Decizia civilă nr. 425/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 425/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ ILIE 2013 INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent D. N. S. C. M. împotriva sentinței civile nr. 24789/_, pronunțată în dos._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. T., intimat SA, intimat Z. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 24789/_, pronunțată în dosarul_ Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. T., SA, Z. D. împotriva pârâtei
D. N. S. a C. M. .
A obligat pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 39.712,67 lei cu titlu de diferență de curs valutar cu dobânda legală aferentă de la plata plății -_ 1 și până la achitarea integrală a sumei datorate.
A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5.446,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de_ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N., acțiunea civilă formulată de reclamanții S. T., SA, Z. D. împotriva pârâtei D. N. S. A C. M. prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 37.275 lei reprezentând diferența de curs valutar
înregistrată între momentul facturării prețului imobilului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_, respectiv al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 401 din_ de către S. a civilă notarială N. Lex și momentul plății efective a acestuia de către reclamanți; să oblige pârâta la plata dobânzii legale calculate la suma de 37.275 lei, de la data de_ - data plății și până la achitarea integrală a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au precizată că între reclamantul S. T. și pârâta
D. N. S. C. M. s-a încheiat la data de_ promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, având ca obiect un imobil
construcție pentru un preț stabilit de comun acord, ce urma a fi achitat în mai multe tranșe stabilite de către pârâți.
La scurt timp după încheierea promisiunii sinalagmatice, pârâta a emis factura nr. 895/_ pentru suma de 2.700.810 lei, reprezentând prețul total convenit de părți, în cuantum de 630.000 euro la cursul din ziua emiterii facturii.
Ulterior achitării a trei tranșe de preț la data de_ între reclamanți pe de o parte și pârâtă pe de altă parte, a fost perfectat contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică, la notarul public Stan Tudor D. sub nr. 401/_ .
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nu au intervenit modificări în ceea ce privește elementele esențiale asupra cărora sau înțeles părțile, clauzele referitoare la modalitatea de achitare a prețului rămânând neschimbate, în sensul că tranșele stabilite în euro urmau să fie achitate în lei la cursul din ziua efectuării plății.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare s-a menționat faptul că pârâta a primit anterior semnării și autentificării contractului suma de
150.000 euro s-a primit la momentul încheierii contractului, ambele sume fiind plătite în lei la cursul BNR de la data plății.
Conform convenției părților, în CF-ul imobilului obiect al contractului a fost înscrisă o ipotecă pentru garantarea plății restului de preț de 330.000 euro.
După achitarea prețului, au solicitat pârâtei, printr-o notificare să ridice ipoteca înscrisă în CF, însă aceasta a cerut o diferență de preț de
37.275 lei, condiționând ridicarea ipotecii înscrisă în CF-ul imobilului de achitarea acesteia, comunicându-le în acest sens o notificare.
Diferența de preț solicitată de pârâtă, în cuantum de 37.275 lei, a rezultat exclusiv din fluctuațiile cursului valutar euro-leu între momentul emiterii facturii nr. 895 din_ și cel al plății tuturor tranșelor în modalitatea cuvenită de către părți. Așa cum s-a arătat părțile au convenit cât se poate de clar modalitatea de plată a prețului, respectiv achitarea tranșelor la cursul BNR din ziua plății, raportat la termenele stipulate în contract. În aceste condiții vânzătoarea - pârâta, emitenta facturii pentru întreaga sumă anterior achitării tranșelor, este cea care trebuie să suporte fluctuațiile monedei naționale în raport cu moneda euro. Reclamanții - cumpărători au obligația de a respecta întocmai clauzele contractuale asumate.
Reclamanții au solicitat pârâtei stornarea facturii care cuprindea diferența de curs valutar și emiterea unei alte facturi pentru totalul sumelor efectiv achitate, conform clauzelor contractuale ante-menționate.
Deși reclamanții nu au datorat suma de 37.275 lei, reprezentând diferența de curs valutar facturată de către pârâtă, au fost constrânși să o achite, conform copiei ordinului de plată întrucât pârâta a condiționat radierea din CF a ipotecii înscrise în favoarea sa de plata acestei sume. Mai mult decât atât, reclamanții au comunicat pârâtei faptul că nu datorează suma prezintă și că o achită doar pentru a se radia sarcina din CF.
Raportat la suma de 37.275 lei, pe care a achitat-o doar pentru a se putea realiza radierea din CF a ipotecii, condiție impusă de pârâtă, au formulat propunere de conciliere directă, solicitând restituirea acestei sume plătite de reclamanți fără a fi datorată.
Propunerea de conciliere directă a fost comunicată pârâtei, avut loc o întâlnire a părților, dar nu s-a ajuns la o soluționare a situației create, pe cale amiabilă, aspect consemnat în procesul verbal anexat în copie.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea prezentei acțiuni așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 720 ind. 3 și urm. C.pr.civ., art. 112 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., art. 992 și art. 1092 C.civ., art. 43 C.com. art. 3 alin. 2 din OG 13/2011, art. 18 al. 1 din HG 1840/2004.
La data de_, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a precizat că în data de_ între pârâtă, prin comisia de organizare a vânzării imobilului situat în loc. C. -N., str. Regele Ferdinand nr. 10, jud. C. și numitul S. T. s-a încheiat procesul verbal de negociere directă având ca obiect imobilul situat în C. -N., str. regele Ferdinand, nr. 10, jud. C. . În urma negocierii directe, pornind de la suma de 750.000 euro solicitată de solicitată de pârâtă, reclamantul T. S. a oferit suma de
630.000 euro, valoare la care s-au înțeles. După procedura de negociere s-a încheiat procesul verbal de adjudecare, promitentul cumpărător achitând în aceeași zi, data de_ u titlu de avans suma de 42.848 lei echivalentul a
10.000 euro.
Reclamantul S. T. a fost singurul participant atât la negocierea directă, cât și la încheierea procesului verbal de adjudecare precum și a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare atestată cu data certă nr. 10 din_ de către avocat Rauca - D. A. N. .
Ulterior la aproximativ o săptămână, în data de_, în baza înțelegerii dintre părți, reclamantul cumpărător S. T. a semnat și a acceptat la plată factura seria DN nr. 895/_ pentru suma de 2.700.810,00 lei reprezentând contravaloare totală a imobilului conform
antecontractului de vânzare-cumpărare dintre pârâtă și Shami T. . Raportat la înțelegerea părților privind modalitatea de achitare a prețului, între părți a intervenit o schimbare de voință, în sensul că, de comun acord, prin factura nr.895 /2010 vânzătorul și cumpărătorul s-au înțeles la prețul total al imobilului exprimat în lei pentru că pe teritoriul României plățile se fac valabil în lei și tocmai pentru a nu exista divergențe ulterioare legate de cursul valutar. Conform art. 46 C.com. voința părților în relațiile comerciale se poate demonstra prin orice fel de înscrisuri și se supune regimului liber al probațiunii.
La rugămintea cumpărătorului, din rațiuni economice care îl privesc, pârâta a fost de acord să perfecteze vânzarea în formă autentică, astfel că acesta să devină un proprietar care să poată dispune de bunul său. La data de_ s-a perfectat actul autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 401/2011 de către SCN N. Lex prin notar public Stancu Tudor D. . În acest act notarul a preluat scadențele de preț din antecontract fără a se mai reține și facturarea individuală a acestora tocmai pentru că părțile nu au înțeles să achite alt preț decât cel din factura nr.895/2010. Faptul că s-a menționat că tranșele de preț în euro vor fi achitate la cursul BNR din ziua plății nu reprezintă decât o formulă sacramentală din contractele autentice tocmai pentru că legislația pozitivă în materie interzice plățile în altă monedă decât cea națională.
Tranșele de preț au fost stabilite în favoarea cumpărătorului ca o facilitate a acestuia de achitare a prețului imobilului stabilit de comun acord la data de_ . Speculația acestuia din contractul autentic nu face decât să
demonstreze o rea credință a acestuia în executarea obligațiilor asumate și a angajamentelor luate.
Pe aceeași linie a bunei credințe se susține de către reclamanți că au fost constrânși de pârâtă să achite diferența de 37.275 lei, altfel pârâta refuzând radierea ipotecii. Dacă prețul ar fi fost corect și integral achitat fără suma de 37.275 lei, pârâta nu vede cum ar fi reușit să radieze ipoteca sără ajutorul ei. Cu dovezile de plată integrală a prețului orice ipotecă sau sultă se poate radia la cererea proprietarului imobilului. Așadar răzgândirea cumpărătorilor prin specularea unor mențiuni formulate din actul autentic care nu țin de voința părților, confirmă netemeinicia acțiunii promovate de aceștia.
Urmare celor mai sus expuse, concluzia reclamanților că "pârâta nu avea nici un temei juridic pentru a solicita de la subsemnații diferența de curs valutar"; reprezintă o eroare căci diferența de bani solicitată a fi plătită, respectiv suma de 37.275 lei nu reprezintă diferența de curs valutar ci rest de preț neachitat, conform înțelegerii părților. De altfel, această mențiune a fost inserată și pe ordinul de plată a acestei sume: " contravaloare parțial a contractului";.
Așadar plata făcută de reclamanți nu este una nedatorată ci reprezintă preț al imobilului conform înțelegerii părților, obligație conform art. 969 C.civ. La termenul de judecată din data de_, reclamanții și-au majorat verbal pretențiile față de pârâtă solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
39.712,67 lei raportat la fișa contului terți.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța a reținut următoarele: La data de_, între pârâta D. N. S. C. M. în calitate de promitent vânzător și reclamantul S. T. în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, având ca obiect un imobil construcție cu destinația de Salon de Modă pentru un preț stabilit de comun acord la suma de 630.000 Euro, ce urma a fi achitat în mai multe tranșe stabilite de către părți, antecontractul purtând
nr.10 cu dată certă din_ .
La data de_, pârâta a emis factura nr. 895/_ pentru suma de 2.700.810 lei, reprezentând prețul total convenit de părți, în cuantum de
630.000 euro la cursul din ziua emiterii facturii. În cuprinsul facturii s-a consemnat că suma reprezintă valoare imobil conform contract cu dată certă nr.10/_, imobil situat pe str. Regele Ferdinand nr.10.
Ulterior, la data de_ între reclamanți pe de o parte și pârâtă pe de altă parte, a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.401 din data de_ de către S. a Civilă Notarială N. Lex, prin notar public Stan Tudor D. .
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare s-a stabilit în mod expres faptul că prețul imobilului obiect al vânzării este de 630.000 Euro, din care suma de 150.000 Euro a fost achitată anterior încheierii contractului, suma de 150.000 Euro a fost achitată la data încheierii acestui contract - _
, restul urmând a se achita în trei tranșe de câte 110.000 Euro fiecare, în data de_ ,_, respectiv_ . Totodată, s-a prevăzut în mod expres că restul de preț de 330.000 Euro se va achita în lei la cursul comunicat de BNR din ziua plății.
Raportat la clauzele inserate în contractul de vânzare-cumpărare autentic, instanța a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește elementele esențiale asupra cărora s-au înțeles părțile, clauzele referitoare la modalitatea de achitare a prețului rămânând neschimbate, în sensul că
tranșele stabilite în euro urmau să fie achitate în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății. Conform convenției părților, în cartea funciară a imobilului obiect al contractului a fost înscrisă o ipotecă pentru garantarea plății restului de preț de 330.000 Euro.
Potrivit situației plăților efectuate de către reclamanți pentru imobilul în cauză, depusă la fila 54 din dosar, necontestată de către pârâtă, rezultă faptul că reclamanții au achitat în total suma de 2.700.810 lei, mai mult decât valoarea de 630.000 Euro în lei la data plății cu suma de 39.712,67 lei. Diferența de 39.712,6 lei, a rezultat exclusiv din fluctuațiile cursului valutar euro-leu între momentul emiterii facturii nr. 895 din_ și cel al plății tuturor tranșelor în modalitatea cuvenită de către părți.
Însă în acest sens este relevant faptul că părțile au convenit cât se poate de clar modalitatea de plată a prețului, respectiv achitarea tranșelor la cursul BNR din ziua plății, raportat la termenele stipulate în contract.
În aceste condiții, instanța a apreciat că pârâta, emitenta facturii pentru întreaga sumă anterior achitării tranșelor, este cea care trebuie să suporte fluctuațiile monedei naționale în raport cu moneda euro, plata prețului trebuind să fie făcută conform clauzelor contractului încheiat între părți.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă, aceasta fiind admisă.
Astfel, în temeiul art.992 și urm. C.civ., cu aplicarea art.43 C.com., instanța a obligat pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 39.712,67 lei cu titlu de diferență de curs valutar cu dobânda legală aferentă de la plata plății -_ 1 și până la achitarea integrală a sumei datorate. Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5.446,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta D. N. S.
M., solicitând, în principal casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probațiunii solicitate de recurentă. În subsidiar, a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată și obligarea, în solidar a acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că atât prin întâmpinare cât și în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de_ a solicitat admiterea cererilor în probațiune așa cum au fost ele formulate și susținute pentru a se lămuri cauza sub toate aspectele. Aceeași solicitare a reiterat-o și prin concluziile scrise depuse prin registratură la data de_, recurenta solicitând repunerea pe rol a prezentului dosar în temeiul art. 151
c. proc. civ.
Instanța a respins toate cererile în probațiune, motivând că instanța apreciază nepertinente cererile în probațiune, "acestea tinzând a dovedi peste un înscris". Considera atitudinea instanței de fond ca fiind greșita deoarece deși nu le-a permis și nici nu a administrat nici un fel de probațiune, a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește elementele esențiale ale contractului, asupra cărora s-au înțeles părțile. Or, reclamanta a motivat cererea în probațiune privind interogatoriul reclamantului T. S. si audierea martorilor C. Ilie si Bale G. a tocmai prin aceea ca aceștia trei au participat atât la încheierea procesului verbal de negociere directă, cât și ulterior la perfectarea antecontractului și contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. Prin administrarea probațiunii solicitate de recurentă urmărea să dovedească înțelegerile ulterioare intervenite între părți cu privire
la prețul total exprimat în lei tocmai pentru a evita diferențele de curs valutar și diminuarea prețului pentru care s-au înțeles părțile echivalentul în lei a
630.000 de euro-2.700.810 lei.
Așa cum a arătat, ulterior, la aproximativ o săptămână, în data de 0_
, în baza înțelegerii dintre parti, reclamantul cumpărător S. T. a semnat și a acceptat la plată factura seria DN nr.895/0_ pentru suma de 2.700.810,00 lei, reprezentând contravaloarea totală a imobilului conform antecontractului de vânzare-cumpărare dintre recurentă și S. T. . Astfel, între părți a intervenit o schimbare de voință, în sensul că, de comun acord, prin factura 895/2010 vânzătorul și cumpărătorul s-au înțeles la prețul total al imobilului exprimat în lei, pentru că pe teritoriul României plățile se fac valabil în lei și tocmai pentru a nu exista divergente ulterioare legate de cursul valutar. Conform art. 46 Cod Comercial voința părților în relațiile comerciale se poate demonstra prin orice fel de înscrisuri (facturi, contracte etc) și se supune regimului liber al probațiunii.
În susținerea modificării de voință a părților arată ca dacă inițial părțile s-au înțeles în baza antecontractului de vânzare-cumpărare să emită facturi fiscale pentru fiecare transă de preț, ulterior s-a hotărât de comun acord stornarea facturii de avans nr.888 din data de 0_, pentru suma de 42.848 lei prin factura nr.893 din data de data de 0_ . Pentru evitarea oricăror diferențele de curs valutar care ar fi generat modificări ale prețului stabilit în urma licitației directe părțile au stabilit un preț fix de vânzare- cumpărare al imobilului ca fiind suma de 2.700.810,00 lei, acesta fiind prețul total pentru care pârtiile s-au obligat să vândă respectiv sa cumpere.
Contrar părerii instanței de judecată de la fond, dovada cu martori este admisibilă atunci când clauzele convențiilor scrise sunt echivoce și este necesară interpretarea lor pentru a se lămuri intenția comună a părților. În această situație proba testimonială este admisibilă, indiferent de valoarea obiectului actului juridic și chiar în completarea sau împotriva conținutului înscrisului probator încheiat între părți. Acest lucru era necesar pentru a dovedi realitățile, și în conformitate cu dispozițiile art. 6 din CEDO potrivit cărora fiecare parte are dreptul la un proces echitabil, aceasta presupunând si dreptul de a-si proba acțiunea. Nu se pune problema dovedirii cu martori "în contra și peste un înscris", prin probatiune, ci împrejurări de fapt care pot ajuta instanța în demersul său de aflare a adevărului în sensul art. 129, 130 Cod procedura civila, cu consecințe asupra pronunțării unei hotărâri legale si temeinice. Mai mult, este surprinzătoare atitudinea instanței de fond care admite acțiunea reclamanților în temeiul art.43 C. comercial, reținând că recurenta are o datorie comercială față de aceștia, dar cu toate acestea nu admite solicitarea de a ne proba poziția procesuală cu martori în conformitate cu prevederile art.46 C. com.
Recurenta consideră aprecierile instanței de fond "pârâta, emitenta facturii pentru întreaga sumă anterior tranșelor, este cea care trebuie să suporte fluctuațiile monedei naționale în raport cu moneda euro, plata prețului trebuind să fie făcută conform clauzelor contractului încheiat între părți" ca fiind nelegale și netemeinice. Instanța de fond se rezumă doar la a aprecia, fără însă a motiva în fapt și în drept pe ce își bazează afirmațiile.
Instanța de fond face referire la factura fiscală nr. 895/0_, semnată și acceptată de reclamantul T. S., reținând că reprezintă "preț total convenit de părți " și o coroborează cu antecontractul de vânzare- cumpărare și contractul de vânzare cumpărare în formă autentică încheiat între părți pentru ca ulterior să o "îndepărteze" din probațiune. Instanța de
fond consideră suverană proba cu înscrisuri (contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică), în detrimentul celorlalte probe solicitate de recurentă, aspect nepermis de lege. Probele sunt guvernate de libertatea de a folosi orice probă sau mijloc de probă care să conducă la aflarea adevărului, astfel că existența facturii semnate și acceptate de cumpărător ar fi trebui să- i trezească întrebări judecătorului de fond cu privire la existența acesteia și a
înțelegerilor reale dintre părți.
Instanța de fond nu a motivat sub nici o formă respingerea poziției sale procesuale exprimate în concluziile scrise depuse la data de_ în care a arătat că reclamanții au invocat "în necesitatea suportării diferenței de curs valutar de către subscrisa societate" texte de lege abrogate și care nu au
legătură cu speța de față. Diferența de curs valutar se suportă de către vânzător doar cu privire la achiziții intracomunitare, cazuri speciale prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a art.135 din C. fiscal, Titlul VI- Taxa pe valoare adăugată, respectiv faptul generator și exigibilitatea, text de lege abrogate și care nu se aplică în speța de față.
Recurenta mai arată că regula generală este că regimul probator reglementat de art.46 C. com. este aplicabil actelor juridice încheiate de comercianți - art.1 C. com. Acest regim este însă aplicabil și actelor juridice încheiate între necomercianți. În consecință, proba unui act juridic se poate
face și de către necomerciant în condițiile legii comerciale, adică potrivit art. 46 C. com.
Doar la rugămintea cumpărătorului, din rațiuni economice care îl privesc, recurenta a fost de acord să perfecteze vânzarea în forma autentica, astfel ca acesta să devină un proprietar care să poată dispune de bunul său, sens în care data de_ s-a perfectat actul autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 401/2011 de către SCN "N. Lex" prin notar public Stancu Tudor D. . În acest act notarul a preluat scadentele de preț din antecontract fără a se mai reține și facturarea individuala a acestora tocmai pentru ca părțile nu au înțeles să achite alt preț decât cel din factura 895/2010. Faptul că s-a menționat că tranșele de preț în euro vor fi achitate la cursul BNR din ziua plații nu reprezintă decât o formulă sacramentala din contractele autentice (care trebuie să respecte rigori legale specifice) tocmai pentru că legislația pozitivă în materie interzice plățile în altă monedă decât cea națională. Dacă în antecontractul de vânzare cumpărare recurenta se obligă să emită facturi fiscale pentru fiecare tranșă de plată, această obligație nu se mai regăsește în contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, deoarece părțile s-au înțeles cu privire la prețul total de 2.700.810,00 lei, tranșele fiind stabilite în euro și rămânând identice cu cele din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Recurenta a facilitat cumpărătorilor posibilitatea de a achita prețul total al imobilului stabilit de comun acord la data de 0_, prin mai multe tranșele de preț, dar aceștia cu rea-credință au promovat cererea de chemare în judecată încercând să speculeze că între părți a existat o altă intenție și pe cale de consecință să nu își mai respecte obligațiile asumate.
Pe aceeași linie a "bunei-credinte", se susține de către reclamanți ca au fost constrânși să achite diferența de 37.275 lei, altfel recurenta refuzând radierea ipotecii. Dacă prețul ar fi fost corect și integral achitat fără suma de
37.275 lei, nu vede cum nu ar fi reușit să radieze ipoteca fără "ajutorul" recurentei. Cu dovezile de plata integrală a prețului orice ipotecă sau sultă se poate radia la cererea proprietarului imobilului. Așadar răzgândirea cumpărătorilor prin specularea unor mențiuni formale din actul autentic,
care nu țin de voința părților, confirmă netemeinicia acțiunii promovate de aceștia.
Recurenta a solicitat reclamanților prin cererea de chemare la conciliere din data de_ să-i achite suma de 37.275 lei reprezentând diferență preț conform facturii seria DN, nr.895 din data de 0_, în caz contrar urmând a se pune în discuția părților o desființare a contractului (conform pct.3 din contractual autentic de vânzare-cumpărare, încheierea de autentificare nr.4012/_ ) ca urmare a neachitării de către cumpărători a întreg prețului imobilului. După achitarea integrală a prețului de către reclamanți a procedat la perfectarea declarației autentice de ridicare a ipotecii pentru suma de 330.000 lei.
Conștienți de faptul că neachitarea restului de preț ar determina o desființare a contractului, având ca și consecință directă pierderea sumelor achitate până în momentul respectiv-pct.3 din contractual autentic de vânzare-cumpărare, încheierea de autentificare nr.4012/_ a SCN "N. Lex" prin notar public Stancu Tudor D., reclamanții au înțeles să își respecte obligațiile asumate prin achitarea restului de preț conform OP nr. 12 din data de_, reprezentând contravaloare parțială a contractului, pentru ca ulterior la mai bine de 10 zile, prin Răspunsul la Notificare - Anexa 7 din data de_ să arate că doar s-au conformat solicitării recurentei. Plata făcută de reclamanți s-a făcut în baza facturii, care face dovada în legătură cu existența actului juridic și cu exercitarea operațiunii care constituie obiectul ei și nu este o plată nedatorată ci reprezintă preț al imobilului conform
înțelegerii părților, obligatorie conform 969 C.Civ, sens în care solicită instanței admiterea recursului. Prin admiterea acțiunii așa cum a fost ea
formulată, instanța de fond a trecut peste voința părților, a dispus modificarea prețului imobilului, recurenta fiind obligată să accepte un preț diminuat cu aproximativ 8.000 de euro.
Prin întâmpinarea formulată intimații pârâți S. T., SA și Z.
au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații au arătat că recurenta își motivează solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare prin faptul că instanța de fond i-a respins toate cererile în probațiune ca nepertinente întrucât scopul acestora era de a dovedi peste un înscris.
Susținerile recurentei sunt însă contradictorii deoarece urmărește să dovedească "înțelegerile ulterioare intervenite între parii cu privire la prețul total exprimat în lei" prin interogatoriul reclamantului T. S. și audierea martorilor care "au participat atât la încheierea procesului-verbal de negociere directă, cât și ulterior la perfectarea antecontractului și contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică". Or, factura seria DN nr. 895 din 0_, pe care recurenta își întemeiază pretențiile privind "modificarea de voință a părților în sensul stabilirii unui preț fix în lei", a fost emisa cu mult înainte de perfectarea contractului în formă autentică din data de_, astfel încât în mod just a apreciat instanța de fond că nu se
justifică administrarea probațiunii privind negocierile purtate între părți anterior acestui moment.
De altfel, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 401 din data de_ de către S. a Civilă Notarială N. Lex prin notar public Stan Tudor D. este mijlocul de probă cu cea mai mare forță probantă sub aspectul voinței părților privind modalitatea de plată a prețului din cel puțin două considerente: pe de o parte, fiindcă este un înscris autentic, iar pe de
altă parte pentru că este ultimul act intervenit între părți legat de stabilirea elementelor esențiale ale vânzării; acestea sunt considerentele pe care le-a avut în vedere și instanța de fond atunci când a analizat materialul probator.
Contrar susținerilor recurentei, clauzele acestui contract sunt extrem de clare și lipsite de echivoc în sensul achitării tranșelor la prețul BNR din ziua plății; nimic nu ar fi împiedicat părțile să convină prin contractul autentic asupra prețului total exprimat în lei conform facturii seria DN nr. 895 din 0_, fiind de notorietate caracterul consensual al vânzării- cumpărării și lipsa unor "formule sacramentale" imuabile.
În opinia recurentei aprecierile instanței de fond privind obligația vânzătorului de a suporta fluctuațiile monedei naționale în raport cu moneda euro nu ar fi motivate în fapt și în drept, iar temeiul de drept pe care și-au întemeiat aceste pretenții ar fi fost abrogate și fără legătură cu speța.
Temeinicia soluției rezultă însă din cronologia evenimentelor, respectiv din faptul că recurenta a înțeles să emită factura pentru prețul total exprimat în lei anterior încheierii în formă autentică a contractului de vânzare- cumpărare ale cărui clauze sunt extrem de clare și lipsite de echivoc în sensul achitării tranșelor la prețul BNR din ziua plății. Prevederile art. 18 alin. 1 din HG nr. 1840/2004 referitoare la modificările și completările Normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003, invocate prin acțiunea introductivă, sunt în vigoare și nu fac decât să întărească obligația legală a vânzătorului de a suporta fluctuațiile de curs valutar.
Recurenta susține totodată că prin soluția pronunțată instanța ar fi trecut peste voința părților, dispunând modificarea prețului imobilului, fără a analiza rațiunea pentru care intimații au achitat suma de 37.275 lei. Așa cum au mai arătat, potrivit art. 47 din Legea nr. 7/1996 pentru radierea ipotecii este necesar acordul creditorului, exprimat în formă autentică. Chiar din momentul în care pârâta i-a comunicat faptul că își va da acordul pentru radierea ipotecii numai după ce va achita suma de 37.275 lei, reprezentând rest de plată conform facturii seria DN nr. 895 din 0_ (pe care a refuzat să o storneze pentru a o pune în acord cu prevederile contractului autentic), a arătat că nu datorează această sumă și că singurul motiv pentru care înțeleg să o plătească este acela de a evita întârzierile pe care le-ar fi presupus demersurile în instanță pentru radierea ipotecii.
Consideră că soluția instanței de obligare a vânzătoarei la suportarea diferențelor de curs valutar este legală și temeinică prin raportare la clauzele cuprinse în contractul autentic de vânzare-cumpărare, potrivit cărora prețul total stabilit în euro urma a fi achitat în lei la cursul comunicat de BNR din ziua plății.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Prin promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare încheiată la data de_ între pârâta D. N. S. C. M., în calitate de promitent vânzător și reclamantul S. T., în calitate de promitent cumpărător pârâta s-a obligat să vândă reclamantului imobilul construcție cu destinația de Salon de Modă situat în C. -N., str. G. Doja nr.10, pentru un preț stabilit de comun acord la suma de 630.000 Euro, ce urma a fi achitat în mai multe tranșe stabilite în euro, părțile prevăzând că acestea se vor achita la cursul BNR din ziua plății.
La data de_ pârâta a emis factura nr. 895/_ pentru suma de 2.700.810 lei, reprezentând prețul valoarea imobilului conform contractului cu dată certă nr.10/_, imobil situat pe str. Regele Ferdinand nr.10.
La data de_ între reclamanți și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.401 de către S. a Civilă Notarială
N. Lex, prin care s-a stabilit că prețul imobilului obiect al vânzării este de
630.000 euro, din care suma de 150.000 euro a fost achitată anterior încheierii contractului, suma de 150.000 euro a fost achitată la data încheierii acestui contract, restul urmând a se achita în trei tranșe de câte
110.000 euro fiecare, în datele de_ ,_ și_ . S-a prevăzut în mod expres că restul de preț de 330.000 Euro se va achita în lei la cursul comunicat de BNR din ziua plății.
Prin notificarea înregistrată sub nr.806/_ reclamanții i-au pus în vedere pârâtei să se prezinte la biroul notarului public pentru a da o declarație autentică de ridicare a ipotecii în sumă de 330.000 euro.
Prin răspunsul pârâtei aceasta a arătat că reclamanții trebuie să achite o diferență de 37.275 lei, conform facturii nr.895/2010, reprezentând rest de preț din suma totală de 2.700.810 lei.
Prin ordinul de plată nr.12/_ reclamantul S. T. a achitat suma de 37.275 lei, iar prin notificarea din_ reclamanții S. T. și Z. D. au arătat că și-au îndeplinit integral obligațiile contractuale, inclusiv solicitarea pârâtei de achitare a diferenței de 37.275, precizând totodată că aceste pretenții nu sunt conforme cu raporturile juridice dintre părți, respectiv cu contractul autentic de vânzare-cumpărare din_, în care s-a stabilit că fiecare tranșă trebuie achitată în lei, conform cursului BNR stabilit pentru data efectuării prețului.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră în primul rând că nu se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru suplimentarea probatoriului, instanța de fond reținând în mod corect că probele solicitate de pârâtă nu sunt pertinente, în condițiile în care prin acestea pârâta a arătat că dorește să dovedească înțelegerile dintre părți cu privire la modul de achitare a prețului anterioare încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare. În acest sens, pârâta a solicitat interogatoriul reclamanților și audierea martorilor Bilc G. ă și C. Ilie, pentru a dovedi că în momentul încheierii antecontractului părțile s-au înțeles în privința unei modalități de plată, iar după o săptămână a intervenit o înțelegere prind o altă modalitate de plată.
Totodată, tribunalul consideră nefondate criticile recurentei privind soluția instanței de fond, aceasta reținând în mod corect că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.401/_ de către S. a Civilă Notarială N. Lex părțile au convenit în mod clar modalitatea de plată a prețului, respectiv achitarea tranșelor la cursul BNR din ziua plății, raportat la termenele stipulate în contract. De asemenea, emiterea facturii fiscale nr. 895/_ pentru suma de 2.700.810 lei este lipsită de relevanță, în condițiile în care ulterior prin contractul menționat s-a stabilit modalitatea de plată a tranșelor, iar potrivit dispozițiilor art.969 C.civ., în vigoare la data încheierii actului, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";. În acest sens, nu pot fi luate în considerare afirmațiile recurentei potrivit cărora a perfectat actul în formă autentică doar la rugămintea cumpărătorului (prin antecontractul din 0_ recurenta s-a obligat să încheie în viitor actul autentic) și nici cele privind "formula sacramentală din contractele autentice";.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a motivat corespunzător soluția adoptată, arătând considerentele pentru care a reținut
că între părți sunt aplicabile clauzele contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.401/_ .
În fine, ținând cont de cele menționate mai sus, tribunalul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art.992 și următoarele și art.1092 C.civ. privind plata nedatorată, reclamanții achitând suma de 39.712,67 lei fără să existe un temei contractual. Reclamanții au achitat suma nedatorată pentru a putea radia din CF ipoteca pentru restul de preț, însă au contestat-o încă din momentul plății.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc. civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului S. T. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. N. S. C.
M. împotriva sentinței civile nr. 24789/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului S. T. suma de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. M. |
Red. D.T./C.Ț./_
Jud.fond: R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 866/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 517/2013. Pretenții → |
|---|
