Decizia civilă nr. 23/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/A/2013
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
I. -D. C.
JUDECĂTOR:
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către reclamanta E.
R. D. A. și de către pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C. și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 668 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
*, privind și pe pârâții S. U. T. H. S. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtei-intimate SC U. T. H. SA, avocat P. F. I., lipsă fiind celelalte părți. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea tuturor părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei-apelante E. R. din A., avocat Kapcza Mikolt Krisztina și reprezentantul pârâtei-intimate SC U. T. H. SA, avocat P. F. I., lipsă fiind celelalte părți.
Apelurile sunt declarate în termen și motivate de către pârâtele intimate Direcția Generală a F. P. C. și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 12 martie 2013, pârâta-intimată SC U. T. H. SA T., a răspuns adresei instanței.
Reprezentantul pârâtei-intimate SC U. T. H. SA C., depune la dosar, în copie un certificat constatator, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, la data de 20 aprilie 2010, din care rezultă că în C. -N., str. Constanța nr. 1-3 are un sediu secundar, punct de lucru, depozite și birouri.
Reprezentanta reclamantei-apelante învederează că acest răspuns nu face altceva decât să confirme susținerea sa, respectiv că în prezent acea clădire este scoasă la vânzare.
Instanța învederează reprezentantei reclamantei-apelante faptul că Legea nr. 99/1999 nu limitează administrarea probelor.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantei-apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulate în scris și văzând și dispozițiile Legii nr. 99/1999 la care s-a făcut referire în cursul procesului. Este important de reținut faptul că imobilul din litigiu a fost restituit prin OUG nr. 112/1998, și a fost indicat că trebuie restituit. În această situație restituirea trebuie raportată la momentul adoptării actului de restituire, și nu la o situație juridică intervenită ulterior. Este importat de reținut că acest imobil a fost restituit în baza OUG nr. 112/1998, anterior încheierii actului de privatizare, având în vedere că OUG nr. 112/1998 a fost aprobată prin Legea nr. 176/2002. Sentința este inconsecventă și în privința interpretării actului de privatizare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din 14 ianuarie 1999. Acest contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nu putea transmite dreptul de proprietate.
În aceste condiții, apărarea pârâtei-intimate că ar fi dobândit imobilul cu bună credință și nu poate fi restituit, nu poate fi primită.
Instanța de fond a trecut cu vederea faptul că la data de 15 noiembrie 1994, SC T. Transilvania era o unitate cu capital integral de stat, iar legea nr. 15/1990 nu împroprietărea pe nimeni, și nu se putea transforma o proprietate dobândită abuziv într-una legală, fiind evident că aceasta echivala cu o nouă naționalizare.
Înțelege să invoce decizia CEDO nr. 33003/03 din septembrie 2012, Arhiepiscopia R. o-Catolică Alba Iulia contra R. iei, prin care s-a statuat cu privire la bunurile bisericești restituite în baza unor acte normative speciale, cauză în care este vorba despre aplicarea unor dispoziții legislative speciale, care se referă la bunuri identificate și specificate prin însăși dispozițiile legislative, cum este și cazul imobilului din litigiu, acesta fiind menționat în OUG nr. 112/1998. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului.
În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, pune concluzii în sensul respingerii acestora.
Reprezentantul pârâtei-intimate SC U. T. H. SA C. solicită respingerea apelului declarat de reclamantă. Potrivit prevederilor art. 324alin. 4 din Legea nr. 99/1999 restituirea imobilelor aflat în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate se efectuează numai în natură, în măsura în care activitatea societății nu ar fi grav prejudiciată. Conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale. Aceste din urmă dispoziții invocate sunt aplicabile în speță, deoarece imobilul se află în patrimoniul unei societăți privatizate, iar persoanele îndreptățite pot fi despăgubite doar în echivalent la valoarea de piață a acestuia.
Legea nr. 10/2001 este o lege specială, ulterioară Legii nr. 99/1999, și reglementează exact situația imobilului din speță. În acest imobila funcționat Gimnaziul Refomat Mixt, care a fost trecut în proprietatea statului cu întreg inventarul. După preluarea acestuia de către S. R., a
fost dat în administrarea M. ui de Interne, iar în anul 1976, acesta, în urma încheierii unui protocol cu M. T. ului, a fost transferat către acesta din urmă, în schimbului unui volum de 2500 mii lei investiții. Rezultă astfel că încă din anul 1976, imobilul a aparținut M. ui T. ului. Chiar dacă imobilul nu a fost preluat în mod legal de către stat, pârâta-intimată este o dobânditoare de bună credință, societatea fiind privatizată în mod legal de FPS.
Prin urmare, dispozițiile art. 324alin. 4 din Legea nr. 99/1999 nu sunt aplicabile pârâtei-intimate pe care o reprezintă, întrucât aceasta este dobânditoare de bună credință, imobilul a fost dobândit în temeiul prevederilor Legii nr. 15/1990, iar restituirea imobilului ar aduce prejudicii societății, întrucât mare parte din activitate se desfășoară în acesta.
În ceea ce privește apelurile declarate de pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra acestora.
Întrucât s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001, instanța solicită reprezentantului pârâtei-intimate SC U. T. H. SA C. să precizeze dacă s-a formulat vreo notificare în temeiul acestei legi.
Reprezentantul pârâtei-intimate arată că nu s-a formulat.
Reprezentanta reclamantei-apelante apreciază că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 întrucât în momentul în care s-a emis OUG nr. 112/1998 această unitate era cu capital de stat, și abia ulterior s-a privatizat, astfel că prevederile Legii nr. 10/2001 sunt ulterioare stării de fapt.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 668 din 02 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii civile invocată de SC T. TRANSILVA. A SA C., continuată de SC U. T. H. SA.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. publice.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta E. R. din A. în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta E. R. din A. în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și SC U. T. H. SA și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, și în consecință:
S-a constatat nulitatea titlului S. R. cu privire la imobilul situat în
C. -N., Piața A. I., nr. 15 (str. Mareșal Foch, nr. 42), înscris inițial în CF 4592, nr. top 4887, actual dezmembrat în nr. top 4887/1 și 4887/2, imobile transcrise în CF 30297 și 1. /A.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei SC U. T. H. SA a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Obiectul acțiunii înregistrate la data de 19 iunie 2003 reclamanta E.
R. D. A. în contradictoriu cu pârâții S. R., prin M. Fjnantelor
P., Ministerul de Interne, S. T. Transilvania SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a titlului
S. cu privire la imobilul situat în situat în C. -N., Piața A. I., nr. 15, înscris în CF 4591, poziția A+4, figurează la adresa str. Mareșal Hroch, nr. 42, cu intrare și de pe strada Constanța, nr. 1/3, înscris inițial în CF nr. 4591, nr. top 487, actualmente împărțit în 4887/1 și 4887/2, transcris în CF 30297 și ulterior CF 1. /A; nulitatea absolută a actului de privatizare a SC T. TRANSILVA. A SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului situat actualmente în C. -N., str. Constanța, nr. 1-3, înscris în prezent în CF nr.
/A, nr. top 4887/2; nulitatea absolută a încheierilor de întabulare nr. 1636 CF/24 aprilie 1975, nr. 9439_ 1995, și nr. 17128 cf / 31 OCT. 2000, dispunând restabilirea situației de cf anterioare, în favoarea proprietarului de drept.
În drept, cererea se întemeiază pe art. 6 alin. 3 din Legea nr. 501/2002, art. 6 alin. 3), (4) și(5)din OUG nr.184/2002, art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta E. R. D. A. a formulat la data de 23 martie 2012 o precizare a acțiunii.
Astfel, se solicită constatarea nulității absolute a titlului S. cu privire la imobilul situat în C., piața A. I. nr. 15 (în cartea funciară nr. 4591 la poz. A+4 figurează adresa, str. Mareșal Foch 42), cu intrare și de pe str. Constanța nr. 1-3, înscris inițial în cartea funciară 4591, nr. top. 4887 (actualmente este împărțit în 4887/1 și 4887/2, transcris în cartea funciară 30297 și ulterior în cartea funciară 1. /A și având în vedere principiul ,, A. orium sequitur (suum) principale" și nulitatea absolută a Certificatului de
atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața de 255,50 mp. - cotă indiviză - pentru societăți comerciale cu capital de stat, SC T. TRANSILVA. A S. (înființată prin HG 1041/1990); nulitatea absolută a actului de privatizare a SC T. TRANSILVA. A SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului situat actualmente la adresa administrativă, str. Constanța nr. 1-3, înscris în prezent în cartea funciară 1. /A, nr. top. 4887/2 și anume contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din_ ; nulitatea absolută a încheierilor de întabulare nr. 1636 cf./24 aprilie 1975, nr. 9439,cf./19 mai 1995 și nr. 17128 cf./31.oct.2000, dispunând restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea proprietarului de drept.
Prin sentința civilă 1122/2003, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 6122/2003 a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F.
P. respinsă excepția inadmisibilității invocată de SC U. T. H. SA., admisă excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de Ministerul de Interne cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă și admisă excepția lipsei de interes invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă împotriva statului R.
prin MFP, APAPS B. și SC TU. IM TRANSILVA. A SA. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere valoarea litigiului, dispozițiile art.
25 din Decretul 31/1954, și faptul că, raportat la temeiurile invocate în susținerea cererii acțiunea reclamantului este admisibilă.
În soluționarea excepției lipsei de interes, instanța a avut in vedere că S. a recunoscut implicit caracterul abuziv al imobilului înscris în CF 4591, nr. top. 4887, prin OUG 112/1998, apreciind că, raportat la prevederile art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001, art. 36 alin. 3 din Titlul 2 al OUG 184/2002 nu este aplicabil.
S-a reținut că nu intră sub incidența art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001, regimul juridic fiind stabilit prin dispoziții legale speciale.
Prin Decizia civilă 888/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamantă, admisă aderarea la apel, împotriva sentinței civile nr. 1122/2003 a Tribunalului C., și evocându-se fondul, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, împotriva APAPS B. și SC TU. IM TRANSILVA. A SA având ca obiect constatare nulitate și rectificare CF fiind respinsă acțiunea față de Ministerul Administrației Și Internelor și M.F.P. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a evocat fondul, a reținut împrejurarea că SC T. Transilvania SA s-a înființat prin Legea 15/1990 iar în temeiul art. 20 din Legea 15/1990 imobilul a devenit proprietatea societății SC T. Transilvania SA
Prin Decizia Curții De Apel Brașov nr.517/2002 s-a constatat că încheierea de CF din 5 mai 1995 pronunțată de notariatul de Stat C. este legală. S-a reținut că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.176/1948, iar intimata a deținut imobilul în proprietate, cu titlu de drept de lege ca efect al preluării acestuia.
Prin Decizia 1687 pronunțată de Î.C.C.J. în dosar_ , a fost admis recursul împotriva deciziei 888/2004 a Curții de Apel C., hotărâre care a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare.
Instanța supremă a reținut că deși prin acțiune s-a cerut constatarea nulității absolute a 3 încheieri de intabulare instanța de apel nu a cercetat în fond această cerere, în decizia de casare existând referiri doar la încheierea 9439/1995
Nesoluționând cererea în limitele învestirii și reținând împrejurări cu privire la modalitatea de preluare a imobilului pe baza unui act normativ a cărui listă anexă nu a fost depusă la dosar și în contradicție cu înscrisurile aflate la dosar, instanța de apel nu a cercetat în fond toate capetele de cerere și nu a stabilit deplin situația de fapt în cauză, stabilind că la rejudecare, se vor administra probele necesare stabilirii complete a situației de fapt, privind modul în care a avut loc preluarea imobilului, în funcție de care se va stabili
legalitatea preluării și vor fi cercetate cererile reclamantei.
Prin Decizia civilă 105/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel C. , a fost admis apelul declarat de reclamantă și aderarea la apel, desființată sentința civilă 1122/2003 și trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că reclamanta are un interes în promovarea acestei acțiuni, raportat la dispozițiile art. 1 din OUG 112/1998, iar raportat la modificările normelor de procedură, se impune casarea cu trimitere întrucât, instanța a soluționat cererea pe excepție.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost constatat perimat prin Decizia nr. 4489 pronunțată de ÎCCJ în dosar_ .
Prin Decizia nr.280/A/2011 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul civil nr._ s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta E. R. din A., împotriva sentinței civile numărul 265 din 16 martie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în
întregime și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Analizând cu prioritate, potrivit art.137 alin 1 C pr civ, excepțiile invocate în fața instanței de fond în primul ciclu procesual tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere obiectul acțiunii civile precum și motivele de drept invocate, precum și liberul acces la justiție edictat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tribunalul a respins excepția acțiunii civile invocată de SC T. TRANSILVA. A SA C., continuată de SC U. T. H. SA.
Art.25 din Decretul nr.31/1954 prevede în mod expres că, statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazurile în care legea stabilește alte organe în acest scop.
Având în vedere că, în prezenta speță, imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea S. R. în temeiul Decretului 218/1960 și a Decretului 712/1966, tribunalul a apreciat că există identitate între persoana acestui pârât și persoana împotriva căruia se îndreaptă dreptul dedus judecății, astfel că, în lumina dispozițiilor legale anterior evocate, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
În schimb tribunalul a apreciat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor întrucât în cartea funciară a fost intabulat în favoarea acestui pârât doar dreptul de administrare operativă, această excepție a fost admisă ca atare și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta E. R. din A. cu sediul în C. -N., str. I.C. B., nr. 51-B în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele :
Așa cum a reiterat și în prezentul dosar reclamanta a solicitat constatarea nulității titlului S. cu privire la imobilul situat în C. -N., Piața A. I., nr. 15 (fostă str. Mareșal Foch, nr. 42), înscris inițial în CF 4592, nr. top 4887, actual dezmembrat în nr. top 4887/1 și 4887/2, imobile transcrise în CF 30297 și 1. /A, apare ca fiind întemeiată raportat la existența Ordonanței de Urgență a Guvernului 112/1998.
Potrivit înscrierilor din cartea funciară imobilul în litigiu a fost menționat ca fiind preluat, în baza Decretelor 218/1960 și 712/1966.
Raportat la considerentele Deciziei civile nr.1687 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 februarie 2007, în dosarul civil nr._ tribunalul a apreciat că, în speță, preluarea efectivă a imobilului nu a fost făcută în baza celor două dispoziții anterior indicate, ci în baza Decretului 176/1948.
În temeiul Decretului nr. 176/1948, pentru buna organizare și funcționare a învățământului public de stat, toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare și în general particularilor persoane fizice sau juridice care au servit funcționării școlilor de învățământ, au fost trecute în proprietatea statului fiind atribuite M. ui Învățământului, de Stat.
În principiu și aparent, titlul statului s-a constituit prin încălcarea ordinii constituționale și a dreptului material în vigoare la data preluării bunului, care nu îngăduiau decât exproprierea pentru utilitate publică cu plata unei prealabile și juste despăgubiri.
În aceste condiții, în care înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al S. R. s-a realizat în baza Decretelor nr.218/1960 și 712/1966, cu toate că așa cum s-a menționat anterior, s-a statuat cu putere de lucru judecat că preluarea efectivă s-a realizat în temeiul Decretului nr. 176/1948, tribunalul a constatat nulitatea absolută a titlului S. R. cu privire la imobilul situat în C. -N., Piața A. I., nr. 15 (str. Mareșal Foch, nr. 42), înscris inițial în CF 4592, nr. top 4887, actual dezmembrat în nr. top 4887/1 și 4887/2, imobile transcrise în CF 30297 și 1. /A.
Un alt argument ce a condus tribunalul la această concluzie îl reprezintă faptul că prin OG nr.112/1998 imobilul înscris în CF 4591 C., nr.topo 4887 a fost restituit reclamantei, statul recunoscând implicit caracterul nelegitim al preluării.
În ceea ce privește solicitările reclamantei de constatare a nulității absolute a Certificatului de atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața de 255,50 mp. - cotă indiviză - pentru societăți comerciale cu capital de stat, SC T. TRANSILVA. A S. (înființată prin HG 1041/1990) precum și a nulității absolute a actului de privatizare a SC T. TRANSILVA. A SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului situat actualmente la adresa administrativă, str. Constanța nr. 1-3, înscris în prezent în cartea funciară 1.
/A, nr. top. 4887/2 și anume contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din_ tribunalul le-a respins având în vedere argumentele expuse în continuare:
S. T. TRANSILVA. A S. a fost înființată în baza H.G. nr. 1041/1990, iar prin Ordinul nr. 154/_, emis în baza prevederilor art. 20 din Legea nr. 15/1990, imobilele proprietatea acestei societăți au fost cuprinse în valoarea capitalului social al S. T. TRANSILVA. A S.
Ulterior, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO8 nr. 0224/_, s-a atestat dreptul de proprietate exclusivă, în conformitate cu H.G. nr. 455/1994, asupra terenului în suprafață de 405.647,30 mp., precum și în cotă parte indiviză, asupra terenului de 255,50 mp., terenurile fiind identificate prin Anexa nr. 2 la aceste certificat S. T. TRANSILVA. A S. a fost mai apoi privatizată prin intermediul F.P.S., aspect confirmat de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_, depus la filele 40-41 din dosar nr. 6122/2003. Ulterior
S. T. TRANSILVA. A S. a fuzionat prin absorbție cu S. U. T. H. S.
, aspect confirmat de cererea formulată în acest sens de către S. U. T. H.
S. în fața Înaltei Curți de C. și Justiție, în dosarul nr. 16088/2004.
Astfel, la momentul emiterii prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO8 nr. 0224/_, reclamanta nu
investise nici o instanță de judecată cu solicitarea expresă de constatare a nulității titlului statului privind imobilul în litigiu, astfel că nu în speță nu este incidentă nici o cauză de nulitate absolută care să afecteze valabilitatea titlu de proprietate contestat.
În conformitate cu art.6 alin 3 al Titlului II din OUG 184/2002, în forma inițială, actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost
încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Acest text de lege nu este însă aplicabil în speță în condițiile în care imobilul în litigiu a fost restituit reclamantei de către S. R. în conformitate cu dispozițiile OG nr. 112/1998, nefăcând obiectul OUG nr. 94/2000.
De asemenea dispozițiile art. 6 din Legea nr. 501/2002 pe care și-a întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată nu au relevanță întrucât reglementează alte situații juridice decât cea dedusă judecății în prezenta speță.
Tribunalul a apreciat că nu intră sub incidența art. 46 alin 2 din Legea nr.10/2001 în forma sa inițială, fiind supuse nulității de drept comun, contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale suspuse procesului de privatizare întrucât obiectul unor astfel de contracte nu îl constituie activele imobiliare ale societății, ci dreptul de proprietate incorporală asupra părții din capitalul social deținut de stat la aceste societăți, așa cum este cazul actului de privatizare a SC T. Transilvania SA, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din_, contract încheiat între FPS și PAS T. Transilvania.
Chiar dacă la momentul edictării O.U.G. nr. 112/1998 SC T. Transilvania SA C. era încă societate comercială cu capital de stat, în condițiile în care, la acea epocă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO8 nr. 0224/_ își produsese pe deplin efectele, valabilitatea acestuia nefiind contestată nu se poate reține ca fiind fondată susținerea reclamantei că prin operațiunea de privatizare s-a urmărit în mod evident eludarea prevederilor OUG 112/1998.
Tribunalul a ajuns la această concluzie întrucât în mod evident procesul de privatizare presupunea o procedura specială, extinsă din punct de vedere temporal.
De altfel nu se poate reține că actele anterioare anului 1998 prin care s- a reglementat dreptul de proprietate al societății comerciale sunt nelegale, în condițiile în care, până la acest moment pe cale judecătorească nu s-a constatat nevalabilitatea titlului statului, iar acțiunile formulate având ca obiect pretenții împotriva pârâtei au fost respinse.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta E. R. din A. în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, SC U. T.
H. SA, și Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului, și în consecință a constatat nulitatea titlului S. R. cu privire la imobilul situat în C. -N., Piața A. I., nr. 15 (str. Mareșal Foch, nr. 42).
În temeiul art.274 C pr civ va obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtei SC U. T. H. SA a sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta E. R. din A. și pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
l. Prin apelul declarat de reclamantă, s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivele invocate fiind următoarele (f. 9-40, 41):
Solicitarea de constatare a nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului trebuie să decurgă în mod logic din constatarea nulității titlului statului, dispusă de către instanța de fond, derivând din principiul "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse haberet";.
Titlul statului fiind nul, acesta nu putea transmite nici un drept pârâtei SC U. T. H. SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului, fiind nul, pentru aceleași motive de nulitate ca și titlul statului.
La data privatizării SC T. Transilvania -_ era o unitate cu capital integral de stat iar Legea nr. 15/1990 nu putea transforma o proprietate dobândită abuziv într-un a legală.
Sentința este inconsecventă și în interpretarea actului de privatizare al SC T. Transilvania care s-a făcut prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_, adică ulterior emiterii OUG nr. 112/1998, prin care reclamantei i-a fost restituit imobilul în litigiu.
C.E.D.O. prin hotărârea nr._ a statuat că în privința actelor normative speciale privind restituirea bunurilor bisericești, care se referă la bunuri identificate și specificate prin însăși dispozițiile legislative speciale (aceasta fiind și situația din speță raportat la OUG nr. 112/1998), acestea au prioritate de aplicare.
Prin apelul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în parte, în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în sensul admiterii acestei excepții și respingerii acțiunii față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că reclamanta, prin acțiunea înregistrată la_, întemeiată pe OG nr. 112/1998 prin care i s-a restituit
imobilul având nr. top 4887, nu justifică interesul în a solicita constatarea nulității absolute a titlului statului pentru imobilul în litigiu.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu este proprietarul de drept al imobilului în litigiu, în speță nefiind incidente nici dispozițiile Decretului nr. 31/1954.
În speță S. R. nu este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât atribuțiile în procesul de privatizare au fost exercitate de către alte instituții specializate.
Instanța de fond nu a observat împrejurarea că prin sentința civilă nr. 1122/_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 6122/2003 s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii
împotriva pârâților S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și APAPS, sub acest aspect, sentința rămânând irevocabilă, prin neatacare.
Prin apelul declarat de pârâta AVAS împotriva sentinței tribunalului s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, în contradictoriu cu AVAS, această pârâtă neavând calitate procesual pasivă.
În motivarea apelului pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeiată pe faptul că AVAS a avut numai calitatea de acționar în cadrul SC T. Transilvania, privatizată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ .
Având numai calitatea de acționar, nu și pe aceea de proprietar al bunurilor din patrimoniul societății comerciale privatizate - SC T. Transilvania - AVAS nu justifică în speță calitate procesuală pasivă.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990 în forma inițială, capitalul social al societăților comerciale constituite în baza art. 17 este deținut integral de S.
R. sub formă de acțiuni sau părți sociale.
După data privatizării însă nici măcar S. R. nu a mai avut această calitate, bunurile mobile și imobile din patrimoniul societății trecând, prin chiar efectul legii în proprietatea societății.
Legislația specială în materia transmiterii acțiunilor de la stat către alte persoane este reprezentată de OUG nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999, Legea nr. 137/2002 și OG nr. 25/2002.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, acționarii unei societăți nu au calitatea de proprietari ai bunurilor din patrimoniul societății.
De asemenea, există deosebiri esențiale între capitalul social - care reprezintă totalitatea aporturilor asociaților, neavând o existență reală - și patrimoniul societății - care reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin societății, cuprinzând elemente concrete, respectiv bunurile mobile și imobile ale societății.
Având în vedere că AVAS a avut doar calitatea de acționar și niciodată aceea de proprietar al bunurilor din patrimoniul SC T. Transilvania SA C., precum și deosebirile dintre capitalul social și patrimoniul societății, se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă, raportat la solicitarea de constatare a nulității absolute a actului de privatizare a SC T. Transilvania SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului în litigiu.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul MAI, acesta a solicitat să se mențină hotărârea primei instanțe sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Întrucât apelurile promovate de pârâți se întemeiază pe excepții - lipsa calității procesuale pasive a ambilor pârâți, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, ambele fiind peremptorii, iar în ipoteza admiterii lor nu s-ar mai impune judecarea fondului în raport cu acești pârâți, curtea va analiza cu prioritate apelurile pârâților.
l. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondată, în temeiul art. 296 Cod proc.civ., apelul pârâtului urmând a fi respins, iar hotărârea primei instanțe sub acest aspect urmând a fi menținută.
Verificând situația imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, evidențiat inițial în CF nr. 4591 C., nr. top 4887 (f. 4-6 dosar nr. 6122/2003 al Tribunalului C. ), se constată următoarele:
Acest imobil evidenția în CF nr. 4591 C. sub A+4, a aparținut în proprietatea Facultății de Teologie a Eparhiei Reformate din A., C., dreptul de proprietate fiind intabulat sub B+1.
Potrivit intabulării de sub B+6, prin încheierea nr. 9439/_, conex cu încheierea nr. 1636/1975, imobilul de sub A+4 se dezlipește din CF nr. 4591 C. și se transcrie în CF nr. 30297 C. .
Potrivit CF nr. 30297 C., nr. top 4887 în baza încheierii CF nr. 1636/_, în baza Decretelor nr. 281/1960 și 712/1996 asupra imobilului de sub A+1 (nr. top 4887), adus din CF 4591 se intabulează dreptul de proprietate, cu titlu de drept pe bază de lege în favoarea S. R. în administrarea operativă a MI.
În baza încheierii CF nr. 17128/_ intabulată sub B+3, imobilul cu nr. top 4887 de sub A+1 s-a dezmembrat în nr. top nou 4887/1 teren și construcție în suprafață de 1413 mp, reînscrie în această CF sub A+2, în
favoarea proprietarului de până acum - S. R. și în nur. Top nou 4887/2, transcris în CF nou înființată 1., în favoarea SC T. Transilvania SA C. .
În baza încheierii CF nr. 9170/_ și 14612 /_ dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+2 s-a intabulat în favoarea reclamantei E. R. din A., în baza OG nr. 112/1998.
Prin acțiunea formulată și ulterior precizată, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a încheierilor de intabulare nr. 1636 cf /_
, nr. 9439 cf/_ și 17128 cf/_, cu restabilirea situației anterioare de CF în favoarea proprietarului de drept.
Reiese din cele anterior arătate referitoare la situația de carte funciară că imobilul cu nr. top 4887 a fost inițial proprietatea reclamantei, trecând în proprietatea S. R. în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, ulterior suferind dezmembrări și noi înstrăinări.
Reclamanta solicitând anularea tuturor încheierilor de carte funciară în baza cărora imobilul a trecut succesiv în proprietatea pârâților, primul dintre aceștia fiind S. R., reiese că acesta justifică în cauză calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanta solicită revenirea la situația anterioară, care nu poate fi dispusă, în ipoteza în care solicitarea este fondată, decât prin împrocesuarea tuturor proprietarilor succesivi. În speță aceștia sunt S. R. și SC T. Transilvania SA C., în prezent SC U. T.
H. SA (f. 22, 27 dosar nr. 16088/2004 al Înaltei Curți de C. și Justiție).
Prin urmare, în mod corect prima instanță a constatat că S. R. are calitate procesuală pasivă în cauză, în baza art. 296 Cod proc.civ., apelul acestui pârât urmând a fi respins.
Critica vizând neobservarea de către instanța de rejudecare a împrejurării că sentința civilă nr. 1122/_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. 6122/2003 a rămas irevocabilă sub aspectul admiterii excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii împotriva pârâților S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice și APAPS, întrucât sub acest aspect hotărârea nu a fost apelată, este total nefondată.
Prin decizia civilă nr. 105/A/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1122/_ a Tribunalului C. a fost desființată în totalitate, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerentele acestei decizii reținându-se explicit că reclamanta are interes în promovarea acțiunii, în mod greșit fiind soluționată acțiunea ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes.
Reiese prin urmare că, excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii a fost înlăturată încă în prima cale de atac exercitată împotriva sentinței prin care a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei, iar acțiunea a fost respinsă pe acest considerent.
Apelul pârâtei AVAS vizează excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, precum și cea a inadmisibilității acțiunii, potrivit celor dezvoltate cu ocazia redării motivelor de apel.
Excepția lipsei calității procesuale pasive se întemeiază pe împrejurarea că AVAS a avut numai calitatea de acționar la SC T. Transilvania, iar nu pe aceea de proprietară a bunurilor din patrimoniul societății.
Este adevărat că AVAS nu a avut calitatea de proprietară a bunurilor din patrimoniul SC T. Transilvania SA, însă AVAS este instituția publică implicată în privatizarea SC T. Transilvania, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_, potrivit căruia FPS (antecesorul AVAS) a avut calitatea de vânzător în contractul de vânzare- cumpărare de acțiuni - 554.242 acțiuni, reprezentând 39,95% din valoarea capitalului social subscris al societății (f. 40, 41).
Fiind entitatea implicată în cadrul procedurii de privatizare al SC T. Transilvania- în prezent SC U. T. H. SA - iar obiectul litigiului îl constituie un bun din patrimoniul său - imobilul cu nr. top 4887/2, pârâta AVAS justifică în litigiul pendinte calitate procesuală pasivă.
În plus, AVAS este instituția care este ținută să repare prejudiciul cauzat SC U. T. H. SA în ipoteza admiterii acțiunii, în baza art. 324alin. 1 din Legea nr. 99/1999, astfel încât, împrocesuarea sa se impune pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., art. 296 Cod proc.civ., apelul acestei pârâte sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive va fi respins.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii raportat la petitul de constatare a nulității absolute a actului de privatizare a SC T. Transilvania SA în ceea ce privește înstrăinarea imobilului în litigiu, argumentată de pârâtă prin distincția pe care Legea nr. 31/1990 o face între acțiunile societății și patrimoniul societății, de care poate dispune numai societatea comercială, nici aceasta nu este fondată.
Evident că există o distincție clară între acțiunile societății și patrimoniul acesteia.
În speță, imobilul revendicat de către reclamantă având nr. top 4887/2 face parte din patrimoniul pârâtei SC U. T. H. SA. Reclamanta a chemat în judecată și această pârâtă, acțiunea în revendicare și în constatarea nulității absolute a încheierii nr. 17122 cf/_ în baza căreia antecesoarea a SC T. Transilvania SA și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 4887/2, fiind formulată și în contradictoriu cu proprietarul actual al imobilului.
Petitul de constatare a nulității absolute a actului de privatizare a SC
T. Transilvania SA în ceea ce privește înstrăinarea imobilului în litigiu este strâns legat de petitul de revendicare și rectificare CF, excepția inadmisibilității acțiunii fiind total nefondată, raportat la ansamblul petitelor
formulate și a întregului cadru procesual, excepția inadmisibilității invocată ca și motiv de apel urmând a fi respinsă în temeiul art. 137 alin. 1 raportat la art. 296 Cod proc.civ.
Apelul reclamantei vizează schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate, respectiv și sub aspectul constatării nulității absolute a certificatului de atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața aferentă imobilului situat în C. -N. str. Constanța nr. 1- 3 înscris în cf 1. /A C. -N. nr top 4887/2; constatării nulității absolute a actului de privatizare a SC T. Transilvania SA, în ceea ce privește
înstrăinarea imobilului situat în C. -N. str. Constanța nr. 1-3 înscris în cf
1. /A C. -N. nr top 4887/2, anume contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ și constatării nulității absolute a încheierilor de intabulare nr. 1636 cf/_, nr. 9439 cf/_ și nr. 17128 cf/_ și dispune restabilirea situației anterioare în favoarea vechiului proprietar înscris anterior acestor încheieri.
Curtea constată că apelul reclamantei este fondat.
Prin hotărârea primei instanțe s-a admis petitul vizând constatarea nulității titlului S. R. cu privire la imobilul situat în C. -N., Piața
A. I. nr. 15, înscris inițial în CF nr. 4592 C., nr. top 4887, actualmente dezmembrat în nr. top 4887/1 și 4887/2, imobile transcrise în prezent în cf nr. 30297 C. și 1. /A C. .
Reclamantei i s-a restituit imobilul evidențiat în Cf 4591 C., nr. top 4887, în baza OG nr. 112/1998, publicat în Monitorul Oficial nr. 324/_ (f. 12 dosar nr. 6122/2003 al Tribunalului C. ).
Analizând conținutul CF 4591 C., strict cu privire la imobilul cu nr. top 4887 la data restituirii imobilului către reclamantă, se constată că în baza încheierii CF nr. 9439 cf/_ (adică, anterior restituirii imobilului), acest imobil a fost dezlipit din această carte funciară și transcris în Cf nr. 30297 C. .
Verificând această carte funciară, tot cu privire la imobilul cu nr. top 4887 și tot la momentul contemporan restituirii imobilului către reclamantă în baza OG nr. 112/1998 (f. 7-8 dosar nr. 6122/2003 al Tribunalului C. ), reiese că situația imobilului era nemodificată, în sensul că nr. top 4887, cu excepția trecerii din proprietatea reclamantei în proprietatea S. R. în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, nu a suferit absolut nicio modificare.
Abia în anul 2000, adică după 2 ani de la restituirea imobilului reclamantei, imobilul a suferit o dezmembrare în număr top nou 4887/1, rămas în proprietatea actualului proprietar tabular (S. R. ) și nr. top nou 4887/2 transcris în favoarea SC T. Transilvania SA C. .
De menționat este faptul că în dosar nr. 2318/1995, adică anterior atât momentului restituirii imobilului reclamantei, cât și momentului dezmembrării imobilului și transcrierii unei porțiuni din acesta în favoarea SC T. Transilvania SA C., reclamanta a chemat în judecată SC T.
Transilvania SA C., revendicând întregul imobil pe care pârâta deja îl ocupa (f. 10, 11 dosar nr. 6122/2003 al Tribunalului C. ).
Reiese din cele arătate că în mod evident pârâta SC T. Transilvania, în prezent SC U. T. H. SA a fost de rea credință atunci când în anul 1999, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ a inclus în obiectul contractului de privatizare înstrăinarea imobilului cu nr. top 4887/2, întrucât:
Pe de o parte, avea calitatea de pârâtă în dosar nr. 2318/1995 în care reclamanta E. R. din A. revendica imobilul cu nr. top 4887.
Pe de altă parte, anterior contractului nr. 31/_ de vânzare- cumpărare de acțiuni, reclamantei i s-a restituit întreg imobilul cu nr. top 4887, în baza unui act normativ publicat în Monitorul Oficial - OG nr. 112/1998 - necunoașterea legii neputând fi invocată ca argument în afirmarea bunei credințe.
Totodată, pârâta a fost de rea credință și în anul 2000 și-a intabulat dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din imobilul inițial, întrucât: întregul imobil a fost restituit în anul 1998 reclamantei, în baza unui act normativ publicat în Monitorul Oficial, iar în anul 1995 a fost chemată în judecată de către reclamantă, în cadrul unui proces având ca obiect revendicarea aceluiași imobil - nr. top 4887.
Având în vedere reaua credință care a stat atât la baza includerii în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ a imobilului cât și reaua credință a intabulării dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului, în temeiul art. 342din Legea nr. 99/1999 se va admite acțiunea sub aspectul constatării nulității actului de privatizare.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității titlului statului asupra imobilului cu nr. top 4887, iar subsecvent acestei cereri, constatarea nulității absolute a certificatului de atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața aferentă imobilului situat în C. -N. str. Constanța nr. 1-
3 înscris în cf 1. /A C. -N. nr. top 4887/2.Curtea constată că formulată în acest cadru procesual, această cerere nu constituie o verificare a legalității actului administrativ prin prisma prevederilor Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991.
Această cerere, în contextul contestării privatizării SC T. Transilvania SA constituie un capăt de cerere accesoriu celor vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ .
În condițiile în care s-a constat, potrivit celor anterior arătate că în mod nelegal, cu rea credință și cu încălcarea unui act normativ opozabil erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial - OG nr. 112/1995 - pârâta SC T. Transilvania SA a făcut acte de dispoziție asupra imobilului cu nr. top 4887, care a fost restituit reclamantei, se impune constatarea nulității absolute și a primului act în bază căruia pârâta a fost
"împroprietărită"; cu privire la acest imobil.
Un argument care justifică o dată în plus admiterea în totalitate a acțiunii reclamantei îl constituie prev. art. 344din Legea nr. 99/1999.
D. probațiunea administrată în apel din care a reieșit că în prezent imobilul în litigiu este scos la vânzare (f. 35), este evident că restituirea imobilului reclamantei nu împietează asupra desfășurării activității pârâtei.
Pârâta prin notele depuse la dosar (f. 47), a susținut că restituirea
imobilului afectează în sens negativ societatea, însă cerința art. 324alin.4 din Legea nr. 99/1999 o constituie aceea ca în urma restituirii, societatea să nu-și mai poată continua activitatea, urmând să fie supusă dizolvării sau lichidării.
Este evident că excluderea unui bun dintr-un patrimoniu are consecințe negative asupra persoanei (fizice sau juridice), titulară a acelui patrimoniu, însă cerința legii evocate anterior este clară, or, pârâta nu a dovedit că prin excluderea din patrimoniul său a imobilului cu nr. top 4887/2 nu își mai poate continua activitatea, urmând să fie supusă lichidării.
Totodată pârâta a contestat afirmația reclamantei că imobilul în litigiu ar fi scos la vânzare, indicând în acest sens, ca sursă de verificare, site-ul SC U. T. H. SA.
Reclamanta a adus în susținerea afirmației că imobilul este scos la vânzare tocmai o copie de pe site-ul societății, datată_, astfel încât, sursa indicată de către pârâtă dovedește contrariul celor afirmate de către aceasta.
Întrucât prin hotărârea primei instanțe s-a constatat nulitatea titlului statului cu privire la imobilul cu nr. top 4887, în temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 se va constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare nr. 1636/_, în baza căreia statul și-a intabulat dreptul de proprietate, întrucât înscrierea nu a fost valabilă, fiind făcută în baza unui titlu nul.
În baza aceluiași temei se va constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare nr. 9439 CF din_, conex cu încheierea CF nr. 1636/_, prin care imobilul cu nr. top 4887 a fost dezlipit din CF nr. 4591 C. și transcris în CF nr. 30297.
Urmare a constatării nulității absolute a certificatului de atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața aferentă imobilului situat în
C. -N. str. Constanța nr. 1-3 înscris în cf 1. /A C. -N. nr. top 4887/2, în temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, va constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare nr. 17128 CF din_, în baza căreia imobilul cu nr. top 4887 a fost dezmembrat.
Urmare a constatării nulității absolute a acestor încheieri, se va dispune restabilirea situației anterioare în favoarea vechiului proprietar înscris anterior acestor încheieri.
De menționat este faptul că în prezent în CF nr. 30297 C., sub B+6 reclamanta este intabulată asupra imobilului cu nr. top nou 4887/1, în baza OG nr. 112/1998, întrucât la data adoptării acestui act normativ imobilul deja fusese supus dezmembrării.
La data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri reclamanta urmează să își intabuleze dreptul de proprietate asupra întregului imobil. Promovarea prezentei acțiuni de către reclamantă este consecința faptului că din cauza dezmembrării imobilului cu nr. top 4887 și intabulării dreptului de proprietate al pârâtei SC U. T. H. SA asupra top nou 4887/2, reclamanta a fost în imposibilitate de a-și intabula dreptul său de proprietate asupra întregului imobil ce i-a fost restituit în baza OG 112/1998.
Având în vedere că în urma soluționării prezentului apel acțiunea reclamantei este admisă în totalitate, obligația instituită în sarcina sa la fond de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC U. T. H. SA nu mai subzistă, dispoziția primei instanțe de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2480 lei în favoarea pârâtei urmând a fi înlăturată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la modul de soluționare a excepțiilor inadmisibilității, lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Ministerul Finanțelor Publice și respectiv Ministerul Administrației și Internelor, la respingerea acțiunii față de MAI ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate și la constatarea nulității titlului S. R. cu privire la imobilul cu nr. top 4887.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelurile declarate de pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 668 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *.
Admite apelul declarat de reclamanta E. R. din A. împotriva sentinței civile nr. 668 din 02 octombrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta E. R. din A. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, SC U. T. H. SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Constată nulitatea absolută a certificatului de atestare seria M08 nr. 0224 din_ pentru suprafața aferentă imobilului situat în C. -N. str. Constanța nr. 1-3 înscris în cf 1. /A C. -N. nr top 4887/2.
Constată nulitatea absolută a actului de privatizare a SC T. Transilvania SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului situat în C. -N. str. Constanța nr. 1-3 înscris în cf 1. /A C. -N. nr top 4887/2, anume contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31/_ .
Constată nulitatea absolută a încheierilor de intabulare nr. 1636 cf/_, nr. 9439 cf/_ și nr. 17128 cf/_ și dispune restabilirea situației anterioare în favoarea vechiului proprietar înscris anterior acestor încheieri.
Înlătură obligarea reclamantei la plata către pârâta SC U. T. H. SA a cheltuielilor de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
I. -D. C. M. -C.
V. M. -L.
T.
Red. MV dact. GC 8 ex/_
Jud. primă instanță: A. F. D.
| ← Decizia civilă nr. 938/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 39/2013. Anulare act → |
|---|
