Sentința civilă nr. 564/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 564/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE C. | -V. | B. |
Grefier L. | M. |
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantele G. E. și T. | K. | |
M. | și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE LA D. | C. , |
având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de _
, reclamantele au depus la dosar cerere de judecare în lipsă și cerere în probațiune prin care solicită încuviințarea interogatoriului pârâtei, iar pârâtul a depus completare la întâmpinare, în cuprinsul căreia invocă excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele G. E. și Tamovean K. M.,
formulată în temeiul art. 6 al 2 din Legea nr. 213/1998 în contradictoriu cu S. ui R., Prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care se solicită instanței :
În temeiul art. 6 al 2 din Legea nr. 213/1998, să se constate nevalabilitatea titlului S. ui R. asupra imobilului teren în suprafața de 655 mp, situat în C. -N., fosta str. Budai Nagy Antal nr. 99, în prezent str. Dorobanților, jud. C., înscris în CF nr. 9859 C. nr. top 4759/1 și 3751/1, intrat în proprietatea statului În temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv
Decretul de expropriere nr. 283/1986.
Să se dispună repunerea părților în situația de dinaintea preluării abuzive prin obligarea S. ui R. la plata sumei de 485.492,52 Ron (echivalentul a 110.094, 77 Euro la cursul valutar din data de_ /1 Euro egal 4.4098 RON), reprezentând valoarea de circulate, conform expertizei extrajudiciare, a terenului În suprafața de 655 mp, situat în C. -N., fosta
str. Budai Nagy Antal nr. 99, În prezent str. Dorobanților, jud. C., înscris În CF nr. 9859 C. nr. top 4759/1 și 3751/1, intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv Decretul de expropriere nr. 283/1986.
Să se dispună obligarea paratului la plata dobânzilor legale calculate asupra sumei de 485.492,52 Ron, de la petitul 2. din prezenta, de la data Înregistrării acțiunii și până la lata integrală.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Raportat la incidenta prevederilor art. 6 art 2 din Legea nr. 213/1998, reclamantele G. E. și T. K. M. au dobândit dreptul de proprietate, asupra construcției și terenului situate în C. -N., fosta str. Budai Nagy Antal nr. 99, în prezent str. Dorobanților:
prin cumpărare, conform înscrierii de sub B+8 și B+9 din CF nr. 9859 C., nr. topo. 4759/1 și 3751/1.
prin donatie, conform înscrierii de sub B+14 și B+15 din CF nr. 9859 C., nr. topo. 4759/1 și 3751/1.
Imobilul se compunea din construcție și teren În suprafața de 655 mp, conform înscrierii din CF.
Terenul În cota de 218/655 parte a intrat în proprietatea statului în temeiul art.
30 din Legea nr. 58/1974 la data încheierii contractului de donație.
Restul imobilului casa și teren a fost expropriat prin Decretul nr. 283/1986. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantelor a fost respinsa.
Au contestat Hotărârea din data de_, însă contestația a fost respins prin Hotărârea nr. 462 din data de 30 iunie 2010 emisa de Instituția Prefectului județului C.
.
Împotriva acesteia au formulat plângere la Judecătoria Cluj-Napoca. Judecătoria Cluj-Napoca a admis plângerea lor, însă în recurs Tribunalul Cluj a reținut că prevederile art. 36 al 5 din Legea nr. 18/1991 nu este aplicabilă spetei, întrucât terenul era afectat de lucrări de investiții, fiind În zona sistematizata" pe care s-au edificat blocuri de locuințe.
Nu au avut posibilitatea de a uza de dispozițiile Legii nr. 10/2001 pentru a solicita măsuri reparatorii pentru cota de 1/3 din teren, preluat În temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, întrucât Cap 2 art. 1 lit. C din Normele Metodologice din data de 18 aprilie 2001 a Legii nr. 10/2001 prevedeau expres că terenurile intrate în patrimoniul S. ui R. în temeiul art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 nu cad sub incidenta acestei legi. Faptul ca normele menționate mai sus au fost modificate la data de 7 martie 2007, în sensul ca și pentru aceste terenuri se pot acorda despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este relevantă, întrucât nu au formulat cerere în temeiul acestei legi, iar la data modificării actului normativ orice cerere noua era respinsa ca tardiva, termenul pentru depunerea cererilor fiind împlinit.
Cu alte cuvinte:
terenul nu intra sub incidența Legii nr. 18/1991, pentru ca asa spune Tribunalul Cluj.
terenul nu intră sub incidența Legii 10/2001, pentru că așa prevedea Cap 2 art. 1 lit. C din Normele Metodologice din data de 18 aprilie 2001 a Legii nr. 10/2001 (terenurile intrate în patrimoniul S. ui R. în temeiul art. 30 și 31 din Legea nr. 58/1974 nu cad sub incidența acestei legi), la data la care se putea formula cereri de retrocedare În temeiul acestei legi.
Împrejurarea că terenul nu intră sub incident legilor de retrocedare se datorează lacunelor legislative care sunt contrare statului de drept, reglementat de art. 1. din Constituția R. iei care consacra supremația legii. Lacunele și neajunsurile legislative din domeniul legilor de retrocedare încălcând prevederile art. 1 din Constitute, menționate mai sus, întrucât așa cum a concluzionat CEDO … principiul legalității presupune și existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor .
Reclamantele susțin că, urmare a faptului că terenul nu intra sub incidenta nici uneia dintre legile speciale de reparație, este evident că devin incidente prevederile art. 6 al 2 din Legea nr. 213/1998:
Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.
Raportat la nevalabilitatea titlului S. ui R.
Conform Art. 6. alineat (1) din Legea nr. 213/1998: Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor
internaționale la care R. ia era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Susține că titlul S. ui R. prezintă vicii, fiind lipsita de consimțământ (cu referire la preluarea cu plata) și de cauză, astfel;
Reclamantele nu au primit o despăgubire justa și prealabilă, iar atunci când despăgubirea a fost oferita, cuantumul acesteia a fost mult sub valoarea de piață al imobilului, evaluat în mod unilateral și fără posibilitatea reevaluării., deși Constituția din 1965 și Codul civil garantau dreptul de proprietate.
Atât art. 30 din Legea nr. 58/1974, cat și Decretul de exproprierea nr. 283/1986, invocat la preluarea imobilului de care Statui R., erau contrare:
art. 12, art. 17 și art. 36 din Constituția din anul 1965, în vigoare la data preluării și care garanta dreptul de proprietate.
art. 17 din Declarația Universal a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Națiunilor Unite, printre semnatarii căreia se numără și R. ia.
art. 481 și art. 480 Cod civil.
precum și a Protocolului Adițional la Convenția pentru protecția drepturilor
omului și libertăților fundamentale, reglementari internaționale care au prioritate față de dreptul intern, conform art. 20 din actuala Constitute.
Față de aceste elemente este evident că titlul S. ui R. nu agate constitui titlu valabil, în înțelesul art. 6 din Legea nr. 213/1998, în consecință, preluarea este nulă, iar de la data preluării, statul a exercitat și exercită o posesie fondată și conservata prin violență.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu domiciliul procesual ales la sediul Administrației Județene a F. P. C.
(înființata conform art. 23 (5) din
nr. 520/2013 prin reorganizarea administrațiilor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședința de județ) conform delegației anexate, situat în C. -N. ,P- ta A.lancu, nr. 19, prin reprezentant legal, sef administrație Nicolae Gampan, în calitate de parat, în contradictoriu cu reclamanta G. E. și T. K. M. cu sediul procesual ales la sediul cabinetului avocat Czeizier B. în temeiul art. 205 NCPC formulează următoarea
Prin care solicită respingerea acțiunii în revendicare precizata.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a chemat în judecata S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin precizarea de acțiune înregistrată la dosarul cauzei la data de_ .
Deși prin scriptul purtând numărul 2140/_, expediat la dosarul cauzei la data de 12 august 2013, s-a solicitat instanței să dispună comunicarea cu instituția noastră a acțiunii introductive, deoarece la prima citare ne-au fost comunicate doar o serie de înscrisuri în probațiune și precizarea de acțiune, pana în prezent nu s-a răspuns solicitărilor noastră.
Având în vedere ca, prin precizarea de acțiune se solicita repunerea pârtilor în situația de dinaintea preluării abuzive prin obligarea S. ui R. la plata sumei de 668.100 Ron, adică 1020 Ron/mp conform E. luării Terenului în baza Grilei Notarilor, pentru terenul în suprafața de 655 mp, situat în C. -N., Calea Dorobanților, nr. 99, invocând ca acesta ar fi intrat în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv Decretul de expropriere nr. 283/1986,
În opinia noastră, pretențiile reclamantelor nu sunt motivate în drept.
2. Invoca excepția inadmisibil/tatii acțiunii formulate în
contradictoriu cu
S. R. prin M. F. P., dintr-un dublu aspect:
Primul, prin Decizia nr. 27 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu numărul nr. 28 /2011, s-a admis recursul în interesul legii și pe cale de consecința, s-a statuat ca acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv imposibil de restituit în natura, și pentru care se prevăd masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii 247/2005, îndreptate direct împotriva S. ui R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din aceasta Convenție, sunt inadmisibile.
Al doilea, pleacă de la împrejurarea ca, din probatoriul administrat la dosarul cauzei, nu rezulta ca reclamantele ar fi formulat în termenul defipt de lege Notificarea prevăzuta de art. 22 din Legea nr. 10.2001.
În temeiul disp. art. 248 C. pr.civ., instanța a analizat cu precădere excepția de fond a autorității de lucru judecat și apoi pe cea a inadmisibilității.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiată față de următoarele considerente:
Pentru a fi incidentă în cauză excepția puterii de lucru judecat, trebuie ca intre cele două litigii să existe identitate de părți, obiect și cauză.
Litigiul de față este unul în revendicare întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, în timp ce litigiul anterior a fost întemeiate pe dispozițiile legilor fondului funciar.
Astfel, lipsa identității de cauză este evidentă, la fel ca și neincidența excepției puterii de lucru judecat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța apreciază că aceasta este întemeiată din următoarele considerente:
În litigiul de față reclamanta solicită să se constate nevalabilitatea titlului S. ui
R. asupra imobilului în suprafață de 655mp, înscris în CF 9859 C., cu nr. top 4759/1 și 3751/1, cererea fiind întemeiază pe disp. art. 6 alin.2 din Legea 213/1998, după care să dispună repunerea lor în situația anterioară preluării abuzive, prin plata unor despăgubiri constând din echivalentul valorii imobilului, cu dobânda legală.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea, printre altele, pe disp. art. 480-481 C. civ.
Deși se solicită despăgubiri, în mod evident acțiunea de față este o acțiune în revendicare, însă reclamantele neputând obține restituirea în natură a terenului ocupat azi de clădiri, pretind în schimbul lui despăgubiri.
Potrivit art. 6 alin.3 din Legea 213/1998, acțiunea în revendicare a imobilelor preluate fără titlu de către nu este admisibilă în cazul imobilelor care au făcut obiectul unor acte speciale de reparație.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.
33/2008 dată în interesul legii.
Reclamantele pretind că modalitatea de preluare a imobilului în litigiu nu a intrat sub incidența nici uneia din legile speciale de reparație, în privința legilor fondului funciar instanțele judecătorești statuând irevocabil în acest sens.
În privința Legii 10/2001, acest act normativ nu a reglementat situația imobilelor preluate în temeiul art. 30 și 31 din Legea 58/1974, normele metodologice cuprinse în HG 498/2003 arătând expres că situația acestor terenuri nu cade sub incidența legii.
Abia prin normele metodologice din HG 250/2005 a fost introdusă sub incidența legii și situația acestor terenuri, însă la acel moment termenul pentru formularea cererilor prevăzute de art. 20 din Legea 10/2001 era de mult depășit.
În opinia Tribunalului, argumentele reclamantelor nu pot fi primite.
Legea 10/2001, prin conținutul său, nu excludea din sfera sa de aplicare terenurile preluate în baza art. 30 și 31 din Legea 58/1974.
Potrivit legii, cererile de restituire puteau fi formulate până la data de 14 februarie 2002. Dacă reclamantele nu au formulat cererile în baza Legii 10/2001 pentru aceste terenuri, omisiunea le este imputabilă și nu este scuzată de împrejurarea că Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG 498/2003 au prevăzut că aceste terenuri nu intră sub incidența Legi 10/2001, printr-o dispoziție care, în mod evident, adăuga la lege.
Astfel, concluzionăm că situația terenurilor în litigiu intra sub incidența unui act normativ special de reparație, Legea 10/2001, situație în care raportat la dispozițiile art. 6 alin 3 din Legea 213/1996 acțiunea reclamantelor este inadmisibilă.
Pentru considerentele arătate va fi admisă excepția inadmisibilității și va fi respinsă acțiunea dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția puterii de lucru judecat. Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantele G. E. și T. K.
M. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului avocat Czeizler Beatris, situat in C. -N., str. P. nr. 10 împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul in București,. Str. Apollodor nr. 17 sector 5. .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
L. M.
L.M. 07 Noiembrie 2013 Red./Dact. CB/LM
_
| ← Decizia civilă nr. 424/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 609/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
