Decizia civilă nr. 4445/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4445/R/2013
Ședința publică din 15 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V. I. -V., împotriva deciziei civile nr. 389/R din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați F. D., F. M. V. și F.
H., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă:
reclamanta recurentă, asistată de doamna avocat Dairatani M., cu împuternicire avocațială pentru redactare recurs, pentru reprezentare și pentru susținere dezbateri în fața Curții de Apel Cluj, care se află la f. 4 din dosar;
pârâta intimată F. M. V., asistată de domnul avocat Cernea Sandu-C., care arată că îi reprezintă și pe pârâții intimați, F. D., F. M.
și F. V. H., în baza împuternicirii avocațiale care se află la f. 20 din dosar;
Sunt lipsă celelalte părți. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:
La data de_ a fost înregistrată la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta recurentă V. I. -V., prin intermediul doamnei avocat Dairatani M., prin care se solicită următoarele:
în principal, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 827 lei și a timbrului judiciar de 5,6 lei,
în subsidiar, eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 827 lei.
La cererea de acordare a ajutorului public judiciar au fost anexate următoarele înscrisuri: declarația pe proprie răspundere, dată de reclamanta recurentă V. I. -V., în sensul că în ultimele 12 luni nu a mai beneficiat de ajutor public judiciar; o xerocopie de pe C.I. seria KX nr. 9., privind pe Suciu Ionuț-Mihai, având CNP 1. și o xerocopie de pe C.I. seria KX nr. 9., privind pe V. I. -V., având CNP 2., însă la această cerere nu au fost anexate toate actele prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008.
La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată de pârâții intimați, prin intermediul domnului avocat Cernea Sandu-C., prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuieli- lor de judecată pe care le va preciza în fața instanței.
La întâmpinare a fost anexată împuternicirea avocațială, care atestă împrejurarea că pârâții intimați F. D., F. M. V. și F. V. H. l-
au împuternicit pe domnul avocat Cernea Sandu-C., pentru redactarea întâmpinării la recurs, pentru asistare și pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, în prezentul dosar (f. 20).
Curtea comunică reprezentantei reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați.
La întrebarea instanței, adresată reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă își mai susține cererea de acordare a ajutorului public judiciar, aceasta arată că își susține cererea de acordare a ajutorului public judiciar, așa cum a fost formulată în scris.
Curtea pune în vedere reclamantei recurente să depună la dosar toate actele prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008 și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de doamna avocat Dairatani M. și pârâta intimată F. M. V., asistată de domnul avocat Cernea Sandu-C., care arată că îi reprezintă și pe pârâții intimați, F. D., F. M. V. și F. V. H., în baza împuternicirii avocațiale care se află la f. 20 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar următoarele înscrisuri:
formularul pentru cererea de asistență judiciară în alt stat membru al Uniunii Europene completat;
adeverința de venit pe anul 2013 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - S. Fiscal Municipal T., care atestă împrejurarea că d-na V. I. -V. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile;
două extrase de cont, eliberate de Banca Transilvania, din care rezultă că singurul venit al reclamantei recurente și al familiei sale este alocația de stat pentru copil și alocația suplimentară;
o xerocopie de pe C.I. seria KX nr. 9., privind pe Suciu Ionuț-Mihai, având CNP 1. și o xerocopie de pe C.I. seria KX nr. 9., privind pe V. I.
-V., având CNP 2. .
La întrebarea instanței, adresată reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea cine este Suciu Ionuț-Mihai, aceasta arată că Suciu Ionuț-Mihai este fiul său.
La întrebarea instanței, adresată reprezentanților părților, referitoare la împrejurarea dacă față de înscrisurile depuse la dosar în susținerea cererii de acordare a ajutorului public judiciar doresc să mai spună ceva, aceștia arată că nu mai au de spus nimic în legătură cu înscrisurile anterior arătate.
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea reține în pronunțare cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta recurentă.
Curtea pune în discuția reprezentanților părților fixarea unei ore pentru a treia strigare a cauzei, în vederea soluționării recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită fixarea orei 11:00, iar reprezentantul pârâților intimați solicită fixarea orei 10:30.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că la ora 10:30 nu se poate prezenta în instanță, deoarece are o programare la S. de Carte Funciară și apreciază că se poate întoarce la Curtea de Apel Cluj doar la ora 11:00.
Curtea lasă cauza la a treia strigare, pentru care fixează ora 11:00.
La a treia strigare a cauzei se prezintă reclamanta recurentă, asistată de doamna avocat Dairatani M. și pârâta intimată F. M. V., asistată de domnul avocat Cernea Sandu-C., care arată că îi reprezintă și pe pârâții intimați F. D., F. M. V. și F. V. H., în baza împuternicirii avocațiale care se află la f. 20 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea procedează la pronunțarea soluției cu privire la cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta recurentă.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din
O.U.G. nr. 138/2000. De asemenea, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea motivului de recurs referitor la nepronunțarea instanței de apel asupra rectificării de C.F., având în vedere că acest motiv de recurs a fost formulat pentru prima dată în calea de atac a recursului.
Curtea constată că odată cu recursul, la dosar au fost depuse și două planșe fotografice (f. 5 și 6).
La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente referitoare la împrejurarea dacă înțelege să se folosească de cele două planșe fotografice ca și probă în recurs, aceasta arată că înțelege să se folosească de cele două planșe fotografice anexate la recurs, ca și probă.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 305 C.pr.civ. respinge proba cu cele două planșe fotografice propusă de reprezentanta reclamantei recurente, întrucât acestea nu reprezintă înscrisuri, în sensul celor prevăzute de art. 305 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii formulată de reprezentanta reclamantei recurente, raportat la complexitatea cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru a pune concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe
fond să se refere și la excepțiile invocate, din oficiu, de către Curte.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită următoarele:
Respingerea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte, pentru că recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Respingerea excepției inadmisibilității motivului de recurs referitor la nepronunțarea instanței de apel asupra rectificării de C.F., raportat la împrejura- rea că prin motivele de recurs expuse a arătat că instanța de apel nu a verificat toate probele administrate în cauză.
Admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Reprezentantul pârâților intimați solicită următoarele:
Admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, invocată, din oficiu, de către Curte.
Admiterea excepției inadmisibilității motivului de recurs referitor la nepronunțarea instanței asupra rectificării de C.F., invocată, din oficiu, de către Curte, având în vedere împrejurarea că instanța a fost investită cu judecarea unei acțiuni în grănițuire, respectiv să procedeze la stabilirea liniei de graniță dintre cele două imobile ale părților.
Respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate, pentru motivele arătate prin întâmpinare, pe care le susține verbal, cu obligarea
recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1200 lei, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3813/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta V. I. V. în contradictoriu cu pârâții F. D., F. M. V. și F. V. -H., și în consecință: s-a dispus grănițuire imobilului proprietatea reclamantei, înscris în CF nr. 1018 Poiana, A+1, top. nr. 170 și 171, față de imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr. 1258 Poiana, A+3. top. nr. 172/1/1, 173/1/1, în varianta 2 a raportului de expertiză tehnică efectuat de expert Mădăraș M. T. .
S-a respins acțiunea formulată și precizată pentru rest. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1100 lei ce reprezintă ½ din onorariul expertului, cu titlu de cheltuieli de judecată și de asemenea, a fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 1071 lei reprezentând onorariu avocațial, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 389 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
s-a respins ca nefondat apelul declarat de V. I. V. împotriva Sentinței civile nr. 3813/2012, dosar nr._ al Judecătoriei T., care a fost păstrată în întregime.
Apelanta a fost obligată să plătească intimaților F. D., F. M. V. și F. V. H. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel T. ul a reținut că potrivit art. 584 C. civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine menite să apere dreptul de proprietate și se dispune atât în cazul unei inexistențe de delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți.
Prin soluționarea cererii, a trebuit reconstituit vechiul hotar între proprietățile învecinate, la origine nelitigios și în acest sens au trebuit administrate toate probele necesare pentru stabilirea acestui vechi hotar.
Prealabil trebuie reținut că în cauză, în ambele cicluri procesuale, au fost administrate probe în susținerea pretențiilor părților. Urmărind a se reconstitui vechiul hotar, a fost necesar ca prin probe testimoniale să se determine vechiul traseu al mejdiei iar pentru punerea în executare a hotărârii, un specialist în materia topografie să realizeze lucrarea specifică. Cu alte cuvinte fiind evident că în unele situații vechea mejdie a fost stabilită cu mult timp înainte și la fața locului să nu existe semne exterioare evidente, opinia expertului trebuie
coroborată cu probele testimoniale și din coroborarea tuturor probelor trasă concluzia.
Așa cum a reținut și instanța de fond, susținerile legate de suprafața de teren, în cazul reclamantei apelante, mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară, nu au putut constitui temei în stabilirea graniței potrivit pretențiilor acesteia, întrucât cartea funciară nu garantează întinderea dreptului înscris în cartea funciară, ci doar existența dreptului.
În speța de față cu privire la acest aspect a trebuit reținut un lucru recunoscut la interogatoriu și din probațiunea testimonială, respectiv că vechea
stradă a suferit modificări, ceea ce implicit a putut avea consecințe și asupra suprafeței fondurilor.
În același interogator reclamanta a recunoscut, la întrebările 3 și 4, că gardul nou construit nu a fost mutat și vechiul gard există și în prezent. Poziția exprimată în interogatoriul luat lui F. D. la întrebarea 2 nu a avut valența unei recunoașteri a traseului liniei despărțitoare, ci doar a unei poziții exprimate în legătură cu o eventuală nouă convenție, dar a cărei valorificare nu a fost solicitată.
Probațiunea testimonială administrată atât în fața instanței de fond dar și în apel a confirmat că gardul existent în prezent a fost edificat pe linia despărțitoare existentă anterior, realizată printr-un gard de lemn și care a constituit vechiul hotar.
Instanța de fond în mod corect a analizat declarațiile administrate în fața sa, dând eficiență declarației dată de Zsigmond V. . Această declarație s-a coroborat și cu declarația lui R. I. administrată în fața instanței de apel care a confirmat că actualul gard începe din același loc, iar distanța dintre gardul vechi și casa fam. F. nu era aceeași de-a lungul întregii case, practic linia gardului și linia casei nefiind paralele.
Martora R. a declarat că gardul începea de la stradă și continua într-o linie dreaptă până la colțul casei fam. F., declarație care a fost în concordanță cu declarația martorului Arba, care a declarat că antecesorii săi au încuviințat ca fam. F. să își amplaseze casa respectiv un colț al acesteia în mejdie.
Declarația martorei Făgădar S. administrată în fața instanței de apel nu a putut fi reținută decât parțial, cu privire la afirmația că gardul vechi de lemn începea de la stradă și continua în linie dreaptă până la colțul proprietății fam. F.
. Și această declarație a fost în măsură să dovedească că vechiul gard nu era paralel cu casa fam. F. .
Declarația acestei martore cu privire la mutarea punctului de mejdie de la stradă înspre interiorul terenului fam. V. nu a putut fi reținut chiar dacă în parte a fost susținută și de poziția martorei Feier M., întrucât ambele martore recunosc existența viței de vie de-a lungul gardului vechi, traseu pe care este amplasat actualul gard. Pe de altă parte declarația martorei Feier nu a putut fi reținută ca obiectivă, în condițiile în care, deși a afirmat faptul locuirii în zonă de foarte mulți ani, declarațiile sale au fost doar în sensul unor aproximări.
Instanța de fond în mod corect a reținut și analizat declarația martorei Nealcoș în condițiile în care între părți au existat litigii iar declarația sa nu s-a coroborat cu alte probe administrate în dosar. Din planurile anexă depuse de către părți în fața instanței de fond a fost evident că în dreptul imobilelor din litigiu str. C. face o curbă, astfel încât amplasarea casei fam, F. fiind în curbă nu putea să fie paralelă cu restul laturilor.
Nici criticile referitoare la raportul de expertiză nu au fost întemeiate în condițiile în care expertul a indicat în cuprinsul raportului de expertiză toate constatările făcute cu privire la stâlpii de lemn, respectiv stâlpi de beton.
Planșele fotografice anexate au fost în mod corect interpretate de către instanță, acestea fiind în măsură să probeze existența vechiului gard de plasă și a viei precum și traseul, distanța inegală între casa fam. F. și vechiul gard, respectiv traseul actualului gard pe vechiul gard. De altfel, și la interogator apelanta a recunoscut edificarea actualului gard pe vechiul gard.
Chiar dacă instanța nu a reținut în integralitate declarația martorului Arba a fost evident că planurile anexate la raportul de expertiză au fost în măsură să dovedească amplasarea unui colț al casei fam. F. în apropierea mejdiei.
Declarațiile martorelor Feier și Făgădar cu privire la mutarea gardului înspre fam. V., privitor punctul de început al mejdiei, de la stradă, nu au putut
fi primite întrucât din analiza planurilor anexă la autorizația de construire act emis în 1980, a rezultat că frontul la stradă al imobilului situat la nr. 106, aparținând în prezent reclamantei, era de 12,5 m, aceeași distanță fiind identificată și în raportul de expertiză ca fiind frontul la stradă dacă se are în vedere stabilirea mejdiei pe linia A-B, varianta 2. În situația solicitată de reclamantă, varianta 1, deplasarea gardului s-a realizat pe o lungime de 2,51 m modificare care nu a fost susținută de niciuna din probele administrate.
Pentru aceste considerente, a respins ca nefondat apelul declarat de V. I.
V. împotriva Sentinței civile nr. 3813/2012, dosar nr._ al Judecătoriei
T., care a fost păstrată în întregime.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta V. I. V.
solicitând admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare T. ului Cluj și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a observat că deși a promovat inițial o acțiune cu care a fost de acord investind o suma însemnată de bani (onorar avocat, taxa timbru și taxa expertiza), ulterior reprezentanta sa a modificat-o, nefiind niciodată întrebată de acest aspect. Daca ar fi dorit rectificarea suprafeței scriptice de 907 mp la cea reala de 304 mp, putea să facă acest lucru printr-o simpla cerere adresata OCPI anexând o expertiză cadastrală. Așa cum se arata în acțiunea introductivă, situația delimitării celor doua parcele (de la nr. 106 și 108) s-a agravat, prin aceea că pârâții au pătruns și mai mult în terenul aflat în proprietatea sa.
Nu este adevărat că nu au existat neînțelegeri anterioare. Recurenta, așa cum este și dovada anexată la dosar, a introdus și o plângere penală.
Nu este normal ca pârâții să aibă o suprafața reală mai mare decât cea din CF pentru care nu plătesc impozit iar ea să aibă o suprafață mai mică plătind impozit pentru suprafața scriptică. Dacă pârâtul nu ar fi ocupat o porțiune de teren din acela al recurentei, așa cum a arătat mai sus, nu ar fi promovat prezenta acțiune. Se pune întrebarea, de ce nu a introdus pârâtul o acțiune de rectificare de CF?
Instanța nu face nici măcar o referire la cererea reprezentantei sale de la fond, raportat la rectificare.
Referitor la Autorizația de construire nr. 58, nu se poate spune că este un act juridic opozabil recurentei, deoarece nu i-a fost comunicat decât în timpul procesului. În plus, la eliberarea acestuia ar fi trebuit să fie date declarații notariale de către vecinii limitrofi, respectiv recurenta.
Referitor la gardul pe care solicită a-l desființa pârâții, se face o gravă confuzie. Astfel, va lamuri instanța cu anumite aspecte: poza 1 depusă la dosar, demonstrează faptul că drumul din față nu a dus la micșorarea suprafeței terenului recurentei. Se poate observa stâlpul vechi, care nu și-a modificat poziția, poza 2 depusă la dosar demonstrează poziționarea gardului inițial (de culoare maro) iar ulterior s-a făcut gardul de culoare roșie (la care fac referire), în poza 3 se vede mai clar cele arătate anterior, declarațiile martorului Arba date în fața instanței sunt contrare cu cele date în dosarul penal. În acesta, arată că vița de vie a fost plantată de către bunicul său.
Chiar și pârâtul F., audiat în dosarul penal, arată că vița de vie a fost amplasată pe gardul despărțitor, nicidecum așa cum se arată în expertiză.
Chiar dacă au fost audiați martori propuși de către recurentă, declarațiile acestora nu au fost luate în considerare. Mălinul la care a făcut referire, pe poza anexată la dosar se vede urma acestuia, respective că era pe aceeași linie cu vița de vie și pomii fructiferi. Aceștia nu erau plantați pe mejdia dintre proprietăți, ci în interiorul curții recurentei.
Intimații F. D., F. M. V. și F. V. H. au formulat întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor preciza în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., constată că este incidentă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Sunt astfel de motive cele care se referă la Autorizația de construire nr. 58, opozabilitatea acesteia, faptul că ar fi trebuit să fie date declarații notariale de către vecinii limitrofi, analiza fotografiilor depuse la dosar și a faptelor ce rezultă din acestea, declarațiile martorului Arba, declarația pârâtului F. din dosarul penal, declarațiile martorilor propuși de către recurentă.
De asemenea, motivul de recurs referitor la nepronunțarea instanței de apel asupra rectificării de C.F. a fost formulat pentru prima dată în calea de atac a recursului, astfel că este inadmisibil, fiind invocat omisso medio.
În ce privește celelalte motive de recurs, recurenta a arătat că a observat că deși a promovat inițial o acțiune cu care a fost de acord investind o suma
însemnată de bani, ulterior reprezentanta sa a modificat-o, nefiind niciodată întrebată de acest aspect. Dacă ar fi dorit rectificarea suprafeței scriptice de 907 mp la cea reala de 304 mp, putea să facă acest lucru printr-o simpla cerere adresata OCPI anexând o expertiză cadastrală. Așa cum se arata în acțiunea
introductivă, situația delimitării celor doua parcele (de la nr. 106 și 108) s-a agravat, prin aceea că pârâții au pătruns și mai mult în terenul aflat în proprietatea sa.
Curtea reține că acest motiv de recurs este nefondat deoarece reprezentanta reclamantei a depus o precizare de acțiune la data de_ iar la termenul imediat următor din data de_, când cauza a și rămas în pronunțare, a fost prezentă și reclamanta personal, iar în prezența acesteia reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată. În condițiile în care reclamanta era prezentă și nu a obiectat la concluziile reprezentantului ei cu privire la precizarea de acțiune se presupune că acesta era mandatul dat. Chiar și dacă nu ar fi fost prezentă partea, problema unei precizări de acțiuni nu poate fi analizată decât în cadrul verificării mandatului dat avocatului, cu privire la care instanța nu a fost investită, prin urmare va
presupune că avocatul a acționat în limitele mandatului.
Faptul că prin delimitarea celor doua parcele pârâții au pătruns și mai mult în terenul aflat în proprietatea sa este doar o susținere a recurentei, pentru că aceasta a investit instanța cu grănițuirea parcelelor iar în cadrul acesteia se analizează unde se situează limita dintre proprietăți. Sigur că dacă limita se situează în alt loc decât cel pe care o parte îl consideră faptic va trebui respectată limita stabilită de instanță, fără a se putea considera simpla schimbare din stare de fapt în limită stabilită de instanță ca aducând un prejudiciu părții.
În ce privește motivul de recurs că este sau nu adevărat că au existat neînțelegeri anterioare, nu este fondat, fiind de altfel fără relevanță existența unor astfel de neînțelegeri, cât timp obiectul acțiunii îl constituie în prezent chiar grănițuirea, ceea ce presupune existența unei dispute asupra limitei dintre parcele.
Motivul de recurs privind suprafața reală și cea din CF este nefondat deoarece cartea funciară nu garantează întinderea dreptului înscris în cartea funciară, ci doar existența dreptului.
Susținerea recurentei că dacă pârâtul nu ar fi ocupat o porțiune de teren din acela al recurentei, nu ar fi promovat prezenta acțiune, iarăși nu poate fi primită întrucât motivele pentru care o parte introduce o acțiune sunt diverse. După raționamentul recurentei o parte va introduce o acțiune doar dacă este convinsă că are dreptate și că acest lucru este și adevărat iar în acest fel toate acțiunile trebuie admise pentru că instanța trebuie să știe acest lucru. Ori această afirmație poate fi inocentă dar nu și fondată întrucât caracterul întemeiat al unei acțiuni se verifică în cadrul raționamentului judiciar, iar nu pe baza convingerii părții.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurenta V. I.
V., aflată în culpă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimaților F. D., F. M. V. Și F. V. H. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței de la fila 32.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. I. V. împotriva deciziei civile nr. 389 din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților F. D., F. M.
și F. V. H. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER
A. M.
Red. I.D.C./Dact. V.R.
2 ex./_
Jud.fond: C. M. M. - Judecătoria Turda
Jud. apel: Dorin Tatu/Ana-S. Seleșiu - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 609/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 270/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
