Decizia civilă nr. 430/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 430/A/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ TEMB. 2013 COMPLETUL COMPUS DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanții R. I. și R.
R. împotriva Sentinței civile nr. 13874/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat T. R., intimat
B. R., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând reține să prin sentința civilă nr.13874/_ 2, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte acțiunea principala formulata de reclamantele T. R. și B. R., împotriva pârâților R. I. și R. R. .
A admis in parte cererea reconvențională formulata de pârâții - reclamanți reconvenționali R. I. și R. R. în contradictoriu cu reclamantele-pârâte reconvenționale T. R. și B. R. .
A dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 26172 C. -N., cu nr.top. 13951/3/5/1/3, suprafață de 400 mp, situat in C.
N., str. P., nr. 6, constând în casă din cărămida, pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă din: la subsol - spălătorie, magazie pivniță, iar la parter 3 camere, bucătărie antreu și loc de baie, prin atribuirea acestuia in natura pârâților reclamanți reconvenționali R. I. și R. R. .
A dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâților reconvenționali
R. I. și R. R. asupra imobilului menționat, cu titlu de partaj.
A obligat pârâții - reclamanți reconvenționali R. I. și R. R. la plata către reclamantele T. R. și B. R. a unei sulte în cuantum de 57645,75 lei fiecare.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de_ sub număr de dosar_ reclamantele T. R. și B. R. au chemat în judecată pârâții R. I. și
R. R. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în C. -N., str. P., nr. 6, jud. C., înscris în C.F.nr. 26172 C. -N. nr.top. 13951/3/5/1/3, constând în teren loc de casă, in suprafață de 400 mp, cu casa din cărămida, pe
fundație de beton, acoperita cu țiglă compusă din: la subsol spălătorie, magazie pivniță, iar la parter 3 camere, bucătărie antreu și loc de baie, prin formarea a două loturi, corespunzătoare cotelor părți pe care părțile le dețin, după cum urmează: lotul nr. 1 - compus din 1 camera, situat la parterul imobilului, cu terenul aferent acesteia, care să fie atribuit reclamantelor și lotul nr. 2 - compus din spălătorie, magazie și pivniță, situate la subsolul imobilului și 2 camere, bucatărie, antreu, baie, situate la parterul imobilului cu terenul aferent acestuia, care să fie atribuit pârâtului si să se dispună întabularea în cartea funciară a noii situații.
În motivarea cererii, s-a arătat că, reclamantele sunt fiecare deținătoarea unei cote de 1/8 din imobil, moștenire după părinții acestora, iar pârâții dețin cota de 6/8 din imobil, însă nu au realizat partajul nici prin buna învoiala, nici pe cale notarială.
În drept au fost invocate disp.art.728 C.civ. și art.673 și urm. c.pr.civ., art. 46 din Decretul lege nr. 115/1938.
Pârâții au formulat întâmpinare si cerere reconvențională solicitând admiterea in parte a acțiunii principale, in sensul sistării indiviziunii asupra imobilului înscris in CF nr. 26172 C. -N. nr.top. 13951/3/5/1/3, prin atribuirea acestuia in natura către pârâți, cu plata sultei corespunzătoare cotei de 2/8 parte din imobil către reclamante, urmând ca pe calea cererii reconvenționale să se constate că pârâții au adus asupra imobilului următoarele îmbunătățiri: lucrări de introducere a gazului metan, a apei, a canalizării, încălzire centrală, consolidarea imobilului, izolarea cu polistiren a exteriorului imobilului, inlocuirea instalației electrice, confecționarea si montarea tâmplăriei, lucrări de montare a parchetului in cele trei camere ale imobilului, edificarea unui grad pe fundație de beton si cărămidă, toate evaluate la suma de 100.000 de lei, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea, pârâții au arătat, în esență, că imobilul nu este comod partajabil in natura, in modalitatea propusa de către reclamante părțile urmând a rămâne in continuare in coproprietate. Pe de alta parte, pârâții au adus o serie de îmbunătățiri imobilului fiind oportuna atribuirea acestuia in integralitate, cu luarea in calcul a sumelor achitate de către pârâți pentru aceste îmbunătățiri la stabilirea corespunzătoarea a sultei pentru reclamante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 c.pr.civ., art. 119-120, 673 ind 9 c.pr.civ.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele: Conform colii de Carte funciară nr. 26172 C. -N., reclamantele T.
R. și B. R. și pârâții R. I. și R. R. sunt coproprietari asupra imobilului cu nr.top. 13951/3/5/1/3, suprafață de 400 mp, situat in C. N.
, str. P., nr. 6, constând în casă din cărămida, pe fundație din beton, acoperită cu țiglă, compusă din: la subsol - spălătorie, magazie pivniță, iar la parter 3 camere, bucătărie antreu și loc de baie, reclamantele cu cota de 1/8 fiecare, iar pârâții cu cota de 6/8.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul tehnic judiciar Martin D., imobilul înscris în CF 26172 C. -N., prin forma terenului si modul de amplasare a construcției nu poate fi partajat in natura, prin formarea a două loturi, lotul inițial propus de reclamante a le fi atribuit neîntrunind elementele necesare formării unei unități locative, iar accesul ar presupune executarea de lucrări suplimentare de construcției.
Având in vedere acordul părților coproprietare asupra atribuirii in natura a imobilului către pârâți, în temeiul art. 728 c.civ. coroborat cu art. 673 ind 9 c.pr.civ., a dispus sistarea stării de indiviziune asupra acestuia prin
atribuirea in natura a întregului imobil către pârâți cu plata de sulta către reclamante corespunzătoare cotei lor de proprietate.
În ceea ce privește sulta ce urmează a fi stabilita in cauza, instanța a constatat că părțile au avut poziții contradictorii asupra valorii terenului și construcției (mp) si asupra naturii și valorii îmbunătățirilor aduse de pârâți imobilului.
Sub aspectul valorii terenului și construcției, instanța a avut în vedere valorile indicate de expert conform suplimentului la raportul de expertiza - f. 167-177 efectuat la data de_, întrucât se impune ca la stabilirea sultei să se aibă în vedere valori cat mai apropiate de data pronunțării hotărârii. Astfel, a reținut valoarea terenului 245.344 lei, valoarea construcției 265.979 lei și valoarea îmbunătățirilor 55809 lei, rezultând o valoare totală de 5. lei. În ceea ce privește valoarea mp de teren - contestată de către pârâți - instanța a apreciat ca fiind adecvata situării terenului, raportat la metoda comparației prin bonitare si metoda comparației directe (susținuta de extrase de pe piața imobiliara), întrucât, astfel cum a arătat și expertul desemnat in cauza, nu se pot compara matematic doua imobile care au caracteristici diferite, variabile in timp.
Referitor la îmbunătățirile aduse asupra imobilului, instanța a reținut ca fiind recunoscute de către reclamante conform întâmpinării la cererea reconvențională (f. 40) și răspunsului la interogatorii (f. 43-50, întrebările 11,
9) îmbunătățirile constând în izolarea imobilului cu polistiren și introducerea încălzirii centrale, acestea fiind susținute si prin declarațiile martorilor C.
P. (f. 63) și Măhălean Fabian (f. 64)
În ceea ce privește celelalte îmbunătățiri, instanța a reținut din declarațiile martorilor C. P. (f. 63), Măhălean Fabian (f. 64) și M. O. (f. 71) că pârâtul este cel care a înlocuit instalațiile sanitare și a montat gresie si faianță în baie și bucătărie, a tencuit si zugrăvit, materialele necesare fiind cumpărate de către acesta, martorii însoțindu-l pe pârât la magazin. De asemenea, toti martorii audiați în cauza au arătat că pârâtul a efectuat și lucrări consolidare a imobilului, acesta fiind intr-o stare destul de precara, pereții fiind fisurați, fiind consolidata atât fundația cat si pereții, reclamantele afirmând că aceste lucrări au fost efectuate cu contribuția financiara a pârâților (întrebarea 17).
De asemenea, conform răspunsului la interogatoriul reclamantelor (întrebarea 18) pârâtul este cele care a realizat lucrările de construcție a scărilor si trotuarelor aferente imobilului casa. Martorul Cret I. a declarat că a participat la refacerea instalației electrice, materialele necesare fiind achiziționate de către pârât, martorul însoțindu-l pe acesta la magazin (f. 65). Totodată, din înscrisurile depuse la dosar (f. 66) rezulta că pârâtul a contribuit financiar la lucrările pentru introducerea gazului.
Din ansamblul materialului probator administrat in cauza nu rezulta însă ca pârâtul să fi adus vreo contribuție la lucrările pentru realizarea acoperisului imobilului și pentru realizarea gardului - expertul arătând că împrejmuirea actuală nu a adus un spor de valoarea imobilului, fiind edificat fara autorizație de construcție - iar in ceea ce privește materialele aferente tamplăriei și parchetul nu rezulta ca acesta să fi fost achiziționate in totalitate de pârât (reclamantele au arătat că pârâtul a cumpărat doar parchetul din camera lui, restul de parchet fiind achiziționat de reclamante, iar geamurile au fost cumpărate anterior din banii părinților, pârâtul cumpărând doar ușile, conform declarațiilor martorilor).
Deși reclamantele au susținut că parte din aceste îmbunătățiri au fost efectuate și cu banii părinților, instanța a reținut că, din chitanțele si facturile emise pe numele pârâtului depuse la dosar și aferente îmbunătățirilor care au fost mai sus reținute ca fiind executate de pârât, precum și din declarațiile martorilor care au afirmat că l-au însoțit pe pârât la magazinele de unde au fost achiziționate materialele, observând că pârâtul fie a scos bani de pe card, fie a avut asupra sa bani, coroborat cu recunoașterile reclamantelor cu privire la faptul că la o parte din aceste lucrări nu au participat, se poate trage concluzia rezonabilă că pârâtul este cel care a procurat, pe propria sa cheltuială materialele necesare lucrărilor, contribuind si cu propria munca la executarea acestora. De altfel, și martorii au arătat că, în schimbul muncii prestate, pârâtul i-a ajutat atunci când a fost nevoie. Mai mult, se poate prezuma că pârâții au depus eforturile financiare si materiale pentru îmbunătățirea imobilului ce constituia locuința acestora.
Pentru aceste motive, instanța a reținut contribuția proprie a pârâților la îmbunătățirile menționate de expert in raportul de expertiza, din totalul cărora a scăzut acele îmbunătățiri cu privire la care nu a reținut contribuția exclusiva, respectiv ½ din valoarea îmbunătățirilor de la pct. 12 și pct 19 (tamplărie și parchet) rezultând o valoare totală a îmbunătățirilor efectuate de pârâta de 50.157 lei (conform formulei de calcul de la f. 177).
Față de valorile reținute conform suplimentului la raportul de expertiza (f. 167-177), rezultând o valoarea a casei fara imbunătățiri de 461.166 lei, urmând ca sulta corespunzătoare fiecăreia dintre reclamante să fie de 57645,75 lei, ce urmează a fi plătita de către pârâtul reclamant reconvențional.
Pentru toate aceste motive, prima instanță a admis in parte cererea formulata de către reclamante (reținând că reclamantele nu si-u modificat cererea introductiva, in temeiul art. 132 c.pr.civ. in sensul partajului prin atribuire către pârât, opțiunea pentru aceasta modalitate de partaj fiind exprimata in cadrul concluziilor pe fond si concluziilor scrise ) și corelativ a admis in parte cererea reconvențională a pârâților, conform dispozitivului sentinței.
Cât privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză, în temeiul art. 276 c.pr.civ. instanța a dispus compensarea acestora, reținând că partajul profită tuturor coproprietarilor, finalmente părțile având in poziție procesuală parțial comuna în ceea ce privește partajul.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții R. I. și R., solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul diminuării valorii de circulație a terenului de 400 mp și a construcției, raportat la valorile notariale practicate pe piața clujeană la nivelul anului 2012 (fiind de notorietate că doar în ultima lună a scăzut în C. - N. valoarea imobilelor cu 6% față de prețurile de la începutul anului 2012), cu sumele de 150.000 lei la teren și
47.525 lei construcție, din care cota cuvenită pârâtelor (din ambele imobile) urmează a se diminua la suma de 49.381 lei, adică 24.690 fiecare. De asemenea, au solicitat admiterea cererii lor reconvențională privind contravaloarea gardului împrejmuitor al casei, executat de ei la suma de
2.000 lei, a acoperișului casei, la care doar manopera a fost în valoare de
2.000 lei, contravaloarea parchetului în cele 2 camere, în valoare de 2.000 lei, contravaloarea a 4 geamuri -320 lei și 8 uși - 1.200 lei.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că se impune să fie încuviințată o nouă expertiză tehnică, care să confirme valorile pretinse de ei prin acțiune și prezentul apel, și totodată să evalueze care este diferența între valoarea
casei vechi părintești și casa nou îmbunătățită prin manoperele și lucrările executate de ei și pe cheltuiala lor exclusivă.
Au arătat că, în speță nu este vorba despre un simplu drept de creanță al lor, care să fie scăzut din valoarea de circulație al imobilului nou, ci este vorba de un real spor de valoare adus la imobilul vechi, în principal și exclusivitate a recondiționării lui totale (pe interior, exterior, zidării, termoizolații, structuri de beton armat, scări și podește din beton, închideri și compartimentări, tâmplarii din lemn, geamuri armate, pardoseli din beton, gresie, parchet, tencuieli interioare, zugrăveli interioare,tencuieli și placaje exterioare, trotuare, rețea apă-canal branșament, branșament electric, centrala electrică, branșament gaz, gard).
Prin urmare, ceea ce trebuie evaluat este contravaloarea acestui spor de valoare rezultat din diferențe dintre casa veche (care nu avea nimic din ceea ce a menționat mai sus) și valoarea de azi a aceluiași imobil (construcție). cota parte a celor două surori este de 2/8 din casa veche părintească, și nicidecum din casa realizată de apelanți doar din două salarii medii, respectiv de 2.508 lei pe lună.
Au mai arătat că ambele reclamante au casele lor proprii, în timp ce apelanții, aflați la vârsta a treia, nu au decât această casă, iar din veniturile actuale, de 2.508 lei/lună, nu își permit să achite peste 1 miliard de lei vechi. Contestă și neacordarea cheltuielilor de judecată, menționând că acțiunea de partaj a fost promovată de cele două surori, care au cerut cotă parte din imobil, care au negat în mare parte investițiile lor, deși expertizele le-au suportat în marea majoritate apelanții. Prin urmare, și la prima vedere se poate lesne observa că acțiunea s-a admis potrivit cererii apelanților, investițiile au făcut obiect al expertizării (deci costuri suplimentare în obiectivul inițial al expertizei), motiv pentru care apreciază nelegală aplicarea art. 276 C.Pr.Civ., iar prin admiterea apelului solicită reconsiderarea și acordarea cheltuielilor de judecată, taxa de timbru, onorariul de expert,
onorariul avocațial 2.200 lei, 500 lei supliment de expertiză.
Apelanții au mai arătat că în anul 1973, părinții lor, R. I. și M., au cumpărat de la CAP înfrățirea terenul de 400 mp (loc de casă), cu suma de 3 lei/l mp. La acea dată părinții aveau 48 și 46 de ani, erau membrii CAP și avea venituri de 600 lei /lună, iar în întreținere erau cei 3 copii (21 ani apelantul, 17 ani Tudoran R. și 11 ani B. R. ).
A mai arătat că el a lucrat la "Libertatea" ca tâmplar, având 1.900 lei/lună, în perioada 1973-1977 s-a construit casa, compusă din subsol - două încăperi, beci, la parter - 3 camere, bucătărie, antreu, loc de baie.
Această construcție s-a ridicat în decursul celor 4 ani din următoarele venituri: vânzarea unei case din com. Palatca a părinților săi (15.000 lei), din salariul său de 1.900 lei/lună și veniturile părinților. În ce privește veniturile sorei sale Tudoran R., aceasta le-a economisit, și când s-a căsătorit (în 1978) avea o economie de 18.000 lei, pe care a lichidat-o și a cumpărat o mașină; până în 1990 casa veche avea instalația electrică pe aluminiu, iar după 1990 a schimbat-o cu cupru, nu avea gaz, ci focul se făcea cu lemne (astfel că a introdus și gazul), în ce privește apa, o aduceau de la o distanță de 500 m, iar când au introdus apa în casă era deja căsătorit.
Au precizat că în 1990 mama nu mai trăia (fiind decedată din 1981), iar tatăl său era pensionar, pe timp de 6 luni fiind și arestat în Penitenciarul Gherla. La acoperișul casei, apelantul a suportat doar manopera; gardul s-a făcut cu autorizație de construcție, dar pe numele părinților, din banii
apelanților; parchetul în cele 3 camere l-au montat tot apelanții; geamurile (5 geamuri) le-au achiziționat și montat subsemnații.
Apelanții consideră că adevăratele valori ale imobilului, sunt: teren - curți și grădini 286 lei/mp, valoare 114.400 lei; casă, 70 mp X 2.200 lei/mp =
141.400 lei. În concluzie, diferența rămasă de împărțit la cotele intimatelor ar fi de 49.3811ei, adică 24.690 lei pentru fiecare intimată.
Intimatele reclamante T. R. si B. R. nu au formulat întâmpinare în apel, solicitând în ședința publică din_ respingerea acestuia.
Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:
Referitor la valoarea de circulație a imobilului în litigiu, prin raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar la data de_ expertul Martin
D. a stabilit că valoarea de circulație a terenului în suprafață de 400 mp situat în C. -N., str. P. nr.6 este de 267.676 lei și a construcției edificată pe acest teren este de 277.781 lei.
Prin obiecțiunile formulate apelanții pârâți au contestat valorile menționate, susținând că un teren situat în vecinătate a fost evaluat la prețul de 286,28 lei/mp, (85 euro/mp) față de 160 euro/mp cât a fost evaluat terenul în litigiu. De asemenea, au arătat că o construcție situată pe aceeași stradă, tot cu D+P și având aceleași finisaje medii a fost evaluată în martie 2009 la suma de 180.000 lei.
Prima instanță a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, în sensul reevaluării imobilului ținând cont de susținerile apelanților și raportat la valoarea de circulație a altor imobile din zonă.
Prin suplimentul depus la dosar la data de_ expertul a că valoarea de circulație a terenului este de 245.344 lei și a construcției edificată pe acest teren este de 265.979 lei. Expertul a stabilit valorile menționate ținând cont de toate caracteristicile imobilului în litigiu, dar și raportat la sumele cu care alte imobile tranzacționate, asemănătoare celui în litigiu și situate în aceeași zonă.
Raportat la cele menționate, tribunalul consideră că valoarea de circulație a imobilului în litigiu a fost corect stabilită, fiind luate în considerare toate elementele care individualizează imobilul.
În ceea ce privește solicitarea apelanților de a se stabili valoarea imobilului raportat la valorile notariale, tribunalul constată că expertizele utilizate de notarii publici cuprind valori informative minime privind diferitele categorii de imobile situate pe raza teritorială a unei localități, în scopul stabilirii onorariilor notariale și a impozitelor, astfel încât aceste valori nu pot fi luate în considerare atunci când se solicită stabilirea valorii de circulație a unui anumit imobil. De asemenea, contrar susținerilor apelanților, nu este de notorietate faptul că din ianuarie 2012 și până în decembrie 2012 prețul imobilelor din C. -N. ar fi scăzut cu 6%.
T. ul consideră nefondate și criticile apelanților privind sporul de valoare adus imobilului în litigiu, prima instanță reținând în mod corect că aceștia au un drept de creanță reprezentat de contravaloarea lucrărilor pe care le-au efectuat la imobilul în litigiu, pe care a scăzut-o din valoarea de circulație a imobilului. Contrar susținerilor apelanților, din probele administrate nu reiese că aceștia au recondiționat total casa părintească, ci doar că aceasta a fost edificată în perioada în care trăiau părinții părților, apelanții efectuând o serie de lucrări de îmbunătățire.
Pe de altă parte, tribunalul observă că prin cererea reconvențională formulată pârâții au solicitat să se constate că au adus îmbunătățiri
imobilului în litigiu, pe care le-au evaluat la suma de 100.000 lei, arătând că prin îmbunătățiri confortul și valoarea imobilului au crescut, urmând ca la stabilirea valorii de circulație a imobilului expertul să țină cont de valoarea investițiilor care urmează să fie scăzută.
În condițiile în care prima instanță a administrat probe pentru stabilirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și a admis în parte cererea reconvențională, tribunalul consideră că în apel nu se poate solicita acordarea diferenței dintre valoarea casei vechi părintești și aceea a casei noi îmbunătățită, având în vedere dispozițiile art.294 alin.1 C.proc.civ., conform cărora "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi";.
În ceea ce privește lucrările despre care pârâții au susținut în cererea de apel că le-au efectuat la imobil, în apel au fost audiați martorii Sălăjan V.
, R. R. și Gyik A. .
Primul martor a arătat că în anul 1970 l-a ajutat pe apelant să edifice gardul imobilului în litigiu, respectiv la turnarea fundației, la confecționarea stâlpilor și la montarea acestora, fără să fie plătit de apelant. Doar martorul și apelantul au lucrat la edificarea gardului, apelantul spunându-i că el a cumpărat materialele necesare. Gardul nu a înconjurat toată proprietatea, fiind edificat doar pe o latură, având o lungime de 20 m.
Martora R. R. a declarat că geamurile au fost achiziționate de părinții părților în perioada 1974-75, când apelantul era în armată.
Din declarația martorului Gyic A. rezultă că în perioada 1975-1977 l-a ajutat pe apelant să monteze parchetul la imobil, fără să fie plătit. La montarea parchetului au participat doar martorul și apelantul, cei doi cumpărând parchetul, contravaloarea acestuia fiind achitată de apelant, fără ca martorul să știe dacă a fost vorba despre banii lui sau i-a primit de la părinți. A precizat că l-a ajutat pe apelant să monteze parchetul în două camere, i-a arătat cum se face iar apoi l-a lăsat să continue singur.
De asemenea, în apel s-a efectuat o completare la raportul de expertiză de către expertul Martin D., din care rezultă că valoarea gardului menționat în declarația martorului Sălăjan V. este de 1.613 lei.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră fondate criticile apelanților doar în ceea ce privește edificarea gardului în valoarea de 1.613 lei, din declarația martorului Sălăjan V. rezultând că doar apelantul l-a edificat și a cumpărat materialele necesare, fiind fără relevanță faptul că nu a existat o autorizație de construire.
În ceea ce privește lucrările la acoperișul casei, montarea geamurilor și a ușilor, tribunalul constată că apelanții nu au dovedit în nici un mod că au fost efectuate de ei, iar referitor la parchet nu există probe suficiente pentru a se stabili fără echivoc că a fost montat cu contribuția exclusivă a apelantului, martorul Gyic A. arătând că nu știe dacă apelantul a cumpărat parchetul cu banii lui sau i-a primit de la părinți.
În consecință, tribunalul constată că valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți la imobilul în litigiu se compune din suma de 50.157 lei, stabilită de prima instanță și suma de 1.613 lei, contravaloarea gardului, în total fiind vorba despre suma de 51.770. Scăzând această sumă din valoarea întregului imobil, de 511.323 lei, rezultă sumă de 459.553 lei, astfel încât sulta pe care o datorează apelanții cu titlu de sultă în favoarea intimatelor, corespunzătoare cotelor părți de câte 1/8 deținute de acestea, este de câte 57.444,12 lei pentru fiecare.
În fine, referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul consideră corectă soluția primei instanțe de compensare a acestora, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.276 C.proc.civ., având în vedere că după efectuarea expertizei prin care s-a stabilit că imobilul în litigiu nu poate fi partajat în natură, ambele părți au solicitat ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului pârâților, cu obligarea acestora la plata sultei. În ceea ce privește cererea reconvențională, aceasta a fost admisă doar în parte, în privința sumei de 50.157 lei din totalul de 100.000 lei solicitat de apelanți, astfel încât se poate afirma că pretențiile fiecărei părți au fost admise doar în proporție de jumătate.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită în parte apelul declarat de pârâți și să schimbe în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâții să achite reclamanților T. R., si B. R. sumele de câte 57.444,12 lei pentru fiecare cu titlu de sultă.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.274 C.proc.civ. intimatele vor fi obligate să plătească apelanților în solidar suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial, ținând cont de măsura în care pretențiile apelanților au fost admise.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâții R. I. și R. R. împotriva sentinței civile nr. 13874/_ pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei C. -N., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâții să achite reclamantelor T. R. si B. R. sumele de câte 57.444,12 lei pentru fiecare, cu titlu de sultă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatele să plătească apelanților în solidar suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicate. Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
M. O. -S.
JUDECĂTOR,
D. -I. T.
GREFIER,
L. C.
Red. D.T./E.C./_
Jud. prima instanță: A. Grigorie Ioniță
| ← Decizia civilă nr. 576/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 393/2013. Partaj judiciar → |
|---|
