Decizia civilă nr. 270/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ * cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/R
Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta H.
I., cu domiciliul în S. M., strada Z., nr. 74, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2594 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar-completare dispozitiv.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ concluzii scrise din partea recurentei H. I. .
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 2594/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în temeiul art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului formulată de reclamanta H. I. . S-a dispus completarea dispozitivul sentinței civile nr. 2990/_, în dosarul nr._, în sensul includerii următoarei formulări
"Respinge cererea reclamantei H. I. privind obligarea în solidar a
pârâților: C. L. | S. | pentru stabilirea dreptului de proprietate privată |
asupra terenurilor, C. | J. | M. pentru stabilirea dreptului de proprietate |
privată asupra terenurilor, P. G., P. M., P. T., P. I., C. A., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei ca nedovedită"; potrivit mențiunii din dispozitivul sentinței civile nr. 2594/_ - fila 46 verso din dosarul Judecătoriei S. M. atașat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe înregistrată sub dosar nr. 759/307 din 01 martie 2012, reclamanta H. I., domiciliată în S. M., str. Z. nr. 74, jud. M., a solicitat instanței completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2990/_, în sensul de a se pronunța asupra acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei.
În argumentarea cererii, s-a menționat că instanța a omis a se pronunța asupra petitului vizând acordarea cheltuielilor de judecată în a căror componență se integrează onorariu de avocat achitat prin chitanța MMALC nr. 0201355 și respectiv onorariu de expert prin chitanța nr. 4655643, anexate dosarului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 580 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 26 martie 2012, instanța a admis cererea de completare a dispozitivului, în sensul obligării pârâților, în solidar la plata în favoarea reclamantei H. I. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia Civilă nr. 576/R pronunțată de Tribunalul Maramureș la data de 23 iulie 2012, instanța a admis recursurile promovate împotriva sentinței civile mai sus menționate de către C. J. M. și P. G., a desființat încheierea civilă nr. 580 din_, dispunând trimiterea cauzei în rejudecare.
Instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 281 indice 2 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Câteva precizări se impun cu privire la excepția tardivității formulării cererii, invocată de instanță din oficiu.
Instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură Civilă, este consacrată regula primordialității propunerii și soluționării excepțiilor față de orice dezbatere a fondului cauzei, asfel încăt se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Hotărârea în cauză este supusă recursului iar termenul de recurs este cel general prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, anume 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Reclamanta avea așadar posibilitatea de a cere completarea sentinței civile în termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, care constituie dreptul comun în materie, termenul de 15 zile se socotește pe zile libere, în
calculul acestuia neintrând nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, astfel încât, în speță, termenul este împlinit.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, se completează cu normele înscrise în art. 103 alineatul 1 Cod de procedură civilă care stipulează că " neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel";. În această situație, decăderea este definită ca o sancțiune procedurală care constă în pierderea dreptului de îndeplinire a unui act de procedură ce nu a fost îndeplinit în termenul prevăzut de lege.
Este de menționat că prin Decizia civilă nr. 982 din 15 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că în aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1 cod procedură civilă, ceea ce se exclude din calculul termenului procedural este ziua când începe acesta să curgă precum și ziua în care termenul se sfârșește și nu eventualele zile nelucrătoare cuprinse în intervalul dintre cele două date de referință (lipsind un temei legal pentru ca din acest interval să se scadă zilele considerate sărbători legale, sâmbetele și duminicile).
În speță, hotârârea civilă nr. 2990/_ a fost comunicată numitei H.
I. la data de_ iar cererea privind completarea dispozitivului s-a formulat în data de 1 martie 2012, cu depășirea termenului legal de 15 zile, astfel încât excepția tardivității este întemeiată (pentru a fi în termen cererea se impunea a fi formulată cel mai târziu pe 29 februarie 2012).
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că în rejudecare, s-a solicitat reclamantei să precizeze în scris cuantumul cheltuielilor de judecată, să atașeze actele doveditoare ale suportării sumelor de bani reclamate cu titlu de cheltuieli de judecată, să menționeze în ce dosare au fost ocazionate aceste cheltuieli precum și părțile de la care se pretind cheltuielile de judecată.
Deși s-au formulat precizări de către reclamantă (înregistrate la dosar în data de 30 octombrie 2012), instanța de fond a constatat formularea unor răspunsuri cu un conținut generic, fără a se menționa numele expertului căruia i s-a achitat onorariu pentru expertiza încuviințată, dosarul în care expertiza a fost administrată și fără a se atașa, în original, chitanțele care reprezintă fundamentul solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, în privința acestora din urmă existând precizarea conform căreia chitanțele se află capsate de coperta dosarului nr._ . Această ultimă precizare este veridică, însă chitanțele atașate nu sunt în orginal, fiind greu lizibile iar pe de altă parte nu conțin suficiente elemente pentru a individualiza în mod clar dosarul în care cheltuielile au fost suportate și partea care le-a provocat.
Mențiunile solicitate de instanță nu sunt lipsite de relevanță cu privire la soluționarea cererii, în contextul în care prin sentința civilă nr. 2990 din_ au fost soluționate dosarele conexate, pretențiile civile formulate de P. G. ,
P. M., P. T., P. I., C. Ana, în cadrul dosarului nr._ fiind
parțial admise, iar C. J. M. nu a manifestat opoziție privind admiterea acțiunii promovate de reclamanta H. I. .
Instanța de fond a reținut că în privința problematicii acordării cheltuielilor de judecată, s-a pronunțat în nenumărate cazuri și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prin hotărârea din 28 septembrie 2004, în cauza Sabou și Pîrcalab împotriva României, s-a afirmat că se impune a se stabi dacă acestea au fost cu adevărat suportate, dacă au fost necesare și prezintă o valoarea rezonabilă.
Luând ca punct de referință aceste criterii, instanța de fond a constatat că, deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil sarcina probei revine reclamantei, nu s-au atașat dosarului cauzei, în original chitanțele la care s-a făcut referire de reclamantă pentru a se putea aprecia asupra îndeplinirii condițiilor prezentate în paragraful precedent.
În lumina considerațiilor de mai sus, instanța de fond a dispus, potrivit art. 281 ind. 2 Cod Procedură Civilă, completarea sentinței civile, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 2594/_ a Judecătoriei S. M., în termen legal a formulat recurs recurenta H. I., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, casarea hotărârii în sensul de a respinge excepția invocată de instanță din oficiu, de a admite cererea de completare a dispozitivului privind obligarea pârâților care au căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta solicită analizarea cauzei pe baza probelor de la dosar, din perspectiva prevederilor art. 274-277 Cod procedură civilă și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a arătat în motivele de recurs că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 301, 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta invocă în motivele de recurs contradicția existentă între dispozitivul și motivarea sentinței atacate.
Recurenta arată că prima instanță reține ca fiind întemeiată excepția tardivității și în același timp admite cererea, dar respinge completarea de dispozitiv ca nedovedită.
Recurenta arată că în mod nelegal se reține de către instanță tardivitatea introducerii cererii, aceasta fiind depusă, în opinia recurentei, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, respectiv la data de_, prin poștă, conform art. 104 Cod procedură civilă.
Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.
Prin sentința civilă nr. 2990/2011, irevocabilă, s-a admis plângerea recurentei, pârâții căzuți în pretenții trebuind să plătească cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată arată recurenta, sunt justificate cu chitanțele depuse la dosarul nr._ .
Recurenta afirmă că a dovedit cheltuielile de judecată cu chitanțele atașate la dosarul nr._ .
Recurenta arată că prima instanță nu a analizat cauza, nu s-a pronunțat asupra obiectului cauzei din perspectiva art. 274-277 Cod procedură civilă și a probelor din dosar.
Hotărârea atacată este lipsită de temei legal, cuprinde considerente contradictorii și străine de natura pricinii, cauza Sabou invocată referindu-se la alte aspecte.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare la cererea de recurs și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și expune poziția procesuală.
Recurenta a depus la dosar concluzii scrise, reiterând, în esență, aspectele semnalate prin cererea de recurs.
Analizând sentința civilă nr. 2594/_ a Judecătoriei S. M., prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ședința publică din_, prima instanță invocă din oficiu excepția tardivității - fila 44 dosar de fond.
Examinând minuta sentinței civile atacate, nr. 2594/_, se remarcă împrejurarea că s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2990/_, pronunțată în dosarul nr._, în sensul respingerii cererii de obligare la cheltuieli de judecată ca tardiv introdusă - fila 42.
În dispozitivul sentinței atacate, aceeași cerere apare ca fiind respinsă ca nedovedită - fila 45 verso din dosarul primei instanțe.
În considerentele sentinței atacate sunt expuse considerente vizând excepția tardivității, dar și considerente privind fondul cererii prima instanță procedând la o incursiune în jurisprudența CEDO privind problematica acordării cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, se constată că există contradicție între minută și dispozitiv, precum și între considerente și dispozitiv, respectiv între considerentele expuse în motivarea hotărârii, în sensul că, dintr-o parte a hotărârii rezultă că cererea este tardivă, iar din alte paragrafe rezultă că cererea este nedovedită.
Față de împrejurarea că prima instanță a reținut excepția tardivității, este evident că nu puteau fi făcute niciun fel de referiri, în considerentele sentinței recurate, cu privire la caracterul fondat sau nefondat al pretențiilor cuprinse în cererea considerată tardivă.
Hotărârea trebuie să aibă același dispozitiv cu cel întocmit în momentul pronunțării. Dispozitivul fiind unic, nu poate fi modificat ulterior.
Existând neconcordanță între minută, în care apare mențiunea respingerii cererii ca tardivă și dispozitiv, în care apare mențiunea respingerii cererii ca
nedovedită, sentința este nulă, pentru că nu se poate ști ce anume a hotărât instanța în condițiile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 258 alin. 3 Cod procedură civilă, după pronunțarea hotărârii, niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale.
Existând contradicție între minută și dispozitiv, se remarcă imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra sentinței atacate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind vorba de o cerere privind dosarul nr._, înregistrat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În rejudecare, prima instanță va proceda la soluționarea cauzei având în vedere dispozițiile Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 425/_ și 673 din_, cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2990/_ fiind o cerere ce trebuia înregistrată în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2990/_ și nu în dosar separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenta H. I., domiciliată în S.
M., str. Z., nr. 74, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2594/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S. M., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | J. ECĂTOR | GREFIER | ||
Ț. DP M. B. | , P. G. G. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. . la fond: P. M. -R.
| ← Decizia civilă nr. 1284/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 29/7. Fond funciar → |
|---|
