și S.
M. R. au formulat notificare în baza Legea nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru parcela cu nr. top 21953/2 în suprafață de 1941
mp, (suprafața menționată în decizia de rectificare) și pentru parcela cu nr. top 21952 în suprafață de 2076 mp (suprafața menționată în decizia de rectificare).
Din cele mai sus reținute, curtea constată că deși parcelele menționate în Decretul de expropriere nr. 250/1974 și operate în cartea funciară, au suprafețe mai mari decât cele menționate în hotărârea de rectificare, anterior evocată, reclamantele au solicitat prin notificare suprafața indicată în hotărâre.
Din raportul de expertiză, acceptat de către pârâtul recurent, f.152), curtea constată că prin Decretul de expropriere nr. 250/1974, suprafața de 2076 mp în parcela cu nr. top 21952/2 și suprafața de 1941 mp în parcela cu nr. top 21953/2 în total suprafața de 4017 mp a fost ocupată de construcții, alei de acces, trotuare, rigole și drumuri, scopul exproprierii fiind atins și nu se poate restitui în natură nicio suprafață de teren. Deși în C.F. 27477 C. S. V. jun. apare intabulat doar cu cota de 400/3065 parte, este de remarcat că nu este radiat antecesorul acestuia nici la intabularea decretului de expropriere, deși o parte din teren fusese expropriată de la CAP Înfrățirea (după cum rezultă din susținerea pârâtului în recurs, operațiune care nu a fost evidențiată în sistemul de publicitate. Or, recurentul nu poate invoca propria culpă în evidențierea defectuoasă în cartea funciară a imobilelor preluate la CAP sau prin expropriere.
În ceea ce privește imobilul evidențiat în C.F. 18725 C., proprietari tabulari sunt S. V. senior și S. V. jn. 400/6333 parte, deținută după mama sa, S. M. . Pârâtul omite faptul că S. V. jn. este moștenitorul lui S. V. senior.
În prezenta cauză, proprietarii tabulari ai imobilelor, S. V., S.
M. și S. V. junior sunt decedați, au existat mai multe moșteniri succesive, S. V. junior dobândind bunurile deținute de S. V. și
S. M., antecesorii săi, în baza devoluțiunii legale.
Reclamantele, în calitate de moștenitoare ale lui S. V. junior au solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, întrucât suprafața de 2780 mp a fost expropriată de Statul Român de la S. V. și S. V.
junior, iar față de aceste persoane și-au dovedit calitatea de moștenitoare.
Deși Statul Român bazându-se pe inadvertențele de carte funciară, pe faptul că nu s-a operat certificatul de moștenitor în ambele cărți funciare, invocă faptul că nu erau îndreptățite reclamantele la măsuri reparatorii pentru suprafața expropriată, nu menționează expres și motivele pentru care acestea nu ar fi îndreptățite la măsuri reparatorii.
Evidența de carte funciară nu este foarte clară sub aspectul suprafețelor de teren a nr. top 21952 și 21953 și greșelile făcute cu ocazia intabulării Decretului de expropriere nr. 250/1974, au generat confuziile invocate de către Statul Român.
Cert este că terenul a fost expropriat de la antecesorii reclamantelor, casa edificată pe parcela cu nr. top 21953 a fost demolată, aspecte necontestate de către pârâtul recurent, care a confirmat concluziile raportului de expertiză, situație în care reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 165/2013, cum corect a reținut și tribunalul.
Nu este fondat nici al doilea motiv de recurs referitor la exonerarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece acțiunea reclamantelor a fost admisă și art. 274 C.Pr.Civ. a fost legal aplicat.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară referitoare la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată, curtea constată suma la care a fost obligat recurentul este în cuantum rezonabil, raportat la obiectul acțiunii, și a fost dovedită.
Prin urmare, curtea în temeiul art. 312 Cod proc.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
În baza art. 274 Cod proc.civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatelor S. M. -R. și V. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. M. C. -
N. împotriva sentinței civile nr. 343 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatelor S. M. -R. și
V. A. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
C. V.
T.
D.
A.
-T. N.
GREFIER
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Sentința civilă nr. 625/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 52/2. Legea 10/2001 → |
|---|
