Decizia civilă nr. 42/6. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.42 6/R/2013

Ședința publică din data de: 31 octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: S. I., judecător JUDECĂTOR: N. C.

JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: V. V.

S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâta C. J. PENTRU STABIULIREA D. DE P. P. A. T. B. -N. și de pârâta C. L. PENTRU STABILIREA D. DE P. P. A. T.

C., împotriva sentinței civile cu nr.1701 din 1 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă

C. J. B. -N. pentru R. D. de P. P. A. T. consilier juridic Szakacs Marton Szidonia, pentru pârâta recurentă C. L. Pentru

R. D. de P. A. T. C., cu delegație de substituire avocat O.

C. L. în substituirea avocatului Olariu Liviu iar pentru reclamantul intimat T.

N. avocat P. A., lipsă fiind intervenientul în nume propriu -intimat A. D.

  1. B. .

    Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :

    Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 28 octombrie 2013, din partea pârâtei recurente C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., răspuns la întâmpinările formulate de intimații

  2. N. și A.D.S. însoțit de 2 înscrisuri (f.38-41).

Câte un exemplar al răspunsului se comunică cu reprezentantul recurentei C.

L. C., avocat O. C. L. și cu reprezentantul reclamantului intimat T. N.

, avocat P. A. .

Reprezentantul pârâtei recurente C. locală C. depune la dosar un extras de pe portalul instanței referitor la soluția dată în dosarul nr._ al Tribunalului B.

-N. .

Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., avocat O. C. L., susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal, ca prematur formulată, iar în subsidiar, ca netemeinică potrivit motivelor arătate în scris pe care le

susține în totalitate, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit dovezii justificative pe care o depune la dosar, care vizează doar acest dosar. Cu privire la recursul declarat de pârâta C. județeană, solicită admiterea acestuia potrivit motivelor invocate de aceștia în scris.

Reprezentantul pârâtei recurente C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., consilier juridic Szakacs-Marton Szidonia, solicită admiterea recursului, anularea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea Comisie județene la plata, în solidar cu C. locală C., a sumei de

10.000 lei, cu titlu de daune morale, potrivit motivelor arătate în scris, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul declarat de C. locală C., nu se opune admiterii acestuia.

Reprezentantul reclamantului intimat T. N., avocat P. A., solicită respingerea ambelor recursuri ca nefiind fondate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate potrivit argumentelor inserate în scris pe care le susține în totalitate.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr.1701/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâtele C.

L. PENTRU STABILIREA D. DE P. P. A. T. C. și C. J. PENTRU STABILIREA D. DE P. P. A. T. B. -N. ; s-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -

N. în contradictoriu cu ADS B., au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale; s-a respins cererea de obligare a pârâtei de rangul 1 la punerea în executare efectivă a Sentinței civile nr. 46/2008; s-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor materiale reprezentând subvenții, cheltuielilor de judecată în apel și recurs, cheltuielilor de transport și corespondență; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 46/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 3788/2007, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 229/R/2008 (f. 10-15), s-a admis în parte plângerea formulată de petentul T.

N. în contradictoriu cu intimatele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cetate, dispunându-se anularea în parte a Hotărârii nr. 141/_ emise de intimata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. -N., menținând aspectele reținute cu privire la lipsa calității de moștenitor a petentului T. N. după defunctul P. G. . În consecință, instanța a obligat intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să soluționeze cererea de reconstituire formulată de petent cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,32 ha ca moștenitor după defuncta P. M. .

Ulterior, această cererea a fost soluționată de C. comunală C., iar reclamantul a fost înscris în Anexa 49 C. la poziția nr. 2, cu suprafața de 4,60 ha,

precum și la poziția nr. 21, cu suprafața de 2,32 ha, anexă fiind validată de către C. județeană B. -N. prin Hotărârea nr. 1/_ .

Având în vedere că pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. s-a conformat dispozitivului Sentinței civile nr. 46/2008, soluționând cererea de reconstituire formulată de reclamant, instanța a respins cererea de obligare a acesteia la punerea în executare efectivă a hotărârii menționate.

Cu toate că figurează în Anexa 49 C. la poziția nr. 2, cu suprafața de 4,60 ha, precum și la poziția nr. 21, cu suprafața de 2,32 ha, anexă validată de C. județeană

B. -N. prin Hotărârea nr. 1/_, reclamantul nu a fost pus efectiv în posesia terenului până la data promovării prezentei acțiuni, fiind lipsit mai bine de 4 ani de posibilitatea utilizării bunului său.

Conform susținerilor pârâtelor, terenurile solicitate de reclamant se află în administrarea Agenției DS, astfel încât nu pot fi puse în posesia persoanelor îndreptățite, decât după îndeplinirea unei proceduri administrative prevăzute de "Normele privind încheierea protocoalelor de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă între A. DS și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată";, întocmite de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Potrivit art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin HG 626/2001, "A. D.

S., împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți";.

Conform art. 9 din HG 626/2001: "(1) Terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.

(2) Anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. (1) vor fi parcurse următoarele etape:

  1. prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă, stabilită de Consiliul de administrație al A.D.S.;

  2. verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației prezentate";.

Raportat la prevederile textului legal invocat anterior, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei C. județeană de aplicare a Legii fondului funciar, având în vedere că procedura de reconstituire efectivă a dreptului de proprietate al reclamantului implică îndeplinirea de către această pârâtă a atribuțiilor prescrise de textul legal menționat, atribuții ce nu se

rezumă la formalismul înaintării cererii, ci presupun luarea de măsuri concrete în vederea asigurării regularității și legalității cererii și documentației necesare încheierii protocolului.

În ceea ce privește chemarea în judecată a ADS B., formulată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -

N., instanța reține că potrivit art. 57 C.pr.civ. "oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul";.

Conform art. 4 din Legea nr. 268/2001, A. DS este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, astfel încât nu se afla în situația de a solicita punerea în executare efectivă a unei sentințe pronunțate în favoarea reclamantului, persoană fizică, sau de a pretinde daune materiale și morale ca urmare a întârzierii în punerea în posesie a reclamantului cu privire la terenul asupra căruia i s-a recunoscut un drept de proprietate. Pârâta ar fi putut deveni parte în cauză, în măsura în care reclamantul ar fi chemat-o în judecată, în calitate de pârâtă, având în vedere atribuțiile sale specifice, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 268/2001 și art. 9 din HG nr. 626/2001, în procesul de reconstituire al dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, în favoarea persoanelor îndreptățite.

Deoarece, astfel cum s-a arătat, ADS B., în calitate de instituție publică, nu ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, instanța a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit adresei ADS - Direcția administrare patrimoniu nr. 77676/_ (f. 87), documentația de predare a terenurilor cu destinație agricolă, întocmită în condițiile art. 9 din HG nr. 626/2001, necesară în vederea încheierii protocolului între ADS și C. locală C., a fost transmisă ADS de către C. județeană B. -N. prin adresele nr. 95466/_, 72970/_, 95466/_, 16457/92 din_, 95466/_, iar, în urma

verificării, a fost returnată în mai multe rânduri, prin adresele nr. 95466/_ (f. 98), 87391/_ (f. 93), 89421/_ (f. 94), 88160/_ (f. 95), 72970/_

(f. 96-97). Prin întâmpinările depuse la dosar, ambele pârâte au recunoscut existența unor deficiențe în conținutul documentației, declinându-și însă reciproc răspunderea în legătură cu surveniența acestora.

Astfel, prin adresa nr. 72790/_, ADS B. a restituit documentația cu privire la încheierea protocolului de predare - primire a suprafeței de 61, 0 ha, teren cu destinație agricolă, de la S.C. Agroindustriala S.A. Jelna către C. comunală C.

, în vederea completării acesteia cu privire la situația investițiilor, precizând că

"situația investițiilor nu este clarificată în totalitate, existând acord încheiat între proprietarul investiției și cei cărora li se reconstituie dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 40 ha, fapt pentru care se impune clarificarea situației investițiilor și pentru diferența de 16,83 ha având categoria de folosință livadă";.

C. județeană B. -N. prin adresa nr. IF/13619 din_, a solicitat Comisiei comunale C., completarea documentației conform celor solicitate de către

A. domeniilor statului B. . Documentația refăcută în sensul celor solicitate mai sus a fost comunicată din nou către A. DS B. - Direcția de fond funciar înregistrată sub nr. IF/16457/92/_ .

La o nouă verificare, prin adresa înregistrată la Instituția Prefectului județul B.

-N. sub nr. III/A/644/_, A. DS B. - Direcția de fond funciar a constatat faptul că procesul verbal de constatare nr. 281/_ nu este corect, deoarece din conținutul acestuia reiese faptul că Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. -N. nu a luat parte la respectiva constatare, iar cu toate acestea semnătura reprezentantului OCPI B-N apare pe acest proces verbal de constatare, însă nu este confirmată prin stampila oficială a instituției, fiind necesară clarificarea acestor aspecte. C. județeană B. -N. prin adresa nr. IF/644 din_, a solicitat Biroului județean de rentă viageră agricolă - Reprezentanța teritorială B. -

N., respectiv domnului sef birou Butnariu Bogdan, completarea corectă a procesului verbal de constatare conform celor solicitate de către A. DS

  1. și transmiterea documentației către aceasta.

    Prin adresa nr. 68/_, A. DS - Reprezentanța teritorială B.

    -N. a comunicat faptul că s-au făcut demersurile necesare în vederea completării documentației, aceasta fiind retransmisă către A. DS B. din data de_, sens în care a anexat adresa de înaintare către aceasta înregistrată sub nr.10/_ .

    Verificând din nou documentația de retrocedare, A. DS B. - Direcția contencios, legislație, executări, prin fișa de analiză "Aviz de legalitate"; a constatat că: "procesul-verbal de delimitare nu poate fi întocmit anterior validării dreptului de proprietate, întrucât procesul verbal de delimitare a fost încheiat în data_ și Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr. l a fost adoptată în data de _

    ; întrucât procesul-verbal de delimitare este întocmit pentru suprafața de 61 ha, iar în Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr. l/_ se menționează că este întocmit pentru suprafața de 94,98 ha, se impune clarificarea acestei situații, respectiv cât teren se predă de A. DS pe anexa 32 și anexa 49 C. ";.

    Aspectele menționate anterior au fost comunicate de ADS prin adresa nr. 89421/_ (f. 94-95), înregistrată la Instituția Prefectului B. -N. sub nr. IF/535/4/_ . C. județeană B. -N., prin adresa nr. IF/535/4/_, a transmis documentația Primăriei comunei C. și totodată a solicitat completarea documentației în sensul celor solicitate de A. DS .

  2. județeană B. -N. a precizat că singurul proces-verbal de delimitare care există înregistrat la C. județeană B. -N. este doar cel întocmit pentru suprafața de 94,68 ha care a fost aprobat prin Hotărârea nr.1/2009, iar în situația în care există și un alt asemenea document, întocmit conform Normelor ADS și prevederilor art. 12 din Legea nr. 1/2000, acesta trebuia comunicat de C. comunală

C. către C. județeană B. -N. spre aprobare și validare.

Instanța a reținut că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un tratat internațional care are a fi aplicat în ordinea juridică internă a statelor contractante. Stabilind faptul că primul judecător al Convenției este judecătorul național, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază că rolul său este de a interveni numai atunci când persoanele nu obțin satisfacție la nivel național, garantarea drepturilor consacrate de

Convenție, care presupune atât respectarea lor de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea eventualelor încălcări fiind o sarcină ce revine, în primul rând fiecărui stat parte.

S-a reținut că în cauza Atanasiu împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau legată de practicile aplicate de autorități - este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului, iar atunci când în cauză este o chestiune de interes general, puterile publice sunt obligate să reacționeze în timp util, în mod corect și cu cea mai mare coerență.

În cauza Viașu împotriva României, Curtea a apreciat că o decizie administrativă a autorității locale competente, prin care i se recunoaște părții interesate un drept la reparație, este suficientă pentru a crea un "interes patrimonial" apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 și că, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

În mod similar, în cauza Elias împotriva României, s-a reținut că neexecutarea unei decizii administrative care recunoaște dreptul la o despăgubire într-un cuantum pe care aceasta îl stabilește reprezintă o ingerință în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

Așadar, în jurisprudența constantă a Curții europene, nerespectarea unor hotărâri ale instanțelor sau a unor decizii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate, în natură sau prin echivalent, sau întârzierea în executarea acestora, au fost considerate atingeri aduse dreptului de proprietate.

În speță dreptul de proprietate al reclamantului a fost recunoscut încă din anul 2009, prin înscrierea în Anexa 49 C., validată de C. județeană B. -N. prin Hotărârea nr. 1/_, însă reclamantul nu s-a putut bucura de bunul astfel dobândit, punerea sa în posesie fiind amânată în mod repetat, timp de mai mult de 4 ani.

În aceste circumstanțe, instanța a considerat că reclamantul T. N. are un

"interes patrimonial"; suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, irevocabil și exigibil, care intră în sfera de aplicare a noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, nerestituirea terenului până în prezent și lipsa vreunei garanții cu privire la data la care urmează a se face punerea în posesie constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, în speță a avut loc încălcarea acestei prevederi.

Referitor la daunele materiale solicitate de reclamant, reprezentând subvenții APIA pentru perioada 2008-2012, în cuantum de 10.100 lei, instanța a reținut că prejudiciul invocat nu este cert, în raport de lipsa oricăror indicii cu privire la îndeplinirea condițiilor de acordare a subvenției, vizând suprafața terenului, categoria de folosință, tipurile de plantații și efectuarea lucrărilor agricole. Drept urmare, cererea privind daunele materiale va fi respinsă.

În ceea ce privește daunele morale instanța a reamintit că acestea reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, iar valorile morale a căror lezare duce la acordarea daunelor morale nu sunt codificate, instanța având obligația de a face o apreciere asupra fiecărui caz. În speță, s-a stabilit existența unei atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantului, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constând în întârzierea timp de mai mult de patru ani a punerii în posesie a reclamantului cu terenul a cărui reconstituire a

fost consfințită prin Hotărârea nr. 1/_ a Comisiei județene B. -N., prin care s-a validat Anexa 49 C. . Instanța reține că această întârziere, cauzată de neîntocmirea în formă adecvată într-un interval de peste 4 ani a documentației prevăzute de art. 9 alin. (2) lit. a) din HG 626/2001, în vederea încheierii protocolului între A.D.S. și C. locală C., este imputabilă atât comisiei locale, cât și comisiei județene, astfel cum rezultă din corespondența purtată de pârâte cu A. DS (f. 93-99).

Instanța a reținut că starea de incertitudine resimțită de reclamant, pus în situația de a solicita în mod repetat, pe parcursul a 4 ani, instituțiilor statului punerea sa în posesie cu privire la terenul asupra căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, ca urmare a hotărârii judecătorești nr. 46 pronunțate încă din anul 2008, precum și lipsa unei garanții ori a unui termen cert referitor la momentul intrării în posesia terenului, a cauzat acestuia suferință psihică, ce a fost compensată prin admiterea cererii reclamantului referitoare la obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de

10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată "în apel și recurs"; solicitate de reclamant, instanța a reținut că în dosarul nr._ instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestora, obligând recurenta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata sumei de 500 lei în favoarea reclamantului. Prin urmare, în legătură cu aceste cheltuieli există autoritate de lucru judecat, aspect ce face imposibilă o nouă pronunțare asupra acestora.

Raportat la soluția pronunțată în cauză, de admitere în parte a acțiunii, având în vedere că petitul referitor la daunele morale a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar reclamantul nu a probat efectuarea altor cheltuieli în legătură cu pricina, fie ele de transport sau corespondență, instanța a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -

N., solicitând instanței admiterea acestuia în baza prevederilor art. 304 pct-9 și art. 304/1 din Codul de procedură civilă; anularea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea Comisiei județene la plata, în solidar cu C. locală C., a sumei de

10.000 lei, reprezentând daune morale, pentru următoarele motive:

Sentința mai sus menționata este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea civilă reclamantul solicită obligarea recurentei la punerea în executare efectivă a Sentinței Civile nr.,46/2008, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în Dosarul civil nr3788/2007, menținută ca temeinică și legală de către Tribunalul B.

-N., prin Decizia civilă nr.229/2008.

Învederează instanței de judecată faptul că prin sentința civilă a cărei punere în executare se solicită nu s-a instituit nici o obligație în sarcina Comisiei județene B.

-N., motiv pentru care cererea reclamantului apare ca nejustificată.

Instanța de judecată a stabilit doar în sarcina Comisiei comunale C. obligația de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,32 ha, ca moștenitor după defuncta P. M. .

Totodată precizează faptul că această obligație stabilită de instanța de judecată

a fost îndeplinită de C.

comunală C.

, cererea depusă în baza Legii nr.247/2005 a

fost soluționată de C.

comunală C.

prin admiterea acesteia, înaintând către C.

județeană B. -N., propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 2,32 ha.

Astfel, reclamantul a fost înscris în Anexa 49 C. la două poziții respectiv, la poziția nr.2 cu suprafața totală de 4,60 ha, precum si la poziția nr-21 cu suprafața de 2,32 ha, anexă validată de către C. județeană B. -N. prin Hotărârea nr.1/_

.

Prin urmare, atât C. comunală C. cât și C. județeană B. -N., și-au îndeplinit obligația instituită de instanța de judecată prin sentința civilă nr.48/2008, respectiv aceea de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,32 ha.

Însă obiectul acțiunii introduse de reclamant este cu totul altul și anume faptul că punerea în posesie a acestuia cu suprafața validată nu a fost realizata până în prezent.

Raportat la acest aspect, așa cum s-a menționat și în întâmpinarea depusă de C. județeană în dosarul de fond, evidențiază faptul că întrucât terenurile solicitate de reclamant se află în administrarea Agenției DS, nu pot fi puse în posesia persoanelor îndreptățite, decât după îndeplinirea unei proceduri administrative prevăzută de "Normele privind încheierea protocoalelor de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă între A. DS și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată", întocmite de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Din actele atașate la dosarul de fond se poate observa faptul că, C. județeană

  1. -N. a făcut toate demersurile necesare și si-a îndeplinit, atribuțiile prevăzute de lege si de Normele APS în sarcina sa pentru rezolvarea situației.

    Consideră că atât timp cât prin sentința civilă a cărei punere în executare s-a solicitat, nu s-a instituit nici o obligație în sarcina Comisiei județene B. -N., solicitările reclamantului privind daunele și cheltuielile de judecata sunt neîntemeiate.

  2. județeană B. -N. și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de legile fondului funciar, făcând toate demersurile necesare pentru ca reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului să fie realizată.

Faptul că la momentul actual nu se știe cu exactitate cât teren disponibil se află în administrarea Agenției DS pe raza comunei C., pentru a putea fi pus la dispoziția Comisiei comunale C. în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite nu intră în sarcina si culpa Comisiei județene B. - N. . în vederea clarificării acestor situații, C. județeană a solicitat instanței de fond împrocesuarea Agenției DS B., cerere care a fost respinsă pe motivul că este instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind instituție de la care nu se poate solicita punerea în executare efectivă a unei sentințe pronunțate în favoarea reclamantului, și de la care nu se pot pretinde daune materiale și morale ca urmare a întârzierii punerii în posesie a reclamantului cu privire la terenul asupra căruia i s-a recunoscut un drept de proprietate,

Or, efectul hotărârii date de prima instanță trebuia să fie punerea în posesie a reclamantului cu suprafața validată, care însă este imposibil de realizat până la îndeplinirea procedurii administrative prevăzută de "Normele privind încheierea protocoalelor de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă Intre A. D.

S. și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată" și clarificarea situației cu privire la terenul validat în Anexa 49 C. .

Astfel, neclarificând situația cu privire la terenul care se află în administrarea ADS, instanța de fond, practic nu a soluționat fondul cauzei.

S-a susținut că obligarea Comisiei județene la plata către reclamant a sumei de

10.000 lei, reprezentând daune morale, este neîntemeiată. Pe de o parte prejudiciile morale rezultă de fapt din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. În speță fiind vorba de un interes patrimonial, nu se justifică obligarea pârâților la plata de daune morale. Considerăm că starea de incertitudine resimțită de reclamant, nu provoacă prejudicii morale, așa cum greșit a apreciat instanța. Daunele morale trebuie să fie dovedite. Pe de altă parte, C. județeană apreciază că nu poate fi învinuită pentru întârzierea procedurii de punere în posesie a reclamantului cu suprafața validată pentru motivele invocate mai sus.

Totodată, potrivit prevederilor art. 52 alin.l din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. este autoritate publică cu activitate administrativ- jurisdicțională, astfel încât ea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în litigiile în care art. 52 alin, 2 din actul normativ amintit îi conferă legitimitate procesuală, cu atât mai mult cu cât aceasta nu dispune de un patrimoniu propriu, neputând fi titulară de drepturi sau obligații patrimoniale, motiv pentru care nu solicită, la rândul ei, cheltuieli de judecata.

Învederează instanței faptul că, membrii comisiei județene nu sunt remunerați pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei motivat de faptul că aceasta nu are buget propriu. De asemenea cheltuielile efectuate cu ocazia tipăririi și eliberării titlurilor de proprietate sunt suportate de către Ministerul Administrației și Internelor, iar cheltuielile efectuate cu ocazia comunicării titlurilor de proprietate sunt suportate de persoanele care le primesc conform art.34 alin. 7 și art.36 din H.G.R nr.890/2005.

Mai mult, învederează instanței de judecată faptul că între Sentința civilă nr.3444/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în data de 22 aprilie 2013, având ca obiect obligația de a face, prin care instanța a respins ca prematur formulată cererea privind punerea în posesie, a petenților T. N., Neuk I., Buta Silvia, Stoica M. cu suprafețe validate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 1/2009, există controverse.

Această instanță a reținut în mod corect faptul că ADS predă terenul numai după primirea cererii de la comisia județeană, însoțită de documentația doveditoare aferentă și după verificarea în privința legalității a acestei documentații iar din actele depuse la dosarul cauzei este cert că, documentația a fost înaintată de către

C. județeană către ADS B. în vederea încheierii protocolului de predare primire între ADS și C. locală C., pentru terenurile înscrise în Anexa 49

  1. . Instanța a constatat în mod corect nevinovăția Comisiei locale C. în ceea ce privește punerea în posesie, astfel a respins acțiunea reclamanților ca prematur formulată, aceștia având la îndemână acțiunea în obligarea ADS-ului la încheierea protocolului de predare primire a terenului cu destinație agricolă pentru ca reclamanții să poată fi puși în posesie cu suprafața reconstituită.

    În drept s-au invocat prevederile pct. 9 art. 304 și art. 3041din Codul de procedură civilă; prevederile art. 12 din Legea fondului funciar nr. 1/2000; prevederile art. 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată; prevederile art.

    4 și 6 din H.G.R nr. 890/2005; Normele privind încheierea protocoalelor de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă între A. DS și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată";

    Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs, în termen legal și pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., solicitând admiterea acestuia astfel cum este formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului in principal ca prematur formulată, iar în subsidiar ca netemeinica, cu obligarea intimatului la achitarea cheltuielilor de judecata aferente fazei procesuale a fondului si recursului pricinii, pentru următoarele considerente:

    Prin Sentința Civilă nr. 46/2008, pronunțată în dosarul civil nr. 3788/2007, Judecătoria Bistrița a hotărât următoarele:

    - s-a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul că a anulat în parte Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr. 141/2007, și a menținut aspectele cu privire la lipsa calității de moștenitor după defunctul P. G., a obligat C. comunala C. la soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,32 ha, ca moștenitor după defuncta P. M. .

    Sentința civilă nr.46/2008 a fost menținută ca temeinică și legală de către Tribunalul B. -N. prin Decizia civilă nr. 229/2008.

    Instanța de judecată a stabilit în sarcina Comisiei comunale C. obligația de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,32 ha., ca moștenitor după defuncta P. M. obligație ce a fost îndeplinită de recurentă, astfel cum instanța de fond retine.

    Astfel, cererea depusă în baza Legii nr. 247/2005 a fost soluționată de C. comunală C. prin admiterea acesteia, înaintând către C. județeană B. -N. propunerea de validare a suprafeței de 2,32 ha. Reclamantul a fost înscris în Anexa 49 C. la două poziții, respectiv la poziția nr. 2, cu suprafața totală de 4,60 ha., precum și la poziția nr.21, cu suprafața de 2,32 ha., anexă validată de către C. județeană B. -N. prin Hotărârea nr.1/_ .

    Prin urmare, atât C. comunală C., cât și C. județeană B. -N. au îndeplinii obligația instituită de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 48/2008, cea de a soluționa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru

    suprafața de 2,32 ha.

    Apreciază, totuși (din prisma deficientei de redactare a acțiuni introductive de instanța) că obiectul acesteia este cu totul altul, si anume, punerea în posesie a acestuia cu suprafața validată, aspect ce nu este realizat până în prezent.

    Raportat la acest aspect precizează următoarele:

    Reclamantul figurează înscris în Anexa 49 C. la două poziții, respectiv la poziția nr.2 cu suprafața totală de 4,60 ha., precum și la poziția nr.21 cu suprafața de 2,32 ha. .Întrucât terenurile solicitate de reclamant se află în administrarea Agenției

  2. S. nu pot 11 puse în posesia persoanelor îndreptățite decât după îndeplinirea unei proceduri administrative prevăzute de " Normele privind încheierea protocoalelor de predare-primire a terenurilor cit destinație agricolă între A. D.

S. și Comisiile loca/e de stabilire a dreptului de proprietate privată", întocmite de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.

În anexa nr. 49 s-au înscris persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate potrivit art. 37 din Legea 1/2000, cu modificările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 37 din Legea 1/2000, cu modificările ulterioare

"Persoanelor fizice ale căror terenuri au intrat în componența fostelor cooperative agricole de producție și urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăților comerciale cu capital de stat..".

Anexa 49 C. a fost validată de către C. județeană B. -N. prin Hotărârea nr.1/_ . La aprobarea hotărârii s-a avut în vedere procesul verbal de delimitare nr.4737/_ care este vizat de reprezentantul Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară B. -N., reprezentantul ADS - B. -N. și primarul comunei C. din care rezultă ca s-a procedat la delimitarea suprafeței de 94,98 ha., care se află în administrarea societății/stațiunii S.C. Agroindustrială S.A. Jelna și in public/privat al statului.

In baza procesului verbal sus-menționat s-au înscris persoanele în Anexa 49 C. printre care și reclamantul, întrucât din acesta rezultă că se poate acorda din domeniul statului în suprafață de 94,98 ha. teren.

Astfel, C. județeană B. -N. a procedat la îndeplinirea procedurii administrative prevăzută de "Normele privind încheierea protocoalelor de predare- primire a terenurilor-destinație agricolă între A. DS și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată". Astfel, potrivit acestora:

- a fost întocmită anexa 49 C. pentru 21 de poziții și anexa 32 C. cu poziții, care sunt semnate de primarul comunei C., reprezentantul Agenției D.

  1. - reprezentanța teritorială B. -N. precum și de reprezentantul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -N. .

    • s-a adoptat de către C. județeană B. -N. Hotărârea 1/2009 prin care s- a validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice prin suprafața de 54,98 ha. teren înscris in anexa 49 C. și în favoarea unităților de cult pentru suprafața de 44,68 ha. teren înscrisă în anexa 32 C., aprobându-se totodată si procesul-verbal de delimitare.

      Face precizarea că, în Anexa 32 C. s-a făcut o notă în care se precizează că din totalul de 44,68 ha. validat în favoarea unităților de cult. suprafața de 4.68 se va pune in posesie din terenurile rezervă ale Comisiei comunale C., urmând a se elibera titluri de proprietatea, iar diferența de teren se va preda de la ADS, conform procesului verbal de delimitare.

      Totodată învederează instanței de judecată faptul că. pentru diferența de suprafață de 40.00 ha validată în favoarea unităților de cult, s-au încheiat acorduri eu investitorii, pentru plata de despăgubiri de către aceștia către unitățile de cult, investițiile fiind vândute cu respectarea legii.

    • procesul verbal de delimitare nr. 4737/08.10.200 a fost întocmit și vizat de reprezentantul Oficiului de Cadastru si Publicitate imobiliară B. -N., reprezentantul ADS - B. -N. și primarul comunei C. ;

s-au întocmit și planurile cadastrale cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate și schițe de amplasament așa cum este prevăzut la art.3 lit.e din Cap II din Normele ADS.

Toată această documentație a fost înaintată de C. județeană B. -N. către A. DS B. . înregistrată la Direcția de fond funciar sub nr.95466/_, în vederea încheierii protocolului de predare-primire între A. D.

  1. și C. locala de stabilire a dreptului de proprietate privată a comunei C. pentru terenurile înscrise în Anexa 49 C. și Anexa 32 C. .

    1. D. Stalului B. - Direcția de Fond Funciar, în urma verificărilor efectuate a returnat de mai multe ori documentația de retrocedare teren cu solicitări de completare sau de informații suplimentare.

      Astfel, prin adresa nr. 72790/_, ADS B. a restituit documentația cu privire la încheierea. protocolului de predare-primire a suprafeței de 61,0 ha., teren cu destinație agricolă, de la S.C. Agroindustrială S.A. către C. comunală C., în vederea completării acesteia cu privire la situația investițiilor, precizând că "situația investițiilor nu este clarificată în totalitate, existând acord încheiat între proprietarul investiției și cei cărora li "se" reconstituie dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 40 ha., fapt pentru care se impune clarificarea situației investițiilor și pentru deferenta de 16,83 ha. având categoria de folosință livadă".

      C. județeană B. -N., prin adresa nr.IF/13619 din_, a solicitat subscrisei completarea documentației conform celor solicitate de către A. D. Sfatului B. - Direcția de Fond Funciar înregistrată sub nr.IF/16457/92/_ ". La o noua verificare, prin adresa înregistrată la Instituția Prefectului județului B. -N. sul) nr. III/A/644/_, A. DS B. -- Direcția de Fond Funciar a constatai faptul că procesul verbal de constatare nr. 281/_ nu este corect, deoarece din conținutul acestuia reiese faptul că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -N. nu a luat parte la respectiva constatare, iar, cu toate acestea, semnătura reprezentantului OCPI B-N apare pe acest proces verbal de constatare însă nu este confirmată prin ștampila oficială a instituției, fiind necesară clarificarea acestor aspecte. C. județeană B. -N., prin adresa nr.IF/644 din_, a solicitat Biroului județean de Rentă Viageră Agricolă - Reprezentanța Teritorială B.

      -N., respectiv domnului Sef Birou Butnariu Bogdan, completarea corectă a procesului verbal de constatare conform celor solicitate de către A. DS

    2. și transmiterea documentației către aceasta.

Prin adresa nr., 68/_, A. DS - Reprezentanța Teritorială B.

-N. le-a comunicat faptul că s-au făcut demersurile necesare în vederea completării documentației; aceasta fiind retransmisă către A. DS B. din data de_, sens în care a anexat adresa de înaintare către aceasta, înregistrată sub nr. 10/_ .

După toată această corespondență, verificând din nou documentația de retrocedare, A. DS B. - Direcția Contencios, Legislație, Executări, prin fișa de analiză "Aviz de legalitate" a constatat că:

  • procesul verbal de delimitare nu poate fi întocmit anterior validării dreptului de proprietate, întrucât procesul verbal de delimitare a fost încheiat la data de_ și ) Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr.l a fost adoptată la data de_ ;

  • întrucât procesul verbal de delimitare este întocmit pentru suprafața de 61 ha, iar în Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 1/_ se menționează că este întocmit pentru suprafața de 94,98 ha., se impune clarificarea acestei situații, respectiv cât teren se preda la A. DS pe anexa 32 și anexa 49 C. .

Aspectele sus arătate au fost comunicate de ADS prin adresa nr.89421/_, înregistrată la instituția Prefectului B. -N. sub nr.IF/535/4/_ . C. J.

B. -N., prin adresa nr. IF/535/4/_, a transmis documentația Primăriei

comunei C. și, totodată, a solicitat completarea documentației în sensul celor solicitate de A. DS .

Față de cele solicitate de A. DS cu privire la procesul verbal de delimitare, precizează ca la C. J. B. -N. nu este trimis un proces verbal de delimitare întocmit pentru suprafața de 61 ha. Singurul proces verbal de delimitare care există înregistrat la C. județeană B. -N. este doar cel întocmit pentru suprafața de 94,98 ha., care a fost aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009.

Dacă un astfel de proces verbal de delimitare există întocmii conform Normelor ADS și a prevederilor art. 12 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare trebuia comunicat de C. comunală C. către C. județeană B. -N. spre aprobare și validare, aspect ce nu s-a întâmplat.

Întrucât terenul solicitat de reclamant se afla în administrarea Agenției D.

S., nu poate fi pus în posesia sa, decât după îndeplinirea procedurii administrative prevăzută de ..Normele privind încheierea protocoalelor de predare- primire a terenurilor cu destinație agricolă între A. DS si Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată";, întocmite de către Ministerul Agriculturi, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu ultimele modificări înregistrate sub nr. 89.324/_ .

Având în vedere cele arătate mai sus învederează instanței de control faptul că

  1. L. C. a făcut toate demersurile necesare și și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege și de Normele ADS în sarcina sa pentru rezolvarea situației. La momentul actual nu se știe cu exactitate cât teren disponibil se află în administrarea Agenției DS pe raza comunei C., pentru a putea fi pus la dispoziția Comisiei comunale C. în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite. De asemenea, terenurile validate de C. județeană B. -N. în favoarea reclamanților sau antecesorilor moștenitorilor urmează să fie predate de către A.

  2. S., în prezent fiind în administrarea acesteia.

    Pentru motivele prezentate mai sus consideră că este absolut necesară participarea procesuala a Agenției DS - Reprezentanța teritorială B. -N. pentru lămurirea aspectelor prezentate cât și pentru a-i fi opozabilă soluția ce se va pronunța insa precizează ca acest aspect este la latitudinea reclamantului in temeiul principiului disponibilității. Totuși deficienta de stabilire a cadrului procesual nu poate determina imputarea în sarcina recurentei a unei conduite ce legal, nu este în sfera de atribuții normativ stabilită, respectiv obținerea acceptului din partea ADS in vedere încheierii protocolului de predare- primire a terenurilor cu destinație agricola. Cu alte cuvinte, instanța trebuia să observe că deficienta în operarea atribuțiilor legale aparține unui terț din perspectivă procesuală - ADS - motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată atâta vreme cât obligația în sarcina acestuia nu putea fi instituită prin sentința judecătorească.

    Cu privire la excepția prematurității acțiunii introductive:

    Potrivit art. 3 al. 3 din Legea 268/2001 privind in ființarea ADS. terenurile care urmează sa fie retrocedate in conformitate cu prevederile Legii 18/1991 si a Legii 1/2000 se transmit la cererea comisiilor județene către comisiile locale.

    Potrivit art. 9 din HG 626/2001, terenurile cu destinație agricola ce se solicita a fi retrocedate se transmit de către ADS consiliilor locale pe baza de protocol la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobai de Consiliul de Administrație al ADS. Anterior încheierii protocolului se parcurg anumite etape si anume:

    prezentarea către ADS a cererii comisiei județene împreuna cu actele ce stau la baza acesteia, precum si a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricola, si verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul ADS a legalității documentației prezentate.

    In consecința, ADS predă terenul numai după primirea cererii de la comisia județeană însoțită de documentația doveditoare aferentă si după verificarea in privința legalității a acestei documentații.

    Studiind actele existente la dosarul cauzei se poate observa faptul că documentația doveditoare a fost înaintată de către pârâta C. J. către ADS B. în vederea încheierii protocolului de predare primire pentru terenurile înscrise in Anexa 49 C., documentație înregistrată la Direcția de Fond Funciar.

    Fără a reitera starea de fapt solicită să se observe că, C. locală și-a îndeplinit toate atribuțiile prevăzute de lege, manifestând real interes in soluționarea cererii reclamantului. Terenurile care au fost validate de comisia județeană în privința reclamantului urmează a fi predate de către ADS, în cărei administrare se află în prezent.

    In concluzie, având in vedere prev. Legii nr.268/2001 si ale HG 626/2001 comisia județeană este cea care trebuie sa înainteze documentația necesara către ADS, recurenta neavând nicio calitate în acest sens, pentru ca această instituție să poată preda terenul comisiei locale Trebuia mai întâi ca între ADS și recurentă să se fi încheiat protocolul de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă pentru ca reclamantul să poată fi pus în posesie.

    C. locala poate fi obligată la punerea in posesie doar în momentul în care terenurile cuprinse în Anexa 49 vor fi transmise prin protocol de către ADS.

    Excepția prematurității acțiunii introductive este operabila dacă instanța apreciază acțiunea introductiva de instanța ca având ca obiect obligarea pârâtelor la punerea în posesie deoarece dacă se analizează petitul principal, stricto sensu, hotărârea de fond, pe acest capăt de cerere, apare ca fiind netemeinică, obligațiile părților pârâte fiind îndeplinite. Pentru consecvență narativă s-a învederat că soluția instanței pe capătul de cerere privind obligarea paratelor la achitarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale excede cadrului procesual, respectiv fond funciar.

    Din redactarea acțiunii, in special în interpretarea dată de instanța de fond, reiese că reclamantul se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, putându-se adresa, instanței de contencios administrativ competente, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate, fi atât privat, cât și public.

    Apreciază astfel că dacă instanța nu a calificat cererea introductiva de instanță ca fiind una obligare a paratelor la punerea in posesie cu terenului în cauză atunci litigiul are caracter contencios administrativ fiind necesara soluționarea in temeiul legislației.

    Cu privire la capetele de cerere prin care se solicită plata daunelor materiale și morale, cheltuieli de judecată în apel și în recurs, precum și cheltuieli de transport și corespondență în sarcina pârâtei, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate pentru următoarele motive:

    Atât timp cât față de obligațiile impuse prin sentința civilă a cărei punere în executare se solicită C. locala C. și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de legile

    fondului funciar, făcând toate demersurile necesare pentru ca reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului să fie realizată, nu exista nici o culpa in conduita subscrise aspect ce face inoperabil principiul reparării prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării defectuoase a obligațiilor legal instituite. Faptul că la momentul actual nu se știe cu exactitate cât teren disponibil se află în administrarea Agenției DS pe raza comunei C., pentru a putea fi pus la dispoziția Comisiei comunale C. în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, nu intră în sarcina și culpa Comisiei locale C. .

    Din considerentele cuprinse în sentința recurată reiese că instanța de fond si-a întemeiat dispoziția de obligare a paratelor la achitarea daunelor morale pe o culpa per omissione in raport de diligenta autorității în ducerea la îndeplinirea cu celeritate a atribuțiilor legal instituite. Apreciază că soluția excede cadrului procesual stabilit necircumscriindu-se nici petitului I al acțiunii introductive și nici petitului ( subînțeles) privitor la obligația de punere în posesie ( față de care acțiunea este prematur introdusă).

    În condițiile date, acordarea de despăgubiri sub forma daunelor morale/materiale poate fi dedusa judecații doar pe calea unei acțiuni in contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

    În drept, prevederile art. 274, 299 si urmat, din Codul de procedură civilă; prevederile art. 12 din Legea fondului funciar nr. 1/2000; prevederile art. 52 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicata;. prevederile art. 4 și 6 din H.G.R. nr. 890/2005; Normele privind încheierea protocoalelor de predare-primire a terenurilor eu destinație agricolă între A. D. Stalului și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată; Legea 268/2001, HG 626/2001.

    Intervenienta în nume propriu A. DS, a formulat întâmpinare la recursurile formulate de pârâtele C. locală de fond funciar C. și C. județeană de fond funciar B. N., prin care a solicitat respingerea acestora ca nefondate pentru următoarele considerente:

    Prin Sentința civila nr. 1701/_ . Judecătoria Bistrița a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de C. județeană de fond funciar B.

    -N. în contradictoriu cu A. DS, reținând, în considerentele hotărârii, că intimata nu ar putea pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul T. N. .

    Însuși reclamantul T. N. apreciază că nerespectarea legii nu aparține ADS, ci celor două pârâte, aspect reținut expres în considerentele hotărârii recurate.

    In același context, precizează faptul că, prin recursul formulat, C. județeană de fond funciar B. -N. nu aduce noi argumente în sprijinul propriei cereri de chemare în judecată a altor persoane, și nici nu combate considerentele instanței de fond care a statuat că nu sunt întrunite condițiile de aplicabilitate ale art.57-59 Cod procedură civilă, în sensul că ADS nu poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul T. N., astfel că instanța de recurs nu este învestită cu analizarea unor noi motive privitoare la împrocesuarea ADS-ului, fiind evidentă inadmisibilitatea acestui capăt de cerere, atragerea în proces a acesteia neprofitând reclamantului, al cărui interes privește punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în baza căreia au fost stabilite obligații ce incumbă celor două pârâte, nicidecum Agenției DS .

    Pe de altă parte, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a ADS în prezenta cauză, se învederează că, potrivit legislației speciale ce îi reglementează activitatea, A. DS este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțată integral de la bugetul statului, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

    Atribuțiile speciale ale A.D.S., în domeniul aplicării legilor de fond funciar sunt stabilite prin Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției DS, cu modificările și completările ulterioare, și H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

    1. inventarierea, potrivit art. 7 din Lg. 268/2001, împreună cu oficiul de cadastru, geodezie și cadastru, a terenurilor cu destinație agricolă preluate din administrarea I.A.S.-urilor, care sunt terenuri aparținând domeniilor public și privat ale statului.

    2. predarea terenurilor din domeniul privat al statului, cu respectarea unei proceduri speciale în care etapele sunt obligatoriu a fi îndeplinite.

Astfel, potrivit art. 3. alin.3 și art.7 alin.7 din Legea nr.268/2001, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 9 din H.G. 626/2001, cu modificările și completările ulterioare, terenurile cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, ce se solicită a fi retrocedate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar, se transmit de către A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform Normelor interne al A.D.S, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți.

Stabilirea amplasamentului, punerea în posesie si eliberarea titlurilor de proprietate sunt atribuții exclusive ale comisiilor locale, respectiv comisiilor județene de fond funciar, astfel cum o prevăd imperativ art. 5 si 6 din H.G. nr. 1127/2001 si reluate de art. 5 si 6 din H.G. nr. 890/2005.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale speciale, ADS, ca instituție implicată în procesul de retrocedare a terenurilor cu destinație agricolă către foștii proprietari, procedează numai la îndeplinirea formalităților în vederea transmiterii către comisiile locale, pe bază de protocol, a terenurilor cu destinație agricolă, din domeniul privat al statului, solicitate spre a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

Modalitatea de predare a terenurilor inventariate în patrimoniul A.D.S. este detaliată în H.G. nr. 626/2001 în care este prevăzut că predarea se face prin încheierea de protocol de predare primire între ADS și comisia locală de fond funciar. De asemenea, sunt prevăzute o procedură administrativă și etapele ce sunt obligatoriu a fi îndeplinite pentru ca subscrisa să poată proceda la predarea către C.

locală de fond funciar a suprafeței de teren solicitată.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 si alin. 2 din H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției DS ;

  1. Terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

    proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.

  2. Anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. (1) vor fi parcurse următoarele etape:

  • prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum si a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă, stabilită de Consiliul de administrație al A.D.S.;

  • verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației prezentate.

Procedura anterioară încheierii protocolului presupune deci prezentarea către

A.D.S. a cererii comisiei județene de fond funciar, împreună cu actele ce stau la baza acestuia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă și verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației aprobate.

Din textele legale prezentate rezultă că A.D.S. predă terenul agricol numai după primirea cererii de la comisia județeană însoțită de documentația doveditoare aferentă (hărți și înscrisuri), și după verificarea în privința legalității a acestei documentații.

În același sens, se impune să se menționeze prevederile art.47 alin.l din HG nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare, care dispune, cu caracter imperativ, următoarele: "În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D.

  1. , cu modificările și completările ulterioare și conform art. 9 și 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției DS, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, cu modificările și completările ulterioare, terenurile care fac obiectul retrocedării drepturilor proprietarilor, conform Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, se vor preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate si punerii în posesie a celor îndreptățiți, în cel mult 30 zile de la comunicarea hotărârii însoțită de documentația care a stat la baza acesteia. "

    De asemenea, menționează faptul că, la data de_ a fost publicată în M.O. nr.278 Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, motiv pentru care se va proceda la o nouă inventariere a terenurilor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

    Conform art.4 din Legea nr.165/2013: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate si depuse în termenul legal la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia

    restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul CEDO suspendate, la data intrării în vigoare a prezentei legi".

    De asemenea, alineatul 2 al art.7 din Legea nr.165/2013 dispune, cu caracter imperativ, că suspendarea tuturor procedurilor administrative reglementate la alineatul 1 al articolului 7 nu sunt aplicabile hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

    1. DS va da curs finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele îndreptățite prin întocmirea Protocolului de predare- preluare, însă numai dacă sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens, fiind necesar ca documentația înaintată de C. J. de Fond Funciar să fie întocmită în conformitate cu legile de fond funciar si Normele interne ale A.D.S. în vigoare.

Prin urmare, apreciază că nu se poate reține culpa A.D.S. pentru neîndeplinirea obligațiilor legale și pentru întârzierea reconstituirii dreptului de proprietate, emiterii titlului de proprietate și punerii în posesie a reclamanților, urmare executării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

In drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.308 Cod procedură civilă, precum și pe prevederile legilor de fond funciar, HG nr.890/2005, Legii nr.268/2001, HG nr.626/2001.

Intimatul reclamant T. N., prin reprezentantul său ales a depus la dosar întâmpinare la recursurile declarate de către C. comunala de aplicare a legilor fondului funciar C. si C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. N. prin care solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate, menținerea ca legala si temeinica a sentinței atacate pentru următoarele argumente:

În mod corect instanța de fond a reținut ca cele doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar, in calitatea lor de autorități publice, prin simpla neîndeplinire a atribuțiilor conferite de legiuitor au generat un stres reclamantului lezându-i un drept prevăzut de lege si anume dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 2,32 ha, au adus atingere sănătății sale, demnității persoanei sale, chiar si existentei fizice a persoanei sale .

Toate înșiruirile demersurilor făcute către A. DS B. de către cele doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar, relevă că trimiterea și retrimiterea documentației de aprobare a predării - primirii suprafețelor de teren intre care se află si suprafața de 2,32 ha a fost de fiecare data incompletă, și prin urmare nu s-a finalizat cu încheierea unui Protocol de predare-primire.

Consideră că este de neconceput ca organisme care au fost create de legiuitor pentru a asigura punerea in aplicare a legilor fondului funciar și în cele din urmă a verifica legalitatea si temeinicia solicitărilor foștilor proprietari sau ale moștenitorilor acestora să manifeste un asemenea comportament si dispreț fata de cetățean si fata de lege.

Prin urmare apreciază că cele doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar, ca si autorități ale statului, prin funcționarii lor care "nu își fac datoria " au încălcat în mod grosolan dreptul prevăzut de lege al reclamantului, adică dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,32 ha.

Arată că își pune întrebarea cât timp să mai aștepte cele doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar să trimită documentația de predare-primire a suprafețelor de terenuri printre care se află și terenul său.

Din analiza datelor de trimitere a documentației incomplete reiese că prin adresa înregistrata sub nr. lF/535/4 din ll.01.2011 A.D.S. B. a restituit documentația către C. J. B-N si abia la data_ ( după 1 an si o luna) C.

J. B-N solicita Comisiei comunale C. completarea documentației in sensul celor solicitate de A.D.S B. .

De la data de_ documentația nu este refăcuta corespunzător si suntem in luna octombrie 2013 si nu s-a întâmplat nimic .

Intr-o atare situație reclamantul care este prejudiciat de dreptul său de proprietate care este doar pe hârtie, aprobat (VALIDAT) scriptic pe ANEXA NR.49

  1. - poziția nr.21 prin hotărârea nr.1/_ cum să nu-i fie adusa atingere sănătății sale, demnității persoanei sale, chiar si existentei fizice a persoanei sale (de la data validării_ si pana in prezent - octombrie 2013 - a trecut o perioada mare de timp si nu se întrevede încă nimic cert in perioada următoare ).

    In drept s-a invocat art.308 al.2 Cod proc. civ. vechi.

    Pârâta recurentă C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de intimații T. N. și ADS - B. prin care precizează următoarele:

    1. Cu privire la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant T. N. învederează instanței de judecată că intimatul, prin întâmpinarea depusă, susține în mod greșit faptul că, C. județeană a solicitat Comisiei locale C. completarea documentației restituite de ADS abia după un an și o lună de la restituirea documentației de către ADS.

      În acest sens menționează că prin adresa înregistrată la Instituția Prefectului - județul B. -N. sub nr.IF/535/4 din data de_, ADS B. a solicitat completarea documentației în vederea încheierii Protocolului de predare-primire pentru suprafața validată, adresă care a fost comunicată de ADS atât Instituției Prefectului - județul B. -N. cât și Primăriei comunei C., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. -N. și Agenției Domeniului S. - Reprezentanța B. -N. .

      Astfel, deși adresa susmenționată a fost comunicată de către ADS - B. și Primăriei comunei C., C. județeană B. -N. a formulat adresa înregistrată sub nr.IF/535/4 din data de_ care a fost expediată în data de_ către Primăria comunei C., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat completarea documentației în vederea încheierii Protocolului de predare-primire între ADS -B. și C. locală C., conform Normelor ADS.

      Având în vedere faptul că, C. județeană a făcut acest demers după nici o lună de la restituirea documentației de către ADS - B., considerăm că intimatul - reclamant susține în mod eronat faptul că abia după un an și o lună s-a redactat adresă către C. locală C. în vederea completării documentației.

    2. Raportat la aspectele relatate în întâmpinarea formulată de ADS -B. consideră că acestea nu sunt la obiect întrucât prin recursul formulat de C. județeană împotriva Sentinței civile nr.1701/2013, C. județeană a solicitat instanței să dispună anularea sentinței în ceea ce privește obligarea Comisiei județene la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale.

Prin recursul promovat recurenta a evidențiat faptul că atât timp cât prin sentința civilă a cărui punere în executare s-a solicitat, nu s-a instituit nici o obligație în sarcina Comisiei județene, solicitările intimatului-reclamant privind daunele morale sunt inoportune. Mai mult, C. județeană și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în legile fondului funciar, făcând toate demersurile necesare pentru ca reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului să fie realizată. Astfel, nu se justifică obligarea comisiei județene la plata daunelor morale.

În drept, se invocă prevederile art. 115 și 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă; prevederile alin.(l) și (2) al art.52 și alin.(l) al art.27 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art.4, art.34 alin.(7) și art.36 din H.G.R. nr.890/2005.

Recursurile sunt nefondate și urmează a se respinge în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.

Reclamantul a investit instanța de fond printr-o cerere cu caracter mixt, cuprinzând două petite care au legătură unul cu celălalt, fără a exista însă între ele un raport de dependență.

Astfel, primul petit este unul de obligare a celor două comisii la punerea efectivă în executare a sentinței civile nr. 46/2008, pronunțată în dosarul civil nr. 3788/2007 al Judecătoriei B., rămasă irevocabilă.

Deoarece acest demers al reclamantului a fost respins ca nefondat de prima instanță, iar titularul cererii nu a promovat cale de atac împotriva soluției, criticile recursurilor referitoare la aspectele legate de executarea sentinței sunt neavenite și nu vor mai fi analizate de instanța de control judiciar. De asemenea, aspectele legate de prematuritatea cererii de punere în posesie exced cadrului procesual de față, fiind tranșate în mod irevocabil în dosarul nr._ .

Cea de-a doua pretenție formulată de reclamant în vederea angajării răspunderii civile delictuale a celor două comisii pentru acoperirea prejudiciului moral, admisă în fond, nu este fundamentată pe prima, ci doar în conexiune cu aceasta, ambele fiind aspecte generate de derularea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate declanșată de reclamant conform cererii întemeiate pe dispozițiile Titlului VI al Legii nr.247/2005.

Drept consecință, soluția de respingere a primei pretenții dedusă judecății nu poate conduce în mod automat la respingerea cererii de obligare a pârâtelor la plata unor daune morale, așa cum s-a învederat prin recursurile declarate.

În egală măsură, soluția de respingere ca prematură a cererii de obligare a comisiei locale la punerea în posesie a reclamantului, judecată în dosarul nr._ nu are relevanță în recursul de față, de vreme ce în acel cadru procesual nu s-a analizat nici culpa în neîndeplinirea obligațiilor instituite de legiuitor în sarcina celor două comisii în vederea finalizării procedurii de reconstituire și nici prejudiciul încercat de către solicitant.

Recurenta C. locală C. a susținut că în cazul în care se apreciază că primul petit al cererii de chemare în judecată nu este unul de obligare la punerea în posesie, litigiul are natura unei acțiunii în contencios administrativ, fiind îndreptată împotriva refuzului unei autorități administrative de a soluționa o cerere într-un

termen legal. Critica este nefondată, și urmează a fi înlăturată deoarece trebuie observat că reclamantul s-a adresat inițial instanței de contencios administrativ, însă aceasta s-a dezinvestit, stabilind prin sentința civilă nr.979/2012, dată în dosar nr._ că litigiul este unul în materia fondului funciar, și nu unul în aplicarea prevederilor Legii 554/2004.

Pe de altă parte, art. 1 din Titlul XIII al Legii 247/2005, stabilește că toate litigiile apărute în urma aplicării Legiui fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale Legii nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare sunt procese funciare supuse prevederilor acestui titlu și a celor cuprinse în Codul de procedură civilă.

Drept consecință, solicitarea recurentei de translatare a litigiului de față în materia contenciosului administrativ este lipită de temei legal.

Reținând că prima instanță a calificat corect pretențiile deduse judecății și fost competentă material să soluționeze pricina, tribunalul urmează a verifica pe fond, raportat la criticile formulate de fiecare dintre recurenți, legalitatea și temeinicia soluției de antrenare a răspunderii civile delictuale a celor două comisii.

Prin ambele recursuri s-a învederat că pârâtele au făcut demersurile impuse de legile reparatorii în vederea predării terenului la care este îndreptățit reclamantul de către A. DS (ADS), ceea ce se traduce în cauză în lipsa faptei ilicite, și că lipsa finalizării procedurilor nu le este imputabilă, respectiv lipsa vinovăției.

Așa cum a reținut și prima instanță, cererea de reconstituire formulată de reclamantul T. I. s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 247/2005, fiind respinsă inițial de cele două comisii, locală și județeană, însă prin sentința civilă nr. 46 din 10 ianuarie 2008, executorie și rămasă irevocabilă, s-a stabilit îndreptățirea acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri în suprafață de 2.32 ha, în calitate de moștenitor al defunctei P. M. .

Este real că recurenta C. locală C. s-a conformat dispoziției instanței, înscriind reclamantul pe anexa nr. 49 poziția nr.21 cu suprafața de 2.32 ha, însă, deoarece terenurile cuvenite reclamantului (atât suprafața menționată cât și cea de 4,60 ha înscrisă pe anexa 49 poziția nr. 2) se află în administrarea ADS, ele nu au fost puse în posesia lui, nefiind epuizate toate etapele procesului de reconstituire.

Procedura de predare a terenurilor din administrarea ADS în cea a Comisiilor locale este una cu caracter complex, fiind reglementată de "Normele privind încheierea protocoalelor de predare primire a terenurilor cu destinație agricolă între

A. DS și Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată";, adoptate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Legea nr. 268/2001 și HG nr. 626/2001, care conferă atribuții directe sau indirecte atât comisiei județene cât și comisiei locale. Susținerile acestor două entități cu privire la îndeplinirea ireproșabilă a sarcinilor ce le-au fost conferite sunt lipsite de fundament.

Dacă termenul în care C. județeană a înaintat pentru prima dată documentația către ADS -_, ar putea fi apreciat ca fiind unul rezonabil, raportat la data soluționării irevocabile a dosarului nr._, și la caracterul complex al lucrărilor ce trebuiau efectuate (dat fiind faptul că suprafața ce urmează a fi predată este destul de mare), împrejurarea că până în prezent procedura nu s-a finalizat nu este străină de culpa pârâtelor.

Așa cum s-a relevat chiar de către cele două comisii, documentația a fost restituită în repetate rânduri de către intimata ADS, fiind incompletă și în

neconcordanță cu exigențele legale. Starea de fapt a fost corect și complet reținută de prima instanță, astfel că nu se mai impune reluarea ei în prezentele considerente.

Fapta celor două comisii de a întârzia finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului este de natură a angaja răspunderea civilă delictuală, cu atât mai mult cu cât, așa cum judicios s-a statuat, prin aceasta s-a adus atingere unui interes patrimonial al reclamantului, așa cum el a fost confirmat atât printr-o decizie cu caracter administrativ cât și prin hotărârea judecătorească amintită, intrând în sfera de aplicație a art. 1 al Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Practica CEDO în acest sens este constantă și pe deplin aplicabilă în speță, considerațiile primei instanțe fiind pertinente.

De altfel, prin recursurile declarate, nu s-au adus critici hotărârii în sensul inaplicabilității Convenției.

Prejudiciul moral suferit de reclamant este unul cert, speranța legitimă a acestuia în obținerea bunului la care este îndreptățit fiind zădărnicită de tergiversarea procesului de predare a terenurilor de la ADS către comisia locală, așa cum s-a arătat mai sus, fără a avea un termen cert de finalizare. Compensarea bănească a acestui prejudiciu a fost corect dispusă de prima instanță, iar câtimea daunelor nu s-a contestat prin căile de atac exercitate în cauză.

În ceea ce privește critica din recursul pârâtei C. județeană B. -N. referitoare la imposibilitatea obligării sale la plata unor daune interese, deoarece nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu, tribunalul constată că în materia reconstituirii dreptului de proprietate această comisie are atribuții administrative și administrativ jurisdicționale clar determinate atât prin Legea nr. 18/1991, republicată, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 și HG nr.180/2000, cât și printr-o serie de acte normative cu caracter special față de dreptul comun în materia reconstituirii dreptului de proprietate. Pentru litigiile ivite în legătură cu îndeplinirea acestor atribuții, prin art. 52 alin.2 din Legea nr. 18/1991, rep., se stabilește, prin derogare de la nomele procedurale de drept comun, calitatea procesuală pasivă a comisiilor (județeană și locală). Totodată, alineatul 3 al aceluiași articol, prevede aplicabilitatea în aceste cauze a prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă referitor la cheltuielile de judecată.

Este real faptul că recurenta nu are personalitate juridică și nici un buget propriu, însă atâta timp cât are legitimare procesuală pasivă, fiind parte a raportului juridic dedus judecății, ea poate și trebuie să suporte cheltuielile de judecată și orice alte sume stabilite în astfel de cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., cu sediul în mun. B., Piața P. R., nr.1, județul B. -N. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. , cu sediul în com. C., județul B. -N. împotriva sentinței civile nr.1701 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 31 octombrie 2013.

Președinte, Judecători, G. ier,

S. I. N. C. - I. C. V. V.

Red./Dact. S.I. 2 ex. _

Jud. fond:C. R.R.

← Decizia civilă nr. 479/2013. Fond funciar  Decizia civilă nr. 268/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 42/6. Fond funciar