Decizia civilă nr. 393/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.393/R
Ședința publică din 11 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. T.
G. ier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul G. N., cu domiciliul în B. nr. 45, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4385/17 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc recurentul G. N. și intimatul G. G., se prezintă pentru intimat avocat A. M. n.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin serviciul registraturii, întâmpinare din partea intimatului, comunicată la data de_ recurentului.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Reprezentantul intimatului, avocat A. M. n arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul intimatului, avocat A. M. n solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că recurentul este nemulțumit că a fost obligat de prima instanță la cheltuieli de judecată însă inițial a invocat excepția tardivității apoi după două termene de judecată a fost de acord cu acțiunea dar a avut obiecții la partajare cu privire la valoarea bunurilor și modalitatea de realizare a partajului, așa încât nu este întemeiată solicitarea recurentului. Având în vedere că cererile părților au fost admise în parte este normal ca și recurentul să fie obligat la suportarea acestora. Solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Instanța reține cauza spre soluționare.
T.
Prin sentința civilă nr. 4385/17 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ s-a admis în parte cererile având ca obiect partaj și prestație tabulară introduse de reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâtul G. N., și s-a sistat starea de coproprietate existentă între părți asupra terenului cu suprafață de 918 mp, identificată în CF nr. 51998 Recea, nr. cad. 51998 de sub A1, conform voinței părților, a fost atribuit acest teren reclamantului G. G., în proprietate exclusivă și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, cu titlu de drept partaj.
S-a sistat starea de coproprietate existentă între părți asupra terenului cu suprafața de 3.164 mp, situat în locul denumit Prunduri-S., înscrisă în Titlul de proprietate nr. 44191/86/_ eliberat de Comisia J. ețeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor M., poz. A "Suprafața primită în extravilan";, nr. crt. 1, categorie de folosință arabil, conform voinței părților, atribuindu-se acest teren pârâtului G. N., în proprietate exclusivă și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, cu titlu de drept partaj.
S-au respins cererile având același obiect, referitoare la terenul cu suprafața de 0,29 ha, situat în locul denumit "Bozânta Mare";, atribuit părților prin Sentința civilă nr. 9715/_ a Judecătoriei Baia Mare pronunțată în Dosarul nr._ .
A fost obligat pârâtul G. N. să plătească reclamantului G. G.
, suma de 2.515,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:
Reclamantul G. G. și pârâtul G. N., sunt frați și se află în stare de coproprietate pe cote-părți, cu privire la terenul înscris în TP nr. 44191/86/_ (f. 10), acestora fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, dar și cu privire la terenul având suprafața de 0,29 ha, situat în "Bozânta Mare";, cu privire la care a fost recunoscut dreptul de proprietate al ambelor părți, conform Sentinței civile nr. 9715/_ a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în Dosarul nr._ (f. 11-14), rămasă definitivă la data de_ .
Conform titlului de proprietate evocat, reclamantul și pârâtul sunt coproprietari asupra terenului extravilan cu suprafața de 3.164 mp, categoria de folosință arabil, precum și asupra terenului intravilan cu suprafața totală de 918 mp, categoria de folosință arabil (389 mp) și curți-construcții (529 mp).
În CF nr. 51998, sub nr. cad. 51998, a fost întabulat dreptul de proprietate, în cotă nedeterminată, al ambelor părți, asupra terenului intravilan în suprafață de 918 mp, în aceeași carte funciară fiind întabulat dreptul de proprietate al reclamantului G. G. asupra construcțiilor C1, C2, C3, edificate pe acest teren și descrise conform mențiunilor din cartea funciară.
Conform înscrisurilor denumite "Proces-verbal"; (f. 15), întocmit la data de_ și "Donație";, întocmit la data de_ (f. 16), pârâtul G. N. ,
a cedat fratelui său, reclamantului, cota de ½ din bunurile succesorale stabilite conform Certificatului de moștenitor nr. 244/1981 și Certificatului de moștenitor nr. 1027/1981.
Prin înscrisul denumit "Donație";, ce nu a fost contestat de pârât, s-a consemnat din partea pârâtului "mă declar străin de succesiune și de titlul de proprietate și Titlul de moștenitor, prin renunțare la ele. Îi cedez dreptul de a întabula pe el, G. G., terenul și bunurile aferente";.
Interpretând actele în urmă analizate, instanța a reținut că acestea nu valorează nici donație, nici renunțare la moștenire, și nici partaj voluntar, însă au puterea de a naște prezumția că, la un moment anterior introducerii cererii de chemare în judecată, între părți au existat înțelegeri privind folosința terenurilor înscrise în titlul de proprietate analizat în cele ce precedă.
În considerarea acestor înțelegeri, așa cum a recunoscut pârâtul prin întâmpinare, au fost demolate construcțiile vechi edificate pe terenul intravilan, reclamantul edificând construcțiile C1, C2, C3, înscrise în CF nr. 51998, ca fiind obiect al dreptului de proprietate exclusivă al reclamantului, instanța reținând că folosința asupra terenului intravilan a fost exercitată de către reclamant, cel puțin din anul eliberării titlului de proprietate, conform voinței părților.
Conform art. 66 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 289/2009, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplică și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată s-a introdus după intrarea în vigoare a Codului civil, cum este și în prezenta cauză.
Având în vedere voința părților, în baza textelor legale precitate, instanța a dispus încetarea stării de coproprietate născute între părți din TP nr. 44191/86/_ și a atribuit terenurile înscrise în acest titlu astfel:
terenul cu suprafața de 918 mp, identificat în CF nr. 51998 Recea, nr. cad. 51998 A1, va fi atribuit reclamantului;
terenul cu suprafața de 3.164 mp, din locul "Prunduri-S. ";, înscris în Titlul de proprietate nr. 44191/86 eliberat la data de_, va fi atribuit pârâtului.
În privința terenului cu suprafața de 0,29 ha, situat în locul "Bozânta Mare";, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului G.
G. și pârâtului G. N., prin Sentința civilă nr. 9715/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr._, restanța a respins cererea reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, în baza art. 274 Cpr.civ., a fost obligat pârâtul, în parte, la plata acestora către reclamant, în măsura admiterii cererii, punându-se în sarcina pârâtului taxa de timbru și timbrul judiciar (1.015,15 lei) și numai jumătate din suma plătită de reclamant cu titlu de onorariu avocat, diferența urmând a fi suportată de către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea numai sub aspectul cheltuielilor de judecată în sensul de a nu fi obligat la plata acestora.
Recurentul a arătat că potrivit art. 275 Cod procedură civilă "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată";
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ a arătat pe fondul cauzei faptul că este de acord cu partajul bunurilor rămase moștenire de la părinții lor dar nu este de acord cu valorile indicate de reclamant. Ulterior i s-a acordat termen pentru realizarea unei tranzacții iar în data de_ a arătat de ce nu s-a ajuns la o înțelegere, intimatul-reclamantul nu a luat legătura cu recurentul. Or, i se pare inechitabil ca după toate cedările sale de bunuri să fie obligat să achite cheltuieli de judecată.
Așa cum a arătat recurentul nu a fost pus în întârziere de intimatul- reclamant înainte de introducerea acțiunii de partaj, în mod nelegal instanța l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit dispozitivului sentinței, acțiunea a fost admisă numai în parte iar recurentul este obligat să achite în întregime toată taxa judiciară de timbru în cuantum de 1015,15 lei iar din onorariul de avocat o cotă de ½ respectiv suma de 1500 lei. Potrivit art. 276 Cod procedură civilă instanța putea compensa cheltuielile de judecată sau trebuia să-l oblige la plata în cuantum de ½ și din taxa de timbru, respectiv la suma de 507,57 lei. Nu înțelege de ce este obligat să achite cheltuieli de judecată în condițiile în care nu s-a opus admiterii acțiunii.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În întâmpinarea depusă la fila 23 pârâtul-reclamant G. N. a solicitat în principal respingerea acțiunii introductive ca prematur introdusă pentru că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, iar, în subsidiar, a arătat că este de acord cu partajarea dar nu este de acord cu modalitățile de partajare, valoarea bunurilor și bunurile supuse partajării.
Prin încheierea din 6 martie 2013 (fila 41) s-a respins excepția prematurității și instanța a apreciat că "în cuprinsul întâmpinării s-a formulat cerere reconvențională cu privire la bunurile construcții, va stabili în sarcina pârâtului, prin reprezentanta acestuia, obligația de a motiva în fapt și în drept această cerere, cu indicarea valorii acestor bunuri";.
Cu toate că nu au fost de acord de la început cu modalitățile de partajare valoarea bunurilor și bunurile partajate, la data de 0_ (fila 43) pârâtul G.
N. prin precizarea de întâmpinare își modifică poziția "în sensul că nu mai dorește includerea în masa partajabilă a construcțiilor vechi";.
În consecință nu se poate reține că pârâtul a achiesat în tot la pretențiile reclamantului și în mod corect prima instanță a acordat cheltuielile de judecată în proporția arătată în sentință.
Recursul va fi așadar respins și recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în privința acestor cheltuieli tribunalul făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, punând în sarcina recurentului suma de 500 lei din totalul onorariului justificat de intimat în sumă de 1000 lei, conform chitanței nr. 73/_ (fila 13 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul G. N., domiciliat în Tăuții Măgherăuș, sat B. nr. 45 împotriva sentinței civile nr. 4385/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 11 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | T. | A. | Ț. D. | SA |
Red.WD/_
Tred. A.S. / 19 Septembrie 2013 - 2ex
J. ecător la fond: S. E. M.
| ← Decizia civilă nr. 430/2013. Partaj judiciar | Încheierea civilă nr. 131/2013. Partaj judiciar → |
|---|
