Decizia civilă nr. 424/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G. Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâtul B. M., domiciliat în comuna P. de sub M., nr.1490, județul M., împotriva sentinței civile nr. 505 din 23 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că, la data de_, prin serviciul registratură intimații B. N.
, A. P. ,H. Ana, S. M., S. I., B. G. și N. E., au formulat concluzii scrise.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 505 pronunțate la data de 23 februarie 2012 de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, invocate de pârâtul B. M. și a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanții A. P., H. Ana, S. M., S. I., B. N. ,
B. G. și N. E. împotriva pârâtului B. M. și în consecință s-a stabilit linia de hotar dintre terenul reclamanților și a pârâtului, pe aliniamentul 2-14-15-19- 5, din schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert P. oviciu C. G. .
De asemenea pârâtul a fost obligat să predea reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință, suprafața de 41 m.p. teren, delimitat în anexa 1 la expertiză, prin punctele 10-11-12-13-14-15-16-17-18-20-5, să-și ridice de pe terenul reclamantei imobilele construcții, notate în anexa la expertiză C2-bucătărie de vară și grajd și construcția C5 - fânar, în caz contrar vor fi autorizați reclamanții să
ridice construcțiile pe cheltuiala pârâtului, precum și să plătească reclamanților suma de 4100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților că aceasta a fost invocată în primul ciclu procesual prin precizările depuse de pârât la termenul din_ ; prin încheierea din data de mai sus excepția a fost respinsă, încheierea nu a fost recurată de pârât, în cauza de față încheierea de respingere a excepției are putere de lucru judecat.
Pe de altă parte nu s-a putut contesta calitatea procesuală activă a reclamanților, aceștia fiind moștenitori legali și rezervatari ai defunctului B. G.
, proprietarul de c.f. al terenului, fii și fiice ale defunctului, fapt recunoscut și necontestat de către pârât.
Instanța a reținut în privința fondului cauzei că, prin declarațiile date în fața instanței martorii propuși de către reclamanți, respectiv de către pârât, construcțiile: grajd și celelalte anexe au fost ridicare de pârâtul B. M. în anul 1989-1990 (martorii pârâtului arătând că aceste construcții au fost ridicate în anii 1986-1987) inițial acel grajd fiind ridicat provizoriu pe fundație de butuci (martorul Cascear D.
).
Datorită faptului că între defunctul B. G. și mama lui B. M. s-au purtat discuții în legătură cu un schimb de terenuri, schimb ce nu s-a realizat, (au susținut martorii reclamanților), iar martorii pârâtului, din auzite, respectiv din spusele lui B. M. au înțeles că s-a realizat acel schimb de terenuri.
De asemenea, în cauză a fost audiați și meșterii care au construit acel grajd, care își amintesc că au început construcția grajdului montându-l inițial pe boci din lemn, ceea ce însemna că acesta nu este pe amplasament definitiv, nefiind pe fundație de piatră. Aceeași martori au arătat că în perioada în care au ridicat acel grajd, nimeni nu a venit la ei să ridice vreo problemă cu mejda.
Din concluziile expertizei topografice menționate instanța a constatat că rezultă cu certitudine că pârâtul a ocupat suprafața de 41 m.p. teren identificat în c.f. 5339, nr. top 197/3/2, în suprafață totală de 2377 m.p., amplasând pe această suprafață de teren două construcții menționate de către expertul desemnat în cauză.
Susținerile pârâtului B. M., că suprafața ocupată de el din terenul pârâtului, este rezultatul unui schimb de terenuri cu B. G., în cauză nu au fost primite, pârâtul neaducând și nefăcând nici o dovadă în acest sens.
Mai mult, între părți, în anul 1994, s-a declanșat un litigiu prin care defunctul
B. G., l-a chemat în judecată pe pârâtul B. M., cauza având ca obiect demolarea construcției edificate de pârât pe terenul proprietatea reclamantului B.
G. . Reclamantul nefiind asistat de apărător, acțiunea s-a precizat în instanță ca o acțiune în despăgubiri.
În considerentele Sentinței civile nr. 1014/1995 se reține poziția pârâtului B.
M., care se opune admiterii acțiunii arătând că reclamantul este unchiul său, iar terenul a format proprietatea antecesorilor, cel din speță revenindu-i mamei sale.
Construcția a fost ridicată numai pe o porțiune mică din terenul reclamanților având acordul acestuia în acest sens. Acordul de care face vorbire pârâtul din sentința de mai sus, nu a fost dovedit nici în cauza de față și nici în dosar nr. 3387/1994.
Din cele reținute mai sus a rezultat că acest schimb de terenuri nu a existat, iar din acest context rezultă că pârâtul nu a fost de bună credință când a ridicat construcțiile, parțial pe terenul defunctului B. G., la data edificării acestora probabil B. M. era în tratative cu defunctul B. G., cu privire la un schimb de terenuri, însă în cauză, după cum s-a reținut, dovada acestui schimb nu s-a făcut.
Pentru motivele menționate mai sus, instanța, văzând prevederile art. 584 C. civil,cu privire la grănițuire și respectiv prevederile art. 492-494 C. civil, în ceea ce privește edificarea construcțiilor, sau plantațiilor cu acordul proprietarului terenului, instanța a admis acțiunea civilă intentată de către reclamante împotriva pârâtului B. M. și pe cale de consecință a stabilit linia de mejdă dintre terenurile proprietatea reclamanților și a pârâtului pe aliniamentul propus de către expertul topograf numit în cauză, a fost obligat pârâtul în baza art. 480 și urm. C. civil, să predea reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 41 m.p. teren ocupată de către pârât, suprafață rezultată ca urmare a expertizei efectuate.
Pe cale de consecință, datorită faptului că pârâtul a edificat construcții ce se întind și pe parcela de 41 m.p. proprietatea reclamanților, instanța l-a obligat pe pârât să își ridice aceste construcții de pe terenul reclamanților, iar în caz de refuz i- a autorizat pe reclamanți să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtului.
Cu privire la acest petit instanța nu a putut reține ca temeinice și legale susținerile pârâtului, că nu există autorizație de desființare a construcțiilor deoarece pârâtul nu a prezentat în instanță autorizațiile de construire a acelor construcții edificate parțial pe terenul proprietatea reclamanților.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța văzând prev. art. 274 C. pr. civ. l-a obligat pe pârât la plata acestora, justificate de onorariul avocat, taxa judiciară de timbru și contravaloarea a ½ din costul expertizei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, calificat ca fiind recurs, B. M. solicitând admiterea căii de atac formulate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimați.
În motivarea cererii s-a arătat că acțiunea în revendicare poate fi introdusă numai de titularul dreptului real de proprietate. În speță reclamanții nu sunt titularii dreptului real de proprietate, deoarece aceștia nu au dovedit că sunt moștenitorii titularului dreptului de proprietate.
S-a mai arătat că acțiunea având ca și obiect revendicare trebuie introdusă împotriva tuturor persoanelor care posedă terenul care face obiectul revendicării. În cazul de față nu au fost introduși ca și pârâți soția recurentului și cei 6 copii care locuiesc și se gospodăresc împreună cu B. M. .
Reclamanții au solicitat demolarea unei locuințe și anexe, însă nu posedă autorizație de demolare, act cerut în mod expres de prevederile art. 8 din Legea 50/1991, astfel că în această situație acțiunea trebuia respinsă.
Sub un alt aspect s-a arătat că recurentul este constructor de bună credință deoarece a construit în perioada 1984-1985 având acordul unchiului său, defunctul
B. G. care, astfel cum au declarat și martorii, a efectuat un schimb de terenuri cu B. Irina, sora defunctului și mama recurentului B. M. .
Persoanele care au realizat construcția au arătat în declarațiile date în fața instanței că la momentul la care au realizat imobilul nici B. M. și nici o altă persoană din familie nu i-au conturbat.
Fiind un constructor de bună-credință s-a arătat că solicitarea de a demola construcția ar fi trebuit respinsă, sens în care s-a pronunțat constant instanța de judecată.
De asemenea s-a arătat că este nelegală sentința atacată deoarece s-a stabilit linia de mejdă pe aliniamentul 2-14-15-19-5 din schița Raportului de expertiză, iar recurentul a fost obligat să lase în proprietatea reclamanților suprafața de41 mp teren situat între punctele 10-11-12-13-14-15-16-18-20-5 ceea ce presupune demolarea construcției care a fost ridicată cu bună credință.
Chiar și în situația în care s-ar stabili că nu s-a realizat nici un schimb între părți, recurentul a arătat că ar beneficia de un drept de superficie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între recurentul B. M. și intimații din prezenta cauză există pe rolul instanțelor mai multe litigii având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților, revendicarea unei porțiuni din terenul ocupat de recurentul B. M., teren în privința căruia intimații susțin că sunt titularii dreptului de proprietate, acțiunea care are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții constând în bucătărie de vară și grajd, respectiv constatarea calității de constructor de bună-credință a recurentului din prezenta cauză.
Toate aceste litigii sunt au ca și cauză generatoare faptul că recurentul din prezentul dosar și-a construit bucătăria de vară și grajd, parțial, pe un teren care a aparținut antecesorului comun al părților și care la partaj a fost atribuit tatălui intimaților.
Atât acțiunea în revendicare, cât și acțiunile având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor cât și calitatea de constructor de bună- credință a recurentului din prezentul dosar sunt rezultatul faptului că s-au edificat respectivele construcții și astfel ar fi fost încălcată linia de hotar dintre proprietățile părților și implicit dreptul de proprietate.
Litigiile dintre părți au început încă din 1984, când pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus s-a constituit dosarul nr. 786/2004, având ca obiect constituirea servituții de trecere. Prin Sentința civilă nr. 926 pronunțată la data de 22 mai 1984, s-a respins solicitarea reclamantului B. M. de constituire a servituții de trecere deoarece terenul reclamantului nu este loc înfundat, ci acesta, prin fapta sa și-a îngustat accesul la curtea interioară prin amplasamentul casei, astfel că acesta nu poate solicita constituirea unei servituți de trecere în condițiile art. 616 C.civ..
Prin Decizia civilă nr. 60/R din 26 ianuarie 2011, instanța în recurs a considerat utilă soluționării irevocabile a cauzei din prezentul dosar, completarea probatoriului, astfel că s-a reținut în decizia arătată prin care s-a casat sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare că este necesară stabilirea datei la care au fost ridicate construcțiile, dacă acestea au fost sau nu edificate cu acordul proprietarului terenului precum și eventuala rea-credință a constructorului.
O parte din aceste aspecte care urmau să fie lămurite ca și elemente incidente în prezenta cauză constituie obiectul dosarelor arătate mai sus, dosare care se află suspendate la instanța de fond. Dosarul nr._ are ca și obiect constatarea calității de constructor de bună-credință, iar dosarul nr._, are ca și obiect cererea reclamantului B. M. de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate
asupra imobilelor construcții constând în bucătărie de vară și grajd, în temeiul art. 492 C.civ., dobândind și un drept de folosință asupra terenului.
În prezenta cauză, instanța constată că instanța de fond nu a respectat întocmai îndrumarul instanței de recurs. Astfel, deși s-a dispus casarea cauzei pentru a se administra probe în vederea stabilirii datei la care au fost edificate construcțiile, instanța nu a stabilit data la care au fost edificate construcțiile, reluând declarațiile martorilor propuși de reclamanți potrivit cărora anul construcției ar fi 1989-1990, respectiv declarațiile date de martorii pârâtului care au arătat că anul edificării construcțiilor este 1986-1987.
În ceea ce privește buna-credință a pârâtului din prezenta cauză la momentul la care au fost edificate construcțiile, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost de bună credință deoarece, probabil la momentul edificării pârâtul B. M. și antecesorul reclamanților, defunctul B. G. se aflau în tratative pentru a efectua schimbul de terenuri, însă nu s-a făcut dovada acestui schimb. Se consideră că analiza bunei sau relei-credințe a pârâtului nu poate fi analizată doar prin prisma unei prezumții a tratativelor pentru schimbul de terenuri ci trebuie să rezulte explicit din probele administrate. Astfel, se consideră că nici sub acest aspect nu a fost lămurită cauza.
Mai mult decât atât, în dosarul nr._, dosar în care instanța în recurs a admis recursul și a casat încheierea de suspendare a judecății, cauza fiind trimisă pentru continuarea judecății, obiectul cererii îl constituie tocmai constatarea calității de bună-credință a recurentului din prezenta cauză, în prezentul dosar constatarea calității de constructor de bună-credință fiind formulată ca și apărare de către recurentul B. M. .
Având în vedere aspectele mai sus reținute, instanța consideră recursul formulat de recurentul B. M. întemeiat, astfel că acesta va fi admis, cauza va fi trimisă spre rejudecare.
În rejudecarea, instanța va pune în discuție oportunitatea de a soluționa împreună dosarele nr._ respectiv dosarul nr._, având în vedere legătura dintre acestea, precum și oportunitatea reaudierii martorului Dzitac I. care a arătat în cuprinsul declarației de la filele 71 și 73 că își retrage declarația dată sub jurământ. De asemenea se va stabili data exactă la care au fost efectuate construcțiile, buna sau reaua credință a constructorului urmând a fi avute în vedere și prevederile legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Reținând aspectele mai sus arătate, instanța va admite recursul declarat de B.
M. și în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., va casa sentința atacată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de B. M., domiciliat în comuna P. de sub M.
, nr.1490, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 505 pronunțate la data de 23 februarie 2012 de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ *, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2013.
Președinte | Judecători | G. ier | ||||
P. G., P. M. | B. | , | C. V. | , | B. M. |
Red./dact./ P.M.B../_
Dact. /B.M./_ Ex. 2
Judecător fond: Mariș G.
| ← Decizia civilă nr. 283/2013. Revendicare imobiliară | Sentința civilă nr. 564/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
