Decizia civilă nr. 1284/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența L. nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ N. 1284/2013
Ședința publică de la 23 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -V. B.
JUDECĂTOR: C. -A. C. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul promovat de către reclamanta B. V. în contra Sentinței civile nr. 5258 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații C. locală C. -N. de aplicare a legii nr. 1., C. J. C. de aplicare a legii nr. 1., S. de cercetare si dezvoltare pentru pomicultura
C., S. R. prin M. E. și F. cu sediul ales la sediul D. C. ,
U. de Ș. A. și M. V. C. -N., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 19 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, în temeiul art. 68 alin. 4 coroborat cu dispozițiile art. 146 C.pr.civ., instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea mandatarului recurentei B. V., numitul B. Ștefan, de a depune concluzii sau note scrise, pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Reține că prin Sentința civilă nr.5258/2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâții C. L. C. -
N. de aplicare a L. nr. 1., C. J. C. de aplicare a L. nr. 1., S. de C. si D. pentru P. C., și S. ui Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu prin Direcția Generala a F. Publice a Județului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, conform dosarelor de fond funciar anexate cauzei, prin Cererea înregistrată sub nr._, în temeiul L. nr. 247/2005 reclamanta B. V. împreună cu numiții: M. n G., M. n Zaharia, Carean Palaghia și M. n Ștefan, în calitate de titulari ai dreptului de proprietate privata, au solicitat pârâtei C. L. C. retrocedarea suprafeței de 3,92 ha, suprafața in care este inclus si terenul obiect al prezentului litigiu.
Anterior, în temeiul L. nr. 1. reclamanta B. V. a formulat alte două cereri,una depusa la Primăria Cluj-Napoca si înregistrata sub nr._, care a fost validata in anexa 3, poziția 71 cu suprafața de 2,64 ha., însă prin adresa nr 26527 reclamanta a contestat suprafața cu care a fost validata, iar prin adresa nr. 174/_ a Prefecturii Județului C., C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor aceasta a fost respinsa. Suprafața validata in anexa 3 poziția 71 a fost atribuita prin emiterea Titlului de proprietate nr._ . Cea de-a doua cerere a fost înregistrată la Primăria Comunei Feleacu, sub nr. 773/1991, fiind validata in anexa 34/503 si 39/211 de către C. L. Feleacu.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafața de 0.42 ha validat prin anexa nr. 39, teren cuprins in CF nr. 1656 C., proprietatea tabulară a antecesorilor săi și care a fost revendicat prin Cererea înregistrată sub nr._, în temeiul L. nr. 247/2005.
Însă, față de cererea reclamantei, pârâta C. L. C. și-a precizat în mod constant poziția procesuală arătând că terenul in litigiu, respectiv nr. top 13338/6 nu este la dispoziția Comisiei Municipale de Fond Funciar, nefiind predat de către ADS printr-un protocol de predare primire, prin urmare nu poate fi retrocedat in natura.
Conform extrasului de carte funciară anexat cauzei, imobilul în litigiu înscris în CF nr. 1656 C., prev. cu nr. topo. 13338/6 categoria de folosința arător si fanat "Dincolo de Becas", având suprafața totala de 9.869 mp, este proprietatea tabulară sub B 4 a numitului B. I. a lui P., antecesorul reclamantei.
În cauză s-a administrat proba cu expertiza tehnică fiind întocmit Raportul de expertiză Tehnică judiciară în specialitatea topo de expert judiciar Erculescu D.: f. 216 - f. 227, având ca obiectiv identificarea imobilului în litigiu și stabilirea de către expert a împrejurării dacă acesta a fost pus la dispoziția Comisiei Locale pentru a putea fi retrocedat în favoarea vechilor proprietari.
Prin concluziile sale expertul a stabilit fără nici o urmă de echivoc faptul că, terenul in suprafața de 0,42 ha si înscris in C.F. nr. 1656 nr. topo 13338/b, revendicat de reclamantă, aparține domeniului public al statului.
Astfel, expertul a menționat că, este clară situarea terenului revendicat în incinta Stațiunii de C. și D. pentru P. a Universității de Ș. A. și M. V. C. -N. identificat în cadastru parțial cu parcela 6937/1 tarla 121 extravilan (planșa 2).
Mai mult, arată expertul, terenul respectiv nu a făcut obiectul nici unui protocol de predare-primire de la administratorul SCDP la Agenția Domeniilor S. ui sau de către ADS la C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. .
Acesta are forma, poziția și dimensiunile detaliate în planșa 1 fiind situat în incinta SCDP C. -N., cu categoria de folosință livadă.
Astfel, concluzionează expertul, livada respectivă din tarlaua extravilan 121 (Pș6937/1 - planșa 2) nu a fost predată Comisiei locale C. -N. în vederea restituirii foștilor proprietari.
Pe de altă parte, prin Hotărârea A.S.A.S. nr. 5/_ s-a stabilit ca suprafața de teren de 171,74 ha administrata de S. de C. - D. pentru P. C. este indispensabila cercetării - dezvoltării și aparține domeniului public al statului, suprafața care include și suprafața de teren revendicată de reclamantă.
Instanța a apreciat că terenul revendicat de reclamantă este în proprietatea publică a statului și în administrarea pârâtei S.C.D.P. C., fapt rezultat fără putere de tăgadă din cuprinsul dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, având in vedere regimul juridic al proprietății publice, reglementat prin Legea nr. 213/1998, dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 31 alin
(3) din Legea nr. 45/2009, potrivit cărora terenurile date in administrarea unităților de cercetare-dezvoltare "nu pot fi scoase din proprietatea publica si din administrarea unităților de cercetare-dezvoltare din agricultura si silvicultura decât prin lege ", instanța apreciază ce cererea reclamantei este neîntemeiată și o va respinge în consecință pentru considerentele de fapt și de drept reținute.
Nu în ultimul rând în speță, este de menționat faptul că terenul revendicat de reclamantă a fost identificat de expert ca fiind situat în Parcela 6937/1.
Or, această parcelă se regăsește în suprafața de 197,5.2 ha. identificată in anexa nr. 8.13 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fast modificata si completată prin Legea nr. 72/2011,anexă ce cuprinde suprafețele de teren din domeniul public al statului, aflate în exploatarea S.C.D.P. C., care rămân în administrarea A.D.S.
În consecință, această parcelă nu face parte din suprafețele predate Comisiei locale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, așa cum a reținut de altfel și expertul.
Însă, pentru a putea face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate, terenul în cauză trebuie să fie în circuitul civil.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 1.: "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public."
Modalitățile de încetare a dreptului de proprietate publică, precum și procedura de scoatere a unui bun din domeniul public al statului au fost și sunt reglementate prin norme exprese, restrictive și imperative.
Astfel, obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 si art. 12 din Legea nr. 1/2000, a fost statuată de Înalta Curte de Casație șl Justiție prin Decizia nr. 23 dată la recursul în interesul legii înregistrat sub Dosar nr. 26/2011.
Prin această decizie, obligatorie pentru instanță, s-a stabilit că:’’
In interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 si art.10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art.55 alin. (5) din
Legea nr. 45/2009 referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art.9 alin. (1) si art. 9 alin. (11) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, stabilește că sintagma "în condițiile legii"; din cuprinsul L. nr.1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public in domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 si 12 din Legea nr. 1/2000″
În consecință, terenul solicitat de reclamantă regăsindu-se în suprafața rămasă în administrarea A.D.S., aparținând domeniului public al statului și identificată în anexa nr. 8.13 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, nu poate face în prezent obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate decât după ce acesta va fi dezafectat din domeniul public al statului, conform prevederilor legale imperative anterior menționate.
În consecință, având în vedere starea de fapt reținută și dispozițiile legale invocate instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.5258/2013 a declarat recurs în termen legal reclamanta B. V. . Solicitând în principal, casarea cu trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței atacate
în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică apreciindu-se eronat că terenul cu privire la care s-a solicitat punerea în posesie face parte din domeniul public. Prin hotărârea pronunțată a fost privată de dreptul său de proprietate deși este o persoană îndreptățită la reconstituire și nu există nici un impediment pentru restituirea în natură . Deși s-a considerat că terenul nu poate fi restituit întrucât face parte din domeniul public nu există nici un titlu în baza căruia acesta să fi fost inclus în domeniul public și nici nu s-a constatat vreo cauză de utilitate publică.
Prin raportare la dispozițiile art.1 din Legea nr.213/1998, prima instanță, prin soluția pronunțată de dispus trecerea terenului în litigiu în domeniul public, ignorând situația reală a terenului. În alte cauze, cu putere de lucru judecat s-a statuat că terenul în litigiu situat în tarlaua 121 Feleacu nu face parte din domeniul public și că ADS nu a deținut teren în această tarla. Acesta este și considerentul pentru care s-a dispus eliberarea de titluri de proprietate pe acest amplasament în favoarea altor persoane îndreptățite.
Nu corespunde realității că terenul solicitat este imperios necesar cercetării și dezvoltării atâta timp cât pe tarlaua 121 Feleacu sunt plantați cireși și pomi aflați în stare de degradare, a căror menținere prin efectuare de lucrări noi nu este rentabilă. De altfel și expertul a reținut că destinația terenului este livadă. În aceste condiții, este mai mult evident că prima instanță a aplicat greșit legea.
Prin întâmpinare, intimatul Satul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar respingerea ca nefondat a recursului. În motive arată că recursul deși a fost declarat la_ acesta nu a fost motivat.
Prin întâmpinare, intimata S. de C. -D. pentru P. C. a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Prin întâmpinare, C. L. C. -N. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând recursul prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului conform art.137 Cod de procedură civilă, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art.303 Cod de procedură civilă,recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau
înlăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Potrivit art.306 Cod de procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin.2.M. ivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în discuția părților.
Din analiza textelor legale mai sus citate reiese obligativitatea recurentului de a-și motiva recursul în termenul de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității. Există totuși o excepție de la sancțiune atunci când se invocă motive de ordine publică. Chiar dacă textul legal prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu, apreciem că invocarea acestora poate fi făcută și de către parte, chiar după împlinirea termenului de motivare.
Cu privire la caracterul motivelor invocate de recurentă, tribunalul apreciază că acestea nu au caracter de ordine publică. Deși recurenta invocă o încălcare a unor norme imperative, aceasta nu corespunde realității. Constituie motive de ordine publică motivele prevăzute de art.304 pct.1-5 Cod de procedură civilă. În cauză a fost acreditată ideea potrivit căreia instanța a depășit limitele
puterii judecătorești, constând în aceea că a acordat titlu de proprietate statului asupra terenului în litigiu. Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești presupune incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată în Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități de stat, decât ce judecătorească.
Ori în cauză instanța nu a dat un asemenea titlu și nici nu a dispus trecerea în vreun fel a terenului în domeniul public, ci pornind de la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză ]n sensul că terenul face parte din domeniul public, a apreciat că terenul nu poate fi restituit,.
În fine, recurenta a invocat și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă constând în aceea că a apreciat greșit că restituirea terenului se poate face numai după dezafectarea din domeniul public prin raportare la dispozițiile L. nr.213/1998. M. ivarea recurentei în sensul că prima instanța a aplicat greșit legea când a statuat că terenul nu poate fi restituit poate fi o greșeală de apreciere și nu o aplicare greșită a legii.
Ca urmare nefiind invocate motive de ordine publică, tribunalul apreciază că se impune admiterea excepției nulității recursului și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta B. V. în contra Sentinței civile nr. 5258 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului.
Constată nulitatea recursului promovat de către reclamanta B. V. în contra Sentinței civile nr. 5258 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 D. 2013.
Președinte, C. -V. B. | Judecător, C. -A. C. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. P. |
Red/Dact/SS 2ex._
Jud. fond. A. Moș
| ← Decizia civilă nr. 268/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 270/2013. Fond funciar → |
|---|
